DANTE, «PARADISUL», CÎNTUL XVII

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

Divina Comedie a lui Dante Alighieri

în noua versiune românească a lui Răzvan Codrescu

  

PARADISUL

Cîntul XVII

În cerul al cincilea (al lui Marte) Dante îi cere străbunului său, Cacciaguida, să-i dezvăluie ce-l așteaptă în viitor (lucru de care, în treacăt, îi mai vorbiseră și alții, uneori în chip destul de obscur, de-a lungul periplului său prin lumea de dincolo). Cacciaguida îi prezice surghiunul apropiat (în care va avea de îndurat, între altele, tovărășia „perfidă și neroadă” – malvagia e scempia – a altor surghiuniți, sfîrșind prin a-și face parte per se stesso: „... și mare cinste o să-ți fie ție/ că ți-ai făcut prin tine însuți parte”), dar îl sfătuiește să nu-și urască concetățenii, căci faima lui va rămîne veșnică, dincolo de toate uneltirile și impietățile lor. Îi dezvăluie și cine-i vor fi principalii protectori inițiali: marele Lombard (Bartolomeo della Scala, identificat prin acvila imperială de pe blazonul familiei sale: che’n su la scala porta il santo ucello, „pe-a cărui scară vultur sfînt se-mbie”) și fratele mai mic al acestuia (pe atunci de doar nouă ani) Cangrande della Scala (care-și va vădi virtuțile pînă să apuce „Gasconul” – papa Clement V – să-l înșele pe „Arrigo”, împăratul Henric al VII-lea). La îndoielile lui Dante (dacă să dezvăluie sau nu oamenilor cele văzute și auzite de el în această călătorie inițiatică), Cacciaguida îi recomandă să aibă curajul adevărului, care pe termen scurt îi va supăra pe unii, dar pe termen lung (în posteritatea care va numi „antic” timpul în care a trăit poetul) îi va „hrăni” pe mulți, aducîndu-i cinste pe măsură.

1 Precum veni la Climenè spre-a ști

de-așa erau cele-mpotriva-i spuse

cel ce pe tați îi face-atenți la fii,

4 așa și eu, și-așa și gîndu-mi fuse

citit de Beatrice și de cel

ce focu-i sfînt în preajma-mi și-l aduse.

7 Drept care doamna mea: „Aprinsu-ți zel

arată-l”, zise, „așa încît să fie

lăuntrica-ți pecete clară-n el;

10 nu spre-a fi lămurire lui sau mie

cuvîntul tău, ci ca să-nveți a cere,

cînd vrei să bei, să ți se toarne ție”.

13 „O, tu, tulpina mea din nalte sfere,

cum că-n triunghi două obtuze nu-s

vădit e minții noastre efemere,

16 tu-așa pe cîte sînt le vezi de sus

pînă s-ajungă-a fi, prin punctul care

prezente-n el pe toate le-a adus!

19 Pe cînd Virgil îmi deschidea cărare

prin lumea care-i moartă pe vecie

sau pe-acel munte-n care iei iertare,

22 de ce m-așteaptă-mi fură spuse mie

cuvinte grele, așa că pot răbda

ca tetragonu-a soartei vitregie.

25 Deci voia mea e-aceea de-a afla

ce-mi pregătește soarta, căci mai lină,

de-o vezi, săgeata vine-asupra ta”.

28 Așa grăit-am eu spre-acea lumină

care-mi vorbise-ntîi, pe plac făcînd

Beatricei, ce mă îndruma blajină.

31 Nu-n sibilinic chip, cum oarecînd

se bălmăjea, pînă ce sfîntul Miel

jertfit a fost, păcatul ridicînd,

34 ci-n vorbe limpezi îmi răspunse cel

ce-n grai latin grăia ca un părinte,

ascuns sub zîmbet și vădit prin el:

37 „Ce-i contingent și lumii dinainte

îi este scris, în marginile firii,

se vede-ntreg în cele veșnic sfinte:

40 dar nu-i fatală ordinea menirii,

cum nu-i corabia în plutirea ei

supusă oglindirilor privirii.

43 De-acolo, cum auzului temei

îi este dulcea orgii armonie,

se-arată soarta ta în ochii mei.

46 Cum de a mamei vitrege urgie

ajunse-Athena Ipolit s-o lase,

la fel ți-e dat să lași Florența ție.

49 Asta o vor, și sforile sînt trase,

și-or reuși curînd cei pentru care

Christos doar marfă scoasă-n tîrg rămase.

52 Învinșilor le-or arunca-n spinare

învingătorii vina, cum se știe,

dar va veni și dreapta răzbunare.

55 Va fi să lași tot ce mai drag ți-e ție:

din arc aceasta-i cea dintîi săgeată

trimisă de-a surghiunului urgie.

58 Ce-amară-i pîinea prin străini mîncată

simți-vei tu și cum pe-a altui scară

să urci și să cobori de greu se-arată.

61 Iar dintre toate cea mai grea povară

ți-o fi perfida și neghioaba turmă

ce te-o-nsoți pe-această vale-amară;

64 o vei vedea cum ticăloasă scurmă

în contra ta, însă cu tîmple sparte

nu tu, ci ei s-or pomeni la urmă.

67 Îi va vădi prostia de departe

și mare cinste o să-ți fie ție

că ți-ai făcut prin tine însuți parte.

70 Întîiul tău refugiu o să fie

la curțile Lombardului cel mare,

pe-a cărui scară vultur sfînt se-mbie;

73 cu tine-așa de-aleasă a lui purtare

va fi încît chiar pîn’ s-apuci a-i cere

el darnic îți va face-ntîmpinare.

76 Cu el va fi și cui îi dă putere

această stea, din naștere, s-arate

că-n mari isprăvi e vrednic să prospere.

79 N-a prins de veste lumea cîte poate,

că-i crud de ani și-abia-apucară-a-i da

ocol de nouă ori aceste roate;

82 Gasconul însă nu-l va înșela

pe-Arrigo pîn’ ce-acesta să-și vădească,

chiar fără sîrg și bani, virtutea sa.

85 Prin fapte-atîta o să strălucească

încît nici chiar dușmanii n-or să poată

de măreția lor să nu vorbească.

88 Te-ncrede-n el și-n dărnicia-i toată:

prin el destui bogați vor sărăci

și mulți săraci s-or ridica din gloată.

91 Acestea-i bine-n minte-a le păzi,

dar nu le da-n vileag”; și încă-mi spuse

ce nici n-ar crede cine-ar auzi.

94 Și-apoi: „Cam asta este cu ce-ți fuse

dezvăluit; și-aceste mojicii

nu peste mult ți-or fi în cîrcă puse.

97 Dar plin de ură tu cu-ai tăi nu fi,

că-i mult mai lungă faima vieții tale

decît osînda-acestor viclenii”.

100 Iar cînd sfințitul duh găsi cu cale

să tacă, semn că pe urzeala mea

sfîrșise să le țeasă pe-ale sale,

103 luai eu cuvîntul, precum cel ce vrea

în îndoiala-i să primească sfat

din partea cui e demn cu drag să-l dea:

106 „Mi-e-acum, părinte-al meu, învederat

că timpul e pornit să mă lovească,

mai rău cu cît în voia-i m-am lăsat;

109 de-aceea-i rost prudența mea să crească,

ca nu cumva, din locu-mi scump gonit,

cîntarea mea în plus să-mi păgubească.

112 Jos, unde-amarul lumii-i nesfîrșit,

și-n muntele pe-al cărui pisc frumos

ai doamnei mele ochi m-au însoțit,

115 apoi în cerul tot mai luminos,

aflat-am lucruri care știu prea bine

că mi-ar aduce, să le spun, ponos; 

118 de adevărul l-aș ascunde-n mine,

mort le-aș părea, mă tem, acelor care

drept antic timpul de acum l-or ține”.

121 Făcîndu-se mereu mai sclipitoare,

comoara ce-mi stătea în față mie,

ca o oglindă-n razele de soare,

124 grăi:„Celui ce cugetul și-l știe

pătat de-a lui sau de a altor vină

ușor să-ți rabde vorba n-o să-i fie.

127 Dar tu pe toate dă-le la lumină

fără-a minți, iar cel de rîie plin

și-o scarpine așa cum o să-i vină.

130 Căci de-ți va fi cuvîntul mai puțin

plăcut întîi, s-o face hrană vie

apoi, cînd fi-va mistuit deplin.

133 Strigarea ta ca vîntul o să fie,

ce sus pe creste mai puternic bate,

și-aceasta cinste-o să-ți aducă ție.

136 De-aceea-ți fură-n ceruri arătate,

pe munte și în valea de durere

doar duhuri ce-s de faimă-ncununate;

139 căci sufletul ascultător se cere

spre-acele pilde mai cu-ncredințare

ce limpezi sînt și nu ascund mistere,

142 ci au în fapte certe-ntruchipare”.

Mai puteţi citi pe acest blog:

* Dante, Infernul, Cînturile I-III (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cînturile I-III (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante Alighieri între viaţă şi operă 

* Dante – repere bibliografice 

* Prolog la noua traducere a Infernului 

* Ecouri la noua traducere a Infernului   

* Sonete din lirica universală 

* "Ce mai face traducerea Divinei Comedii?" (Purgatoriul, Cîntul XIX) 

* Claudio Mutti: Dante şi India 

* Claudio Mutti: Despre "veltro"-ul dantesc 

* Dante: Papè Satàn, papè Satàn, aleppe! (Inf., VII, 1) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXIII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Intermezzo liric: Dante (Vita Nuova, XXVI)  

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXIV (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, XXV (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Patimile după Dante 

* Dantele lui Marian Papahagi 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXVI (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXVII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXVIII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXIX (versiunea Răzvan Codrescu)  

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXX  (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXXI (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXXII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXXIII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul I (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul II (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul III (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul IV (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul V (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul VI (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul VII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul VIII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul IX (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul X (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul XI (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XII (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XIII (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XIV (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul XV (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul XVI (versiunea Răzvan Codrescu)