RIDENDO CASTIGAT MORES (CXII)

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

În atenția Institutului „Elie Wiesel”

NAZISM CULINAR

RIDENDO CASTIGAT MORES (CXI)

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

Vrăjeala fără frontiere

GRETA LU' SOROS

INTERMEZZO LIRIC: REST ADAMIC

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

Întoarce-ți, Doamne, îngerii-napoi,

cu trîmbițele lor înfricoșate,

și nu mînia ce pe drept ne bate,

ci mila ta revars-o peste noi!

Mai dă-ne un eon și-n ochii goi

ne-aprinde focul slavei ne-nserate,

doar ne-om spăla cu timpul de păcate

și-om sta cîndva în fața ta ca noi!

Măcar de dragul visului frumos

cu care ne-ai zidit odinioară,

mai lasă-ți susul ca pe-un dar în jos

și mai îndură-a lemnului povară,

nimic să nu rămînă de prisos

și nimenea din rai pe dinafară!

Răzvan CODRESCU

O „HARTĂ” A „CIVILIZAȚIEI CERULUI”

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

Pe părintele Visarion Alexa îl cunosc de pe vremea cînd era redactor la Radio România Actualități și ținea rubrica „O vorbă bună“ (pînă prin 2012, dacă-mi aduc bine aminte). Originar din Bacău, a studiat la București Comunicarea și Relațiile Publice (la Școala Națională de Studii Politice și Administrative), apoi Teologia, devenind paroh într-un cartier aglomerat și pestriț al Capitalei (Parohia Pogorîrea Sfîntului Duh – Militari*), dar rămînînd mereu prezent în mass-media, mai ales ca invitat al multor posturi de radio și televiziune. În ultimii ani, a fost foarte activ și pe Facebook, ajungînd, cu o constanță cernută de emfază, un reper duhovnicesc al rețelelor de socializare. Mi se pare straniu că, în aceste condiții, mai sînt încă unii care n-au auzit de dînsul – mai ales dintr-o presă de scandal – și nu și-l amintesc decît ca duhovnic (și el însuși tată de fete) al tinerei Iulia Ionescu (eleva de clasa a IX-a de la Colegiul Național „Sf. Sava” dispărută pentru cîteva zile, în 2014, prin „fuga” la o mănăstire din inima Moldovei) sau ca purtător (întîmplător) al numelui unui mare regizor și scenarist!

Un om – încă tînăr – a cărui viață a stat (și ca intelectual laic, și ca slujitor al altarului) sub semnul COMUNICĂRII paideice și mărturisitoare. Dar pînă la urmă, etimologic și nu numai, comunicarea este, în lamura ei, CUMINECARE, împărtășire cu Dumnezeu și cu ceilalți – prin cuvînt, dar și mai presus de cuvinte, cu saltul mereu inefabil de la „literă” la „duh”.

Nimic mai firesc ca acest dar (care are toate caratele... harului) să se împlinească în cele din urmă și într-o carte, care nu-i a unui scriitor care „se pretinde” (lumea e plină și sătulă de neguțătorii de cuvinte), ci a unui părinte sufletesc care se dăruiește, cu toată experiența vieții și strădaniilor lui, celor care bîjbîie – sub povara ispitelor acestei lumi – după „dragostea care nu se trece”.

Îndrumar întrupat din „viul vieții” și adresat cu precădere celor (încă) tineri și neîncremeniți în tipare, cartea de față este – înainte și mai presus de toate – una despre IUBIRE. Dar nu o teologie abstractă a iubirii, ci o teologie vie, articulată răscumpărător pe nedesăvîrșirile bietei noastre existențe de zi cu zi, transmițîndu-ne încredințarea că trebuie și putem să ni le vindecăm din mers, cu mila și ajutorul lui Dumnezeu, Care iartă și dăruiește, cu iubirea Lui nebună (manikós eros), chiar mai mult decît îndrăznim sau ne pricepem noi să cerem.

Părintele ne pune la îndemînă, în răspărul relelor noastre nărăviri de tîrziu de lume, o hartă „în 7 cuvinte” a „civilizației Cerului”, care pleacă pe „calea mîntuirii” de la „jertfirea de sine” (ego-ul purtat ca o cruce), deschide spre Dumnezeu „eul” prin „tu”, înfrînge „teama” prin „iubire” și face „iadul” de rușine, pînă ce, „iertat” și „iertător”, sufletul ajunge să-și afle „libertatea”, supremul „dar al lui Dumnezeu”.

„Harta” o avem. Să ne rugăm ca Dumnezeu să ne dea și smerita rîvnă de o urma, de-o mînă cu părintele Visarion și de cealaltă cu îngerul nostru păzitor!

Răzvan CODRESCU

---

* Str. Aleea Politehnicii 7, sector 6, Bucureşti.

UN BUST PENTRU „URÎCIUNEA PUSTIIRII”!

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

Cineva se mira prin 2008, cînd cu scandalul împărtășirii cu catolicii, cum de poate lumea să creadă că un ierarh cu vechime de aproape 50 de ani nu ştie ce face, sau se hotărăşte să trădeze peste noapte o ortodoxie pe care atîta vreme ar fi slujit-o în mod exemplar. Şi cum de lumea uită cît s-a dovedit el de cinstit şi de curajos, spre deosebire de alţii, cînd şi-a recunoscut spăşit colaboraţionismul cu Securitatea, încă de la începutul anilor ‘90, exorcizîndu-şi astfel trecutul şi dînd prezentului o lecţie de rectitudine creştinească. Ei bine, în cazul ierarhului învechit în rele de la Timişoara, nimic nu s-a întîmplat peste noapte şi nimic n-a fost cu totul nou în tîrziul vieții sale. El nu s-a hotărît brusc „să trădeze”, nici n-a căzut victimă propriei senectuţi, nici n-a trăit vreun moment de graţie vizionară, ci a fost toată viața un delator şi un oportunist, dovedit de-acum chiar cu documentele pe masă.

Cine este viitorul „sfînt ecumenic” (cum îl numise pe atunci un Cristian Bădiliţă)?

Este omul care, cum însuşi a precizat, încă din 1948 (adică exact din anul cînd Biserica greco-catolică primea lovitura de graţie din partea noului regim ateist!) a colaborat regulat cu Siguranţa/Securitatea comunistă pînă în 1989, deci peste 40 de ani, nu oricum, ci fiind gras plătit şi răsplătit (o parte din documentaţie – pentru perioada 1950-1988 – a fost făcută publică de CNSAS, dar există dosare şi pe la alţii, cu chitanţele de plată cu tot).

Este omul căruia, în 15.01.1963, monitorul Securităţii îi făcea următoarea caracterizare: „Agentul «POPA VASILE» [unul dintre numeroasele nume „sub acoperire” ale agentului Nicolae Corneanu] a continuat şi în perioada 1962-1963, să se comporte satisfăcător în colaborarea cu organele noastre. Ca urmare a atitudinii sale pozitive atît cu organele securităţii, cît şi cu organele departamentului cultelor, precum şi cele administrative locale (regiunea Banat) în anul 1962, a fost promovat în funcţia de Mitropolit al Banatului [...]. În această perioadă agentul «POPA VASILE» a fost folosit atît pe plan intern cît şi extern. Pe plan intern în principal a fost folosit pentru reducerea activităţii religioase în eparhia Banatului, indicîndu-i-se şi luînd o serie de măsuri în acest sens (înlocuirea elementelor prea fanatice şi a celor compromişi care funcţionau în cadrul aparatului de conducere al eparhiei, înlocuirea unor cadre didactice în cadrul seminarului teologic din Caransebeş, reducerea numărului de elevi, […] comasarea unor parohii şi reducerea numărului de preoţi etc). Este de menţionat că toate aceste probleme au fost discutate cu el în prealabil, unele măsuri fiind propuse chiar de agent. […] Se manifestă ca unul ce nu crede în preceptele şi dogmele bisericeşti fiind convins că biserica a fost întotdeauna un mijloc de înşelare a maselor populare, […] a rezultat că s-a preocupat de studiul ştiinţei marxist leniniste şi de însuşirea ei ce l-au făcut să fie convins de netemeinicia dogmelor pe care încă mai trebuie să le «apere» şi în acelaşi timp să îşi dea seama perfect că viitorul nu poate aparţine decît comunismului. Tot pe plan intern agentul a mai fost folosit pentru influenţarea directă a şefului Bisericii ortodoxe în contactele pe care le are cu acesta, aceasta în măsura în care există posibilităţi (avîndu-se în vedere că aceste contacte sînt destul de rare şi în acelaşi timp Patriarhul se poartă destul de distant cu el). Totodată agentul a avut şi sarcina de a ne sesiza toate aspectele ce se desprind din comportarea pe care o are Patriarhul. Pe plan extern agentul a fost folosit pentru cunoaşterea activităţii pe care o desfăşoară membrii unor delegaţii bisericeşti din care a făcut şi el parte, delegaţi care au participat la unele conferinţe religioase internaţionale, […] să-şi creeze legături cît mai multe în rîndurile celorlalţi participanţi la aceste conferinţe – în special dintre cei originari din ţările capitaliste, pe care să-i studieze în contactele pe care le aveau şi să ne informeze despre toate trăsăturile lor caracteristice. […] Apreciez că agentul «POPA VASILE» este foarte disciplinat, obiectiv în prezentarea diferitelor probleme pe care le sesizează, totdeauna întreabă cum să rezolve anumite probleme ce se ivesc în conducerea eparhiei, se străduieşte să aplice întocmai indicaţiile ce i se dau...” (din Dosarul Corneanu, accesibil la CNSAS).

Este omul care nu s-a dat înapoi, după ce a devenit ierarh (1961; la Timişoara din 1962), să caterisească preoţi la porunca Partidului sau Securităţii, mai ales dintre „calciştii” de la sfîrşitul anilor ‘70 şi începutul anilor ‘80 (pe unii – cazul grupului Negoiţă – continuînd să-i prigonească şi după 1989).

Este omul care, în răspărul întregului Sinod al propriei sale Biserici, a restituit necondiţionat greco-catolicilor lăcaşurile de cult revendicate din eparhia sa.

Este omul care, sacrificînd senin teologia ideologiei, a practicat ostentativ cel mai radical discurs ecumenic din cadrul ierarhiei BOR, favorizînd constant partea greco-catolică sau diferitele grupări protestante şi neoprotestante (cu o simpatie aparte pentru baptişti, mărturisită fără înconjur în nenumărate rînduri).

Este omul care a închis tot timpul ochii la apartenenţa declarată public a unor preoţi din eparhia sa la lojile masonice (cazul preotului profesor Eugen Jurcă, bunăoară, intervievat în revista Buletin masonic, nr. 2/2007, unde declara că nu vede nici o incompatibilitate între creştinism şi masonerie şi că şi-a înălţat biserică pe banii „frăţiorilor”), în cele din urmă încuviinţînd şi profanarea spaţiului sacru al Catedralei din Timişoara prin nişte ritualuri heterodoxe de tip masonic pe care oricine le poate viziona pe internet (Ceremonie a cavalerilor de Malta in Catedrala ortodoxa din Timisoara).
Este omul care în 1998, mîngîindu-şi premiul de excelenţă acordat pentru promovarea de la amvon a „valorilor democratice şi umaniste”, la o masă rotundă a Grupului pentru Dialog Social (locomotiva antiortodoxismului şi laicismului intelectual postdecembrist), declara că „nu înţelege” ce-au ortodocşii lui cu prozelitismul sectar, cu homosexualii sau cu promotorii avortului liber (afirmaţiile sale stupefiante pot fi găsite în arhiva revistei 22).

Este omul care a declarat senin într-un interviu (cf. Formula AS, nr. 611 din 2004) că pînă la urmă şi românii ortodocşi vor trebui să-l recunoască pe Papa drept cap al Bisericii, ca o „consecinţă” sine qua non a unităţii creştinismului.

Nu, nu-i nici o mirare că este şi omul care s-a împărtăşit mai nou cu catolicii, mai întîi minţind public că n-ar fi făcut-o (cf. Cotidianul din 27 mai 2008), apoi recunoscînd (telefonic, la dezbaterea AZEC din 4 iunie 2008) că da, „e perfect adevărat”, dar „sincer” nu regretă. Gestul său „simbolic”, de aşa-zisă „frăţietate”, nu este, aşadar, decît încununarea senilă a unui lung traseu al trădărilor şi minciunilor de tot felul, început în urmă cu 60 de ani şi care n-a cunoscut aproape nici o clipă de răgaz, nici înainte, nici după 1989.

Cît despre aşa-zisa recunoaştere şi căinţă din 1990, să fim serioşi! A fost mai mult o manevră şmecheră, de captatio benevolentiae, decît un act efectiv de mărturisire şi de căinţă. Căci a mărturisit doar vag o colaborare conjuncturală, făcînd mai degrabă pe victima („Am acceptat – n-am protestat – să se trimită o telegramă prin care părintele Calciu era făcut «legionar» care trebuia să fie condamnat de un «regim democrat». Nu am motive prea multe de a mă lăuda cu ce a fost înainte de decembrie ‘89. Decembrie ‘89 pentru mine a fost ca un fel de purgatoriu...”), dar nu a recunoscut nici pe departe CE şi CÎT a făcut. E – mutatis mutandis – ca şi cînd cineva (persoană importantă) ar declara într-o bună zi, cu titlu de pocăinţă publică (aşa cum se practica în zorii creştinismului), că nu i-a fost întru totul fidel soţiei sale. Lumea s-ar gîndi: s-o fi încurcat şi el o dată cu secretara, sau poate numai s-o fi uitat cu poftă la nevasta altuia, cînd de fapt „infidelitatea” sa ar fi însemnat un lung şir de acte de incest, de pedofilie şi de zoofilie (regulînd, să zicem, pînă şi „capra vecinului”). Cam acesta e şi raportul între ceea ce a declarat şi ceea ce a făcut ierarhul de pe Bega.

Or, în aceste condiţii, fiind de departe cel mai pătat membru al Sinodului, a avut totuşi incomensurabilul tupeu de a se complace să treacă, timp de două decenii, în ochii atîtor ignoranţi sau naivi (mai ales din specia vociferantă a intelectualităţii antitradiţionaliste), drept „ierarhul-model” al unei ortodoxii româneşti mereu atacate, pe drept şi pe nedrept.

Iată adevăratul portret al „sfîntului ecumenic” al d-lui Bădiliţă, căruia acum i se trage bust la Timișoara! Şi nu-i decît unul în linii mari...

Răzvan CODRESCU

RIDENDO CASTIGAT MORES (CX)

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

AȘA?

SAU AȘA?

„SÎNT(EM) LEGHIUNE!”

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

Mihai(l) Neamțu (?): „E o strategie electorală americană, se numește eyestorming: te uiți o dată, vezi de mai multe ori...”

AIUD, 14 SEPTEMBRIE 2019

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

CU FOSTUL DEȚINUT POLITIC 

DEMOSTENE ANDRONESCU,

ULTIMUL MARE POET ÎN VIAȚĂ 

AL TEMNIȚELOR COMUNISTE

(foto: Mircea Crișan)

INTERMEZZO LIRIC: MUCENICIE

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

Afară-i comunism și Labiș scrie:

„Trăim în miezul unui ev aprins”...

Voi bine știți ce flăcări v-au încins

și din cenușa morții cum se-nvie.

El poate minte sincer, din prostie,

sau ca un țînc în leapșa vremii prins,

pe cînd pe voi vă-ncearcă dinadins

un Adevăr tăiat în carne vie.

În minte cine, cît și cum rămîne,

cînd lumea-și bate joc de rostul ei?

Vor birui uitările păgîne

sau Dumnezeul Unul pe din Trei?

O, timp bolînd al unei lumi bătrîne,

nimic nu ești pe lîngă morții mei!

Răzvan CODRESCU

ASTĂZI, 13 SEPTEMBRIE 2019, 

SE ÎMPLINESC 120 DE ANI 

DE LA NAȘTEREA LUI 

CORNELIU ZELEA CODREANU (1899-1938)

DUMNEZEU SĂ-L IERTE ȘI SĂ-L ODIHNEASCĂ.

RIDENDO CASTIGAT MORES (CIX)

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

INTERMEZZO LIRIC: DIN CARTE-N CARTE...

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

Din carte-n carte, timpul ni se duce

şi viul vieţii jinduieşte-n noi

ca lanurile arse după ploi

şi ca iubirea sfîntă după cruce.

De-aievea prea ni-s visele uituce,

şi prea ne curg cuvintele şuvoi,

şi prea ne trage gîndul înapoi,

şi prea stau toate-n noi să se usuce.

Din vii ce-am fost, ajungem slovă moartă,

ne măsurăm în tomuri şi în file,

uităm de bucuriile umile

şi trupul tot mai ostenit ne poartă,

încît nici moartea, cînd pe noi tăbară,

nu-şi ostoieşte foamea ei amară.

Răzvan CODRESCU

TOAMNA SE NUMĂRĂ PARTIDELE

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

DE LA „ROMÂNIA MARE ÎN EUROPA”

LA „RENAȘTEREA MORALĂ A EUROPEI”!

Convocare la Adunarea Constituantă

a Partidului Renașterea României

AFR are deosebita plăcere să vă invite pe toți cei care citiți aceste rînduri la Adunarea Constituantă a Partidului Renașterea României. Adunarea va avea loc la Brașov, sîmbătă 14 septembrie 2019, începînd cu ora 10.

Întrunirea va avea loc la Hotelul RAMADA din Săcele. Adresa este: Strada Calea București 13, Săcele, Brașov. Am rezervat Sala de Conferințe TAS.

Partidul Renasterea României va căuta să coaguleze forțele pro-familie din România intr-o mișcare politică oficială. Numele partidului pe care intenționăm să-l fondăm se inspiră din motto-ul campaniei europarlamentare a d-lui Costea, Președintele AFR, „Renașterea Morală a Europei”

Pe parcursul campaniei europarlamentare, și mai ales după 26 mai, am purtat multe discuții cu mulți dintre voi privind direcția, viitorul și soarta celor aproximativ 150.000 de cetățeni care fie că au votat pentru candidatura d-lui Costea (în număr de 131.000), fie că au dorit să voteze și nu au putut din cauza cozilor lungi (alte cîteva zeci de mii).

Noi, adică toți cei care am fost implicați în acest efort comun din noiembrie pînă azi, alcătuim un bazin electoral imens, care a pus în România bazele unei mișcări politice pro-familie fără precedent. Prin ajutorul vostru s-a alcătuit în România o rețea imensă de voluntari, centre de voluntari și grupuri de voluntari și susținători care acoperă fiecare județ, oraș și orășel din România, din București la Baia Mare și de la Botoșani la Turnu Severin.

Această rețea a fost realizată prin eforturile noastre comune, o rețea care ne aparține nouă tuturor, o rețea pe care am activat-o tot prin eforturile noastre comune și care e bine să rămînă activată, dar mai ales activă pentru viitor, tot prin eforturile noastre comune.

Am citit cu atenție zecile de mesaje pe care ni le-ați trimis prin e-mail de-a lungul anilor privind viabilitatea formării unui partid politic autentic creștin, creștin-democrat, pro-familie, pro-viață, pro-democrație, pro-România, pro-noi, pro-viitor, pro-copiii noștri. Am întreținut, de asemenea, multe conversații telefonice pe acest subiect cu mulți dintre voi. Ne-am consultat cu diverse persoane și cu mulți dintre voluntarii care au sprijinit proiectele noastre de-a lungul anilor.

Am cugetat mult asupra acestui subiect, obiectivul principal fiind să prevenim dispersarea acestui grup de oameni minunați, cinstiți, curajoși, care înțeleg importanța exercitării drepturilor lor constituționale în mod strategic pentru promovarea intereselor noastre și ale familiilor noastre.

Am ajuns la concluzia, împreună cu alții, că singura opțiune viabilă în acest sens e formarea unui partid politic creștin-democrat, ale cărui structuri să fie formate în întregime din oamenii harnici și cinstiți care au lucrat cu hărnicie și sinceritate la proiectele noastre de-a lungul anilor, la referendumul din toamna trecută și la campania europarlamentară a d-lui Costea.

Vă indemnăm, deci, să veniți la Brașov în număr cît mai mare. E vremea ca mișcarea pro-familie și pro-valori din România să intre în spațiul politic în mod organizat, alcătuind un grup distinct cu o identitate distinctă, cu principii la care subscriu milioane de cetățeni ai României care pînă acum nu și-au găsit locul în alte structuri politice.

Accentuăm că fondarea acestui partid politic se face pentru că, în opinia noastră, a venit vremea să devenim o forță politică în România. Din nefericire, pînă în prezent, mișcarea pro-familie din România și-a pus nădejdea în partidele politice din România pentru promovarea intereselor ei.

Am încercat asta la vremea cînd în România încă se practica votul uninominal. Apoi am încercat orientîndu-ne după pozițiile partidelor politice privind valorile. Dar ne-au dezamăgit rapid. Vedeam cum de la zi la zi și de la an la an pozițiile partidelor politice față de valori deveneau tot mai ambigue, iar apoi deveneau poziții anti-valori. Vedeam cum în Parlamentul European promovau europarlamentari care îndrăgeau mai mult secularismul și revoluția sexuală decît valorile creștine care dau viață și garantează un viitor națiunii și familiilor României.

În consecință, credem că a venit vremea să ne disociem de partidele politice și să ne exercităm drepturile constituționale, să ne promovăm propriile interese printr-un partid politic al nostru.

Pentru detalii adiționale ne puteți contacta la office@alianta-familiilor.ro, ori la telefonul 743 684 071.

În loc de comentariu

REȚEAUA „LA MAMA RĂNIȚILOR”

O dreaptă constituită încă n-avem, dar ofertele nu lipsesc. Dreapta românească a momentului (2019 – cînd adevărata luptă politică pare să se dea între stînga marxistă și stînga neomarxistă)? Alternativa Dreaptă, Alianța Noastră România, Mișcarea politică „România Mare în Europa” (partidul propriu-zis nu s-a născut încă, ci e abia în chinurile facerii), Partidul Renașterea României (care stă să iasă din ou, cu sorocul pe 14 septembrie), Partidul Naționalist (în adormire; se trezește numai în ajunul „Marșurilor Diversității”) și... cam atît. PNȚ (CD?) – dacă a fost vreodată de dreapta – a ajuns pe mîna limbricului Pavelescu, în diareea haznalei pesediste. Mișcarea Conservatoare „Axa Neamului” a murit cu Mugur Vasiliu (aș zice că înainte de a fi apucat să trăiască), iar din Noua Republică (fostă a lui Mihail Neamțu) nu știu dacă mai există structuri reziduale... (Oare „cuiburile” neolegionare se mai pun?)

Desigur, de dreapta se dă și PMP (cu Theodor Paleologu la înaintare), dar cîți mai cred în „steaua” de dreapta a lui Băsescu? Liberalii (și disidența lor de bordel, ALDE), cum ne-au obișnuit demult, cu cît sînt mai la stînga, cu atît vor să se dea mai de dreapta, dar nu-i mai crede nici Klaus Iohannis („fascistul” sorosist al Serviciilor Secrete)...

O mai fi prin vreun cotlon vreun rest de dreaptă (ca Dreapta Liberală a lui Cataramă sau ca Partidul DAC al lui Berenghi) care mi-a scăpat mie, cu sau fără voie? Se poate, dar bilanțul rămîne cam tot același*.

Cum cam tot același pare să fi rămas și pariul dreptei de 30 de ani încoace: SĂ NU CUMVA SĂ FIE UNA! Toți „coagulează” ca fiecare vierme de mătase în gogoașa lui. Și fiecare „gogoașă” se crede „buricul pămîntului”! Îți vine să te întrebi dacă (mai) știu unii de alții...

Răzvan CODRESCU

* Pentru ofertele expirate pînă în 2016, a se vedea cartea mea Tentative de dreapta în România postcomunistă (Editura Christiana, București, 2019).

RIDENDO CASTIGAT MORES (CVIII)

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

DACĂ DUMNEZEU AR FI FOST ROMÂN...

LUMEA CREDINȚEI 194

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

Clicați pe fiecare pagină spre a o mări pentru lectură!

PREZIDENȚIALE 2019: CARAGIALE E CU NOI...!

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

Candidați, nu glumă!

Așadar, în prag de septembrie 2019, 22 de catindați (Mădălina Baroncea se pare că s-a retras în ultima clipă, ca să-l susțină pe Cumpănașu); în ordine alfabetică: John (Ion) Banu (care-și zice și Muscel), Dan Barna, Cătălin Berenghi, Ramona Ioana Bruynseels, Viorel Cataramă, Florin Călinescu, Miron Cozma (da, el este!), Claudiu Crăciun, Alexandru Cumpănaşu, Viorica Vasilica Dăncilă, Mircea Diaconu, Gheorghe Funar, Kelemen Hunor, Avram Iancu, Klaus Iohannis, Emanuel Onoriu (romul de coloratură), Theodor (Toader) Paleologu, Florentin Pandele, Ninel Peia, Liviu Pleşoianu, Bogdan Stanoevici, Dorin Dimitrie Stoichescu (cică om ca toți oamenii). E lista „aspiranților” la zi. Vom vedea cîți se vor mai pierde pe drum (unii au probleme serioase cu adunatul și validarea semnăturilor). Oricum, alții nu vor mai fi. Se anunță ceva spectacol (doar trăim în țara lui Caragiale!)... (R. C.)

DE LA BOGDAN G. RĂDULESCU CITIRE

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

AU DREAPTA CREȘTINĂ CONSERVATOARE

ȘI STÎNGA PROGRESISTĂ

ACEEAȘI OPȚIUNE PRO-OCCIDENTALĂ?

Opțiunea pro-ooccidentală face parte firească din concepția celor din România care vor o dreaptă conservatoare. Cu toate acestea, poziția pro-occidentală nu poate fi considerată marker-ul definitoriu de diferențiere. Nu această poziție în sine deosebește conservatorismul național de stînga progresistă. Stînga progresistă de la noi (USR-istă) se declară ea însăși pro-occidentală.

Ca atare, trebuie spus apăsat și repetat: chiar dacă ambele au o opțiune pro-occidentală, acest lucru nu înseamnă automat că tabăra conservatoare și cea progresistă din România înțeleg unul și același lucru prin Occident și Europa. Viziunea conservatoare despre direcția pro-Occident, pro-Europa, este o viziune substanțial diferită de cea a progresiștilor.

Progresiștii vor „o țară ca afară” în sensul în care ei admiră stadiul (pe care conservatorii îl consideră deviant) al actualului model occidental promovat de elite culturale și politice din țări membre UE sau din Statele Unite ale Americii.

Din punctul de vedere al conservatorismului, nu Occidentul multikulti este un model de urmat. Nu societățile occidentale trecute la faza de nouă inginerie socială, difuză și silențioasă, sub presiunea ideologiei de gen, a freudo-marxismului reprezintă pentru conservatori ținta demersurilor politice de viitor.

Progresismul își dorește o Europă decreștinată, chiar atee, fără nici o referință la tradiția milenară formatoare a iudeo-creștinismului. Referința progresistă este Europa văzută ca experiment futurist de tip Star Trek, un univers tehnomorf și transumanist, un univers fictiv asemănător cu idealul „societății fără clase” și cel al „dispariției statului” la care visa Karl Marx în Manifestul communist.

Atașamentul conservatorismului național față de Europa și de Occident este unul critic și selectiv. Ar trebui ca cei ce se consideră conservatori creștini să își facă din opțiunea pentru o nouă constituție a UE, în care să fie obligatoriu menționate rădăcinile creștine ale Europei, un obiectiv crucial pentru care ar trebui să militeze în anii ce vin. Pînă acum, un asemenea obiectiv cultural și politic a fost considerat o cauză pierdută. Și e doar un exemplu de cauză abandonată iresponsabil de creștin-democrația europeană. Pe terenul decepționant al promisiunilor morale, politice și sociale neonorate de creștin-democrații europeni au crescut ciulinii populismului atît de plăcut Moscovei.

În măsura în care detestă eurofobia isterică a populiștilot și a extremei drepte acefale, în măsura în care ia distanță față de euro-entuziasmul tîmp al progresiștilor, conservatorismul național ar trebui să adopte o poziție euro-realistă.

Bogdan George RĂDULESCU

NOTĂ ELECTORALĂ:

Gruparea pro-rusească din România nu mai are nici o șansă la prezidențiale. Ca atare, Washington-ului îi este indiferent dacă în România iese varianta A pro-occidentală sau varianta B pro-occidentală. În ambele situații, americanii sînt mulțumiți. Poate de aceea nu au preferințe prea accentuate pentru un anume candidat sau pentru un altul. În ambele variante, interesele strategice lor sînt conservate. Ceea ce nu e rău deloc. Problema este că nouă nu trebuie să ne fie indiferent ce versiune pro-occidentală cîștigă și are pretenția de a „schimba” România. (B.G.R.)

Autorul textului