DANTE, «PARADISUL», CÎNTUL XXXII

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

Divina Comedie a lui Dante Alighieri

în noua versiune românească a lui Răzvan Codrescu

  

PARADISUL

Cîntul XXXII

 

Sfîntul Bernard îi arată lui Dante cum sînt fericiții orînduiți în Roza celestă și, vorbindu-i despre pruncii fericiți, îi risipește o anume îndoială privitoare la predestinare. Apoi sfîntul îl îndeamnă pe poet spre contemplarea chipului Sfintei Fecioare (Augusta), în care se adună întreaga fericire cerească, etern vegheată de Arhanghelul Bunei Vestiri (Gabriel/Gavriil). Iar după ce îi arată, pe rînd, pe mai marii împărăției cerești (i gran patrici), în traducerea de față: „a-mpărăției frunte exemplară”, îl îndeamnă la rugăciune către Maica Domnului, spre a primi har pentru contemplarea Sfintei Treimi. Este rugăciunea – rostită de Sfîntul Bernard – cu care începe cîntul final al Paradisului.

 

1 Plăcerea-i contemplînd-o-acel părinte

și dînd menirii lui de doctor ghes,

prinse-a-mi grăi aceste vorbe sfinte:

4 „Ce rană-a uns Maria și a dres,

frumoasa care-i șade la picioare

cîndva s-o răscolească a ales.

7 Pe-al tréilea rînd de jilțuri locu-și are

Rahila și, cum vezi, mai jos de ea

e Beatrice-n slavă stătătoare.

10 Sara, Rebeca, Iudit și cu cea

ce-i fu strămoașă bardului ce-odată

cu Miserere mei se căia

13 vădite ți-s pe scara minunată

pe care-mi port și eu privirea-n jos,

numind ce foaie roza îmi arată.

16 Din treapta-a șaptea se succed frumos,

ca și-ndărăt, evreicele ce-n două

împart al florii revărsat prinos;

19 căci, după cum spre Christ credința nouă

a căutat, acestea-s zidul care

desparte-n trepte părțile-amîndouă.

22 În partea-aceasta, unde-ntreaga floare

matură e, stau cei ce c-o să vină

Christos avură fermă-ncredințare;

25 iar în cealaltă, unde în lumină

vezi rînduri care au și tronuri goale,

stau cîți văzură fața lui divină.

28 Și cum aici cu tronul slavei sale

cereasca doamnă, și-altele cu ea,

separă-n două fericita cale,

31 la fel, cu-al lui, e pus Ioan să stea,

ce sfînt răbdă martiriu și pustie,

și-apoi, doi ani, și-n iad ședere grea;

34 și-n jos de el, meniți hotar să fie,

stau Francisc, Benedict și Augustin,

și-atîția alții, ca o scară vie.

37 Ia seama la al proniei rost divin:

ale credinței fețe amîndouă

grădina le cuprinde pe deplin!

40 Și află că de unde-i pe din două

această lume-n mijloc despărțită

se stă nu printr-un merit propriu nouă,

43 ci-al altora, c-o regulă-anumită:

să fi plecat din lume înainte

să poată-alege-a nu cădea-n ispită.

46 Vădit ți-o fi de iei atent aminte

la glasurile lor copilărești

și la candoarea chipurilor sfinte.

49 Acum tu taci și știu că te-ndoiești,

dar eu ți-oi dezlega strînsoarea care

subtilul gînd ți-l ține prins ca-n clești.

52 În larga-aceasta-mpărăție n-are

vreodată loc ceva întîmplător,

cum nu-i nici sete, foame-ori întristare;

55 prin lege-au toate rînduiala lor

pe veci, precum, cînd pe potrivă-i vine,

intră-n inel un deget de ușor.

58 De-aceea iute frîntele destine

nu sine causa rînduite sînt

să guste felurit același bine.

61 Cel împărat prin care-n cerul sfînt

se bucură cu toate-ntru iubire,

și nu-și doresc mai mult cu drept cuvînt,

64 pe toate cîte le-a adus în fire

cum i-a fost voia le-a-nzestrat cu har;

nu-i rost să facem mai pe larg vorbire.

67 Pe toate-acestea le arată clar

Scriptura Sfîntă, prin cei gemeni care

din burta maicii se-nvrăjbiră-amar.

70 Drept care cum chiar harul prin culoare

este vădit, a slavei strălumină

răsfrîntă-aici e-n marea ei splendoare.

73 Deci nu prin rîvna multă sau puțină

se-nșiră-aici pe trepte felurite,

ci-așa cum vrut-a pronia divină.

76 În vremile dintîi hotărnicite,

fiind ei puri și credincioși părinții,

mergeau la cer cu duhuri izbăvite.

79 Apoi, cînd evii își tociră dinții,

doar prin tăierea-împrejur putură

băieții să se numere cu sfinții.

82 Iar cînd veni a harului măsură,

fără botezul sfînt întru Christos

ei, chiar curați, doar loc în Limb avură.

85 Privește-acum la cea ce cu Christos

se-aseamănă mai mult, c-a ei splendoare

mai lesne ți-l vădește pe Christos!”.

88 Văzui cum plouă peste ea atare

prisos de bucurie, dus în zbor

de cei creați prin înălțimi să zboare,

91 că ce-am văzut mai înaintea lor

nu mă uimi-ntr-atît, nici nu-mi vădi

pe Dumnezeu în chip mai izbitor.

94 Și-acea iubire ce din cer veni,

cîntînd Ave Maria, gratia plena,

înaripată-n fața-i se smeri.

97 Răspuns primi pe dată cantilena

divină de la-ntregul sfînt alai

și-atinse văzul culmea lui, serena.

100 „O, sfînt părinte, ce cu mine stai

aicea jos, lăsîndu-ți locul care

ți-e veșnic rînduit în cer să-l ai,

103 ce înger cată cu atîta-ardoare

într-ai reginei noastre ochi celești,

îndrăgostit încît de foc el pare?”.

106 Așa eu călăuzei părintești

cerșii învăț, știind că fu Maria

supremul far al vieții lui trupești.

109 Iar el: „Cerescul zel și voioșia,

cît pot în înger și în duh să fie,

se află-n el; și-așa îi știm tăria,

112 căci el e cel ce i-a adus solie

Mariei jos, cînd Fiul sfînt povară

voi să-și ia a noastră carne vie.

115 Ci-acum în pas tu ochii ți-i măsoară

cu vorba mea, să-i vezi pe cîți îi sînt

împărăției frunte exemplară!

118 Cei doi preafericiți pe drept cuvînt,

fiind cu-Augusta suflete vecine,

sînt rozei rădăcini în cerul sfînt.

121 Acela care-n stînga ei se-aține

e tatăl pentru-a cărui poftă-ndură

tot omul ce de-atunci în lume vine.

124 De-a dreapta-i venerabila figură

a celui ce-i Bisericii părinte

și-i pus chelar în floarea-aceasta pură.

127 Iar cel ce de-a muri mai înainte

văzutu-i-a frumoasei soațe, care

cu chin fu luată, patimile sfinte,

130 stă lîngă el, cum lîngă cel’lalt și-are

eternul loc cel ce hrăni cu mana

călăuzita stirpe cîrtitoare.

133 Cu Petru-n față-o vezi șezînd pe Ana,

așa ferice fiica să-și admire,

c-o soarbe din priviri, cîntînd Osana;

136 iar celui ce fu tată-ntîi prin fire

îi stă alături Lucia, cea care

ți-a fost trimis, la greu, călăuzire.

139 Cum însă timpul fuge, drept îmi pare

să punem punct, precum un croitor

îți face strai din cîtă stofă are;

142 deci să cătăm spre-al dragostei izvor,

așa încît, privindu-l cît se poate,

să îi pătrunzi misterul arzător.

145 Ca nu cumva s-ajungi a te abate

și-a te-amăgi cu aripile tale,

cuvine-se ca maicii preacurate

148 să-i cerem har ajutător pe cale;

și tu mă vei urma în cîte-oi spune,

iubirii dîndu-i ghes într-ale sale”.

151 Și prinse-a-și zice sfînta rugăciune.

Mai puteţi citi pe acest blog:

 

* Dante, Infernul, Cînturile I-III (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cînturile I-III (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante Alighieri între viaţă şi operă 

* Dante – repere bibliografice 

* Prolog la noua traducere a Infernului 

* Ecouri la noua traducere a Infernului   

* Sonete din lirica universală 

* "Ce mai face traducerea Divinei Comedii?" (Purgatoriul, Cîntul XIX) 

* Claudio Mutti: Dante şi India 

* Claudio Mutti: Despre "veltro"-ul dantesc 

* Dante: Papè Satàn, papè Satàn, aleppe! (Inf., VII, 1) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXIII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Intermezzo liric: Dante (Vita Nuova, XXVI)  

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXIV (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, XXV (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Patimile după Dante 

* Dantele lui Marian Papahagi 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXVI (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXVII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXVIII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXIX (versiunea Răzvan Codrescu)  

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXX  (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXXI (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXXII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXXIII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul I (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul II (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul III (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul IV (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul V (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul VI (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul VII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul VIII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul IX (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul X (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul XI (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XII (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XIII (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XIV (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul XV (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul XVI (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul XVII (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XVIII (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul XIX (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XX (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XXI (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XXII (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XXIII (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XXIV (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XXV (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XXVI (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XXVII (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XXVIII (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XXIX (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XXX (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XXXI (versiunea Răzvan Codrescu)

ALERTĂ DE GRADUL ZERO

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

Unde-s vremurile cînd 1 Iunie era doar Ziua Copilului?

 

ȚIDULĂ DE DEZBOTEZAT

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

Cînd prostia ajunge la maturitate

Poți să te pui cu prostul cînd îi vine mintea lui la cap? Prostul e și el liber și are tot dreptul la uzul libertății. Prostia se cerne singură în sita dreptății și nu mai încurcă instanțele cerești. Prostul nu vrea mai mult decît să moară pe limba lui. Dumnezeu îi respectă voința și îi zice: „Amin”. Dumnezeu nu se supără pe prost, numai prostul se supără pe Dumnezeu. (R. C.)

TERAPIA PRIN CREDINȚĂ

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

O NOUĂ CARTE A DOCTORULUI PAVEL CHIRILĂ

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

Prof. Dr. Pavel Chirilă, Mânăstirea Călugăra. Un pustnic care strigă din pustiu, Editura Christiana, București, 2021, 80 pagini + 16 planșe color (coperta: Valentin Dan; foto: Irinel Cîrlănaru)

INTERMEZZO LIRIC: CATRENE (81-90)

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

ROMÂNIA: STOP-CADRU PARLAMENTAR

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

DANTE, „PARADISUL”, CÎNTUL XXXI

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

Divina Comedie a lui Dante Alighieri

în noua versiune românească a lui Răzvan Codrescu

  

PARADISUL

Cîntul XXXI

 

Dante trăiește plenar bucuria sacră a Empireului (cerul al zecelea) și contemplă în extaz la candida rosa („dalba roză” a fericiților și a îngerilor ce-i însoțesc). Copleșit de ce vedea și dornic de mai multă lămurire, poetul își întoarce întrebător ochii spre Beatrice, dar... Beatrice nu mai era! Este clipa apoteoticei despărțiri: Beatrice își reia șederea pe tronul ei din lumea slavei (pe treapta cea mai înaltă, în rîndul/brîul al treilea, unde poetul o mai poate străvedea ca de adio), iar în locu-i (și chemat chiar de ea) Dante îl capătă ca nouă și ultimă călăuză prin lumea de dincolo pe Sfîntul Bernard (Bernard de Clairvaux: 1091-1153), care-l îndeamnă să contemple „triumful Fecioarei” (contemplație în a cărei beatitudine se încheie cîntul, în deplină cuminecare cu evlavia Sfîntului Bernard).  

 

1 În chip de dalbă roză așadar

mi se vădi acea oștire sfîntă

ce-i fu lui Christ mireasă pe Calvar;

4 ci-a doua, care vede-n zbor și cîntă

mărirea celui ce-n iubirea lui

și în splendoarea slavei o-nveșmîntă,

7 ca roiul de albine ce acu-i

pe flori buluc și-acu-i în stupu-n care

dă sucul dulce cum un altul nu-i,

10 se pogora-n acea sublimă floare

cu multe foi și-apoi din nou urca

unde sălaș etern iubirea-și are.

13 Obrazul lor ca focul scăpăra,

arípi aveau de aur și veșmînt

mai alb ca neaua-n strălucirea sa.

16 Din treaptă-n treaptă-n floare-și luau avînt,

împărtășind și pace, și ardoare,

din plinătatea legănată-n vînt.

19 Iar faptul că-ntre-naltul sfînt și floare

se aduna atît alai în zbor

nu-mpiedica nici văz și nici splendoare;

22 că-n univers e foc pătrunzător

divinul har, ținînd de vrednicie,

așa că nu e să-l umbrească nor.

25 Această-n veci voioasă-mpărăție,

ce pe cei vechi și pe cei noi i-adună,

spre-același semn privește și se-mbie.

28 O, una și-ntreită rază bună,

ce ochii lor îi mulțumești deplin,

privește și la cea de jos furtună!

31 Dacă barbarii, ce de-acolo vin

de unde Helix roată dă întruna

cu fiul cel de-a ei iubire plin,

34 văzîndu-i Romei strălucind cununa,

se minunau, cînd Lateranul toate

din cîte sînt nu-l întreceau nici una,

37 eu, cel venit la cer dinspre păcate

și la ce-i veșnic dinspre ce-i caduc,

și din Florența spre-așa lumi curate,

40 cît am putut rămîne de năuc!

Între uimire prins și bucurie,

s-aud și să grăiesc nici gînd s-apuc!

43 Și-așa cum ochii-un pelerin și-mbie

ajuns în templul juruinței sale

și se gîndește cum o să-l descrie,

46 și eu, pășind pe luminoasa cale,

din treaptă-n treaptă îmi purtam privirea,

cînd sus, cînd jos, cînd dînd în jur ocoale.

49 Vedeam tot fețe ce-și vădeau iubirea,

străluminînd de-a altcuiva lumină,

cu zîmbet cast împodobindu-și firea.

52 Întreagă-acea priveliște divină

o cuprindea-n extaz privirea mea,

fără ca-n loc vreun amănunt s-o țină;

55 și deslușiri simțind din nou c-aș vrea,

privirea mi-am întors-o-ntrebătoare

spre doamna ce știam că mă veghea.

58 Dar nu de ea am dat, ci de-altul care

în loc de Beatrice sta cu mine:

era bătrîn și-n strai de slavă mare.

61 Pe fața-i și-n privirile-i blajine

smerit purta prisos de bucurie,

cum unui bun părinte se cuvine.

64 Și „Unde-i ea?” mi-a fost cuvîntul mie.

La care el: „Beatrice m-a chemat

din locul meu, să-ți dau răspunsuri ție;

67 pe treapta mai de sus îți este dat

s-o poți vedea, pe rîndu-al treilea, unde

e tronul ei cel binemeritat”.

70 Țintit-am ochii-n sus, fără-a răspunde,

și am văzut cum pură răsfrîngea

în nimbul ei lumina ce-o pătrunde.

73 Ochi muritor n-a fost de bolta cea

de unde tună-ndepărtat atare,

chiar dintr-al mării fund privind spre ea,

76 ca mine-atunci de-a Beatricei zare;

și totuși o vedeam atît de clar

de parcă n-ar fi fost vreo depărtare.

79 „O, doamna mea, nădejdii mele far,

ce, pentru-a-mi folosi spre mîntuire,

ai fost călcat al iadului hotar,

82 din cîte am văzut și-am prins de știre,

eu recunosc virtuți c-am căpătat

și har prin marea ta milostivire.

85 Din mine sclavul l-ai eliberat

prin cîte căi și chipuri date ție

ți-au fost spre-a mă salva cu-adevărat.

88 Mărețu-ți dar mereu cu mine fie,

ca sufletu-mi, de tine-nzdrăvenit,

din trup să plece plin de bucurie!”.

91 Așa m-am fost rugat, și din zenit,

de hăt, zîmbind, aceea mă privi;

apoi se-ntoarse-n cel pe veci slăvit.

94 Și sfîntul moș: „Ca tu a-ți isprăvi

cît poți de bine”, zise, „a ta cale,

spre care calda-i rugă mă urni,

97 dă-i ghes să cate-n jur privirii tale,

căci contemplînd grădina grea de nard,

divinul ai să-l vezi într-ale sale!

100 Și-a cerului regină, cui îi ard

cu duhul meu întreg, ne-o ține-n har,

căci eu sînt credinciosul ei Bernard”.

103 Precum dintr-al Croației hotar

unu-ar veni pe-a noastră Veronică

s-o vadă, ca pe-un vechi de zile dar,

106 și-n sinea lui e înclinat să zică:

„Iisus Christos, Tu, Doamne-adevărat,

aceasta-i dar icoana ta antícă?”,

109 la fel priveam și eu spre-acel bărbat

ce-n lume-avu atîta rîvnă vie

că din cereasca pace-a pregustat.

112 „Tu, fiu al grației hărăzite ție”,

porni a zice, „ce-i ferice-aci

nu-n jos privind vădit va fi să-ți fie;

115 ci cît mai sus silește-te-a privi,

din cerc în cerc, s-o vezi pe-acea regină

ce stăpînește-n jilțul slavei vii!”.

118 Eu ochii-i ridicai; și cum lumină

mai mare-n zori zărești la răsărit

decît pe unde de apus se-nclină,

121 așa, cum ca din vale spre zenit

te uiți, văzui c-o parte-n strălucire

asupra celeilalte-a biruit.

124 Și cum, pe unde-a oiștii ivire

se-așteaptă, de Faeton rău mînată,

scade-mprejur a cerului sclipire,

127 și oriflama-aceea-nflăcărată

a păcii-n mijloc strălucea mai tare,

pe cînd în rest era mai estompată.

130 Și-n acel miez văzui mulțime mare

de îngeri ce cu áripi desfăcute

sclipeau cu felurită-nfățișare.

133 Peste-acel danț și cînt ca de-alăute

văzui zîmbind o frumusețe pură,

ce-n sfinți isca delicii ne-ntrecute.

136 Chiar și să-mi fie graiul pe măsură

închipuirii mele, n-aș putea

să-i zugrăvesc feerica făptură.

139 Bernard, cînd desluși-n privirea mea

evlavia lui, se-aprinse și mai tare

și cu atît nesaț privea la ea

142 încît spori și-n mine-acea ardoare.

Mai puteţi citi pe acest blog:

 

* Dante, Infernul, Cînturile I-III (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cînturile I-III (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante Alighieri între viaţă şi operă 

* Dante – repere bibliografice 

* Prolog la noua traducere a Infernului 

* Ecouri la noua traducere a Infernului   

* Sonete din lirica universală 

* "Ce mai face traducerea Divinei Comedii?" (Purgatoriul, Cîntul XIX) 

* Claudio Mutti: Dante şi India 

* Claudio Mutti: Despre "veltro"-ul dantesc 

* Dante: Papè Satàn, papè Satàn, aleppe! (Inf., VII, 1) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXIII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Intermezzo liric: Dante (Vita Nuova, XXVI)  

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXIV (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, XXV (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Patimile după Dante 

* Dantele lui Marian Papahagi 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXVI (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXVII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXVIII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXIX (versiunea Răzvan Codrescu)  

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXX  (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXXI (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXXII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXXIII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul I (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul II (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul III (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul IV (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul V (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul VI (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul VII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul VIII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul IX (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul X (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul XI (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XII (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XIII (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XIV (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul XV (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul XVI (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul XVII (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XVIII (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul XIX (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XX (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XXI (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XXII (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XXIII (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XXIV (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XXV (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XXVI (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XXVII (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XXVIII (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XXIX (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XXX (versiunea Răzvan Codrescu)