RIDENDO CASTIGAT MORES (CXXXVIII)

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

CE MI-E STÎNGA, CE MI-E DREAPTA...

BUCHAREST JURASSIC PARK

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

„CATINDAȚI” ÎN ȚARA LUI CARAGIALE

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

Hoțescu, Minciună, Laba, Muia, Strîmbeanu... (lista rămîne deschisă)

DANTE, «PARADISUL», CÎNTUL XXVII

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

Divina Comedie a lui Dante Alighieri

în noua versiune românească a lui Răzvan Codrescu

  

PARADISUL

Cîntul XXVII

În splendoarea cerului al optulea (al stelelor fixe sau înstelat) întreg paradisul Îl proslăvește pe Dumnezeu, după care Sfîntul Apostol Petru, aprins de indignare, izbucnește într-o puternică diatribă împotriva papalității revendicate de la el, dar decăzute în concupiscență și corupție. Dante contemplă fascinat întoarcerea apoteotică a fericiților în Empireu și, la îndemnul Beatricei, mai aruncă o privire și spre „țarcul” pămîntesc pe care l-a lăsat în urmă. Cei doi urcă vertiginos spre cerul al nouălea (Primo Mobile, zis și cristalin), iar Dante, contemplînd în beatitudine chipul dumnezeiește surîzător al Beatricei, ascultă discursul ei lămuritor, mai lung ca de obicei, în care ea explică natura acestui cer și deplînge stricăciunea lumească, dar încheind cu vestea alinătoare a izbăvirii divine (... vero frutto verrà dopo ‘l fiore – „... florii roada bună-i va urma”).  

  

1 Pe Tatăl, Fiul și pe Duhul Sfînt

tot paradisu-acum îi proslăvea,

încît mă îmbătă suavul cînt.

4 Tot ce vedeam un zîmbet îmi părea

al lumii-ntregi; căci toată-acea beție

prin văz și-auz intra-n ființa mea.

7 O, har! O, negrăită bucurie!

O, trai de pace și iubire plin!

O, fără griji și pură bogăție!

10 În fața mea, aprinși de foc divin,

stăteau cei patru, iar întîiul care

veni spre noi ardea cel mai deplin,

13 cum Jove-ar arăta la-nfățișare

de păsări el și Marte-n cer ar fi

și și-ar schimba a penelor culoare.

16 A providenței voie, ce-n tării 

împarte rost și sarcini, rînduise

să tacă-atunci cereștile făclii,

19 cînd auzii: „Nu te mira de mi se

schimbă culoarea; căci, vorbindu-ți eu,

și-o vor schimba și celelalte”, zise.

22 „Cel ce uzurpă-n lume locul meu,

da, pe al meu, pe-al meu, ce-i gol rămas

în fața Fiului lui Dumnezeu,

25 din cimitirul meu făcut-a vas

de sînge și putoare, de-l desfată

pe cel în bezna iadului retras”.

28 De-acea culoare ce pe cer se-arată

pe înserat sau la mijit de zori

se-mpurpură celesta ceată toată.

31 Și cum măsura vrednicei candori

n-o pierde o femeie virtoasă

cînd are-n jur urît cuvîntători,

34 la fel Beatrice a roșit sfioasă;

și-așa cred cerul că s-a mohorît

cînd slava fu pe lemnul crucii trasă.

37 Apoi și-urmă cuvîntul, însă cît

putea să-i fie vocea de schimbată,

că nici la chip nu se schimbase-atît!

40 „N-a fost mireasa lui Christos nălțată

pe al meu sînge, și-al lui Lin și Clet,

spre-a strînge aur cît mai mult să poată,

43 ci spre-a ajunge-n cer, la Paraclet,

și Sixt, și Pius, și Calist, și-Urbán

vărsară-n chinuri sînge de ascet.

46 N-am vrut să fie-urmașii noștri-un clan

ce pe norodul creștinesc să-l ție

bogat de-a dreapta, iar în rest sărman;

49 nici cheile încredințate mie

s-ajungă semn pe flamurile care

pe botezați în vrajbă-i fac să fie;

52 nici să ajungă-a mea înfățișare

pecete-a unor bule mincinoase,

de care mi-e rușine și mă doare.

55 Lupi hrăpăreți ascunși în scumpe rase

se văd de-aici cum drept păstori se țin:

o, Doamne, cum de rabzi așa ponoase?!

58 Gasconi și Caorsini să sugă vin

al nostru sînge: obîrșie preacurată,

cum ești tîrîtă spre-un sfîrșit hain!

61 Dar nalta pronie, ce cu Scipio-odată

păzi a Romei glorie pe pămînt,

va ajuta curînd, cum mi se-arată.

64 Tu, fiule, care-n trupesc veșmînt

te vei întoarce jos, deschide-ți gura,

să spui ce și-eu a spune gata sînt!”.

67 Cum fulguiește-n lumea noastră bura

cînd cornul Capricornului spre soare

mai mult și-ndreaptă-n cer împunsătura,

70 așa și eu eterica splendoare

văzui cum poartă fulgii slavei line,

ce-au stat cu noi și-acum urcau în zare.

73 I-am urmărit cu ochii mult și bine,

pînă ce depărtarea dintre noi

îmi birui privirile senine.

76 Iar doamna, ce vedea cum sfîntul roi

îl urmăream pe sus: „Privește”,-mi zise,

„și-n jos acum, la ce-ai lăsat ‘napoi”.

79 Din ceasu-ntîi cînd îndărăt privise,

tot arcul primei clime ochiul meu

din mijloc pînă-n margini îl chitise,

82 încît vedeam în jos de Gade eu

al lui Ulise drum amar și malul

unde-Europa luată fu de zeu.

85 Acestui țarc i-aș fi zărit fundalul

mai mult de-atît, dar soarele trecea

spre alt liman în mersul lui, astralul.

88 Cu gîndu-atras mereu de doamna mea,

ochii-mi ardeau mai mult ca niciodată

să se întoarcă iarăși către ea:

91 și de natura ca și arta cată,

momind privirea, mintea-a ne-o răpi,

prin trup sau zugrăvire minunată,

94 nici toate la un loc nimic n-ar fi

pe lîngă-a mea divină încîntare

pe fața ei surîsul a-l privi.

97 Puterea ce din ochii ei răsare

din dulce cuibul Ledei m-a mînat

spre cerul cel mai iute în mișcare.

100 Cum fie-aproape, fie-ndepărtat,

la fel e-acolo orice loc, nu știu

pe unde cu Beatrice am intrat.

103 Dar ea, ghicindu-mi doru-atît de viu,

a-mi zice prinse, surîzînd voioasă,

de parcă-n ea zîmbea divinul Fiu:

106 „Natura lumii, ce-al ei centru-l lasă

în pacea lui și-n jur le mișcă toate,

aici își are-obîrșia glorioasă.

109 Acestui cer divina maiestate

îi este loc, de-al cărei cuget ține

iubirea ce dă ghes și-n tot răzbate.

112 Lumina și iubirea-l poartă-n sine,

cum și-el tot restul; și-l pricepe doară

supremul cerc al proniei divine.

115 Pe el nimic nu-l mișcă din afară,

dar tot ce mișcă-și are-n el pricína,

cum doi și cinci pe zece îl măsoară.

118 Că-n el își are timpul rădăcina,

iar frunzele în celelalte toate,

ți-e limpede acum precum lumina.

121 O, lăcomie, care în păcate

i-afunzi pe muritori, că de sub tine

să scoată capul nimeni nu mai poate!

124 Voința-n oameni înflorește bine,

dar cînd prea multă ploaia se adună,

prunele-ajung și rele, și puține.

127 Credința și-inocența li-s cunună

doar pruncilor; de cum le dă mustață,

se pervertește firea lor cea bună.

130 Cînd gînguresc, cu postul se învață,

dar cînd grăiesc deplin, în orice zi

înfulecă din tot ce au în față.

133 Și-ascultă mama cît sînt mici copii,

dar cînd cresc mari s-asculte nu mai vor,

ci s-o îngroape parcă și-ar dori.

136 Așa dă-n negru albul sclipitor

al fiicei preafrumoase a celui care

alungă noaptea și dă zilei zor.

139 Tu, ca să nu te minunezi prea tare,

gîndește-te că lumea pe pămînt

razna o ia-ntrucît cîrmaci nu are.

142 Dar pînă cînd ianuar al iernii vînt

să-l treacă, în sutimea cea uitată,

așa va scînteia tot cerul sfînt

145 încît furtuna-atîta așteptată

pupa și prora le-o întoarce-așa

ca-n mers să fie nava îndreptată;

148 iar florii roada bună-i va urma”.

Mai puteţi citi pe acest blog:

* Dante, Infernul, Cînturile I-III (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cînturile I-III (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante Alighieri între viaţă şi operă 

* Dante – repere bibliografice 

* Prolog la noua traducere a Infernului 

* Ecouri la noua traducere a Infernului   

* Sonete din lirica universală 

* "Ce mai face traducerea Divinei Comedii?" (Purgatoriul, Cîntul XIX) 

* Claudio Mutti: Dante şi India 

* Claudio Mutti: Despre "veltro"-ul dantesc 

* Dante: Papè Satàn, papè Satàn, aleppe! (Inf., VII, 1) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXIII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Intermezzo liric: Dante (Vita Nuova, XXVI)  

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXIV (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, XXV (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Patimile după Dante 

* Dantele lui Marian Papahagi 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXVI (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXVII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXVIII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXIX (versiunea Răzvan Codrescu)  

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXX  (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXXI (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXXII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXXIII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul I (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul II (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul III (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul IV (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul V (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul VI (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul VII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul VIII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul IX (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul X (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul XI (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XII (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XIII (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XIV (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul XV (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul XVI (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul XVII (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XVIII (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XIX (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XX (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XXI (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XXII (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XXIII (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XXIV (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XXV (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XXVI (versiunea Răzvan Codrescu)

AM RĂMAS FĂRĂ DOCTORUL DIONISIE STOENESCU

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

Tocmai am primit de la Paris trista veste că s-a stins, în vîrstă de 95 de ani, „doctorul fără de arginți” Dionisie Stoenescu (coleg la Facultatea de Medicină cu viitorul părinte Gheorghe Calciu), fost deținut politic între 1956 și 1964 (Văcărești, Aiud, Jilava). În 1981 a reuşit, cu greu, să emigreze şi, după un periplu în Africa francofonă, s-a stabilit în cele din urmă în Franţa, la Paris, fiind un reprezentant de seamă al exilului românesc și nelipsit de la biserica românească din Jean de Beauvais. După 1989 a fost tot mai des prezent în ţară și a ars pînă la sfîrșit, ca o flacără vie, pe altarul crezului național și creștin. 
Dumnezeu să-l odihnească și să ne învrednicească să-l păstrăm ca pe o pildă mărturisitoare în mințile și în inimile noastre! (R. C.)

Cu Demostene Andronescu, la Muntele Athos (2012)

VEȘTI DESPRE PĂRINTELE AMFILOHIE

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

PE DEALUL COMĂNEȘTIULUI

Într-un loc feeric de cîteva hectare, într-un colț de rai situat pe Dealul Comăneștiului, la limita administrativă între Comănești și Asău, la mai putin de cîteva sute de metri de tranșeele, încă vizibile, în care bunicii și străbunicii noștri și-au vărsat sîngele pentru reîntregirea neamului, într-un ținut răzeșesc ce nu a fost învins vreodatâ de comuniști și colectivizat, se va ridica, din mila Preacuratei și cu mijlocirea Sfinților Români, un schit ce va fi închinat cel mai probabil unui drag Sfînt Român, Sfîntul Ioan Iacob de la Neamț, ale cărui Sfinte Moaște se află în Țara Sfîntă, la Hozeva.
Deși nu mai are 25 de ani, ca atunci cînd a început Mănăstirea Diaconești, și e trecut de prima tinerețe, Părintele Amfilohie are gînduri mari. Vrea să ridice un schit, un monument în cinstea ostașilor români, un centru de românism, de regăsire și cultivare a valorilor neamului!
Cunoscîndu-i ambiția, determinarea și puterea harului, nu mă îndoiesc că-și va duce la îndeplinire planul dumnezeiesc!
Vă trebui și noi toți, cei care-l cunoaștem, să-l sprijinim material și moral, sau măcar cu un gînd bun sau o rugăciune după putința fiecăruia!
Doamne, ajută!

(De pe pagina de Facebook a Simonei Rusuleț)

O CARTE DE VACANȚĂ

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

A IEȘIT DE SUB TIPAR

Răzvan Codrescu, Povești de ocazie sau cum m-am ispitit să devin narator, Editura Christiana, București, 2020 (coperta: Valentin Dan; 123 pagini; format 11x20; preț: 18 lei)

SUMAR

Prolog – pag. 7

Fenomenul Omega – 9

Adio fără de sfîrșit – 49

Ion Te-leagă – 71

Addenda

Toţi arabii se numesc Hassan... – 95

Poveste pentru blonde – 107

În loc de încheiere: Cine sînt eu? – 111

PROLOG

M-am lăsat înduplecat să adun în acest mic volum șase exerciţii mai vechi de proză scurtă, scrise în tot atîtea registre stilistice. Unele au mai văzut lumina tiparului în diferite periodice fără largă răspîndire, sau au fost postate pe blogul meu, inedite fiind numai textul intitulat „Adio fără de sfîrșit” (care mi se pare că mă reprezintă cel mai puţin şi pe care, recitindu-l azi, tind să-l consider chiar mai prost decît este) și cel așezat aici în loc de încheiere: „Cine sînt eu?” (care este și cel mai recent). Dintre textele publicate, cel mai mult par să fi plăcut puţinilor cititori de pînă acum cele intitulate „Fenomenul Omega” (ilustrînd genul fantastic) şi „Ion Te-leagă” (ilustrînd genul satiric), drept care mă ispitesc să le consider şi pilonii de bază ai cărţii de faţă (ce-i mai degrabă o glumă de vacanţă decît expresia serioasă a vreunei ambiţii literare). Avem atîţia prozatori – şi grozavi, şi mai puţin grozavi – încît sigur nu mai este nevoie de unul în plus. Ca glumă, însă, demersul îşi are gratuitatea lui pasabilă, în sfera generoasă a ocazionalului, unde nu strică să ne mai odihnim, din cînd în cînd, de ambiţii şi de orgolii.

Acestea nu sînt, desigur, singurele mele încercări de proză literară, dar sînt singurele care m-au mulţumit cît de cît (căci o anume exigenţă păstrăm – nu-i aşa? – chiar şi atunci cînd spunem „bancuri”) şi care se întîmplă să aibă şi suficientă autonomie*. Dintre cele cîteva proiecte de roman abandonate – şi care se numără tot printre „păcatele tinereţilor” – năzuiesc ca măcar pe unul să ajung cîndva să-l duc pînă la capăt, dar paginile respective nu şi-ar fi avut locul aici şi aş fi riscat să stric cu ele convenţia „ludică” a acestui ştrengăresc – şi sper că simpatic – demers editorial.

Dacă ştiţi de glumă, atunci nu-mi rămîne decît să vă doresc, făcîndu-vă cu ochiul, o plăcută pierdere de timp!

R. C.

* Și-ar mai fi găsit locul aici o povestire intitulată „Sfîrșitul lumii”, mai veche decît toate celelalte, dar pe care am reușit s-o rătăcesc fără urmă.

LUMEA SE ÎNTREABĂ...

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

DANTE, «PARADISUL», CÎNTUL XXVI

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

Divina Comedie a lui Dante Alighieri

în noua versiune românească a lui Răzvan Codrescu

  

PARADISUL

Cîntul XXVI

Urmează în cerul al optulea (al stelelor fixe sau înstelat) întîlnirea și convorbirea lui Dante cu Sfîntul Apostol Ioan (cel reprezentat simbolic în chip de vultur), care îl cercetează pe poet cu privire la iubire sau caritatea creștină (după ce Sfîntul Apostol Petru îl cercetase cu privire la credință, iar Sfîntul Apostol Iacob cu privire la speranță), iar felul în care acesta răspunde stîrnește mare jubilație în cetele fericiților, care prind a cînta – și Beatrice împreună cu ei – Santo, santo, santo! Apoi Dante stă de vorbă cu duhul protopărintelui Adam, care-i dă lămuriri asupra păcatului originar, asupra duratei stărilor prin care a trecut în lumea pămîntească și în lumea de dincolo (în paradisul terestru, în lumea căzută, în limbul infernal și – de cînd Mîntuitorul l-a scos din iad – în sînul soborului ceresc), ca și asupra limbii originare a omenirii (în care lui Dumnezeu I s-ar fi spus întîi I, înainte să I se spună El – loc care i-a pus la grea încercare pe exegeții capodoperei dantești).

 

1 Cît eu mă-ngrijoram de văzul stins,

din focul sfînt ce mă orbise-atare

o voce ca un vuiet s-a desprins,

4 zicînd: „Pînă-ți revine văzul care

îți fuse-orbit de strălucirea mea,

folos aducă-ți buna cugetare.

7 Începe deci și zi ce-anume vrea

mai mult sufletul tău, convins fiind

că bîjbîi doar, dar iarăși vei vedea;

10 căci doamna ce îndrumă-al tău colind

ceresc putere are în privire

ca Anania-n mîini, tămăduind”.

13 Zisei: „Precum vrea dînsa, lecuire

încet sau grabnic ochilor să-mi fie,

prin care focul mi-a pătruns în fire.

16 Binele veșnic slavei bucurie 

e Alfa și Omega-a ce-mi citește

Iubirea din ce scris îmi fuse mie”.

19 Aceeași voce, ce de greul clește

al fricii de-a fi orb mă izbăvise,

spre cuget iar mă-mpinse îngerește:

22 „Desigur, printr-un ciur mai des”, îmi zise,

„se cade gîndul să ți-l cerni: deci spune

spre buna țintă cine te trimise”.

25 Iar eu: „Pe calea cugetării bune

și prin voința ce de-aici coboară

iubirea-n mine fu pecetea-a-și pune.

28 Căci binele-nțeles cu mintea clară

aprinde-n om iubirea, care crește

pe cît cu bunătatea se măsoară.

31 Deci spre esența ce-astfel prisosește

că orice bine din afara ei

e doar reflex ce de la ea pornește,

34 mai mult decît spre orice alt temei

se cade mintea-a tinde, iubitoare,

de proba adevărului o vrei.

37 Spre-asemeni adevăr îmi dă-ndrumare

cel ce-mi vădește cea dintîi iubire

ca veșnică și-n toate lucrătoare;

40 și cel de care-atîrnă-ntreaga fire

și către Moise-a zis, vorbind de sine:

«Ți-oi arăta întreaga mea mărire»;

43 și tu în cartea veacului ce vine,

chiar din prolog, vădind în lume jos

ca nimeni altul tainele divine”.

46 Și auzii: „Cu-al minții bun prinos

și prin Cuvîntul ce cu ea consună

iubirea sfîntă ți-e suprem folos.

49 Dar zi-mi de simți că și-alte corzi te-nstrună

spre Dumnezeu și cu cîți dinți anume

din tine mușcă dragostea-i nebună”.

52 Simții spre ce răspuns vrea să mă-ndrume

acela ce în chip de vultur sfînt

al lui Christos e-nfățișat în lume.

55 Și-urmai: „Acele mușcături ce sînt

cu toate bun imbold spre Dumnezeu

iubirii mele-i deteră avînt;

58 căci ființa toată – lumea, dar și eu –,

și moartea lui ce-mi este viață mie,

și tot ce speră crezul ce-i și-al meu,

61 cu sus-numita cunoștință vie,

m-au tras din marea dragostei deșarte

la malul celei drepte-n veșnicie.

64 Iar frunzele de care are parte

grădina celui veșnic dragi îmi sînt

văzînd cît bine le e dat să poarte”.

67 Abia tăcui și un preadulce cînt

s-a fost iscat în cer, iar doamna mea

prinse-a grăi cu ceilalți: „Sfînt, sfînt, sfînt!”.

70 Și cum lumina somnu-l ia cu ea

prin însuși simțul văzului, ce tinde

să sfîșie perdea după perdea,

73 iar cel trezit nu lesne se deprinde

cu-acea lumină și năuc el pare

pînă ce mintea să-l ajute prinde,

76 la fel din ochii-mi-orice-ncețoșare

Beatrice cu ai săi o risipi,

bătînd la mii de leghe depărtare,

79 încît și mie văzul îmi spori;

și-o întrebai uimit de o lumină,

a patra, care-alături se ivi.

82 Iar doamna mea: „În raza ei se-nchină

întîiul suflet care-a fost creat

de ne-ntrecuta pronie divină”.

85 Ca frunza ce întîi s-a aplecat

cînd bate vîntul, iar apoi revine

la loc, precum prin fire-i este dat,

88 la fel și eu cît ea vorbi cu mine,

uimit întîi și-apoi cu rîvnă mare

să spun în vorbe ce-mi ardea în vine.

91 Și începui:„O, tu, rod singur care

veniși pe lume copt, străvechi părinte

cui fiică-ori noră soața ți-e oricare,

94 smerit cît pot te rog ca în cuvinte

să mă desfeți: tu dorul meu îl știi

și nu-l mai spun, spre-a lua mai iute-aminte”.

97 Cum animalul ce-nvelit ar fi

s-ar zbate-n țoală și ce-anume vrea

din cum se mișcă-aceasta poți ghici,

100 la fel și-ntîiul suflet îmi vădea

prin învelișu-aprins că-i bucuros

să împlinească grabnic voia mea.

103 Și prinse grai: „Chiar fără să fi scos

vreo vorbă tu, eu știu ce vrei mai bine

decît știi tu ce ți-e mai ne-ndoios;

106 căci eu pe cîte sînt le văd depline

în cea oglindă ce cuprinde toate,

dar ea rămîne necuprinsă-n sine.

109 Tu vrei să știi în timp cît se socoate

de cînd fui pus de Domnu-n locu-n care

aceasta-ți înlesni să poți răzbate,

112 și cît mi-a fost privirii desfătare,

și ce-mi aduse marele surghiun,

și-n care limbă eu vorbit-am oare.

115 O, fiule, nu c-am ajuns să pun

pe poamă gura mă pierdu pe mine,

ci c-am călcat astfél consemnul bun.

118 Unde Virgil vru doamna-a fi cu tine,

eu patru mii trei sute și doi sori

am așteptat soborul slavei line;

121 de nouă sute și treizeci de ori

întors prin zodii soarele-l văzui

cît fui în viață printre muritori.

124 Iar limba cărei vorbitor îi fui

se stinse pîn’ ce turn neisprăvit

s-au pus să-nalțe Nemrod și ai lui;

127 căci nu-i nimic de minte-nchipuit,

menit plăcerii și în astre scris,

să poată dăinui la nesfîrșit.

130 Firești pe lume graiurile ni-s,

dar firea-apoi pe seama noastră lasă

să folosim ce limbă am decis.

133 Pînă ce eu s-ajung în bezna joasă

I-n lume se numea supremul bine

ce mă desfată-n slava luminoasă;

136 și El s-a fost numit apoi, căci ține

schimbarea de natura muritoare,

cum cade frunza și-altă frunză vine.

139 Pe muntele ce iese drept din mare

trăii și viață pură, și pierdută,

din primul ceas și pînă mîndrul soare

142 spre-a șasea oră-n cer pătraru-și mută.

Mai puteţi citi pe acest blog:

* Dante, Infernul, Cînturile I-III (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cînturile I-III (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante Alighieri între viaţă şi operă 

* Dante – repere bibliografice 

* Prolog la noua traducere a Infernului 

* Ecouri la noua traducere a Infernului   

* Sonete din lirica universală 

* "Ce mai face traducerea Divinei Comedii?" (Purgatoriul, Cîntul XIX) 

* Claudio Mutti: Dante şi India 

* Claudio Mutti: Despre "veltro"-ul dantesc 

* Dante: Papè Satàn, papè Satàn, aleppe! (Inf., VII, 1) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXIII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Intermezzo liric: Dante (Vita Nuova, XXVI)  

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXIV (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, XXV (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Patimile după Dante 

* Dantele lui Marian Papahagi 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXVI (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXVII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXVIII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXIX (versiunea Răzvan Codrescu)  

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXX  (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXXI (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXXII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXXIII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul I (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul II (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul III (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul IV (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul V (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul VI (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul VII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul VIII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul IX (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul X (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul XI (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XII (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XIII (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XIV (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul XV (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul XVI (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul XVII (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XVIII (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XIX (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XX (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XXI (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XXII (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XXIII (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XXIV (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XXV (versiunea Răzvan Codrescu)