REVOLUȚIA SEXUALĂ LA ZI

SUMARUL BLOGULUI 
INDICE DE NUME

Am primit și dau mai departe...

RAVAGIILE REVOLUȚIEI SEXUALE  

ÎN CAMPUSURILE CREȘTINE AMERICANE

Am atenţionat mereu asupra consecintilor revoluţiei sexuale, dar am şi atras atenția asupra naivității multor  creştini care pretindeau – iar unii încă pretind – că ceea ce se întîmplă în campusurile universitare seculare nu se va întîmpla niciodată în campusurile universitare creştine. Iată însă că în ultimii doi ani asistăm la o veritabilă explozie a revoluţiei sexuale şi în campusurile creştine de preste ocean. Un număr în creştere de universităţi creştine americane încep să cedeze presiunii „minorităţilor sexuale” aşa-numite creştine. Iar presa laică americană le cîntă studenţilor homosexuali „creştini” în strună. Tot mai dese sînt articolele din marile cotidiene despre presiunea pe care studenţii homosexuali o exercita asupra administraţiei universitarilor creştine pentru a li se acorda drepturi, pentru a li se recunoaşte cluburile, pentru a li se finanţa activităţile şi pentru a fi „incluşi” în diverse evenimente universitare care pînă acum nu aveau nici o tangenţă cu sexualitatea.  

Luna aceasta, de exemplu, revista americană online The Atlantic a publicat un articol despre politica homosexuală din campusurile creştine. [Detalii: aici] Universităţi tradiţional creştine, cum ar fi Baylor (Texas) ori Belton (Tennessee), au abolit interdicţia împotriva relaţiilor homosexuale în căminele lor studenţeşti, iar Belton a aprobat, cu ani în urmă, formarea primului club homosexual din această universitate și care a fost, de fapt, şi primul club homosexual recunoscut de o universitate creştină americană. 

Aici discutăm însă  cazul cu totul special al Universităţii catolice Marquette. Revoluţia sexuală din această universitate nu e mai veche de 5 ani, dar face ravagii serioase. Preşedintele universităţii a fost forţat să-şi dea demisia, profesorii tradiţionali se simt izolaţi şi intimidaţi, iar studenţii tradiţionali catolici se simt marginalizaţi. Autorul, Mickey L. Mattox, profesor la Universitatea Marquette, identifică două cauze principale pentru succesul revoluţiei sexuale în universitatea lui: (1) presiunea din exterior şi (2) respingerea de către profesori, în mod treptat de-a lungul anilor, a învăţăturilor catolice tradiţionale privind sexualitatea. Articolul profesorului a fost publicat nu demult în publicaţia catolică First Things [versiunea în engleză poate fi citită aici]. Mickey L. Mattox este profesor de teologie la Universitatea Marquette. Materialul a fost abreviat şi tradus pentru cititorii noştri de părintele Emil Ember, AFR Baia Mare. Îi mulţumim. Titlul articolului în original este Marquette's Gender Regime.

Teoria genului  

la Universitatea Marquette

  

Pe cînd lucrăm în biroul de la Universitatea Marquette, într-o după-amiază din primăvara lui 2010, am auzit zgomote neobișnuite venind dinspre spațiul verde liniștit de sub fereastra mea. Am fost surprins să remarc o mică adunare de studenți și profesori care se pregăteau să protesteze. Împotriva a ce? După cîteva minute, primesc un e-mail prin care sînt informat că președintele de atunci al Universității, iezuitul Robert Wild, a anulat contractul lui Jodi O’Brien ca decan al Colegiului de Arte și Științe. Deși contractul era semnat, părintele Wild a decis că O’Brien, o lesbiană care trăia cu o altă lesbiană și a cărei cercetare includea studii ciudate, nu era o alegere potrivită pentru a reprezenta misiunea și identitatea Universității.  

Deși o persoană obișnuită, cu vagi cunoștințe de învățătură morală catolică, ar considera normală o asemenea decizie, catedrele departamentului din colegiu s-au adunat și au votat aproape în unanimitate să se opună hotărîrii lui Wild. Între timp, presa a pretins o explicație. În defensivă, Universitatea a plătit scump, după cum se spune, pentru rezolvarea problemei. Oficialii au început curînd să-și exerseze în demonstrații interesul lor pentru tratarea egală a minorităților sexuale. Iar universitatea a ajuns să inițieze proiecte, cursuri, conferințe și să arate plăcerea de a explora chestiunile legate de sex și gen! Aceasta însemna, pe scurt, că schimbarea va veni, încet, dar sigur. Universitatea va trebui să se împace cu programul de „eliberare sexuală”, pentru a nu repeta afacerea O’Brien niciodată.

Începutul revoluţiei sexuale

 

Din 2010, campania pentru diversitatea sexuală de la Universitate a avansat rapid. Anul trecut, Universitatea a anunțat extinderea fostului Centru de Resurse privind Genul și Sexualitatea (creat imediat după plecarea lui O’Brien) prin două noi inițiative: un Centru pentru Studiile privind Sexualitatea și Genul și un Centru de Resurse pentru LGBTQ. Cîte fonduri au fost investite nu s-a dezvăluit. Mai avem și un Birou de Diversitate Instituțională și de Incluziune, care oferă facultății și staff-ului premii de excelență în, da, „diversitate și incluziune”! Din nou, costurile n-au fost divulgate. Știm totuși că au fost promise fonduri pentru a sprijini dezvoltarea unor noi cursuri care să promoveze cauza. Un program despre „diversitate” pentru prietenii facultății este de asemenea în desfășurare. 

„Diversitate” și „incluziune” sînt termeni vagi și nesiguri, care pot însemna aproape orice. Aici, la Universitatea Marquestte, aceste cuvinte au devenit codul de provocare a moralității sexuale catolice și pentru a împinge mai departe ideologia de gen, care neagă că ființele umane au fost create ca bărbat și femeie, după chipul lui Dumnezeu.  

Încercînd inculcarea unui înțeles comun prin noua cercetare pentru diversitate, publicația Universității anunță fără răgaz că lupta pentru drepturile civile începută de Martin Luther King este acum împlinită de campania pentru incluziunea minorităților sexuale. Cum stau lucrurile? Un sondaj al stării de fapt din campus susține că majoritatea dintre noi consideră Universitatea ca un loc minunat de muncă. Totuși, sondajul a notat și experiențe de „comportament de excludere, ostil sau ofensator”. Problema principală a „excluderii” nu ține nici de rasă, nici de clasă. Dar, experiențele de „excludere” au fost raportate cel mai des de cei care se auto-identifică drept L, G, B, T sau Q. Sondajul a mai arătat că și catolicii tradiționali au manifestat intimidare și excludere, mai ales cînd discuția ajungea la subiectul sexualității. Aceste rezultate sugerează că „justiția socială” la Universitatea Marquette a fost reorientată spre combaterea mai intensă a învățăturii morale catolice privind sexualitatea.

Marginalizarea studenţilor catolici

 

După ce sondajul a fost publicat, s-a reunit un grup auto-intitulat „Catolicii preocupați [cărora le pasă]”. Membrii lui au cerut conducerii să facă pași concreți spre întărirea identității catolice a Universității. Ei sînt convinși că angajamentul catolic față de adevărul moral și demnitatea fiecărei persoane oferă cadrul corect pentru balanța clarității morale cu interesul pentru binele membrilor LGBTQ din comunitatea Universității Marquette. Pînă acum, nu s-a primit nici un răspuns la această propunere. Între timp, conducerea Universității se arată din ce în ce mai permisivă în afirmarea ideologiei LGBTQ. Limbajul lor rămîne, ce-i drept, unul precaut, dar este clar ca lumina zilei că liderii de la Universitatea Marquette nu împărtășesc îngrijorarea deosebită despre teoria LGBTQ exprimată de Conferința Episcopilor Catolici Americani și de alți reprezentanți ai magisteriului Bisericii. 

Oficialii seniori sprijină programele LGBTQ fără rezerve, ceea ce pune sub semnul îndoielii pregătirea lor de a afirma învățătura Bisericii. În fapt, nivelul de entuziasm pentru cauzele LGBTQ pune la îndoială disponibilitatea lor de a tolera pe oricine ar gîndi altfel.   

Problema cu noua incluziune, desigur, este că ea nu este incluzivă și nici nu poate fi. Este pur și simplu noul mod de a defini moralitatea sexuală, care se ascunde sub un proiect birocratic și terapeutic de „incluziune”. La Universitatea Marquette este clar că acest proiect caută să înlocuiască morala catolică tradițională privind sexualitatea. Noul regim al genului de la Universitate încurajează tacit studenții să se perceapă în termenii noii morale, unde nu mai este loc de lege naturală. Genul „desemnat”, adică identitatea sexuală confirmată de medici la naștere, cade de-acum sub semnul întrebării. Fiecare student este încurajat să își evalueze starea, dacă se simte bine cu genul desemnat la naștere, și să ia în considerare opțiunile valabile. Nu este nici pe departe un exercițiu la clasă. Universitatea oferă acum studenților opțiunea de a-și declara atît genul „legal”, cît și pe cel „ales” în datele lor personale oficiale. Genul legal este limitat la masculin și feminin. Dar genul „ales” are ca opțiuni: „intersex”, „transgender”, „neutru”, și pentru nelămuriți, „necunoscut”.

Idolatria drepturilor omului

 

Interpretînd din punctul de vedere al carității, aceste opțiuni sugerează pregătirea de a întîmpina pe oricine. Aceasta este de înțeles, poate chiar de lăudat. Este imposibil, totuși, ca îmbrățișarea entuziasmată a Universității față de idolul ultimului gen să însemne doar atît. Sînt semne certe că a fost adoptată o apropiere liberală al studiilor de gen de auto-definirea care tratează trupurile noastre ca mijloace maleabile de auto-exprimare. Alegerea și auto-definirea sînt a-tot-determinante, un demers care evident contrazice învățătura catolică. Studenții nu sînt singurii supuși la noul regim. Paginile web oficiale și anunțurile identifică uneori oamenii cu „pronumele lor preferate” în paranteze. Varietatea sexualităților devine repede politica oficială a Universității și puțini sînt cei care mai sînt dispuși să vorbească împotriva acestei aberații. Noul regim al genului se plimbă pe curenții puternici ai cultului celebrității, în timp ce „puterea soft” a Washingtonului împiedică orice rezistență. Granturile sau certificarea necesară pentru a primi ajutoare federale pretind conformarea la prioritățile guvernării Obama, care acum includ și promovarea agendei LGBTQ. 

Opoziția față de acest nou regim pare zadarnică – și mai mult: îți aduce necazuri. Chiar și membrii titulari ai facultății ezită, temîndu-se de repercusiunile oficiale, formale sau informale. Recentul și mult mediatizatul caz al profesorului de științe politice John McAdams ilustrează bine pericolele. El a fost acuzat că a creat un mediu ostil pentru studenții din anii terminali, iar Universitatea Marquette încearcă acum să-i retragă titularizarea și să-l dea afară de la catedră. Este important să reținem subiectul în discuție în contextul evenimentelor care au dus la acuzarea lui: statutul imoral al căsătoriei homosexuale.

Cum s-a ajuns aici?

 

De ce s-a ajuns la aceasta? Într-o anumită măsură, este vorba doar de presiune de grup. Universitățile ca Marquette și oamenii care le conduc sînt, într-un fel, cam că tinerele pe care le văd în campus în fiecare zi, îmbrăcate aproape la fel, aparent temîndu-se, mai mult decît de orice, să arate diferite una față de cealaltă. Cît de revigorant ar fi pentru o universitate ca a mea să evite să se conformeze imperativului culturii „diversității” de azi și să îmbrățișeze diversitatea autentică și intrinsecă a identității sale catolice! Dar într-o epocă a scăderii înscrierilor răspunsul cu cel mai mic risc este să se îmbrace cum se îmbracă ceilalți și să evite acțiuni care ne-ar putea micșora în ochii instituțiilor noastre „de gașcă” (Fordham) sau „la care aspirăm” (Colegiul Boston). Sexul și genul, diversitatea și incluziunea: toți le au azi. 

Există și o explicație mai profundă și mai îngrijorătoare. Departamentele de teologie catolică americane au fost în fruntea unei campanii de denigrare a moralității sexuale catolice. Această campanie a fost adesea condusă de iezuiți și de universitățile iezuite. Spre deosebire de atragerea mai multor studenți minoritari sau spre deosebire de programele pentru a sprijini studenții din medii dezavantajate – eforturi în acord cu învățătura socială a Bisericii –, această campanie de denigrare a fost uneori camuflată și necinstită. A fost și nemiloasă, încercînd din greu să suprime și să pedepsească pe oricine ar îndrăzni să vorbească despre învățătura Bisericii. Felul în care Universitatea Marquette a adoptat și promovat mișmașul ideologiei LGBTQ din ultimii ani este în consens cu respectiva tradiție de denigrare.

Mickey L. Mattox

ALIANŢA FAMILIILOR DIN ROMÂNIA  

Str. Zmeica nr. 12, sector 4, Bucureşti 

Ţel. 0741.103.025 Fax 0318.153.082 

www.alianta-familiilor.ro 

office@alianta-familiilor.ro