AIUD 2016: SIMPOZION DE MARTIROLOGIE
SUMARUL BLOGULUI
INDICE DE NUME
Mausoleul-biserică de la Rîpa Robilor
AL
II-LEA SIMPOZION
DE STUDII MARTIROLOGICE
Duminică
3 aprilie 2016,
Mănăstirea Înălțarea Sfintei Cruci, Aiud,
sub egida Arhiepiscopiei de Alba
Iulia,
a Facultății de Teologie Ortodoxă
din Alba Iulia
și a Centrului de Studii Martirologice
Aiud
Program:
Ora
12 (după Sfînta Liturghie): ÎPS Irineu
Pop, Cuvînt
de deschidere
Conf. Dr. Radu Preda, președinte executiv al Institutului de
Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc: Victimele totalitarismului comunist – un
bilanț de etapă
Prof. Dr. Daniel Hinshaw: The Crucifixion and the Torture of God
Alin Mureșan, cercetător Institutul de Investigare a
Crimelor Comunismului: Represiunea
comunistă în cifre
Pr. Prof. Dr. Mihai Himcinschi, decan al Facultății de Teologie
Ortodoxă Alba Iulia: Martiriul – sublimul misiunii ecleziale
Dan Puric: Jertfa românească
Stop-cadru de la Simpozionul din 2015
Pe 31 martie 2016, ora 18, la Casa cu Rost din București, se deschide o expoziţie documentară prezentînd destinele a 13 femei care au cunoscut abuzurile şi teroarea aparatelor represive ale celor trei dictaturi cunoscute de România în secolul XX. Tratamentul inuman aplicat acestor femei demonstrează caracterul criminal şi abuziv al tuturor totalitarismelor, indiferent de ideologia care stă la baza lor. Evenimentul este organizat de Fundaţia Ion Gavrilă Ogoranu, iar organizatorii țin să precizeze că „scopul acestui demers expoziţional este unul exclusiv cultural şi istoric, propunîndu-şi să aducă la cunoştinţa publicului o temă istorică tabu pînă la căderea regimului totalitar, în decembrie 1989. Sperăm că prin cunoaşterea şi conştientizarea istoriei recente societatea românească nu va mai repeta niciodată experienţele sîngeroase ale secolului trecut. Orice intenţie de natură ideologică sau politică este exclusă”.
Am primit între timp înștiințarea că, din motive independente de voința organizatorilor, deschiderea expoziției se amînă pentru o dată neprecizată.
De citit neapărat:
Paul S. Grigoriu, Costi Rogozanu și coșmarurile sale roșii
***
Pe 31 martie 2016, ora 18, la Casa cu Rost din București, se deschide o expoziţie documentară prezentînd destinele a 13 femei care au cunoscut abuzurile şi teroarea aparatelor represive ale celor trei dictaturi cunoscute de România în secolul XX. Tratamentul inuman aplicat acestor femei demonstrează caracterul criminal şi abuziv al tuturor totalitarismelor, indiferent de ideologia care stă la baza lor. Evenimentul este organizat de Fundaţia Ion Gavrilă Ogoranu, iar organizatorii țin să precizeze că „scopul acestui demers expoziţional este unul exclusiv cultural şi istoric, propunîndu-şi să aducă la cunoştinţa publicului o temă istorică tabu pînă la căderea regimului totalitar, în decembrie 1989. Sperăm că prin cunoaşterea şi conştientizarea istoriei recente societatea românească nu va mai repeta niciodată experienţele sîngeroase ale secolului trecut. Orice intenţie de natură ideologică sau politică este exclusă”.
Am primit între timp înștiințarea că, din motive independente de voința organizatorilor, deschiderea expoziției se amînă pentru o dată neprecizată.
***
De citit neapărat:
Paul S. Grigoriu, Costi Rogozanu și coșmarurile sale roșii
publicat de Răzvan Codrescu @ 00:00
21 comentarii
21 comentarii:
Martiriul... acest statut înălţător, despre care ştim totuşi atât de puţine... Cum să mai înţelegem temeiul jertfei supreme din iubire, când nouă ne-au amorţit măruntaiele duhovniceşti, în confort şi egoism, efemerităţi şi dependenţe!... Măcar la astfel de comemorări să fim prezenţi, ca să nu abandonăm trăirea în istorie! Nu vreau să par patetică, dar realismul acesta cotidian izvorât din odihna materialităţii e cel care ne îndepărtează mult de rădăcinile acestui tip de înţelegere. Nu suferinţa în sine a acestor oameni trebuie să ne înveţe, ci iertarea, greu de înţeles, de la polul opus, care le-a încheiat vieţile cu seninătate şi bucurie. Ar trebui să ne aducem şi copiii. Fără să-i intoxicăm, trebuie şi ei să afle încet, încet, adevărul care nu se spune în cărţile de istorie. La Aiud e mai greu de ajuns, dar Casa cu Rost este situată... cu mult rost în inima oraşului.
Mulţumim pentru invitaţie!
"Orice intenţie de natură ideologică sau politică este exclusă”, dar afisul este... verde.
@ Anonim 10:07 a.m.
Și sîngele martirilor anticomuniști este roșu...
@ Anonim (nepostat)
Eu am polemizat pe vremuri cu MPR, iar astăzi urmăresc din afară și cu un interes mai degrabă sceptic demersurile de constituire a „Alianței noastre”, dar nu voi accepta în nici un caz pe acest blog atacuri indigne la adresa d-lui Marian Munteanu (mai ales în lipsa oricăror dovezi).
P. S. Dacă amîndoi sînt „uneltele docile ale rușilor”, cum vă explicați că d-l Dan Puric n-a fost cooptat în proiectul d-lui Marian Munteanu? (Cît despre frații Roncea, îi confundați între ei cu o penibilă serenitate.)
@ Daniela (nepostată)
Dacă sînteți curioasă cine e Costi Rogozanu, nimic mai simplu decît să căutați pe internet.
De acordul cu anonimul prim: se putea evita culoarea verde a afisului...Dam apa la moara gratuit dusmanilor.
pentru dv.
ce s-a întâmplat cu expoziţia de la ora 6? am fost până acolo şi nu era nimeni, nici un anunţ, nici pe platforma Rost, nimic...
@ Oana
Regret și îmi cer scuze că am căzut la mijloc în această situație neplăcută (ca să n-o numesc altfel). Pentru că unii dintre invitați, din diferite motive, nu au mai putut fi prezenți, s-a decis amînarea în ultima clipă. Am primit un SMS în această privință în cursul după-amiezii, dar nu eram acasă și n-am putut interveni pe blog decît cu întîrziere. Altădată voi fi mai prudent în postarea anumitor anunțuri.
În principiu, nu se fac astfel de contramandări de ultimă oră, ci se asumă situația creată, cu scuzele de rigoare. Încerc să mă abțin de la alte comentarii.
@ Anonimul păcălit (nepostat)
Nu zic că nu aveți dreptate, dar termenii sînt prea duri, iar concluziile prea radicale. În privința „eleganței”, nici stînga nu stă foarte bine. E mai degrabă o problemă generală a lumii românești. Nu-i răul cel mai mic, dar cred că nici cel mai mare... Rămîne de sperat că o astfel de situație nu se va mai repeta.
Cu privire la Aiud: de ce un om de talia domnului Sorin Lavric nu se numara printre conferentiari?
Nu este nevoie să vă cereţi scuze! În fond, nu a fost nici o problemă să fac o plimbare până acolo. M-am mirat şi m-am îngrijorat doar, că nu am văzut pe absolut nimeni (fiica mea mă tachina că nu am citit bine ziua şi locul). Astfel de lucruri se mai întâmplă... Eu vă rog să ne ţineţi la curent cu data reprogramării.
@ Anonim 7:50 a.m.
Eu nu sînt decît un invitat între alții; ar putea să vă răspundă numai d-l Lavric sau organizatorii. Puteți fi însă sigur că nu-i nici o „conspirație” la mijloc și că d-l Lavric - pe care-l știu destul de bine - rămîne un sprijinitor de bază al proiectului. Observați, de pildă, că nici d-l dr. Pavel Chirilă nu-i înscris printre vorbitori, deși e un personaj-cheie al evenimentului.
Vorbește Dan Puric pentru toți...
@ Anonim 8:14 a.m.
Nu, vorbește și d-l Dan Puric. Atîta tot.
Marian Munteanu se confeseaza pe internet (http://www.rostonline.ro/2016/04/marian-munteanu-spune-ce-nu-a-facut-in-ultimii-26-de-ani/). Credeti ca e sincer... sau nu va intereseaza ?
@ Blogg-trotter
Nu-i un personaj care să nu intereseze. Dar adevărata măsură a sincerității lui numai Dumnezeu o știe.
@ Anonim (nepostat)
Ce om serios se mai sinchisește de SACCSIV și, în general, de oligofrenia ortodoxistă?
Slavă Domnului că Ortodoxia are destule alte voci prin care să se afirme!
Din pacate, sunt inca destui care ii iau in serios, domnule Codrescu.
@ M. M.
Poate, dar pe unii ca aceia credeți-mă că nu mi i-aș dori de partea mea.
Cu cineva care a putut credita asemenea turpitudini și s-a putut hrăni cu ele (fie și numai vremelnic), cu acela e mai bine să n-ai de-a face. Eu țin mai degrabă la calitatea decît la numărul cititorilor sau auditorilor mei. Probabil că tocmai de aceea n-aș fi bun de om politic și n-am să cred niciodată în democrație.
Iată o atitudine la care subscriu fără rest!
PS Prin „om politic” ați vrut să spuneți, desigur, „politician”...
@ Iulian Popescu
Subscriu și eu la nuanța dvs. (deși nu știu cîți mai fac astăzi distincția...). Noi, după 1989, poate cu excepția lui Corneliu Coposu, n-am avut, riguros vorbind, nici un „om politic”, ci doar o inflație de „politicieni” (care de care mai corupți și mai abjecți). În aceste condiții, nu-i de nici o mirare c-am ajuns rușinea Europei.
Trimiteți un comentariu
Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]
<< Pagina de pornire