AIUD 2016: SIMPOZION DE MARTIROLOGIE

SUMARUL BLOGULUI 
INDICE DE NUME

Mausoleul-biserică de la Rîpa Robilor

AL II-LEA SIMPOZION 

DE STUDII MARTIROLOGICE

Duminică 3 aprilie 2016, 

Mănăstirea Înălțarea Sfintei Cruci, Aiud, 

sub egida Arhiepiscopiei de Alba Iulia, 

a Facultății de Teologie Ortodoxă din Alba Iulia 

și a Centrului de Studii Martirologice Aiud

Program:

Ora 12 (după Sfînta Liturghie): ÎPS Irineu Pop, Cuvînt de deschidere 

Conf. Dr. Radu Preda, președinte executiv al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc: Victimele totalitarismului comunist – un bilanț de etapă 

Prof. Dr. Daniel Hinshaw: The Crucifixion and the Torture of God 

Alin Mureșan, cercetător Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului: Represiunea comunistă în cifre 

Răzvan Codrescu: Memorialul Aiud – o lecție dumnezeiască 

Pr. Prof. Dr. Mihai Himcinschi, decan al Facultății de Teologie Ortodoxă Alba Iulia: Martiriul – sublimul misiunii ecleziale 

Dan Puric: Jertfa românească

Stop-cadru de la Simpozionul din 2015

***

Pe 31 martie 2016, ora 18, la Casa cu Rost din București, se deschide o expoziţie documentară prezentînd destinele a 13 femei care au cunoscut abuzurile şi teroarea aparatelor represive ale celor trei dictaturi cunoscute de România în secolul XX. Tratamentul inuman aplicat  acestor femei demonstrează caracterul criminal şi abuziv al tuturor totalitarismelor, indiferent de ideologia care stă la baza lor. Evenimentul este organizat de Fundaţia Ion Gavrilă Ogoranu, iar organizatorii țin să precizeze că „scopul acestui demers expoziţional este unul exclusiv cultural şi istoric, propunîndu-şi să aducă la cunoştinţa publicului o temă istorică tabu pînă la căderea regimului totalitar, în decembrie 1989. Sperăm că prin cunoaşterea şi conştientizarea istoriei recente societatea românească nu va mai repeta niciodată experienţele sîngeroase ale secolului trecut. Orice intenţie de natură ideologică sau politică este exclusă”.

Am primit între timp înștiințarea că, din motive independente de voința organizatorilor, deschiderea expoziției se amînă pentru o dată neprecizată.

***

De citit neapărat:

Paul S. Grigoriu, Costi Rogozanu și coșmarurile sale roșii

REVOLUȚIA SEXUALĂ LA ZI

SUMARUL BLOGULUI 
INDICE DE NUME

Am primit și dau mai departe...

RAVAGIILE REVOLUȚIEI SEXUALE  

ÎN CAMPUSURILE CREȘTINE AMERICANE

Am atenţionat mereu asupra consecintilor revoluţiei sexuale, dar am şi atras atenția asupra naivității multor  creştini care pretindeau – iar unii încă pretind – că ceea ce se întîmplă în campusurile universitare seculare nu se va întîmpla niciodată în campusurile universitare creştine. Iată însă că în ultimii doi ani asistăm la o veritabilă explozie a revoluţiei sexuale şi în campusurile creştine de preste ocean. Un număr în creştere de universităţi creştine americane încep să cedeze presiunii „minorităţilor sexuale” aşa-numite creştine. Iar presa laică americană le cîntă studenţilor homosexuali „creştini” în strună. Tot mai dese sînt articolele din marile cotidiene despre presiunea pe care studenţii homosexuali o exercita asupra administraţiei universitarilor creştine pentru a li se acorda drepturi, pentru a li se recunoaşte cluburile, pentru a li se finanţa activităţile şi pentru a fi „incluşi” în diverse evenimente universitare care pînă acum nu aveau nici o tangenţă cu sexualitatea.  

Luna aceasta, de exemplu, revista americană online The Atlantic a publicat un articol despre politica homosexuală din campusurile creştine. [Detalii: aici] Universităţi tradiţional creştine, cum ar fi Baylor (Texas) ori Belton (Tennessee), au abolit interdicţia împotriva relaţiilor homosexuale în căminele lor studenţeşti, iar Belton a aprobat, cu ani în urmă, formarea primului club homosexual din această universitate și care a fost, de fapt, şi primul club homosexual recunoscut de o universitate creştină americană. 

Aici discutăm însă  cazul cu totul special al Universităţii catolice Marquette. Revoluţia sexuală din această universitate nu e mai veche de 5 ani, dar face ravagii serioase. Preşedintele universităţii a fost forţat să-şi dea demisia, profesorii tradiţionali se simt izolaţi şi intimidaţi, iar studenţii tradiţionali catolici se simt marginalizaţi. Autorul, Mickey L. Mattox, profesor la Universitatea Marquette, identifică două cauze principale pentru succesul revoluţiei sexuale în universitatea lui: (1) presiunea din exterior şi (2) respingerea de către profesori, în mod treptat de-a lungul anilor, a învăţăturilor catolice tradiţionale privind sexualitatea. Articolul profesorului a fost publicat nu demult în publicaţia catolică First Things [versiunea în engleză poate fi citită aici]. Mickey L. Mattox este profesor de teologie la Universitatea Marquette. Materialul a fost abreviat şi tradus pentru cititorii noştri de părintele Emil Ember, AFR Baia Mare. Îi mulţumim. Titlul articolului în original este Marquette's Gender Regime.

Teoria genului  

la Universitatea Marquette

  

Pe cînd lucrăm în biroul de la Universitatea Marquette, într-o după-amiază din primăvara lui 2010, am auzit zgomote neobișnuite venind dinspre spațiul verde liniștit de sub fereastra mea. Am fost surprins să remarc o mică adunare de studenți și profesori care se pregăteau să protesteze. Împotriva a ce? După cîteva minute, primesc un e-mail prin care sînt informat că președintele de atunci al Universității, iezuitul Robert Wild, a anulat contractul lui Jodi O’Brien ca decan al Colegiului de Arte și Științe. Deși contractul era semnat, părintele Wild a decis că O’Brien, o lesbiană care trăia cu o altă lesbiană și a cărei cercetare includea studii ciudate, nu era o alegere potrivită pentru a reprezenta misiunea și identitatea Universității.  

Deși o persoană obișnuită, cu vagi cunoștințe de învățătură morală catolică, ar considera normală o asemenea decizie, catedrele departamentului din colegiu s-au adunat și au votat aproape în unanimitate să se opună hotărîrii lui Wild. Între timp, presa a pretins o explicație. În defensivă, Universitatea a plătit scump, după cum se spune, pentru rezolvarea problemei. Oficialii au început curînd să-și exerseze în demonstrații interesul lor pentru tratarea egală a minorităților sexuale. Iar universitatea a ajuns să inițieze proiecte, cursuri, conferințe și să arate plăcerea de a explora chestiunile legate de sex și gen! Aceasta însemna, pe scurt, că schimbarea va veni, încet, dar sigur. Universitatea va trebui să se împace cu programul de „eliberare sexuală”, pentru a nu repeta afacerea O’Brien niciodată.

Începutul revoluţiei sexuale

 

Din 2010, campania pentru diversitatea sexuală de la Universitate a avansat rapid. Anul trecut, Universitatea a anunțat extinderea fostului Centru de Resurse privind Genul și Sexualitatea (creat imediat după plecarea lui O’Brien) prin două noi inițiative: un Centru pentru Studiile privind Sexualitatea și Genul și un Centru de Resurse pentru LGBTQ. Cîte fonduri au fost investite nu s-a dezvăluit. Mai avem și un Birou de Diversitate Instituțională și de Incluziune, care oferă facultății și staff-ului premii de excelență în, da, „diversitate și incluziune”! Din nou, costurile n-au fost divulgate. Știm totuși că au fost promise fonduri pentru a sprijini dezvoltarea unor noi cursuri care să promoveze cauza. Un program despre „diversitate” pentru prietenii facultății este de asemenea în desfășurare. 

„Diversitate” și „incluziune” sînt termeni vagi și nesiguri, care pot însemna aproape orice. Aici, la Universitatea Marquestte, aceste cuvinte au devenit codul de provocare a moralității sexuale catolice și pentru a împinge mai departe ideologia de gen, care neagă că ființele umane au fost create ca bărbat și femeie, după chipul lui Dumnezeu.  

Încercînd inculcarea unui înțeles comun prin noua cercetare pentru diversitate, publicația Universității anunță fără răgaz că lupta pentru drepturile civile începută de Martin Luther King este acum împlinită de campania pentru incluziunea minorităților sexuale. Cum stau lucrurile? Un sondaj al stării de fapt din campus susține că majoritatea dintre noi consideră Universitatea ca un loc minunat de muncă. Totuși, sondajul a notat și experiențe de „comportament de excludere, ostil sau ofensator”. Problema principală a „excluderii” nu ține nici de rasă, nici de clasă. Dar, experiențele de „excludere” au fost raportate cel mai des de cei care se auto-identifică drept L, G, B, T sau Q. Sondajul a mai arătat că și catolicii tradiționali au manifestat intimidare și excludere, mai ales cînd discuția ajungea la subiectul sexualității. Aceste rezultate sugerează că „justiția socială” la Universitatea Marquette a fost reorientată spre combaterea mai intensă a învățăturii morale catolice privind sexualitatea.

Marginalizarea studenţilor catolici

 

După ce sondajul a fost publicat, s-a reunit un grup auto-intitulat „Catolicii preocupați [cărora le pasă]”. Membrii lui au cerut conducerii să facă pași concreți spre întărirea identității catolice a Universității. Ei sînt convinși că angajamentul catolic față de adevărul moral și demnitatea fiecărei persoane oferă cadrul corect pentru balanța clarității morale cu interesul pentru binele membrilor LGBTQ din comunitatea Universității Marquette. Pînă acum, nu s-a primit nici un răspuns la această propunere. Între timp, conducerea Universității se arată din ce în ce mai permisivă în afirmarea ideologiei LGBTQ. Limbajul lor rămîne, ce-i drept, unul precaut, dar este clar ca lumina zilei că liderii de la Universitatea Marquette nu împărtășesc îngrijorarea deosebită despre teoria LGBTQ exprimată de Conferința Episcopilor Catolici Americani și de alți reprezentanți ai magisteriului Bisericii. 

Oficialii seniori sprijină programele LGBTQ fără rezerve, ceea ce pune sub semnul îndoielii pregătirea lor de a afirma învățătura Bisericii. În fapt, nivelul de entuziasm pentru cauzele LGBTQ pune la îndoială disponibilitatea lor de a tolera pe oricine ar gîndi altfel.   

Problema cu noua incluziune, desigur, este că ea nu este incluzivă și nici nu poate fi. Este pur și simplu noul mod de a defini moralitatea sexuală, care se ascunde sub un proiect birocratic și terapeutic de „incluziune”. La Universitatea Marquette este clar că acest proiect caută să înlocuiască morala catolică tradițională privind sexualitatea. Noul regim al genului de la Universitate încurajează tacit studenții să se perceapă în termenii noii morale, unde nu mai este loc de lege naturală. Genul „desemnat”, adică identitatea sexuală confirmată de medici la naștere, cade de-acum sub semnul întrebării. Fiecare student este încurajat să își evalueze starea, dacă se simte bine cu genul desemnat la naștere, și să ia în considerare opțiunile valabile. Nu este nici pe departe un exercițiu la clasă. Universitatea oferă acum studenților opțiunea de a-și declara atît genul „legal”, cît și pe cel „ales” în datele lor personale oficiale. Genul legal este limitat la masculin și feminin. Dar genul „ales” are ca opțiuni: „intersex”, „transgender”, „neutru”, și pentru nelămuriți, „necunoscut”.

Idolatria drepturilor omului

 

Interpretînd din punctul de vedere al carității, aceste opțiuni sugerează pregătirea de a întîmpina pe oricine. Aceasta este de înțeles, poate chiar de lăudat. Este imposibil, totuși, ca îmbrățișarea entuziasmată a Universității față de idolul ultimului gen să însemne doar atît. Sînt semne certe că a fost adoptată o apropiere liberală al studiilor de gen de auto-definirea care tratează trupurile noastre ca mijloace maleabile de auto-exprimare. Alegerea și auto-definirea sînt a-tot-determinante, un demers care evident contrazice învățătura catolică. Studenții nu sînt singurii supuși la noul regim. Paginile web oficiale și anunțurile identifică uneori oamenii cu „pronumele lor preferate” în paranteze. Varietatea sexualităților devine repede politica oficială a Universității și puțini sînt cei care mai sînt dispuși să vorbească împotriva acestei aberații. Noul regim al genului se plimbă pe curenții puternici ai cultului celebrității, în timp ce „puterea soft” a Washingtonului împiedică orice rezistență. Granturile sau certificarea necesară pentru a primi ajutoare federale pretind conformarea la prioritățile guvernării Obama, care acum includ și promovarea agendei LGBTQ. 

Opoziția față de acest nou regim pare zadarnică – și mai mult: îți aduce necazuri. Chiar și membrii titulari ai facultății ezită, temîndu-se de repercusiunile oficiale, formale sau informale. Recentul și mult mediatizatul caz al profesorului de științe politice John McAdams ilustrează bine pericolele. El a fost acuzat că a creat un mediu ostil pentru studenții din anii terminali, iar Universitatea Marquette încearcă acum să-i retragă titularizarea și să-l dea afară de la catedră. Este important să reținem subiectul în discuție în contextul evenimentelor care au dus la acuzarea lui: statutul imoral al căsătoriei homosexuale.

Cum s-a ajuns aici?

 

De ce s-a ajuns la aceasta? Într-o anumită măsură, este vorba doar de presiune de grup. Universitățile ca Marquette și oamenii care le conduc sînt, într-un fel, cam că tinerele pe care le văd în campus în fiecare zi, îmbrăcate aproape la fel, aparent temîndu-se, mai mult decît de orice, să arate diferite una față de cealaltă. Cît de revigorant ar fi pentru o universitate ca a mea să evite să se conformeze imperativului culturii „diversității” de azi și să îmbrățișeze diversitatea autentică și intrinsecă a identității sale catolice! Dar într-o epocă a scăderii înscrierilor răspunsul cu cel mai mic risc este să se îmbrace cum se îmbracă ceilalți și să evite acțiuni care ne-ar putea micșora în ochii instituțiilor noastre „de gașcă” (Fordham) sau „la care aspirăm” (Colegiul Boston). Sexul și genul, diversitatea și incluziunea: toți le au azi. 

Există și o explicație mai profundă și mai îngrijorătoare. Departamentele de teologie catolică americane au fost în fruntea unei campanii de denigrare a moralității sexuale catolice. Această campanie a fost adesea condusă de iezuiți și de universitățile iezuite. Spre deosebire de atragerea mai multor studenți minoritari sau spre deosebire de programele pentru a sprijini studenții din medii dezavantajate – eforturi în acord cu învățătura socială a Bisericii –, această campanie de denigrare a fost uneori camuflată și necinstită. A fost și nemiloasă, încercînd din greu să suprime și să pedepsească pe oricine ar îndrăzni să vorbească despre învățătura Bisericii. Felul în care Universitatea Marquette a adoptat și promovat mișmașul ideologiei LGBTQ din ultimii ani este în consens cu respectiva tradiție de denigrare.

Mickey L. Mattox

ALIANŢA FAMILIILOR DIN ROMÂNIA  

Str. Zmeica nr. 12, sector 4, Bucureşti 

Ţel. 0741.103.025 Fax 0318.153.082 

www.alianta-familiilor.ro 

office@alianta-familiilor.ro

SINAXAR ROMÂNESC (6)

SUMARUL BLOGULUI 
INDICE DE NUME

26 martie:  

SFÎNTUL MUCENIC MONTANUS PREOTUL 

ȘI SOȚIA SA MAXIMA

În ziua imediat următoare praznicului Bunei Vestiri, cînd este rînduit de Biserică şi Soborul Sfîntului Arhanghel Ga­vriil, se face şi pomenirea preotului daco-roman Montanus din Singidunum (Belgradul de astăzi) şi a credincioasei sale soţii, Maxima, a căror istorie mucenicească, petrecută la în­ceputul secolului 4, se păstrează în Actele Martirice. Nu numai Montanus rămîne o pildă de tărie mărturisitoare, dar şi soţia sa, care l-a urmat fără nici o slăbiciune, luînd cununa muceniciei deodată cu el şi uluindu-i chiar şi pe prigonitori. Dîr­zenia şi devotamentul femeii creştine au cunoscut în ea o întruchipare exemplară, ur­mată de multe muceniţe dunărene de mai tîrziu. 

Dar iată cum s-au petrecut faptele. Montanus, fire blîndă şi smerită, dar aprig şi plin de rîvnă în apărarea credinţei creştine, a fost somat de păgînul Probus, guvernatorul roman al locului, să se lepede de Hristos şi să-i îndemne la lepădare şi pe credincioşii pe care-i păstorea. Acesta a refuzat, cu senină hotărîre, alegînd chinurile şi moartea de dragul lui Hristos. Odios şi viclean, guvernatorul a căutat să-l înduplece la compromis prin presbitera Maxima, dar aceasta s-a arătat la fel de dîrză ca şi soţul ei, urmîndu-l fără ezitare pe calea muceniciei. Au fost groaznic schingiuiţi amîndoi şi apoi aruncaţi în apa Savei, ale cărei valuri le-au purtat însă trupurile la mal, de unde creştinii le-au ridicat în taină şi le-au păstrat cu mare evlavie. Iar mucenicia lor a fost într-o zi de 26 martie, cel mai probabil în anul 304, în toiul prigoanei lui Diocleţian, împăratul de afurisită pomenire. 

Tradiţia spune că, atunci cînd a primit moartea mucenicească, părintele nostru Montanus aşa se ruga, cu glas mare ca de prooroc: „Doamne Iisuse Hristoase, Care ai pătimit pentru mîntuirea lumii, primeşte sufletele robilor Tăi Montanus şi Maxima, care pătimesc acum pentru numele Tău. Creşte, Doamne Dumnezeule, şi apără turma cea credincioasă a Bisericii Tale din Singidunum și de prin toate văile Dunării. Cu ochii minţii văd, Doamne, cum în această latură de pămînt se ridică un popor nou, care în limba romană cheamă numele Tău cel sfînt (in ligua romana clamat nomen Tuum sanctum)”. (R. C.)

Paraclisul Mănăstirii Halmyris, cu hramul Sfîntul Montanus și soția sa Maxima
 

Mai puteți citi pe acest blog:

10 ianuarie: Sfîntul Cuvios Antipa de la Calapodești
13 ianuarie: Sfinții Mucenici Ermil și Stratonic
25 ianuarie: Sfîntul Ierarh Bretanion, Episcopul Tomisului
28 (în anii bisecți: 29) februarie: Sfinții Cuvioși Ioan Casian Romanul și Gherman din Dobrogea
7 martie: Sfîntul Sfințit Mucenic Efrem, Episcopul Tomisului

INTERMEZZO LIRIC: NOI CÎNTECE FĂRĂ STĂPÎN

SUMARUL BLOGULUI 
INDICE DE NUME

I

Doamne, vis de nu ne-ai fi,  
ne-am usca în trup de vii, 
dar și numai vis de ești,  
toate-s basne și povești. 
Mai aievea ca în toate 
ești pe lemnul crucii poate 
și în rană-ți putem pune 
degetul nădejdii bune. 
Tăinuit la tine-n cer, 
ești departe și stingher, 
dar bătut pe crucea ta, 
cine te-ar putea uita? 
Doamne, rost de jos și sus, 
răsărit fără apus, 
ești în noi și noi în tine 
ca lumina slavei line, 
și pe toate cîte sînt 
le aduni întru Cuvînt! 


II

Marile iubiri ne dor  
c-o durere doar a lor, 
că nu-ncap, de mari ce sînt, 
nici în vis, nici în cuvînt, 
iar aievea lor, plăpînda, 
e amară ca osînda...

Doar măruntele iubiri  
ale bietei noastre firi 
dau în floare cînd şi cînd 
pe vîlceaua unui gînd 
sau în inimă se-aprind 
ca o jarişte de jind...

Mari sau mici, iubirile  
ne încing privirile 
şi, cu bune sau cu rele, 
viaţa-i vie doar în ele, 
căci iubiri de n-ar mai fi, 
moartea ne-ar mînca de vii.

  
III
 
Rămași singuri și triști, 
tu mai crezi că exiști 
și eu cred că mai sînt 
încă viu pe pămînt, 
dar în noi, fără noi, 
ne-am pierdut amîndoi, 
și nu-i nimeni să poată
la liman să ne scoată, 
nici vis să ne poarte 
din viață în moarte... 


IV

De-i iubirea cutră-n noi  
şi ţepuşă dinapoi, 
tu rămîi să dai în floare 
cînd lumina zilei moare, 
din păşunea plîngerii 
să te pască îngerii 
şi să n-aibă-n cerul lor 
mai frumos şi mare dor. 


V
 
Dacă vine moartea peste, 
ce-oi mai fi, decît poveste? 
Din ce-am fost şi din ce sînt, 
ce-oi mai fi, decît cuvînt? 
Doamne, şi să nu mai fiu, 
cîntecul rămîne viu, 
cum şi tu, pe crucea ta, 
eşti Cuvînt, nu altceva... 
Oare raiul, unde stai, 
nu e lamură de grai 
şi pe toţi, pe limba lui, 
nu eşti tu care ne spui? 
Dumnezeule tălmaci, 
tu ne spui şi tu ne taci, 
dar şi eu, pe cît te zic, 
ori eşti tot, ori eşti nimic...


VI

Ce-i iubirea - mică, mare -
dacă cer într-însa n-are?
Dar și cerul ce-i, de nu-i
Dumnezeu la roata lui?

 
VII

Toate cîte le-am visat 
trag acum spre scăpătat 
și în bezna care vine 
pe decindea lunii pline, 
printre stele-logostele, 
mut ca dragostele mele, 
mai rămîne-un singur vis: 
cel al cerului deschis.

Răzvan CODRESCU

 

O TEOLOGIE A MARTIRIULUI

SUMARUL BLOGULUI 

INDICE DE NUME

În curînd, la Editura Christiana:  

Arhimandrit Spiridon Bilalis 

Martirii Ortodoxiei.  

Teologia martiriului 

(traducere din limba greacă de  

Pr. Dr. Ciprian-Ioan Staicu)

Martiriul Sfîntului Arhidiacon Ștefan, Întîiul Mucenic

 

Cuvânt înainte 

„Nu te teme de cele ce ai să pătimești ...  

Fii credincios până la moarte 
 și-ți voi da cununa vieții!”  

(Apocalipsa 2, 10)

Biserica lui Hristos opune prigoanelor foarte dure ale împăraților romani biruința nemuritoare, minunea eroismului Martirilor credinței. Perioada catacombelor se laudă cu mulțimea celor 11 milioane de Mucenici și este legată de cea mai mare înflorire a creștinismului. Holocaustul Sfinților Mucenici a dat naștere secolulului de aur al Bisericii lui Hristos. Cetele Mucenicilor sînt unite de armonia sănătoasă și frumoasă a sfințeniei și a eroismului. 
Copacul dumnezeiesc al Bisericii rodește în fiecare epocă și dăruiește ca rod de viața veșnică pe Mucenicii credinței. Și în acest secol al XX-lea [cartea a apărut în anul 1973 la Editura Orthodoxos Typos (Ορθόδοξος Τύπος) din Athena - nota trad.], veacul materialismului și al apostaziei, Biserica – Mireasa lui Hristos este înveșmîntată, ca în porfiră și în vison, cu sîngele milioanelor de noi Martiri ai credinței ortodoxe.  
Pînă la sfîrșitul lumii, Biserica, imbatabilă și purtătoare de biruințâ, va duce lupta cea mare „împotriva începătoriilor, împotriva stăpîniilor, împotriva stăpînitorilor întunericului acestui veac” (Efeseni 6, 12) și va oferi Întemeietorului ei dumnezeiesc pe noii Lui slujitori, jertfe desăvîrșite, arderi-de-tot însuflețite, părtași ai preacuratelor pătimiri ale Mîntuitorului Hristos. Norii cei atotluminoși ai dumnezeieștilor Mucenici ai Ortodoxiei luminează veșnic cerul duhovnicesc al Bisericii și alungă iarna ereziilor și negura idolilor.  

Sfinții Mucenici, care bine s-au nevoit și s-au încununat, au scris prin epopeea nemuritoare a martiriului lor cele mai frumoase pagini ale interpretării adevărate și vii a Evangheliei lui Hristos. Corul dumnezeisc al biruitorilor Mucenici ai Ortodoxiei s-au arătat a fi temelia Bisericii, împlinirea Evangheliei (Penticostar, EIBMBOR, București, 1999, p. 359). Martiriul, ca îm-plinire a Evangheliei, cuprinde cea mai înaltă teologie. Autorul acestei lucrări dorește să prezinte poporului credincios al Bisericii Ortodoxe această teologie a martiriului, așa cum o arată Sfînta Scriptură și o învață Sfinții Părinții cei purtători de Dumnezeu, căci Biserica Ortodoxă, și în acest veac al armelor nucleare și al navelor spațiale, se dovedește a fi Biserica Mucenicilor. Primul volum al prezentului studiu poartă titlul Martirii Ortodoxiei și subtitlul Teologia martiriului.  

Înțelegem pe deplin dificultatea alcătuirii unui studiu despre teologia martirilor, a acestor atleți slăviți ai Ortodoxiei, și le adresăm Mucenicilor purtători de Dumnezeu, slujitorilor lui Hristos, rugăciunea cea înflăcărată pe care a alcătuit-o Sfîntul Efrem Sirul, dorind să aducă un elogiu veșnic al Sfinților 40 de Mucenici din Sevastia: Întăriți-mă pe mine, Sfinților, cu mijlocirile voastre și cu rugăciunile voastre cele cuvioase, iubiților, ca să miște Hristos cu harul Lui limba mea spre a spune, gura spre a explica, inima spre înțelepciune, sufletul spre cucernicie, iar mintea spre luminare și spre urmarea voastră (Sf. Efrem Sirul, Opera completă, vol. II, p. 341).

Din Cuprins:

Partea I – Teologia Sfintei Scripturi despre martiriu: Cap. I – Martiriul, conform Vechiului Testament;  Cap. II – Martiriul, conform Noului Testament • Partea a II-a – Teologia patristică a martiriului: Cap. I – Ortodoxie și martiriu; Cap. II – Τaina martiriului; Cap. III – Martiriu și îndumnezeire • Anexă – Martirii pe meterezele Ortodoxiei

CEALALTĂ FAȚĂ A TELEFONIEI MOBILE

SUMARUL BLOGULUI 

INDICE DE NUME

Am primit și dau mai departe...

 

RECOMANDĂRI PENTRU UTILIZAREA  

TELEFOANELOR MOBILE

1. Nu permiteţi copiilor mai mici de 12 ani să folosească un telefon mobil, în afară de cazurile de urgenţă. Organele în dezvoltare sînt cele mai sensibile la influenţe negative în urma expunerii la cîmpurile electromagnetice.  

2. Limitaţi folosirea telefonului mobil la apelurile cele mai importante şi limitaţi durata convorbirilor. Efectele biologice sînt direct legate de durata expunerii; rezultatele cercetărilor au arătat că şi numai o convorbire de două minute modifică activitatea electrică naturală a creierului timp de pînă la o oră după acea convorbire. Comunicaţi mai degrabă prin SMS decît prin telefon (aceasta limitează durata expunerii şi proximitatea corpului). 

3. În timpul convorbirii, menţineţi telefonul la o distanţă cît mai mare de corp. Schimbaţi în mod regulat partea capului de care sprijiniţi telefonul sau, şi mai bine, comutaţi pe speaker, care permite utilizatorului să ţină telefonul la distanţă de cap (amplitudinea cîmpului scade de 4 ori la o distanţă de 10 cm şi de 50 de ori la o distanţă de 1 m). 

4. Nu ţineţi telefonul mobil în buzunar în apropierea vreunui organ vital (de exemplu inima) sau la centura pantalonilor. Ţesuturile corpului din partea inferioară prezintă o bună conductivitate a radiaţiei şi o absorb mai repede decît o absoarbe creierul. Rezultatele unor studii arată că bărbaţii care îşi ţin telefoanele mobile în apropierea organelor genitale sînt supuşi riscului unei scăderi a numărului de spermatozoizi cu pînă la 30%. 

5. Atunci cînd apelaţi, aşteptaţi ca interlocutorul dumneavoastră să răspundă şi abia apoi puneţi telefonul la ureche. Intensitatea radiaţiilor este cea mai ridicată în momentul apelării, cînd telefonul încearcă să contacteze staţia de bază. Acesta este un sfat foarte important și mult prea adesea neglijat, și ne poate feri de o parte însemnată din radiațiile care altfel ar fi pătruns în corpul nostru. Noi de obicei cînd formăm numărul celui pe care îl apelăm punem imediat telefonul la ureche, și astfel primim exact cele mai intense radiații pe care telefonul le emite pînă la stabilirea legăturii telefonice – iar adeseori se întîmplă chiar ca cel apelat să nu răspundă, și ne iradiem inutil ținînd telefonul timp de jumătate de minut lipit de ureche, cînd am putea ține telefonul în mînă, urmărind pe ecranul lui momentul în care cel apelat răspunde, și apoi să punem telefonul la ureche și să vorbim. Cît de simplu este! 

6. Nu efectuaţi un apel atunci cînd semnalul este slab, de exemplu în cazul deplasărilor rapide, precum cele cu maşina sau cu trenul, deoarece expunerea la radiaţii se măreşte în mod corespunzător, telefonul avînd nevoie de o putere mai mare pentru a realiza conexiunea. Acelaşi lucru este valabil şi pentru zonele cu acoperire mai redusă (precum staţiile de metrou, unele regiuni rurale etc.). 

7. Evitaţi să telefonaţi de pe mobil în locurile în care se găsesc produse inflamabile, precum benzina, alcoolul, eterul etc. (staţii de benzină, spitale). În prezenţa unor astfel de substanţe, un telefon mobil poate chiar declanşa un incendiu. 

8. Nu folosiţi telefoanele mobile în spaţii închise ai căror pereţi conţin metal, precum autovehiculele şi lifturile. Acestea se comportă ca o cuşcă Faraday care captează radiaţia şi o reflectă înapoi către ocupanţii acestora. 

9. Depărtaţi-vă la o distanţă de mai mult de 1 m de o persoană ce vorbeşte la telefonul mobil şi evitaţi să folosiţi telefonul mobil în locuri precum metrou, tren sau autobuz, unde îi supuneţi pe cei din jurul dumneavoastră la o expunere pasivă la radiaţiile emise de telefonul mobil. 

10. În timpul nopţii, ţineţi telefonul mobil închis (caz în care nu mai emite radiaţii electromagnetice), sau măcar la distanţă de doi metri de corp. 

11. Deşi unii cercetători recomandă folosirea kitului hands-free, alţii sînt de părere că hands-free-ul, dimpotrivă, amplifică radiaţia emisă de telefonul mobil, direcţionînd mai multă radiaţie electromagnetică direct în ureche şi spre cap (cu peste 300% faţă de cazul cînd telefonul este folosit fără căşti). 

12. Folosiţi un dispozitiv de protecţie validat ştiinţific împotriva radiaţiilor electromagnetice. 

13. Nu cumpăraţi un telefon mobil cu o rată specifică de absorbţie (SAR) mare. Multe dintre telefoanele mobile conţin în manualul lor de folosire indicaţia nivelului SAR. Aceasta reprezintă o modalitate de a măsura cantitatea de energie RF (de radiofrecvenţă) care este absorbită în corp. Evident, SAR trebuie să fie cît mai mic. (Nu uitaţi, totuşi, că studiile care au fost efectuate folosind radiaţii situate chiar şi de sute de ori sub limitele SAR curente au dovedit că aceste radiaţii prezintă efecte biologice negative!)

Desigur, această listă nu este exhaustivă, dar prezintă cîteva nivele de intervenţie rapidă pentru protecţia dumneavoastră şi a copiilor dumneavoastră.  

Bazîndu-se pe frecvenţa şi pe durata apelurilor ce produc aceste probleme de sănătate, cercetătorii recomandă limitarea duratei fiecărui apel la 4 minute, limitarea numărului apelurilor la 6 pe zi şi nedepăşirea duratei de 22 de minute de expunere zilnică la radiaţiile emise de telefonul mobil.

«Tehnologia bazată pe unde radio generează poluare electromagnetică și este cea mai perfidă formă de poluare cunoscută pînă în prezent. Aceasta nu poate fi detectată prin intermediul organelor de simț, ci prin metode speciale de determinare a densitătii de putere și ai altor parametri ai cîmpului electromagnetic, în același timp fiind și costisitoare. 

Este adevărat că ofertele celor care folosesc astfel de tehnologii sînt foarte atrăgătoare din punct de vedere al costurilor, dar economiile realizate astăzi se vor regăsi peste cîțiva ani în afecțiuni ale sistemului cardiovascular și ale sistemului nervos, pentru a căror ameliorare vor fi cheltuite sume foarte mari. 

Deci, fiți atenți la oferte, nu le evaluați numai din punct de vedere al avantajelor financiare, ci încercați să vedeți și dezavantajele. Invențiile știintifice din acest domeniu pot avea consecințe nefaste asupra consumatorilor. 

Nu vă așteptați ca cei care lucrează cu această tehnologie să recunoască nocivitatea undelor radio, întotdeauna vor nega acest lucru și vor utiliza toate mijloacele posibile pentru a ascunde adevărul». (Conf. Univ. Dr. Costel Stanciu, președinte Asociația pentru Protecția Consumatorilor din România)