AUTODEMASCARE

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

Noi, cei care ne dăm creștini ortodocși și oameni de dreapta, dar nu mergem la vot, sau mergem la vot, dar nu votăm AUR, nu mai sîntem noi: sîntem niște fricoși estropiați, niște trădători ai morților și ai viilor, niște limbrici pe colonul de AUR al lui George Simion, niște ciocli ai Dreptei și niște avortoni ai Ortodoxiei, urîciunea pustiirii din țara lui Chelaru și Șoșoacă, putorile reziduale ale pămîntului strămoșesc, covidioți ascunși sub mască, „tovarășii de drum” ai lui Antihrist. Cum am ajuns în halul ăsta nici „antrenorul de genii” n-ar putea să spună. Nici proiectul de țară al lui George Călin Simion Georgescu nu ne mai poate salva, nici Zalmoxis cu toți lupii și lupițele lui, nici rugăciunile Șpagoveanului la peștera Sfîntului Andrei! Molima s-ar cădea să ne mănînce, dacă ar exista! Dar întrucît molima nu există (după cum știe orice prost), singurii viruși rămînem tot noi, arză-ne-ar focul Istoriei și al Veșniciei, că o dreaptă am avut și n-am votat-o, și o credință am avut, și-am lepădat-o de dragul lui Werner și Arahat!

Răzvan CODRESCU

(și cei de teapa mea)

PUNCTE DE VEDERE: ADRIAN PAPAHAGI

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

„NU ALEGEM POLITICIENI 

CA SĂ NE REZOLVE VIAȚA, 

CI CA SĂ NE PROTEJEZE LIBERTĂȚILE 

ȘI SĂ ASIGURE LEGALITATEA” 

Analiza mea politică este: 

- PSD e un pericol pentru domnia legii, lucru demonstrat de la mineriade la Dragnea.

- USR+ e un pericol pentru libertatea de gîndire, expresie și credință a tuturor celor care nu aderă fără rest la ideologia stîngistă. Poate avea inițiative bune privind statul de drept, dar e preferabil să nu-și poată impune ideologia stîngistă la guvernare.

PNL și PMP sînt partide moderat corupte, dar și moderate în general. Vor face escrocherii, vor numi destui imbecili pe lîngă oameni decenți, vor mai da înapoi sub presiunea publică, dar nu vor trece o linie roșie. Sînt moderat conservatori, moderat reformatori, moderat patrioți, moderat filo-occidentali. Nu vor instaura un regim al fărădelegii, ca PSD. Nu sînt animați de elanuri radicale ca USR+, deci nu mă tem că-mi vor suprima libertățile.

Restul partidelor nu contează, sau nu mă interesează. 

Încă ceva: nu alegem politicieni ca să ne rezolve viața, ci ca să ne protejeze libertățile și să asigure legalitatea. 

M-am săturat să aud cum vor mări politicienii alocările pentru sănătate, educație sau drumuri, cum vor crește pensii și ajutoare, cum vor construi și vor sprijini, cum fac ei planuri de țară...

Mă înfioară ideea că niște politicieni au planuri cu viața mea. Să mă scutească!

Vreau să știu că nu îngroapă țara în datorii, că nu o scot din lumea liberă, că nu o tîrăsc în anarhie și război. 

Vreau să știu că pot exista liber în țara mea, că mă pot exprima fără să mi se bage pumnul în gură.

Adrian PAPAHAGI

MĂRTURISIRE DE CĂINȚĂ

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

DUMNEZEU SĂ MĂ IERTE 

ȘI SĂ-MI AJUTE 

SĂ MĂ ÎNVĂȚ MINTE!

Văzînd reacțiile ofuscate și însușindu-mi o parte din criticile care mi-au fost aduse, îmi exprim sincer regretul că, într-un moment de indignare, adoptînd neinspirat convenția literară a pamfletului, am folosit poate un limbaj prea crud la adresa unui ierarh al Bisericii mele. Nu-mi retractez punctul de vedere (unul între altele), ci doar forma în care l-am exprimat. Am șters postarea respectivă (de altfel, între timp, pelerinajul a fost anulat), dar ea a fost deja preluată (inclusiv fotografiată) de alții (mai zeloși decît mine să răspîndească vrajba). Înțeleg să-mi cer iertare tuturor celor lezați sau iritați, propunîndu-mi să fiu mai cumpănit de acum înainte în exprimarea atitudinilor mele. Mă rog lui Dumnezeu să-mi treacă păcatul acesta și să-mi dea duh de cumpătare, să ne împace unii cu alții, să ne lumineze și să ne păzească sănătoși pe toți, cum numai El știe și poate!

Răzvan CODRESCU

INTERMEZZO LIRIC: DIVINA RIMĂ

 SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

OARE CÎNTĂ?

 SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

ROMÂNIA LA ZI

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

 

INTERMEZZO LIRIC: RĂMĂȘAG

 SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

 

Și poate că la urmă mai este loc de-un vis

și timp de o iubire, s-o luăm cu noi în cer...

E-o nebunie-n mila lui Dumnezeu să sper,

cînd de pe cruce raiul din nou ni l-a deschis?

 

S-adulmecăm vecia în trupul efemer

nu-i oare însuși rostul în firea noastră-nscris?

Să fie prea tîrziul blestem? Dar ce zapis

e mai presus de cruce, cînd după ea mă cer?

 

Eu cred că nici păcatul, nici moartea nu-i mai tare

decît în noi e Duhul ce plînge cu suspine,

iar cupele mîniei, oricît ar fi de pline,

nu prisosesc asupra iubirii iertătoare.

 

Încrezători, iubito, în milele divine,

să nu ne fie teamă că n-am avea scăpare,

căci din izvod și pînă la ultima suflare

noi sîntem rămășagul lui Dumnezeu cu Sine!

Răzvan CODRESCU

INEPUIZABILUL IOAN SORIN USCA

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

PANDEMONION

În anul 2030, Consiliul Mondial al Bisericilor a constatat o proliferare a activității demonilor, în special între orele 23-6. Presa a marșat și, în curînd, s-a declarat pandemoniomie, țările intrînd, una după alta, în carantină, alertă, priveghi, post și rugăciune. Guvernele deveniră prizonierele clerului. 

- Poartă cruciulița! Protejează-te pe tine și pe cei dragi! Fii responsabil! Arată că îți pasă! – zicea cîte un preot la televizor. 

Poliția veghea la respectarea normelor, dând amenzi celor prinși că n-au asupra lor cruciuliță, aghiasmă, iconiță cu Arsenie Boca, Visul Maicii Domnului și nu știu Crezul și Psalmul 50 pe de rost. 

Pretutindeni se amenajară corturi pentru demonizații asimptomatici, unde aceștia beneficiau de molitfe și exorcizări. 

Preoții erau prezentați pe afișe de propagandă, ca luptători în linia întîi, alături de poliție și armată. În magazine se mai putea intra doar prezentînd binecuvîntarea preotului paroh și copie după certificatul de botez. 

Ioan USCA

DIN „LUMEA CREDINȚEI” 206

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

DESPRE LUPTA CU NOUL CORONAVIRUS

 

Preasfinția Voastră, am aflat post factum, cu surprindere și îngrijorare, că ați fost infectat cu COVID 19. Nu ați spus nimănui nimic, nu ați expus pe nimeni (nici epidemiologic, nici emoțional), ci ați ales să vă internați la ,,Matei Balș” într-o cvasi-anonimitate stranie pentru un om cu poziția dumneavoastră socială. De ce atâta discreție?

 

În primul rând, de la debutul discuţiei noastre, aş vrea să Vă mulţumesc pentru posibilitatea pe care mi-aţi oferit-o de a Vă împărtăşi câteva din trăirile mele, pe care le-am experimentat în timpul petrecut la Spitalul de Boli Infecţioase ,,Prof. Matei Balş”. Sunt convins că printre cititorii acestor rânduri se vor număra şi persoane care au trecut prin calvarul acestui virus şi, cu siguranţă, că se vor regăsi în descrierile pe care le voi face. Aş vrea din capul locului să ştiţi faptul că, din momentul în care am aflat rezultatul testului, am avut intenţia de a rămâne acasă, cu dorinţa de a mă trata singur, pentru a nu ocupa un loc într-un spital de profil, care i-ar fi fost necesar vreunui semen aflat în stare mai gravă decât a mea. Din păcate, starea de sănătate s-a deteriorat foarte repede, încât ajunsesem să am o mare insuficienţă respiratorie, ceea ce m-a determinat să merg la spital, fără să spun nimănui, însă având nădejde la Bunul Dumnezeu şi la Maica Domnului. 

 

Care este atmosfera de la „Matei Balș“ din București? Lumea care suferă de COVID și a trecut prin spitalele României descrie o atmosferă sumbră, apăsătoare. În plus, reguli draconice legate de comunicarea cu exteriorul, spre exemplu.

 

În cele trei săptămâni de internare, am descoperit în tot personalul medical – medici, asistenți medicali, brancardieri, medici pe ambulanță și la toți cei implicați direct în lupta aceasta – o lucrare de o complexitate extraordinară în a alina și a mângâia, jerfindu-se pe ei, pentru ca oamenii ajunși pe patul de spital să nu mai sufere. Am conștientizat mai mult decât oricând faptul că în actul medical se descoperă legătura profundă dintre credința mărturisitoare a medicului și lucrarea sa taumaturgică. Am văzut în fiecare medic conștiința deplină a prezenței lui Dumnezeu în actul medical, înțelegând, totodată, că îngrijirea bolnavului nu este doar o meserie, ci este, de fapt, o misiune transformată în datorie morală, ca manifestare a dragostei față de aproapele. Nimeni din echipa medicală nu ştia cine sunt, de aceea pot da mărturie despre profesionalismul şi jertfelnicia întregului corp medical. Nu vă puteţi imagina greutăţile prin care trec aceşti oameni care sunt nevoiţi să-şi îngrijească semenii respectând, totodată, un protocol extrem de complex. Medicii, asistentele și infirmierele care au grijă de pacienții infectați cu coronavirus trebuie să poarte peste 8 ore un echipament special pentru a se proteja și pentru a nu se infecta cu coronavirus și a-l transmite mai departe.

Din păcate, nu toate spitalele din România putem spune că sunt dotate cu echipamente medicale de ultimă generaţie, aşa cum este situaţia la „Matei Balș”. Pandemia de coronavirus a produs schimbări majore în spitalele din România. Săli de operații au devenit depozite, unii medici au trecut de la chirurgie la tratarea unei boli infecțioase foarte noi și foarte grave, în timp ce pacienții care suferă de alte afecţiuni aşteaptă cu disperare să meargă la spital pentru a beneficia de îngrijire şi tratament.

 

Cum ați dus, sufletește, perioada internării? Dar fizic? Vă puteați ruga?

 

Sentimentul cel mai prezent este de singurătate şi de disperare. Bolnavii de coronavirus beneficiază de un tratament aparte atunci când vine vorba de interacţiunea cu ceilalţi. Durerea cea mai mare pe care o simţi este aceea de nu putea fi vizitat de nimeni, de a nu putea împărtăşi suferinţa prin care treci. Timpul are altă dimensiune, trecerea lui nu mai are liniaritate, devine din ce în ce mai comprimat, iar mintea tinde să piardă nădejdea că vindecarea este aproape. Pe patul de spital, printre aparatele care-mi monitorizau continuu semnele vitale, am redescoperit, cu ajutorul Psaltirii, răbdarea în suferinţă şi nădejdea ca virtute teologică.  Ei bine, pot mărturisi astăzi faptul că răbdarea, mai ales răbdarea în boală, este posibilă. Mai mult decât atât, este necesară. Rezistând, nu disperăm și nu cădem în deznădejde. Când răbdarea aceasta este însoțită și de rugăciune, atunci o astfel de nevoință nu poate rămâne fără rezultat. Călăuza bună a răbdării este rugăciunea. Fără ea, răbdarea devine încrâncenare, iar nădejdea devine resemnare. Nu este întâmplător că Sfântul Apostol Pavel îi învață pe creștinii din Tesalonic să se roage neîncetat (I Tesaloniceni 5, 17). Deşi simţeam că trupul cedează din ce în ce mai mult în fiecare zi, cu toate acestea, încercam să sporesc rugăciunea şi mă luptam ca mintea să fie în cer. I-am simţit aproape pe Maica Domnului şi pe Sfinţii lui Dumnezeu, înaintea cărora nu am încetat să-mi înalţ rugăciunile mele.

 

Ați asistat și la drame umane?

 

Da, este adevărat, în timpul petrecut la spital am fost martorul unor adevărate drame. Am avut colegi de salon care, din nefericire, au pierdut lupta cu boala. Cu toate acestea, trebuie să vă spun faptul că între noi, cei care „locuiam” de atâta amar de timp în acel salon, se crea o solidaritate foarte mare.

Mulţi dintre cei care nu se puteau oxigena pentru că nu aveau o saturaţie minimă erau mutaţi la Terapie Intensivă, parte din ei nu se mai întorceau, între aceştia şi medicul neurolog acad. dr. Ovidiu Alexandru Băjenaru. Mai mult, la Camera de Gardă aşteptau zeci de persoane (tineri şi bătrâni) în speranţa că vor găsi un loc în spital.

 

Care este cea mai importantă lecție pe care v-a predat-o această boală?

 

Această boală ne oferă aceeaşi lecţie pe care o poate oferi oricare altă suferinţă. Ea nu vine cu o lecţie nouă, ci vine doar cu o manifestare nouă. Puterea de a trece prin suferinţa provocată de acest virus o găsim doar în Bunul şi Milostivul Dumnezeu şi mai ales în iubirea Sa nermărginită pentru noi. Problema cea mai mare cu care se confruntă omul de astăzi este criza spirituală, îndepărtarea de Dumnezeu şi de trăirea creştinească. În sânul familiei, această criză poate să capete valenţele unei catastrofe, mai ales că ea este grevată pe o acută criză sanitară, economică şi pe sărăcie, care alimentează o stare deosebit de grea. De aceea, în familie întotdeauna trebuie să aibă întâietate valorile religioase, potrivit cuvintelor Mântuitorului: ,,Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, şi toate acestea se vor adăuga vouă” (Matei 6, 33). Copiii trebuie învăţaţi să se poarte ca oameni duhovniceşti, nu materialnici. Să gândească, să vorbească şi să se manifeste duhovniceşte.

 

Preasfinția Voastră, ați citit și despre teorii ale conspirației, cum că totul e o făcătură în mâna „ocultei“, totul e isterie de presă și uriașe interese comerciale puse în joc etc. Cum comentați aceste teorii?

 

Sunt total împotriva teoriilor conspiraţioniste privind existenţa acestui virus. Acest virus există şi mulţi dintre semenii noştri au fost infectaţi, ceea ce a dus la suferinţe mari. De multe ori am observat lacune majore în transmiterea către populaţie a mesajului privind măsurile ce trebuie luate în prevenirea îmbolnăvirii. Mai mult decât atât, nu trebuie trecut cu vederea, deşi se încearcă acest lucru, faptul că, de la debutul bolii şi până astăzi, Biserica Ortodoxă, prin eparhiile ei, a reprezentat un factor constant de sprijin, atât pentru spitalele din întreaga ţară, prin donare de echipament medical necesar, cât şi pentru oamenii aflaţi în suferinţă din cauza acestui virus. Din nefericire, observăm din ce în ce mai des o lipsă profundă de colaborare între Stat şi Biserică. Se trece foarte uşor peste drepturile fundamentale ale oamenilor, între care se numără şi dreptul de a-şi manifesta liber şi neîngrădit convingerile religioase. Această pandemie nu trebuie folosită de nimeni pentru a îngrădi drepturi şi libertăţi  fundamentale, iar situaţia actuală trebuie să ne unească şi nu să ne dezbine.

 

Cum ar trebui să se poziționeze creștinii și Biserica față de aceste schimbări dramatice și rapide care au loc în viețile noastre?

 

Schimbările dramatice la care faceţi referire nu trebuie să ne facă pe noi, creştinii, să ne poziţionăm altfel. Poziţionarea noastră este dintotdeauna către Hristos Cel Răstignit şi Înviat, ca Acela Care este Capul Bisericii. Schimbările economice, culturale şi ştiinţifice afectează profund relaţiile interumane şi cele familiale, însă problemele noi trebuie abordate şi soluţionate pe experienţa, pe înţelegerea perenă a omului. Nu putem face abstracţie de textul sacru, de experienţa sfinţeniei, de dimensiunea eclesială a existenţei creştine, aceeaşi în trecut şi în prezent, pentru că riscăm să ne pierdem  identitatea. Omul este o fiinţă spirituală şi, fără spiritualitate, existenţa umană decade, se autodistruge.

 

Un cuvânt de îmbărbătare pentru cei care suferă de pe urma bolii?

 

Îndreptați gândul către Dumnezeu și cereți, după putință, să vă lumineze mintea și să înțelegeți că rugăciunea nu este doar o înșiruire de vorbe frumoase, ci convorbire adevărată cu Dumnezeu. Cereți-I ajutorul și ocrotirea, însă nu după planurile și rânduielile omenești, ci după rânduiala Sa cea veșnică.

Să nu uităm niciodată, când trecem prin necazuri, prin suferinţă, prin prigoană, prin greutăţi de tot felul, că nu suntem singuri, ci Hristos se luptă împreună cu noi, El ne alină suferinţele şi ne dă curaj şi putere să biruim.

La final, aş vrea să-mi îndrept un gând de recunoștință pentru lucrarea neobosită a medicilor, specialiştilor, asistenţilor şi celorlalte cadre medicale din întreaga ţară, rugând pe Bunul și Milostivul Dumnezeu să le dăruiască sănătate, spor duhovnicesc şi putere în această perioadă grea prin care trece omenirea.

 

Interviu realizat de

Răzvan BUCUROIU

APEL ARHIERESC LA RUGĂCIUNE

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

 

NOUL ACATIST AL SFÎNTULUI ARHANGHEL MIHAIL

 SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

Condacul 1

 

Mihaile, Voievodul netrupeștilor oștiri,

veșnicind în strălumina sîntreimicei iubiri,

spadei tale-nflăcărate îi aducem închinare,

căci pe lume nu e pildă mai înaltă și mai mare,

iar de-am fi cu toții vrednici pe măsura ta, putere

n-ar ajunge-n lume răul nici să aibă, nici să spere,

ci ar fi o pace sfîntă, ca în cer și pe pămînt,

și o pură bucurie a făpturilor că sînt.

De aceea glasul nostru se înalță către tine:

Bucură-te, Mihaile, paznic al luminii line!

 

 

Icosul 1

 

Înainte să zidească ce e trup și ce se vede,

ca pe toate să le poată unor paznici buni încrede,

făcu Domnu-n cer oștire, numai duh și rîvnă vie,

rînduită-n multe cete, slujitoare pe vecie,

și-ntre ele Voievozii căpătară cinste mare,

văzînd față către față negrăita Lui splendoare,

iară ție, Mihaile, ce ești fruntea lor mereu,

ți-a dat nume care-nseamnă: „Cine e ca Dumnezeu?”.

Noi te ținem pentru-aceasta în cucernică cinstire

și-ți strigăm smeriți în limba ce ni-i dată după fire:

Bucură-te, Sfînt Arhanghel peste oastea slavei pus;

Bucură-te, păstrătorul rînduielilor de sus;

Bucură-te, ce din șapte voievozi întîiul ești;

Bucură-te că porți spada rînduielilor cerești;

Bucură-te că-ți urmează în văzduh atîtea cete;

Bucură-te că nu-i slavă să n-o guști pe îndelete;

Bucură-te că prin nume ești înaltă mărturie;

Bucură-te că dreptății i te afli temelie;

Bucură-te că prin tine vestea-mpărăției vine;

Bucură-te, Mihaile, paznic al luminii line!

 

 

Condacul 2

 

În Scriptură zis-a Domnul către Iov: „Au știi tu oare

cine hotărî anume ce măsuri pămîntul are?

Cine-l întări în toate temeliile, să nu se

clatine, și cine piatra-n capul unghiului o puse,

cînd în cer cîntau deolaltă ale dimineții stele,

iar toți îngerii cinstire aduceau măririi Mele?”.

Cînd zidită lumea noastră fu, din dragostea divină,

îngerii vegheau cum toate prind să vină la lumină,

iar tu, martor peste martori, străluceai de bucurie,

de aceea Aliluia noi cîntăm, asemeni ție!

 

 

Icosul 2

 

Îngeri pentru toți și toate rînduit-a voia sfîntă

și în tot ce-i viu se roagă Duhul și în taină cîntă,

iar tu ești cîntării sfinte cel mai vrednic corifeu,

veghetor asupra firii, pretutindeni și mereu.

Rugăciunea noastră du-o dinaintea Celui Care

cu iubirea Lui ne umple ca pe-un vas pe fiecare.

Păcătoși am fost și sîntem, dar avem nădejde bună

și-nvățăm din mers căința ce pe toate le răzbună.

Tu pe calea noastră-alături să ne fii și pas cu pas

să ne dai îngăduința de a-ți zice într-un glas:

Bucură-te, călăuza celor ce spre ceruri cată;

Bucură-te, vrednicie care nu cunoaște pată;

Bucură-te, netrupească milă-a celor grei de trup;

Bucură-te că prin tine și blestemele se rup;

Bucură-te că de strajă binelui mereu ai stat;

Bucură-te, izgonire a căderii în păcat;

Bucură-te că luminii ești părtaș de cînd te știi;

Bucură-te, purtătorul veacului spre veșnicii;

Bucură-te, trîmbițașul primenirilor divine;

Bucură-te, Mihaile, paznic al luminii line!

 

 

Condacul 3

 

Chiar și firea îngerească, voie liberă avînd,

a-nfruntat păcatul care încolțește dintr-un gînd

și din zece cete una a căzut în răzvrătire

și-a ajuns pe sine însăși cu trufie să se-admire.

Fu Luceafărul acela ce s-a vrut supremul zeu

și a devenit Satana – cel vrăjmaș lui Dumnezeu,

despre care zis-a Domnul că-l văzu căzînd din cer

ca pe-un fulger, cînd dreptatea l-a lovit ca un hanger.

Iar dreptății împlinire fost-ai tu, Arhanghel Sfînt,

ce-n cîntări de Aliluia ne cumineci prin cuvînt!

 

 

Icosul 3

 

Mihaile, Voievoade, n-are limba noastră spor

să îți cînte vrednicia și cerescul ajutor!

Aripi fără de prihană peste largul lumii-ntinzi

și în ochi îți strălucește fericirea ca-n oglinzi,

iar cu focul spadei tale tu îi tai dreptății drum,

arvunindu-ne vecia de aici și de acum.

În soborul tău de îngeri stol virtuțile se-adună

și cu sfinții laolaltă îi cîntați Iubirii-n strună,

pe cînd noi, din lumea joasă, vă-nchinăm piosul gînd

și cu rost de rugăciune te-agrăim, așa zicînd:

Bucură-te, cel ce dreaptă cîrma vremilor o ții;

Bucură-te, bucurie mai presus de bucurii;

Bucură-te, plinitorul fără greș al celor sfinte; 

Bucură-te, rădăcină a aducerii-aminte;

Bucură-te care-n beznă pe Luceafăr l-ai trimis;

Bucură-te că ești punte între-aievea și-ntre vis;

Bucură-te că te teme iadul ca pe biciul lui;

Bucură-te că pe lume spadă mai de seamă nu-i;

Bucură-te că icoană ești a facerii de bine;

Bucură-te, Mihaile, paznic al luminii line!

 

 

Condacul 4

 

N-avu Israel vreodată mai de seamă-ocrotitor

și profeții de la tine căpătară ajutor.

Tu vestit-ai lui Manoe că din stearpa lui femeie

va ieși Samson, viteazul din Scripurile iudee.

Tu cuvînt de întărire zis-ai lîngă Ierihon

lui Iosua, precursorul gloriosului Sion.

Tu pe Daniel în groapa leilor l-ai cercetat,

și atîtora-n nevoie grabnic li te-ai arătat,

și avut-a de la tine mare sprijin pe pămînt

neamul ce-Aleluia-i cîntă Celui Unul și Preasfînt!

 

 

Icosul 4

 

Cap cu sabie de pară al oștirilor cerești,

tu pe-aleșii Providenței minunat îi ocrotești

și prin tine se-mplinește voia sfîntă-n fel și chip,

că-i seminția lui Moise sau că-i obștea lui Arhip.

Dreapta ta străbate evii și străfulgeră-n vecii,

iar la glasul tău și duhuri se-nfioară, și stihii,

și-ngerii căzuți, în iadul unde i-ai trimis cîndva,

orișicît se țin de groaznici, tremură de frica ta.

Răutăților urgie și dreptății mîngîiere,

vrednic ești să ți se cînte, cu ardoare și putere:

Bucură-te, ocrotire a poporului ales;

Bucură-te, că prin tine toate la lumină ies;

Bucură-te că nu-i suflet să te vrea și tu să-l lași;

Bucură-te că te-ascultă îngereștii tăi ostași;

Bucură-te că pe lume ceru-l faci să se pogoare;

Bucură-te că dai aripi sufletului ca să zboare;

Bucură-te de iubirea care mișcă sori și stele;

Bucură-te că pe tine nu-i nimic să te înșele;

Bucură-te că mănușă Sfînta Sfintelor îți vine;

Bucură-te, Mihaile, paznic al luminii line!

 

 

Condacul 5

 

Tu, ce ești biruitorul răului de-oriunde-ar fi,

Tu, ce oștile creștine le petreci în bătălii,

Tu, ce umpli de nădejde stirpea ce-ți urmează ție,

Tu, ce ești de-a pururi tînăr și mereu la datorie,

te îndură și de neamul nostru prigonit din greu,

că puterea mijlocirii ți-a lăsat-o Dumnezeu

și cu aripile tale zboară visul nostru sfînt

de a-i pune veșniciei început de pe pămînt,

strîns uniți sub crucea care nu se pleacă nimănuia

și umplînd întreg văzduhul cu cîntări de Aliluia!

 

 

Icosul 5

 

De-am pierdut în vraiștea vremii sufleteasca armătură,

fii-ne tu din nou cerească și statornică măsură,

dă credinței noastre aripi către zările serene,

dă nădejdii noastre leacul de uitare și de lene,

dă iubirii noastre pîrga și prisosul rîvnei sfinte,

să răzbească adevărul peste tot ce-n lume minte,

că e lupta noastră bună după pilda ta plinită,

ce deloc nu obosește, nici nu cade în ispită,

ci oricît se cheltuiește, nu rămîne mai puțină,

căci în ea lucrează harul, ca un strigăt de lumină:

Bucură-te, pildă sfîntă a smeritei ascultări;

Bucură-te, stăruință a înaltelor chemări;

Bucură-te, rodnicie care nu se risipește;

Bucură-te, care toate le îndupleci îngerește;

Bucură-te că prin tine trage josul către sus;

Bucură-te că te are sol ceresc Hristos Iisus;

Bucură-te că la curtea ta toți îngerii se-adună;

Bucură-te că ești firii și puterilor cunună;

Bucură-te că suflarea toată stă să ți se-nchine;

Bucură-te, Mihaile, paznic al luminii line!

 

 

Condacul 6

 

Tu, ce încă din vechime multora te-ai arătat,

nu te-ascunde celor care te rîvnesc cu-adevărat,

nu lăsa evlavia noastră după tine să tînjească,

chiar de uneori îți pare prea stîngaci de omenească,

ci ne fii mereu aproape, ca un dar de strălumină,

cum te-a vrut, de mai nainte, marea pronie divină!

Nu doar îngerii de tine să se bucure, ci și

tot acel ce-și duce crucea printre bietele stihii,

și fiind cu duhul una, toți să tresăltăm în grai

și să zicem Aliluia, plini de dorul după rai!

 

 

Icosul 6

 

Nu cu îngerii asemeni zice Domnul că vom fi

în împărăția-n care vom rămîne pururi vii?

Căci n-avem pe lumea-aceasta noi statornică cetate,

ci în cerul către care trag, pe limba crucii, toate.

Cînd veleatul ni se gată, primim moartea spre-nviere,

căci ce vine în ființă din ființă nu mai piere,

iar de-a ros din noi păcatul, după omeneasca fire,

îndreptare îngerească dobîndim prin mîntuire,

de aceea, ca icoanei noastre fără zbîrci și pată,

noi îți înălțăm cîntarea bucuriei înc-o dată:

Bucură-te, plinătatea celor bune și frumoase;

Bucură-te, vistierie a cereștilor prinoase;

Bucură-te că prin tine ce-i stricat la loc se face;

Bucură-te că războiul îl întorci mereu la pace;,

Bucură-te că netrupul îți ia trup de rîvnă vie;

Bucură-te că spre tine toată inima se-mbie;

Bucură-te că prin tine toată mintea se ascute;

Bucură-te, străvederea celor nouă nevăzute;

Bucură-te că pe toate le veghezi să-și vină-n sine;

Bucură-te, Mihaile, paznic al luminii line!

 

 

Condacul 7

 

Cel ce-odată în Colose apele le-ai fost oprit

și-ai crăpat în două steiul ce-n adînc le-a înghițit,

astfel apărînd izvorul minunat vindecător

și pe cuviosul care l-a vegheat cu-al rugii spor,

pleacă-ți și spre noi auzul, în tîrziu de vremuri grele,

și păzește-ne de tagma celor învechiți în rele,

ca prin tine vindecare să primim și mîngîiere,

cel ce porți în dreapta crucea spadei pline de putere,

și ne dă a-i ține-aprinsă dorului de cer cățuia

și-a cînta, cu îngerimea laolaltă, Aliluia!

 

 

Icosul 7

 

Cînd se tem de tine toate, de la demoni la stihii,

cum nu te-am avea nădejde și temei de bucurii?

Tu, verhovnic peste îngeri, stai și firii noastre-aproape

și călește-ne în focuri, și botează-ne în ape,

și învață-ne-ndrăzneala biruințelor meree,

ce cu-asalt Ierusalimul cel de sus se-ntrec să-l ieie!

Cînd te-avem pe tine strajă, saltă inimile-n noi

și se face raiul gură ce ne cheamă înapoi,

iar întreaga fire cîntă, din adînc pînă-n tărie,

imnul care prisosește peste orice bucurie:

Bucură-te, cel ce stîncă ai căscat spre izbăvire;

Bucură-te, cel ce-n peșteri faci lăcașuri de cinstire;

Bucură-te, ocrotire a izvoarelor de leac;

Bucură-te, veșnicie răsărită peste veac;

Bucură-te, chezășia celei de A Opta Zile;

Bucură-te, mînă dreaptă a dumnezeieștii mile;

Bucură-te că ți-e ruga în noi toți cuminecare;

Bucură-te că lumina ne-nserată te dogoare;

Bucură-te că ți-s haină toate zările senine;

Bucură-te, Mihaile, paznic al luminii line!

 

 

Condacul 8

 

Cel ce-ai scos din fund de mare pruncul prigonit de răi,

dă-le iar și iar poruncă tare îngerilor tăi

și pe noi să ne aducă de la beznă la lumină,

vrednici de-a primi pecetea veacului ce va să vină!

De-a sfințeniei comoară bucurîndu-ne-mpreună,

să avem în ceruri parte de inel și de cunună,

ca mireasă să îi fie lumea veșnicului Mire

și să nu ne mai încapă răstignita Lui iubire!

Iar cu glasul bucuriei care dă pe dinafară

să rostim un Aliluia numai foc și numai pară!

 

 

Icosul 8

 

Staroste fii tu al nunții sufletului cu Hristos,

că nu-i sprijin să ne-aducă mai de-a pururea folos

și sub aripile tale lamura iubirii-și are

adăpost de tot ce este nebunie sau uitare!

O, de-am fi în veac părtașii nevăzutelor puteri

și ne-am cere după tine pe cît tu spre noi te ceri!

Felurite firi ni-s date, dar în duh ne facem una

și treimica lumină ne străfulgeră întruna,

încît nu-i pe limba slavei mai deplină bucurie

decît tu ne dărui nouă, iară noi îți facem ție:

Bucură-te, nuntitorul firii între jos și sus;

Bucură-te, zbor de taină al făpturii spre Iisus;

Bucură-te, aripi care peste mii de ani vîslesc;

Bucură-te, plinătate a destinului ceresc;

Bucură-te, Voievoade peste-a raiului grădină;

Bucură-te, care dăinui mai presus de orice vină;

Bucură-te că pe șarpe l-ai gonit în hău de bezne;

Bucură-te că dreptatea se-mplinește-n tine lesne;

Bucură-te, maiestate a virtuților virgine;

Bucură-te, Mihaile, paznic al luminii line!

 

 

Condacul 9

 

Cine în desăvîrșire ca-ntr-o haină se îmbracă?

Cine bogăția lumii o vădește de săracă?

Cine bucuros își pune măreția preș iubirii?

Cine mai cu zel slujește chipul cel dintîi al Firii?

Care sabie lovește răul mai în miezul lui,

răsăritule serafic ce în veci nu mai apui?

Laude ți-aducem ție, dar, oricît te-am lăuda,

nu-i nici cuget, nu-i nici limbă să redea măsura ta!

Totuși rîvna biruiește ce e neputință-n noi

și-Aliluia e cîntarea nevăzutului război!

 

 

Icosul 9

 

Prin război își taie cale către pacea celor sfinte

orice duh care spre tine cată treaz și ia aminte.

Nu e timp de lîncezeală și nici loc să te codești

dacă porți în suflet dorul fericirilor cerești.

Dacă rău-n veci nu doarme, binele cu-atît mai mult:

doar trezvia ne păzește de-al ispitelor tumult.

Mihaile, tu, icoana fericitului nesomn,

dă-ne nouă-nțelepciunea de-a sluji un singur Domn

și-ntărește-ne-n cîntarea bucuriei care-n toate

prinde glas de rugăciune și la poarta slavei bate:

Bucură-te, cel în care stăruie iubirea trează;

Bucură-te că prin tine Domnul Oștilor lucrează;

Bucură-te că ești lumii din înalturi rug aprins;

Bucură-te că te-ascultă largul cerului cuprins;

Bucură-te că pămîntul ți se pleacă la picioare;

Bucură-te că Soborul tău e-ntîiu-ntre soboare;

Bucură-te că lumina ta rămîne-n toate vie;

Bucură-te, cel ce pururi ești izvod de bucurie;

Bucură-te că te are leac de rana lui oricine;

Bucură-te, Mihaile, paznic al luminii line!

 

 

Condacul 10

 

Pe Arhanghelul dreptății cine să-l înfrunte poate?

Taina cerului se-mparte între Milă și Dreptate:

drept e Dumnezeu, dar pînă a nu fi și nemilos,

și-are milă cît dreptatea să n-o lase mai prejos,

de aceea covîrșește judecata-i orice minte

și nu-i stă nici om, nici înger deopotrivă înainte.

Noi și Mila, și Dreptatea le păzim, cu gînduri bune,

dar măsura lor n-o știe decît Sfînta-nțelepciune.

Deci smeriți, și om, și înger, ne încredem Celui Care

preamărit cu Aliluia este-n toți și-n fiecare!

 

 

Icosul 10

 

Doamne Sfinte, dă-ne nouă sîrg să stăm la datorie

și fă trupul și netrupul una-n fața Ta să fie!

Mihaile, ce-ntre îngeri ești fruntaș și vezi departe,

dă și ochilor nevrednici să străvadă peste moarte!

Suflete, ce cu rîvnire cați la starea ta dintîi,

nu lăsa să ne rămînă carnea fără căpătîi!

De nu-i Domnul totu-n toate, care-i rostul de-a mai fi,

iar de nu-i eternă viața, care-i rostul celor vii?!

Năzuind ca peste vremuri să fim una în Cel Unul,

să-i cîntăm de bucurie celui ce-i ca noi mai bunul:

Bucură-te că prin tine toate-n duh se întîlnesc;

Bucură-te că la tine speră neamul omenesc;

Bucură-te că la ceruri ruga drepților o duci;

Bucură-te că ți-e spada prelungire-a sfintei cruci;

Bucură-te că de frică iadul fără rest te știe;

Bucură-te că prin tine raiul înapoi ne-mbie;

Bucură-te că făpturii îi ești chip de nemurire;

Bucură-te cu întreaga ta serafică oștire;

Bucură-te, vis aievea, rînduit să ne aline;

Bucură-te, Mihaile, paznic al luminii line!

 

 

Condacul 11

 

Tu, ce ai răpus balaur și în cer, și pe pămînt,

drept slujindu-L pe Acela întru Care toate sînt,

spada ta ascute-o bine, că se-apropie de noi,

mai cumplită decît toate, marea Fiară de apoi!

Și precum în zorii lumii duhul rău l-ai pedepsit,

apără-ne și de Fiara care vine-n asfințit!

Tu să fii arhistrategul oștii sfinte de pe urmă,

cînd A Opta Zi răsare și A Șaptea Zi se curmă,

iar pe poarta-mpărăției cînd intra-vor drepții-n cete,

Aliluia să răsune peste tot și pe-ndelete!

 

 

Icosul 11

 

În cetatea unde nu e rost de lună, nici de soare,

că o-ncinge-n strălumină dulcea Duhului splendoare,

aduna-se-vor la masă oști de jos și oști de sus,

să petreacă laolaltă cu Hristosul lor Iisus,

Care-n marea Lui iubire le-a făcut pe toate noi,

preschimbînd în pace sfîntă tot ce-a fost cîndva război.

Iar de-a dreapta Lui vei șade, glorios ca nimeni altul,

tu, Arhanghel al dreptății – neînfrîntul și înaltul!

Și cînta-vor pentru tine imn și îngerii, și sfinții,

să tresalte-mpărăția de preaplinul biruinții:

Bucură-te, paza lumii de la mugur pînă-n pîrg;

Bucură-te, cel ce toate le-ai plinit cu-atîta sîrg;

Bucură-te că de-a dreapta Domnului cu cinste șezi;

Bucură-te, stîlp angelic al de-a pururei amiezi;

Bucură-te că Edenul ți-nflorește la picioare;

Bucură-te că te cîntă tot ce-i viu și nu mai moare;

Bucură-te că pe aripi porți azurul slavei sfinte;

Bucură-te, nod de taină între două Legăminte;

Bucură-te, că vru Domnul toate-n sinea-ți să le-mbine;

Bucură-te, Mihaile, paznic al luminii line!

 

 

Condacul 12

 

Voievod ceresc pe care îl cîntăm din tată-n fiu,

nu există pentru tine nici devreme, nici tîrziu,

ci mereu e clipa-n care scrii cu spada ta de foc

mersul viu al lumii noastre din soroc pînă-n soroc.

Cartea Vieții-n care Domnul ca-n răboj ceresc ne ține

nu cumva ți-a dat-o ție, s-o păzești cum știi tu bine?

Îngerii și sfinții lumii ți-au rămas pe rînd datori,

căci tu ești cel ce tot veacul îl străbați și îl măsori,

de la prima răzvrătire pîn’ la ultimul păcat,

și în tine Aliluia nu mai tace din cîntat!

 

 

Icosul 12

 

Maica Domnului, cu-Arhangheli și cu Sfinți în jurul ei:

n-au făpturile în ceruri mai îndreptățit temei.

Fă-ne, Sfinte Voievoade, iuți în rîvna noastră bună,

iar pe îngeri și pe oameni laolaltă îi adună,

ca să cînte toată firea darul cît l-a pus în ea

Cel ce ne-a zidit și una întru slava Lui ne vrea!

Că din toate se alege lamura, spre bucurie,

din ce-a fost, și din ce este, și din ce mai va să fie,

iar cuvintele se-nstrună și se-nalță în Cuvînt,

încît tot făcutul este templu viu și cîntec sfînt:

Bucură-te, cel ce noima o cunoști deplin în toate;

Bucură-te, îngerească izbăvire de păcate;

Bucură-te, care mîneci în taborică lumină;

Bucură-te că în tine are raiul rădăcină;

Bucură-te, biruința legiunilor celeste;

Bucură-te, zbor mirific înspre dincolo și peste;

Bucură-te, Voievodul Voievozilor de sus;

Bucură-te, răsăritul cel mai fără de apus;

Bucură-te că de tine-s toate relele străine;

Bucură-te, Mihaile, paznic al luminii line!

 

 

Condacul 13

 

Alfa de i-ai fost dreptății, și Omega va să-i fii,

să Se proslăvească-n tine Cel ce toate le zidi,

și de este bucurie care nu se curmă-n veci,

e că tu te-nfrunți cu toate și pe toate le întreci,

iar în urma ta rămîne vad curat spre veșnicie,

ca să-l treacă orice suflet gata să se-ncreadă ție.

De-am avea măcar o iotă din tăria-ți fiecare,

ar fi lumea rai și omul numai chip și-asemănare,

și-am cînta nu doar cu gura, ci cu fiecare por

Aliluia Celui Care e de toate tuturor!

 

Condacul acesta se repetă de trei ori, după care se zic iarăşi Icosul 1 („Înainte să zidească ce e trup și ce se vede …”) şi Condacul 1 („Mihaile, Voievodul netrupeștilor oștiri …”), apoi rugăciunea:

 

 

Rugăciune către Sfîntul Arhanghel Mihail

 

Caută cu îndurare, Mihaile, Arhanghel al dreptății, și către umila noastră rugăciune, că pe tine mijlocitor de nădejde te avem dinaintea Tronului ceresc. Cercetează-ne în nedesăvîrșirea noastră și însuflețește-ne de rîvna celor bune, ca dreptatea s-o păzim și s-o mărturisim în tot locul și în tot ceasul, iar în iubirea cea curată să ardem cu îngerii și cu sfinții, aducînd slavă Dumnezeului Celui Viu Apără-ne de cei pe care i-ai izgonit în bezna adîncului și cu îngerii tăi fă-ne părtași ai bucuriei și oarecînd cetățeni ai Ierusalimului ceresc, că de tine se surpă toată puterea diavolului și de la tine învățăm zborul spre înalturi. Ducînd dinaintea lui Dumnezeu rugăciunile noastre cele nevrednice, adaugă tu ce știi că ne e de lipsă și nu te îndepărta de la noi. Cum pe Daniel l-ai hrănit în groapa cu lei și gura leilor ai legat-o, așa și pe noi hrănește-ne tainic în aceste vremuri de urgie, și de prigoana vrăjmașilor văzuți și nevăzuți păzește-ne, ca unul ce ai de la Dumnezeu putere pe toate să le îndrepți și să le lecuiești în numele Lui: al Tatălui și al Fiului și al Sfîntului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!

(Din volumul: Răzvan Codrescu, Acatistele Sfinților Arhangheli Mihail, Gavriil și Rafail, cu o predoslovie despre îngeri, Editura Christiana, București, 2018)