marți, octombrie 16, 2018

MESAJ AFR DUPĂ REFERENDUM

SUMARUL BLOGULUI

Am primit și dau mai departe...

USR își pregătește deja candidații homosexuali pentru europarlamentare!

POST-REFERENDUM: IMINENTA LEGALIZARE
A CĂSĂTORIILOR HOMOSEXUALE ÎN ROMÂNIA

Devine tot mai evident că politicienii noștri pregătesc legalizarea căsătoriilor homosexuale în România pînă la sfîrşitul anului. Cum? Referendumul împotriva legalizării lor a eşuat, iar parlamentarii şi Guvernul au lansat deja Planul B, şi anume instituirea parteneriatelor civile, care vor fi echivalate, în timp, cu căsătoria naturală, minus adopţiile copiilor de către cuplurile homosexuale (cel puțin pentru o vreme). Probail că nu în mulţi ani de acum înainte, după ce ne vom obişnui cu parteneriatele civile, ne vom obişnui şi cu şocul ultim: adopţiile copiilor de către cupluri de acelaşi sex.

Începem cu un mesaj primit recent de la un contact AFR care a participat la o conferinţă în afara României. Insistăm să-l citiţi cu atenţie: ... Sînt la o conferință... și tocmai am vorbit cu un avocat care lucrează la Bruxelles și mi-a zis două lucruri. Primul că mai mulți europarlamentari pro-familie din Parlamentul European au vrut să semneze o scrisoare de sprijin pentru România, dar mulți au renunțat la presiunea unor europarlamentari români, printre care Monica Macovei și unii chiar de la PSD, care au insistat să nu semneze, că încalcă drepturile, că trebuie boicot etc. Și al doilea, că cei de la reprezentanța Greciei din Parlamentul UE au zis că dacă reușește referendumul în România se apucă și ei să facă ceva și că succesul României, dacă va fi, va reprezenta o încurajare pentru toate ţările ortodoxe să protejeze definiția căsătoriei sau să revină la definiția naturală a căsătoriei. Din păcate, nu pot cita sursa, dar am zis să spun și eu celor care scriu, ca să se știe

Guvernul şi partidele ţintesc legiferarea
„căsătoriei” unisex în România,
pînă la finalul acestui an

Am citit bine?! Sigur nu e o greşeală?! Din păcate nu, nu este. A doua zi după Referendum, Guvernul a scos de la sertar, gata făcut, proiectul legii „parteneriatului civil”. În mare viteză, partidele din coaliţia de guvernare şi nu doar s-au declarat principial de acord cu reglementarea acestuia. Deşi proiectul nu a fost încă făcut public, ştim din declaraţiile în presă ale celor implicaţi în promovarea lui, precum şi din experienţa altor ţări, că practic acesta este echivalentul „căsătoriei” între persoane de acelaşi sex. Doar numele diferă! Ca să fie clar – şi fără a intra, deocamdată, în detalii juridice: astfel cum este formulat, parteneriatul civil asimilează statutul partenerilor cu cel al soţilor. Acele diferenţe care mai există încă, precum aspectul adopţiei sau accesului la reproducerea asistată cu terţ donator, vor fi eliminate prin intermediul curţilor de judecată, în cîţiva ani. Avem deja atîtea exemple din alte state. 
Practic, votarea acestui proiect de lege, în această formă, va lăsa fără obiect interdicţia „căsătoriei” între persoane de acelaşi sex din Codul Civil. 
La o emisiune TV recentă, preşedintele Accept ne-a spus să stăm liniştiţi: nu vor încerca să schimbe Codul Civil. De data asta chiar îl credem! Pentru că... NU va mai fi nevoie!
Vom rămîne cu actualele prevederi ale Constituţiei şi Codului Civil, care prevăd că familia se întemeiază fie pe căsătorie, fie pe descendență, şi vom fluiera a pagubă. 

Poate că în cazul validării Referendumului
asta nu s-ar mai fi întîmplat! 

Ba da. Este clar că acest plan urma să fie implementat indiferent de rezultat, dar eşecul validării i-a motivat suplimentar pe autorii proiectului de lege şi pe susţinătorii politici ai acestuia.  
Oricum, opinia noastră este că partidele politice în ansamblul lor nu au fost nicicum interesate în protejarea căsătoriei şi a familiei şi nu au dorit nici o clipă validarea referendumului. În schimbul a cine ştie ce vor fi negociat în recentele vizite la Bruxelles, liderii guvernării au sabotat, prin neimplicarea în organizare şi în campania de informare, votul popular. Asta le-a fost intenţia de la bun început. Cine se mai încrede în promisiunile lor, ca noi să păţească! 

Ce pot eu face? 

Promotorii proiectului fac presiuni pentru ca acesta să fie promovat în regim de urgenţă, pentru a nu ne lasa timp de a protesta şi contesta. Nu ştim dacă vom reuşi să îi împiedicăm, dar avem datoria de creştini să mărturisim dezacordul nostru. Dacă vom tăcea acum, vom fi blestemaţi şi repudiaţi de urmaşii noştri. Pregătiţi-vă să contactaţi personal deputatul şi senatorul din circumscripţia voastră electorală şi să îl alertaţi să voteze contra proiectului de lege! 

Vom reveni în scurtă vreme pentru a furniza argumentele necesare. Pînă atunci, vă oferim din nou materialul asupra acestui subiect pe care l-am publicat în vară: Parteneriatele civile – o capcană pentru România.

ALIANȚA FAMILIILOR DIN ROMÂNIA
Str. Zmeica nr. 12, sector 4, București
Tel. 0741.103.025; Fax 0318.153.082
office@alianta-familiilor.ro

duminică, octombrie 14, 2018

SCURT CREZ CONSERVATOR

SUMARUL BLOGULUI


Pentru mine, atitudinea conservatoare implică o apologetică a umanismului creștin, împotriva „eugenismului liberal”. O luptă intelectuală cu extinderea sinucigașă a noii religii sociale create în jurul „drepturilor omului” (fără obligații).
Nu vreau o lume post-adevăr, transumanistă, post-creștină, unde eutanasia, automutilarea, pedofilia, zoofilia și schimbarea aleatorie de sex să devină instrumentele instalării omului în domeniul animalic.
Văd o continuitate perversă între absolutizarea lui „fac ce vreau” și apariția unui nou stat-controlor, abuziv, care îți lasă, de fapt, doar dreptul de a te autodistruge.
„Fac ce vreau”, fără doar și poate, numai că am și obligația de a proteja, în numele decenței comune, viața, familia, libertatea religioasă.
Omul nu e nici Dumnezeu, nici animal. Are o istorie (și istoria aceea are un sens), un patrimoniu (care trebuie cunoscut) și merită un viitor inteligent, capabil să-i prezerve suveranitatea în ordinea creației.

Teodor BACONSCHI

vineri, octombrie 12, 2018

RIDENDO CASTIGAT MORES (LXXXIX)

SUMARUL BLOGULUI
INDICE DE NUME


UNDEVA, ÎN ROMÂNIA...

miercuri, octombrie 10, 2018

NATURĂ MOARTĂ CU BOICOTACI



De la „România profundă” 
la „România pro-fund”

Noi, cei pro-referendum, știm ce pierdem. Oare ceilalți, cei anti-referendum, chiar știu ce cîștigă? Cu cine vor vota mîine „boicotacii” de azi? Nu vor vota sau vor vota anapoda, răspunzînd ultimei manipulări, și vor bloca totul, iarăși și iarăși, pentru că o majoritate de imbecili ulcerați nu este în stare de altceva. De 28 de ani, asemenea unor sifilitici ai mapamondului, de cîte ori sîntem în pragul unei isprăvi, ne blocăm sistematic unii pe alții și rămînem mereu neisprăviți, ca niște handicapați de la marginea lumii și ca niște viermi de closet ai propriei noastre istorii. Nu-i nevoie să ne „lucreze” străinii: ei doar profită, cînd și cum pot, de prostia noastră sinucigașă. Ne „lucrăm” singuri, fiecare pe fiecare (fie și frate pe frate sau copil pe părinte), iar ca să ne satisfacem orgoliile, ideile fixe, capriciile acefale sau patimile imunde, nu ne codim să-i dăm o flegmă și lui Dumnezeu! Cineva se întreabă dacă „Îl mai răstignim o dată pe Iisus Hristos”. Nu o dată, ci de cîte ori e nevoie ca să arătăm cît sîntem noi de „deștepți”, de „emancipați”, de pro-fund „intrați în Europa”! De la „Muie PSD” trecem una-două la... „Muie BOR”! Acum să-l vedem pe Dumnezeu (de ale cărui pretinse rînduieli ni se fîlfîie) dacă există și dacă dă pucioasă peste noi!

Răzvan CODRESCU



„Tancurile” neomarxiste ale „curcubeului”... 

CELOR CARE JUBILEAZĂ CĂ REFERENDUMUL A EȘUAT 

Oscar Steinhardt (tatăl lui N. Steinhardt), către fiul său, la 30 august 1944, cînd intrau în București, primite cu ovații, tancurile sovietice: „Dobitocule! Stai şi te uiţi, tîmpitule! Staţi şi vă uitaţi cu toţii şi nu ştiţi ce vă aşteaptă! Uite-i cum rîd! O să plîngeți toți cu lacrimi amare…!“ (episod relatat de N. Steinhardt în Jurnalul fericirii).

luni, octombrie 08, 2018

(NE)LUMEA LUI „ȘTIM NOI MAI BINE”

SUMARUL BLOGULUI


Mă uit zilnic, cu stupoare, cum un Andrei Pleșu, un Gabriel Liiceanu, un Horia-Roman Patapievici, un Teodor Baconschi, un Adrian Papahagi, un Mihail Neamțu, un Theodor Paleologu și alții ca ei sînt „trași de urechi” și „puși la punct”, pe Facebook și nu numai, de niște neica nimeni care par să dețină toate măsurile și toate certitudinile existenței!
Democrația a creat impresia că fiecare are dreptul la opinie, așa cum are dreptul la vot. Numai că – în realitate, nu în abstracțiunea teoriilor – dreptul la opinie nu se capătă (prin Constituție sau altfel), ci se cucerește printr-o formă sau alta de competență, printr-o formă sau alta de vrednicie. Dreptul la opinie, dincolo de un dram de inteligență, reclamă pregătire, experiență, opere cu care să te recomanzi. Ca să ai pretenția de a-ți promova public opiniile și de a judeca lumea după măsura lor trebuie să fii cineva, să ai merite reale, cumulate în timp, traduse în realizări certificate de conștiința comunitară. Altminteri, fie și cu toate drepturile și libertățile pe care ți le oferă democrația, riști să nu rămîi decît un impostor și/sau un caraghios, iar, mai nou, un limbric de internet, un zero barat al maidanului virtual sau cel mult „un rahat cu moț” al umblătoarei „fără frontiere”.
De aici se trage toată confuzia axiologică și tot haosul social-politic în care trăim, toată inflația „deșteptăciunii ” care dă în gropi și a „libertății” devenite metastază canceroasă. De aceea nu cred în democrație și mă tem de ea chiar cînd îmi face daruri. O fi „răul cel mai mic”, cum se spune, într-o lume care și-a pierdut credința și reperele tradiției. O lume anarhică de care eu unul mă simt tot mai străin și căreia nu-i pot eluda împăcat cecitățile. Sigur, n-o pot eu împiedica să se sinucidă din mers, dar nici nu mă poate obliga nimeni s-o recunosc ca pe „o culme a progresului” sau să tac complice asupra ei, făcîndu-mi cruce cu limba pe cerul gurii (ca în anii încă și mai siniștri ai comunismului). Democrația, cel puțin în forma ei actuală, nu mi se pare, în comparație cu comunismul, decît lanțul mai lung al stîngii, căreia îi perpetuează ateismul/laicismul, materialismul și populismul: o simplă trecere, mai mult sau mai puțin mascată, de la marxism la neomarxism sau – cum am mai spus-o și nu prididesc s-o repet (chiar dacă aici și „elitele” pe care le apăr vor strîmba din nas) – o cădere atent manipulată din lacul comunismului roșu în puțul comunitarismului albastru. Altfel spus, ne mișcăm sinucigaș, pe mai departe, în cercul vicios al stîngii, fără Dumnezeu și fără ierarhii, într-o lume în care fiecare ajunge să se creadă, printr-un fel de psihoză compensativă, nu doar „egal de deștept”, dar chiar „buric al pămîntului”. În aparență, „buricele” ar fi egale între ele, dar de fapt fiecare știe în sinea lui că e „mai buric” decît altul, dacă nu chiar Buricul absolut... Dacă Hristos ar reveni pe pămînt, poate că nu L-am mai răstigni, dar sigur I-am da cu tifla. Pentru că... „știm noi mai bine”.

Răzvan CODRESCU

sâmbătă, octombrie 06, 2018

AFR DESPRE REFERENDUM

SUMARUL BLOGULUI
INDICE DE NUME 


Am primit și dau mai departe... 



DE CE REFERENDUMUL ESTE UTIL

În ultimul timp diverse persoane, atît din mass-media, cît și din clasa politică, spun că referendumul pentru familie ar fi total inutil. Că instituția căsătoriei este în prezent clar reglementată, neexistînd nici un pericol ca această ordine să fie modificată, iar sumele cheltuite pentru această inițiativă sînt de fapt bani aruncați pe apa sîmbetei.
Redăm mai jos textele din Codul civil precum și din Constituție aflate în discuție:
Art. 259 alin. (1) din Codul civilCăsătoria este uniunea liber consimţită între un bărbat şi o femeie, încheiată în condiţiile legii.
Art. 48 alin. (1) din Constituție:  Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor.
Supunem atenției dumneavoastră, în cele ce urmează, cîteva motive care dovedesc utilitatea și oportunitatea acestui referendum.
Recent, Curtea Constituțională a României a publicat Decizia nr. 539/17.09.2018[1] prin care constată că Legea de revizuire a Constituţiei României respectă dispozițiile constituționale referitoare la revizuire. În opinia separată la această hotărîre, judecătorul Daniel Morar precizează, între altele, că  opțiunea legiuitorului constituant din 1991 pentru sintagma «între soți» (nelimitată la uniunea dintre un bărbat și o femeie) demonstrează viziunea sa democratică și progresistă, care a impus o soluție suplă, adaptabilă modificărilor care pot surveni în societate și atît din punct de vedere terminologic, cît și din punct de vedere al evoluției instituției căsătoriei în plan juridic, este evident că noțiunea de «soți» nu este identică cu cea de «bărbat și femeie». Conex cu această opinie este cazul Coman și Hamilton, prin care persoanele în cauză au încercat fără succes recunoașterea în România a căsătoriei între persoane de același sex contractată în Belgia. Astfel, reclamanții au invocat neconstituționalitatea[2] dispozițiilor din Codul civil care interzic recunoașterea căsătoriei între persoane de același sex contractate în afara României.
În consecință, în formularea actuală a textului constituțional, noțiunea de „soți” este interpretabilă în funcție de vederile „progresiste” ale judecătorilor CCR. În acest fel viitoare excepții de neconstituționalitate au șanse să fie tranșate diferit față de cazul Coman și Hamilton.
Pe de altă parte, dacă suveranitatea aparține poporului care o exercită prin organele reprezentative … precum și prin referendum, un om politic serios nu poate ignora sau declara ca inutilă o inițiativă cetățenească de revizuire a Constituției care a strîns mai bine de 3 milioane de semnături, fapt nemaiîntîlnit în istoria post-decembristă. Ba mai mult, prin prisma celor menționate anterior, prin această inițiativă legislativă electoratul își dovedește maturitatea și spiritul prevăzător.
Nu în ultimul rînd, inițiativa de a supune referendumului popular definiția căsătoriei nu este nicidecum singulară la nivel european[3]. Dimpotrivă, astfel de inițiative s-au derulat de-a lungul și de-a latul continentului, 13 state permițînd căsătoria între persoane de același sex, pe cînd alte 11 au restrîns prin Constituție căsătoria la persoane de sex diferit, astfel că mai degrabă am putea spune că „sîntem în trend”.


ALIANȚA FAMILIILOR DIN ROMÂNIA
Str. Zmeica nr. 12, sector 4, București
Tel. 0741.103.025; Fax 0318.153.082
office@alianta-familiilor.ro

vineri, octombrie 05, 2018

O SCRISOARE DESCHISĂ A DOCTORULUI CHIRILĂ



Domnule Tismăneanu,
Domnule Oișteanu,

Am citit cuvîntul Dumneavoastră de dispreț și batjocuri față de poporul român. Nu le reproduc ca să nu maculez hîrtia.
Îmi dau seama cît de triști și de neîmpliniți sînteți în această țară, unde Biserica „nici porțile iadului nu o vor dărîma”, unde ați avut răbdare 30 ani să se întîmple ceea ce sperați Dumneavoastră și strămoșii Dumneavoastră încă de acum 70 ani.
Ca să vă fac să vă simțiți încă și mai bine lîngă Lenin și Marx, vă reproduc un text din trista lor existență: „Cine nu e cu noi, e împotriva noastră” (Lenin).
Dar Apostolul Pavel, care înțeleg că nu prea vă este simpatic, spune așa: „Dacă Domnul e cu noi, nimeni nu ne poate fi împotrivă”. 
Marx spune ceva mai rău pentru noi și mai plăcut pentru Dumneavoastră: „Românii sînt un popor fără istorie, destinat să piară în furtuna revoluției mondiale. Ei sînt suporterii fanatici ai contrarevoluției și vor rămîne astfel pînă la estomparea sau pierderea caracterului lor național, la fel cum prin propria lor existență în general reprezintă prin ei înșiși un protest contra unei mărețe revoluții istorice. Dispariția lor de pe fața pămîntului va fi un pas înainte.” (K. Marx, Fr. Engels, Opere complete, vol. VIII, p. 29).
Domnilor antiromâni, batjocoritori ai românilor, opriți-vă, riscați să vă îmbolnăviți de atîta ură! Eu speram să vă simțiți mai bine pe aici, pe la noi.
Chiar vă supărați și suferiți atît de mult pentru acest referendum? Sau v-ați dat seama că ați muncit degeaba atîția ani?
Faceți o greșeală gravă: vă luptați cu firescul și o faceți cam demult. Această greșeală a făcut-o și Marx, prietenul Dumneavoastră, și în afară de faptul că au murit cîteva milioane de oameni din pricina lui, nu a obținut nimic.
Nici el nu suporta „popii” (pe la noi, pe aici, se spune „preoți”). Vă compătimesc pentru soarta pe care o aveți: tristă într-un popor care nu vă face bine prin însuși faptul că există. Ce soartă!
Încă un sfat, Domnilor Tismăneanu și Oișteanu: Vorbiți frumos, că vi se vede ura cum iese din pix! Știu că e greu, că n-ați practicat niciodată acest stil nobil și demn. Dar încercați, încercați, încercați! Hristos S-a răstignit și pentru voi. 
Nouă, Dumneavoastră și strămoșii Dumneavoastră ne-ați făcut un singur cadou: comunismul. Acum ce mai vreți să inventați? Lăsați-ne să ne trăim și să ne manifestăm credința în Hristos. El face să răsară soarele și peste cei buni, și peste cei răi, și ne vindecă pe toți, adică și pe noi, și pe Dumneavoastră.

Prof. Dr. Pavel CHIRILĂ


joi, octombrie 04, 2018

LUMEA CREDINȚEI 183

SUMARUL BLOGULUI
INDICE DE NUME

Clicați pe fiecare pagină spre a o mări pentru lectură!

marți, octombrie 02, 2018

RIDENDO CASTIGAT MORES (LXXXVIII)

SUMARUL BLOGULUI
INDICE DE NUME

CĂTRE UN DIALOG AL CIVILIZAȚIILOR?


duminică, septembrie 30, 2018

CERCUL VICIOS AL STÎNGII

SUMARUL BLOGULUI


Răspunzînd mai multor îndemnuri prietenești și urmînd calea deschisă de prietena Mirona-Ioana Tatu (pe pagina sa de Facebook), reunesc aici cîteva observații risipite în corpul de comentarii al unei postări pe FB („Un deștept în plus nu e un prost în minus...”).

Stîngismul e un fel de cancer al gîndirii despiritualizate. Comunismul e numai metastaza lui.
Dacă în perioada interbelică (de departe cea mai strălucită din istoria noastră politică și culturală) am avut o intelectualitate preponderent de dreapta, astăzi avem o intelectualitate preponderent de stînga (chiar și atunci cînd se preface că ar fi de dreapta), iar asta, cred eu, este principala cauză pentru care nu reușim să ne rupem pînă la capăt nici de marxism, nici de neomarxism, nici de primatul ideologiilor în general. Morala și spiritualitatea sînt (au ajuns) mai degrabă niște sperietori ale vieții publice. Și cum ele stau, firesc, pe tradiție, tradiția este aproape sistematic dezavuată. Referendumul din 6-7 octombrie – la care poporul, „dizgrațios” (Mircea Cărtărescu), spre scandalul „elitelor” lui leftiste, încearcă să apere normalitatea – trimite inevitabil la morală, la spiritualitate, la tradiție. De aceea el agită toți demonii neomarxismului cultural sau ai marxismului rezidual. Adică tot cancerul stîngist despre care vorbeam mai sus.
Același este și motivul pentru care n-am reușit să închegăm, în 28 de ani de așa-zis postcomunism, o dreaptă politică credibilă și viabilă, care să ne poată scoate cu adevărat dintr-o paranteză istorică de aproape trei sferturi de veac: nu poți face dreapta cu oameni care gîndesc și se complac, într-un fel sau altul, în forme mentale de stînga. Rămași în cercul vicios al stîngismului, n-am reușit decît „să cădem din lac în puț” (din turpitudinile comunismului roșu în turpitudinile comunitarismului albastru). Iar bruma de angajare națională a rămas pe mîna unor reziduuri toxice ale național-comunismului ceaușisto-vadimist (la care s-au raliat decerebrat și anumiți epigoni obscuri ai legionarismului), care între timp au făcut pui ce se găinățează și piuie agramat pe tot internetul. Aceasta a fost la noi – și continuă să fie, cu excepți neînsemnate - adevărata „trădare a intelectualilor”, ajunși în divorț asumat și cu tradiția, și cu propriul popor. De aici s-a recrutat și o clasă politică patibulară, de specimene șmechere și fără scrupule, care n-au nimic sfînt și care nu prestează decît pentru interesele lor personale sau de gașcă. Acesta este pasul cu stîngul pe care l-am făcut în secolul XXI – și cu care unii mai au și tupeul să se mîndrească, încîntați de sine ca rahatul de moțul lui!

Răzvan CODRESCU