LA
EDITURA CHRISTIANA
ARGUMENT
EDITORIAL
Ediţia întîi a acestei
cărţi a apărut la începutul anului 2002 şi a marcat încheierea „Anului
Paulescu” (2001), cînd s-au împlinit 70 de ani de la moartea doctorului Nicolae
C. Paulescu (1869-1931) şi 80 de ani de la descoperirea de către el a insulinei
(brevetată de Ministerul Industriei şi Comerţului la 10 aprilie 1922, sub denumirea
de „pancreină”), propunîndu-şi o introducere lămuritoare şi lesne accesibilă
în gândirea filosofico-ştiinţifică a marelui savant creştin (conturată mai ales
în ciclul de lucrări intitulat „Fiziologie filosofică” [1]), dar şi în complexa sa biografie (pilduitoare în multe
privinţe, dar nu lipsită de umbre şi contradicţii).
A doua ediţie, revizuită
şi adăugită, a marcat, în 2009, împlinirea a 140 de ani de la naşterea
adevăratului descoperitor al insulinei.
Această a treia ediție
marchează aniversarea a 150 de ani de la nașterea marelui și nedreptățitului
savant.
Dincolo de genialele
sale performanţe de laborator, N. C. Paulescu a înălţat un impresionant edificiu
teoretic al ştiinţei creştine, fiind, în răspărul pozitivismelor
contemporane, cel mai important promotor român al creaţionismului şi finalismului,
cu o solidă argumentaţie, deopotrivă ştiinţifică, filosofică şi teologică.
S-a afirmat despre el că a fost, în spaţiul gîndirii româneşti, „cel mai mare
interpret ştiinţific al divinităţii”; cele ce urmează aici probează temeiurile
unei astfel de afirmaţii şi se constituie într-o provocare la reevaluarea generală
a teismului ştiinţific creaţionist, într-o vreme în care evoluţionismul
pierde tot mai mult teren (cf., pentru
o circumscriere recentă şi autorizată a acestei problematici, Henry M.
Morris, Gary E. Parker, What Is Creation
Science, Master Books, 1999; trad. rom.: Introducere în ştiinţa creaţionistă, Editura Anastasia, Bucureşti,
2000; cartea include o amplă bibliografie la zi – în ed. rom.: pp. 391-404 [2]).
Volumul de faţă
reprezintă o premieră, prin faptul că adună la un loc atît scrieri despre N. C. Paulescu (acoperind toate
dimensiunile vieţii şi activităţii sale), cît şi scrieri de N. C. Paulescu (alese atent din mai multe volume şi subsumate
temei precizate în titlu: „Ştiinţa mărturisitoare”). Cititorul de astăzi
are astfel la îndemînă acele texte care acoperă aproape integral concepţia
filosofico-ştiinţifică a autorului, precum şi toate indicaţiile necesare unei
adînciri a studiului operei paulesciene, în măsura în care se va simţi tentat
să o întreprindă.
Prima secţiune a
volumului cuprinde, în cronologie inversă, trei studii despre N. C.
Paulescu: „Nicolae C. Paulescu sau ştiinţa lui Scio Deum esse” de Răzvan Codrescu (1999), „Profesorul Paulescu”
de Dr. V. Trifu (1944) [3] şi „Nicolae
Paulescu, fundatorul naţionalismului creştin” de Nichifor Crainic (1937).
Secţiunea a doua reuneşte, extrase din diferite volume şi grupate în ordine
cronologică [4], cinci texte
paulesciene (la origine, lecţii sau conferinţe): „Suflet şi Dumnezeu” (1905),
„Ideea de Dumnezeu în ştiinţă” (1905), „Instinctele de naţie şi umanitate”
(1910), „Remediile patimilor sociale” (1910) şi „Spitalul” (1913) [5]. La finele volumului am aşezat un
amplu „Tablou bio-bibliografic” (cel mai complet de pînă astăzi) şi, în
loc de postfaţă, un text memorabil al Părintelui Galeriu din „Anul Paulescu”.
În privinţa numeroaselor
note de subsol, cele de autor sînt date cu cifre arabe, iar cele de editor – cu
asterisc. Toate segmentele puse între paranteze drepte (compliniri,
precizări etc.) reprezintă intervenţii editoriale, pe care le-am considerat
utile cititorului actual.
Am urmat, în cea de-a
doua secţiune, aceleaşi principii de editare din cele două ediţii Paulescu
(astăzi epuizate) pe care le-am îngrijit anterior [6]. Cine cunoaşte ediţiile princeps ale cărţilor lui N. C.
Paulescu dintre 1905-1913 ştie cît de greu sînt ele lizibile astăzi din pricina
ortografiei depăşite şi oscilante, a limbii încărcate de termeni ieşiţi
demult din uz şi, mai ales, de franţuzisme (după 12 ani petrecuţi în Franţa,
autorul lasă, pe alocuri, impresia cuiva care se exprimă în româneşte, dar gîndeşte
în franţuzeşte, avînd şi obiceiul să traducă literal din surse consultate în
limba franceză). Pe de altă parte, el nu pare să fi avut o grijă deosebită
pentru „cizelarea” stilistică a discursului (la origine, cel mai adesea,
oral), de unde o topică uneori improprie sau defectuoasă, repetiţii sau
pleonasme, scăpări cacofonice sau dezacorduri (unele curente în epocă, mai ales
în zona muntenească), o punctuaţie derutantă şi adeseori redundantă (ce se
poate imputa şi editorilor vremii). În aceste condiţii, am optat pentru rescrierea
textului, îndreptîndu-l şi actualizîndu-l, dar cu o deosebită grijă de a nu-i
trăda niciodată înţelesul sau intenţia. Am adoptat normele ortografice în
vigoare; am simplificat sau am completat (după caz) punctuaţia, unificînd-o
şi modernizînd-o; am conformat numeroase cuvinte regimului morfologic corect
sau actual; am refăcut pe alocuri topica unor propoziţii sau fraze; am înlocuit
sau actualizat formele lexicale învechite; am eliminat, de câte ori a fost cu
putinţă, pleonasmele, cacofoniile şi alte imperfecţiuni stilistice; am redus o
seamă de alineate (în mod evident inutile), concentrînd – logic şi grafic –
discursul. Dar operaţiunea cea mai dificilă a fost înlocuirea numeroaselor
franţuzisme (cuvinte, expresii, construcţii gramaticale) – inacceptabile şi
chiar ilariante astăzi – cu echivalenţe româneşti cât mai fidele înţelesului
contextual. Nefiind vorba de texte beletristice, nici de vreo deosebită
ambiţie stilistică a autorului, n-am considerat nelegitim acest procedeu
editorial (deloc comod, dar la care am decis să mă angajez tocmai dintr-o
pietate deosebită faţă de memoria lui N. C. Paulescu).
Am ţinut să păstrez,
totuşi, cîteva trăsături lexico-gramaticale specifice autorului şi epocii (trebuinţă în loc de necesitate; fiinţă vieţuitoare în loc de fiinţă vie;
grafia Christos pentru Hristos;
utilizarea relativ frecventă a perfectului simplu ş. a.), evitînd astfel
depersonalizarea textelor şi sugerând, fără riscul incomprehensiunii
actuale, vetusteţea lor.
N. C. Paulescu citează
uneori din lucrări sau ediţii care nu mi-au fost accesibile în România. În
câteva cazuri, prin urmare, nu pot garanta fidelitatea citatelor traduse de
autor (în care am intervenit, de regulă, în acelaşi sens în care am intervenit
în tot textul), nici exactitatea unor trimiteri (uneori incomplete). Ori de
cîte ori s-a putut, am făcut însă confruntările de rigoare.
Se înţelege că anumite
erori tehnice ale ediţiilor princeps (destul de modeste editorial), de care
autorul nu este responsabil, au fost îndreptate în mod tacit. Tot în mod tacit,
pe cît mi-a stat în putinţă, am îndreptat şi unele inexactităţi de fond
strecurate în ediţiile respective (nume de persoane, ani, indicaţii
bibliografice, sintagme străine etc.). Pentru fiecare nouă ediţie, tabloul
bio-bibliografic a fost adus la zi.
Sper ca acest demers editorial să
contribuie la mai buna cunoaştere actuală a „cazului Paulescu”, dar şi la mai
justa reconsiderare a raportului religie-ştiinţă, într-o lume românească
adesea prea lesne uitătoare de sine însăşi şi de Dumnezeu.
Răzvan CODRESCU
[1] Iar în cadrul
acestuia, mai ales în volumele Noţiunile „suflet”
şi „Dumnezeu” în fiziologie (1905), Instincte
sociale. Patimi şi conflicte.
Remedii morale
(1910) şi Cele patru patimi şi remediile
lor (1921). Pentru amănunte editoriale privitoare la toate aceste lucrări,
a se vedea tabloul bio-bibliografic de la finele volumului de faţă.
[2] Prea puţini ştiu că în România a existat, încă de
acum mai bine de 20 ani, inițiativa unei Fundaţii Române pentru Cercetarea
Creaţiei, întemeiate de un grup prezidat de dr. ing. Emil Silvestru din Cluj, traducătorul şi prefaţatorul cărţii respective.
Eforturi lăudabile pe această linie a făcut şi regretatul prof. dr. Radu
Cârmaciu (m. 2001), şeful Catedrei de Fiziologie „Nicolae C. Paulescu” de la
Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” din Bucureşti (a se
vedea şi partea finală a tabloului bio-bibliografic). Pe aceeaşi linie se
înscrie (dar cu mai mult accent pe latura practică) şi activitatea generală a
Asociaţiei Filantropice Medicale „Christiana” din Bucureşti, cu promovarea
conceptului de „medicină creştină”, în continuitatea apostolatului medical
al lui Nicolae C. Paulescu (cf.,
între altele, Dr. Pavel Chirilă, Conceptul
de medicină creştină. I. Sfînta Scriptură citită de un medic ortodox,
Editura Christiana, Bucureşti, 2001, şi Dr. Pavel Chirilă, Pr. Mihai Valică, Spitalul creştin. Introducere în medicina
pastorală, Editura Christiana, Bucureşti, 2004 [reed. 2009], volume apărute sub egida Centrului de
Studii Teologice Aplicate de pe lîngă Mitropolia Olteniei, ce şi-a propus – la
iniţiativa Î. P. S. Teofan, acum Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei – tocmai
dezvoltarea unor „programe de cercetare biblică şi patristică cu caracter
interdisciplinar”, aplicînd rezultatele cercetărilor şi oferind soluţii
teologice în cele mai diverse domenii: misiune, bioetică, medicină, drept,
asistenţă socială, psihologie, pedagogie, sociologie, ecologie etc.).
[3] În pofida câtorva exagerări, un text de o importanţă aparte, nu doar prin
amploarea sa, ci şi pentru că este redactat de către o somitate a domeniului
medical (ce s-a numărat şi printre colaboratorii cei mai apropiaţi ai lui N.
C. Paulescu).
[4] Sursele sînt indicate la începutul fiecărui text
şi se regăsesc, cu detalii suplimentare, în tabloul bio-bibliografic.
[5] N-au fost reţinute aici textele cu caracter
precumpănitor politic şi xenofob, aşa-zis „anti-iudeo-masonice”, explicabile în
contextul epocii, dar cu totul reprobabile din perspectiva actuală.
Antisemitismul afişat de doctorul Paulescu, în cărţi şi broşuri totuşi
marginale în ansamblul operei sale, îi pot umbri biografia, dar nicidecum
meritele ştiinţifice şi profesionale. Referinţe la aceste aspecte se fac însă
în studiile despre Paulescu antologate aici, precum şi – cu rezervele critice
de rigoare – în tabloul bio-bibliografic, editorul având convingerea că
cititorii de astăzi vor şti să le aplice măsura cuvenită şi vor avea
luciditatea disocierilor necesare.
[6] Nicolae C. Paulescu, Instincte sociale. Patimi şi conflicte. Remedii morale (Editura
Anastasia, Col. „Elita interbelică”, Bucureşti, 1995; cf. „Nota asupra ediţiei”, pp. 19-24), şi Nicolae C. Paulescu, Noţiunile de „suflet” şi „Dumnezeu” în
fiziologie (Editura Anastasia, Bucureşti, 1999; cf. „Nota asupra ediţiei”, pp. 25-29).
Nicolae C. Paulescu în Franța (1897)
