DANTE, «PARADISUL», CÎNTUL XVIII

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

Divina Comedie a lui Dante Alighieri

în noua versiune românească a lui Răzvan Codrescu

  

PARADISUL

Cîntul XVIII

Încă în cerul al cincilea (al lui Marte), lui Dante (ce pendulează între două fascinații: ochii mereu mai strălucitori ai Beatricei și înflăcărarea duhului fericit) Cacciaguida îi arată, în treacăt, alte cîteva duhuri fericite, de războinici iluștri (Iosua, Macabeu, Carol cel Mare, Orlando etc.), ce și-au condus cu dreptate supușii, după care poetul și Beatrice trec în cerul al șaselea, al lui Jupiter (prezentat ca patron al dreptății). Aici duhurile fericite îl întîmpină cîntînd, ca niște stoluri de păsări, și așezate astfel încît scriu pe cer, în latinește (nostra favella, graiul sfînt al Apusului): DILIGITE IUSTITIAM („Iubiți dreptatea”) și QUI IUDICATIS TERRAM („[voi] cei care judecați pe pămînt”). Apoi, treptat, se dispun astfel încît desenează imaginea Acvilei imperiale (Acvila Bicefală): sînt duhurile suveranilor înțelepți, care au împărțit dreptatea după cuviință, nu ca papii care au ajuns să transforme templul în tarabă (asemenea negustorilor și zarafilor din vremea lui Iisus), la ei referindu-se diatriba finală (vv. 118-136), în care – fără să-l nominalizeze – i se adresează direct chiar Papei Ioan XXII (1316-1334), acuzat a fi pus mai mult preț pe bani (vestita monedă florentină – „dolarul Evului Mediu” – avea bătut pe ea chipul Sfîntului Ioan Botezătorul, patronul cetății) decît pe credință și faptele ei (întruchipate plenar de Sfinții Apostoli Petru și Pavel): „Cu mult mai drag îmi este mie-aici/ de cel ce-alese traiul solitar/ și fu răpus de-un danț”, poți tu să zici,/ „că de pescar sau Paul n-am habar”. Poetul cerșește ajutorul Muzei („O, divă Pegasee...”) ca să poată reda lucruri atît de minunate. Fără o amplă adnotare explicativă (pe care nu mi-o pot permite aici), textul pare destul de obscur. Sper ca vraja versurilor să răscumpere într-o măsură acest neajuns.

 

1 De gîndul lui se bucura-n de sine

fericele cristal, iar eu de-al meu,

cercînd ce-i rău să stîmpăr prin ce-i bine;

4 iar cea ce mă-ndruma spre Dumnezeu

grăi: „Strămută-ți gîndul, neuitînd

c-alături sînt de cel ce-i bun mereu!”.

7 M-am fost întors spre glasul drag și blînd

al alinării mele, dar iubirea

din ochii-i sfinți tăcea-o-aș mai curînd;

10 nu doar că nu mi-ar fi-ndestul vorbirea,

dar pentru că, de har de nu-i mînată,

atît de sus nu bate amintirea.

13 Să spun de clipa-aceea minunată

atîta pot: c-am fost, privind spre ea,

eliberat de-orice alt dor deodată,

16 încît plăcerea veșnică ce-ardea

pe chipul Beatricei oglindită

fu fără seamăn în ființa mea,

19 de-al ei surîs cu totul biruită.

Și-mi zise ea: „Întoarce-te și-ascultă,

că rai nu-i doar privirea-mi fericită!”.

22 Precum aici iubirea dacă-i multă

prin ochi răzbate și-n dogoarea ei

întregul suflet uneori exultă,

25 la fel, întorși pe dată ochii mei

spre duhul ce sclipea în sfînta pară,

simții cum pune vorbei nou temei.

28 Și-așa-ncepu: „Pe-această-a cincea scară

a pomului ce-și ia din vîrful lui

al vieții dar, mereu ca-n plină vară,

31 sînt duhuri fericite de-ale cui,

pîn-a sui la cer, renume-avură

cît nici o muză pe măsură nu-i.

34 De ale crucii brațe ochii-ți fură,

pe ele ai să-i vezi pe cîți ți-i spun

că-și fulgeră, ca-n nori, văpaia pură”.

37 Pe cruce-un foc văzui de cum cel bun

rosti „Iosua”, și pe-auz nu fuse

mai mult temei decît pe văz să pun.

40 Și „Macabeu” cînd după-aceea spuse,

alt duh văzui cum prinde-a se roti

de bucuria ce-astfel i se-aduse.

43 Pe Carol Magnul și pe-Orlando-aci

deodată-i aținti a mea privire,

cum ochiu-un șoim în zbor ar urmări.

46 Guillaume, Gotfred și Renouard ivire

pe cruce își făcură-n ochii mei,

dar și Robert Guiscard într-o clipire.

49 Apoi, unit din nou cu toți acei,

îmi arătă cel ce-mi vorbise mie

că-i meșter în cîntare printre ei.

52 Cătai spre dreapta, ca vădit să-mi fie

prin Beatrice, cu-n cuvînt sau semn,

ce-aveam pe mai departe datorie;

55 să văd în ochii ei lucind solemn

atîta bucurie niciodată,

nici chiar în urmă, nu fusesem demn.

58 Și cum, simțind ce tare îl desfată

purtarea bună, omul zi de zi

că în virtuți e mai bogat constată,

61 la fel și mie-atunci mi se vădi

că arcul, în celesta mea rotire,

cu-acea minune-n față, se lărgi.

64 Și cum femeia-și schimbă-ntr-o clipire

în alb roșeața, cînd sfiala-i trece,

la fel a fost și-ntoarsa mea privire

67 cînd ochii mei au fost ca să se plece

spre-a șasea stea, de-o candidă lumină,

ce mă primi într-însa a petrece.

70 Și-n flacăra lui Jupiter, divină,

văzui iubirea-acolo-nveșnicită

cum slove-n cer, pe limba noastră,-anină.

73 Și cum își iau, cu foamea potolită,

de-a lung de maluri păsările zborul

și-n cercuri sau în șiruri se agită,

76 așa-n lumini acolo sfînt soborul

cînta zburînd și-n cer scria din sine

cînd D, cînd I, cînd L, pe rînd, tot corul.

79 Pas cu cîntarea-ntîi zoreau a ține;

apoi, luînd chipul semnelor pe rînd,

stăteau o clipă-n loc, tăcînd de-a bine.

82 O, divă Pegasee revărsînd

har peste barzi, iar ei, grație ție,

cetăți și-mpărății eternizînd,

85 luminătoare fii-mi prin har și mie,

să pot din minte-a le descrie toate:

puterea ta și-n versu-mi scurt să fie!

88 De cinci ori șapte-mi fură arătate

vocale și consoane, și-eu aci

le-nsemn precum îmi fură înșirate.

91 DILIGITE IUSTITIAM desluși,

cu verb și nume, văzul meu; apoi

QUI IUDICATIS TERRAM mai citi.

94 Din vorba-a cincea M-ul dinapoi

sta capăt, încît Jupiter părea

ca un argint ce-n aur îl înmoi.

97 Și-alte lumini zări vederea mea,

ce-n jos venind, pe M, în vîrf, șezură,

cîntînd pe Bunul ce la sîn le vrea.

100 Apoi, precum din jar o lovitură

ridică-n jur scîntei nenumărate,

ce proștilor le sînt spre ghicitură,

103 la fel au prins de-acolo a răzbate

mii de lumini, mai nalte sau mai joase,

pe vrerea celui care arde-n toate;

106 și fiecare cînd pe loc rămase,

capul și gîtul acvilei din ele

văzui cum prind contururi radioase.

109 N-are-ndrumar zugravul slăvii-acele,

ci el le-ndrumă toate și le pune

la locul lor din fire și din stele.

112 Ceilalți aleși, ce-ntîi să se adune

pe M, în chip de crin, păreau să vrea,

acum pliniră-a acvilei minune.

115 O, cîte perle scumpe, dulce stea,

văditu-mi-au că ce-i la noi dreptate

pecete poartă cerul tău în ea!

118 Așa că rog supremul rost a toate,

ce-ți dă puteri, să afle de-unde vine

spurcatul fum ce-asupra ta se-abate

121 și ghes să dea mîniei lui divine

din nou asupra cui tarabă face

din templul sfînt al jertfei pentru bine.

124 O, oaste care-n cer petreci în pace,

te roagă pentru cei de pe pămînt,

cu pilda rea nicicum să nu se-mpace!

127 Cu spada se purta războiul sfînt,

dar azi se poartă luînd din pîinea care

de Tatăl e-mpărțită prin Cuvînt.

130 Ci tu, ce scrii spre-a șterge, nu știi oare

că, morți de dragul viei ce-azi o strici,

Petru și Pavel vii sînt fiecare?

133 „Cu mult mai drag îmi este mie-aici

de cel ce-alese traiul solitar

și fu răpus de-un danț”, poți tu să zici,

136 „că de pescar sau Paul n-am habar”.

Mai puteţi citi pe acest blog:

* Dante, Infernul, Cînturile I-III (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cînturile I-III (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante Alighieri între viaţă şi operă 

* Dante – repere bibliografice 

* Prolog la noua traducere a Infernului 

* Ecouri la noua traducere a Infernului   

* Sonete din lirica universală 

* "Ce mai face traducerea Divinei Comedii?" (Purgatoriul, Cîntul XIX) 

* Claudio Mutti: Dante şi India 

* Claudio Mutti: Despre "veltro"-ul dantesc 

* Dante: Papè Satàn, papè Satàn, aleppe! (Inf., VII, 1) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXIII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Intermezzo liric: Dante (Vita Nuova, XXVI)  

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXIV (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, XXV (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Patimile după Dante 

* Dantele lui Marian Papahagi 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXVI (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXVII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXVIII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXIX (versiunea Răzvan Codrescu)  

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXX  (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXXI (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXXII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXXIII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul I (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul II (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul III (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul IV (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul V (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul VI (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul VII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul VIII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul IX (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul X (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul XI (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XII (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XIII (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XIV (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul XV (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul XVI (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul XVII (versiunea Răzvan Codrescu)