duminică, octombrie 14, 2018

SCURT CREZ CONSERVATOR

SUMARUL BLOGULUI


Pentru mine, atitudinea conservatoare implică o apologetică a umanismului creștin, împotriva „eugenismului liberal”. O luptă intelectuală cu extinderea sinucigașă a noii religii sociale create în jurul „drepturilor omului” (fără obligații).
Nu vreau o lume post-adevăr, transumanistă, post-creștină, unde eutanasia, automutilarea, pedofilia, zoofilia și schimbarea aleatorie de sex să devină instrumentele instalării omului în domeniul animalic.
Văd o continuitate perversă între absolutizarea lui „fac ce vreau” și apariția unui nou stat-controlor, abuziv, care îți lasă, de fapt, doar dreptul de a te autodistruge.
„Fac ce vreau”, fără doar și poate, numai că am și obligația de a proteja, în numele decenței comune, viața, familia, libertatea religioasă.
Omul nu e nici Dumnezeu, nici animal. Are o istorie (și istoria aceea are un sens), un patrimoniu (care trebuie cunoscut) și merită un viitor inteligent, capabil să-i prezerve suveranitatea în ordinea creației.

Teodor BACONSCHI

vineri, octombrie 12, 2018

RIDENDO CASTIGAT MORES (LXXXIX)

SUMARUL BLOGULUI
INDICE DE NUME


UNDEVA, ÎN ROMÂNIA...

miercuri, octombrie 10, 2018

NATURĂ MOARTĂ CU BOICOTACI



De la „România profundă” 
la „România pro-fund”

Noi, cei pro-referendum, știm ce pierdem. Oare ceilalți, cei anti-referendum, chiar știu ce cîștigă? Cu cine vor vota mîine „boicotacii” de azi? Nu vor vota sau vor vota anapoda, răspunzînd ultimei manipulări, și vor bloca totul, iarăși și iarăși, pentru că o majoritate de imbecili ulcerați nu este în stare de altceva. De 28 de ani, asemenea unor sifilitici ai mapamondului, de cîte ori sîntem în pragul unei isprăvi, ne blocăm sistematic unii pe alții și rămînem mereu neisprăviți, ca niște handicapați de la marginea lumii și ca niște viermi de closet ai propriei noastre istorii. Nu-i nevoie să ne „lucreze” străinii: ei doar profită, cînd și cum pot, de prostia noastră sinucigașă. Ne „lucrăm” singuri, fiecare pe fiecare (fie și frate pe frate sau copil pe părinte), iar ca să ne satisfacem orgoliile, ideile fixe, capriciile acefale sau patimile imunde, nu ne codim să-i dăm o flegmă și lui Dumnezeu! Cineva se întreabă dacă „Îl mai răstignim o dată pe Iisus Hristos”. Nu o dată, ci de cîte ori e nevoie ca să arătăm cît sîntem noi de „deștepți”, de „emancipați”, de pro-fund „intrați în Europa”! De la „Muie PSD” trecem una-două la... „Muie BOR”! Acum să-l vedem pe Dumnezeu (de ale cărui pretinse rînduieli ni se fîlfîie) dacă există și dacă dă pucioasă peste noi!

Răzvan CODRESCU



„Tancurile” neomarxiste ale „curcubeului”... 

CELOR CARE JUBILEAZĂ CĂ REFERENDUMUL A EȘUAT 

Oscar Steinhardt (tatăl lui N. Steinhardt), către fiul său, la 30 august 1944, cînd intrau în București, primite cu ovații, tancurile sovietice: „Dobitocule! Stai şi te uiţi, tîmpitule! Staţi şi vă uitaţi cu toţii şi nu ştiţi ce vă aşteaptă! Uite-i cum rîd! O să plîngeți toți cu lacrimi amare…!“ (episod relatat de N. Steinhardt în Jurnalul fericirii).

luni, octombrie 08, 2018

(NE)LUMEA LUI „ȘTIM NOI MAI BINE”

SUMARUL BLOGULUI


Mă uit zilnic, cu stupoare, cum un Andrei Pleșu, un Gabriel Liiceanu, un Horia-Roman Patapievici, un Teodor Baconschi, un Adrian Papahagi, un Mihail Neamțu, un Theodor Paleologu și alții ca ei sînt „trași de urechi” și „puși la punct”, pe Facebook și nu numai, de niște neica nimeni care par să dețină toate măsurile și toate certitudinile existenței!
Democrația a creat impresia că fiecare are dreptul la opinie, așa cum are dreptul la vot. Numai că – în realitate, nu în abstracțiunea teoriilor – dreptul la opinie nu se capătă (prin Constituție sau altfel), ci se cucerește printr-o formă sau alta de competență, printr-o formă sau alta de vrednicie. Dreptul la opinie, dincolo de un dram de inteligență, reclamă pregătire, experiență, opere cu care să te recomanzi. Ca să ai pretenția de a-ți promova public opiniile și de a judeca lumea după măsura lor trebuie să fii cineva, să ai merite reale, cumulate în timp, traduse în realizări certificate de conștiința comunitară. Altminteri, fie și cu toate drepturile și libertățile pe care ți le oferă democrația, riști să nu rămîi decît un impostor și/sau un caraghios, iar, mai nou, un limbric de internet, un zero barat al maidanului virtual sau cel mult „un rahat cu moț” al umblătoarei „fără frontiere”.
De aici se trage toată confuzia axiologică și tot haosul social-politic în care trăim, toată inflația „deșteptăciunii ” care dă în gropi și a „libertății” devenite metastază canceroasă. De aceea nu cred în democrație și mă tem de ea chiar cînd îmi face daruri. O fi „răul cel mai mic”, cum se spune, într-o lume care și-a pierdut credința și reperele tradiției. O lume anarhică de care eu unul mă simt tot mai străin și căreia nu-i pot eluda împăcat cecitățile. Sigur, n-o pot eu împiedica să se sinucidă din mers, dar nici nu mă poate obliga nimeni s-o recunosc ca pe „o culme a progresului” sau să tac complice asupra ei, făcîndu-mi cruce cu limba pe cerul gurii (ca în anii încă și mai siniștri ai comunismului). Democrația, cel puțin în forma ei actuală, nu mi se pare, în comparație cu comunismul, decît lanțul mai lung al stîngii, căreia îi perpetuează ateismul/laicismul, materialismul și populismul: o simplă trecere, mai mult sau mai puțin mascată, de la marxism la neomarxism sau – cum am mai spus-o și nu prididesc s-o repet (chiar dacă aici și „elitele” pe care le apăr vor strîmba din nas) – o cădere atent manipulată din lacul comunismului roșu în puțul comunitarismului albastru. Altfel spus, ne mișcăm sinucigaș, pe mai departe, în cercul vicios al stîngii, fără Dumnezeu și fără ierarhii, într-o lume în care fiecare ajunge să se creadă, printr-un fel de psihoză compensativă, nu doar „egal de deștept”, dar chiar „buric al pămîntului”. În aparență, „buricele” ar fi egale între ele, dar de fapt fiecare știe în sinea lui că e „mai buric” decît altul, dacă nu chiar Buricul absolut... Dacă Hristos ar reveni pe pămînt, poate că nu L-am mai răstigni, dar sigur I-am da cu tifla. Pentru că... „știm noi mai bine”.

Răzvan CODRESCU

sâmbătă, octombrie 06, 2018

AFR DESPRE REFERENDUM

SUMARUL BLOGULUI
INDICE DE NUME 


Am primit și dau mai departe... 



DE CE REFERENDUMUL ESTE UTIL

În ultimul timp diverse persoane, atît din mass-media, cît și din clasa politică, spun că referendumul pentru familie ar fi total inutil. Că instituția căsătoriei este în prezent clar reglementată, neexistînd nici un pericol ca această ordine să fie modificată, iar sumele cheltuite pentru această inițiativă sînt de fapt bani aruncați pe apa sîmbetei.
Redăm mai jos textele din Codul civil precum și din Constituție aflate în discuție:
Art. 259 alin. (1) din Codul civilCăsătoria este uniunea liber consimţită între un bărbat şi o femeie, încheiată în condiţiile legii.
Art. 48 alin. (1) din Constituție:  Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor.
Supunem atenției dumneavoastră, în cele ce urmează, cîteva motive care dovedesc utilitatea și oportunitatea acestui referendum.
Recent, Curtea Constituțională a României a publicat Decizia nr. 539/17.09.2018[1] prin care constată că Legea de revizuire a Constituţiei României respectă dispozițiile constituționale referitoare la revizuire. În opinia separată la această hotărîre, judecătorul Daniel Morar precizează, între altele, că  opțiunea legiuitorului constituant din 1991 pentru sintagma «între soți» (nelimitată la uniunea dintre un bărbat și o femeie) demonstrează viziunea sa democratică și progresistă, care a impus o soluție suplă, adaptabilă modificărilor care pot surveni în societate și atît din punct de vedere terminologic, cît și din punct de vedere al evoluției instituției căsătoriei în plan juridic, este evident că noțiunea de «soți» nu este identică cu cea de «bărbat și femeie». Conex cu această opinie este cazul Coman și Hamilton, prin care persoanele în cauză au încercat fără succes recunoașterea în România a căsătoriei între persoane de același sex contractată în Belgia. Astfel, reclamanții au invocat neconstituționalitatea[2] dispozițiilor din Codul civil care interzic recunoașterea căsătoriei între persoane de același sex contractate în afara României.
În consecință, în formularea actuală a textului constituțional, noțiunea de „soți” este interpretabilă în funcție de vederile „progresiste” ale judecătorilor CCR. În acest fel viitoare excepții de neconstituționalitate au șanse să fie tranșate diferit față de cazul Coman și Hamilton.
Pe de altă parte, dacă suveranitatea aparține poporului care o exercită prin organele reprezentative … precum și prin referendum, un om politic serios nu poate ignora sau declara ca inutilă o inițiativă cetățenească de revizuire a Constituției care a strîns mai bine de 3 milioane de semnături, fapt nemaiîntîlnit în istoria post-decembristă. Ba mai mult, prin prisma celor menționate anterior, prin această inițiativă legislativă electoratul își dovedește maturitatea și spiritul prevăzător.
Nu în ultimul rînd, inițiativa de a supune referendumului popular definiția căsătoriei nu este nicidecum singulară la nivel european[3]. Dimpotrivă, astfel de inițiative s-au derulat de-a lungul și de-a latul continentului, 13 state permițînd căsătoria între persoane de același sex, pe cînd alte 11 au restrîns prin Constituție căsătoria la persoane de sex diferit, astfel că mai degrabă am putea spune că „sîntem în trend”.


ALIANȚA FAMILIILOR DIN ROMÂNIA
Str. Zmeica nr. 12, sector 4, București
Tel. 0741.103.025; Fax 0318.153.082
office@alianta-familiilor.ro

vineri, octombrie 05, 2018

O SCRISOARE DESCHISĂ A DOCTORULUI CHIRILĂ



Domnule Tismăneanu,
Domnule Oișteanu,

Am citit cuvîntul Dumneavoastră de dispreț și batjocuri față de poporul român. Nu le reproduc ca să nu maculez hîrtia.
Îmi dau seama cît de triști și de neîmpliniți sînteți în această țară, unde Biserica „nici porțile iadului nu o vor dărîma”, unde ați avut răbdare 30 ani să se întîmple ceea ce sperați Dumneavoastră și strămoșii Dumneavoastră încă de acum 70 ani.
Ca să vă fac să vă simțiți încă și mai bine lîngă Lenin și Marx, vă reproduc un text din trista lor existență: „Cine nu e cu noi, e împotriva noastră” (Lenin).
Dar Apostolul Pavel, care înțeleg că nu prea vă este simpatic, spune așa: „Dacă Domnul e cu noi, nimeni nu ne poate fi împotrivă”. 
Marx spune ceva mai rău pentru noi și mai plăcut pentru Dumneavoastră: „Românii sînt un popor fără istorie, destinat să piară în furtuna revoluției mondiale. Ei sînt suporterii fanatici ai contrarevoluției și vor rămîne astfel pînă la estomparea sau pierderea caracterului lor național, la fel cum prin propria lor existență în general reprezintă prin ei înșiși un protest contra unei mărețe revoluții istorice. Dispariția lor de pe fața pămîntului va fi un pas înainte.” (K. Marx, Fr. Engels, Opere complete, vol. VIII, p. 29).
Domnilor antiromâni, batjocoritori ai românilor, opriți-vă, riscați să vă îmbolnăviți de atîta ură! Eu speram să vă simțiți mai bine pe aici, pe la noi.
Chiar vă supărați și suferiți atît de mult pentru acest referendum? Sau v-ați dat seama că ați muncit degeaba atîția ani?
Faceți o greșeală gravă: vă luptați cu firescul și o faceți cam demult. Această greșeală a făcut-o și Marx, prietenul Dumneavoastră, și în afară de faptul că au murit cîteva milioane de oameni din pricina lui, nu a obținut nimic.
Nici el nu suporta „popii” (pe la noi, pe aici, se spune „preoți”). Vă compătimesc pentru soarta pe care o aveți: tristă într-un popor care nu vă face bine prin însuși faptul că există. Ce soartă!
Încă un sfat, Domnilor Tismăneanu și Oișteanu: Vorbiți frumos, că vi se vede ura cum iese din pix! Știu că e greu, că n-ați practicat niciodată acest stil nobil și demn. Dar încercați, încercați, încercați! Hristos S-a răstignit și pentru voi. 
Nouă, Dumneavoastră și strămoșii Dumneavoastră ne-ați făcut un singur cadou: comunismul. Acum ce mai vreți să inventați? Lăsați-ne să ne trăim și să ne manifestăm credința în Hristos. El face să răsară soarele și peste cei buni, și peste cei răi, și ne vindecă pe toți, adică și pe noi, și pe Dumneavoastră.

Prof. Dr. Pavel CHIRILĂ


joi, octombrie 04, 2018

LUMEA CREDINȚEI 183

SUMARUL BLOGULUI
INDICE DE NUME

Clicați pe fiecare pagină spre a o mări pentru lectură!

marți, octombrie 02, 2018

RIDENDO CASTIGAT MORES (LXXXVIII)

SUMARUL BLOGULUI
INDICE DE NUME

CĂTRE UN DIALOG AL CIVILIZAȚIILOR?


duminică, septembrie 30, 2018

CERCUL VICIOS AL STÎNGII

SUMARUL BLOGULUI


Răspunzînd mai multor îndemnuri prietenești și urmînd calea deschisă de prietena Mirona-Ioana Tatu (pe pagina sa de Facebook), reunesc aici cîteva observații risipite în corpul de comentarii al unei postări pe FB („Un deștept în plus nu e un prost în minus...”).

Stîngismul e un fel de cancer al gîndirii despiritualizate. Comunismul e numai metastaza lui.
Dacă în perioada interbelică (de departe cea mai strălucită din istoria noastră politică și culturală) am avut o intelectualitate preponderent de dreapta, astăzi avem o intelectualitate preponderent de stînga (chiar și atunci cînd se preface că ar fi de dreapta), iar asta, cred eu, este principala cauză pentru care nu reușim să ne rupem pînă la capăt nici de marxism, nici de neomarxism, nici de primatul ideologiilor în general. Morala și spiritualitatea sînt (au ajuns) mai degrabă niște sperietori ale vieții publice. Și cum ele stau, firesc, pe tradiție, tradiția este aproape sistematic dezavuată. Referendumul din 6-7 octombrie – la care poporul, „dizgrațios” (Mircea Cărtărescu), spre scandalul „elitelor” lui leftiste, încearcă să apere normalitatea – trimite inevitabil la morală, la spiritualitate, la tradiție. De aceea el agită toți demonii neomarxismului cultural sau ai marxismului rezidual. Adică tot cancerul stîngist despre care vorbeam mai sus.
Același este și motivul pentru care n-am reușit să închegăm, în 28 de ani de așa-zis postcomunism, o dreaptă politică credibilă și viabilă, care să ne poată scoate cu adevărat dintr-o paranteză istorică de aproape trei sferturi de veac: nu poți face dreapta cu oameni care gîndesc și se complac, într-un fel sau altul, în forme mentale de stînga. Rămași în cercul vicios al stîngismului, n-am reușit decît „să cădem din lac în puț” (din turpitudinile comunismului roșu în turpitudinile comunitarismului albastru). Iar bruma de angajare națională a rămas pe mîna unor reziduuri toxice ale național-comunismului ceaușisto-vadimist (la care s-au raliat decerebrat și anumiți epigoni obscuri ai legionarismului), care între timp au făcut pui ce se găinățează și piuie agramat pe tot internetul. Aceasta a fost la noi – și continuă să fie, cu excepți neînsemnate - adevărata „trădare a intelectualilor”, ajunși în divorț asumat și cu tradiția, și cu propriul popor. De aici s-a recrutat și o clasă politică patibulară, de specimene șmechere și fără scrupule, care n-au nimic sfînt și care nu prestează decît pentru interesele lor personale sau de gașcă. Acesta este pasul cu stîngul pe care l-am făcut în secolul XXI – și cu care unii mai au și tupeul să se mîndrească, încîntați de sine ca rahatul de moțul lui!

Răzvan CODRESCU

vineri, septembrie 28, 2018

AFR: NU SODOMEI!

SUMARUL BLOGULUI

Am primit și dau mai departe...


CĂSĂTORIILE HOMOSEXUALE
ȘI DESCREȘTINAREA EUROPEI

În 2018 nu e politic corect” să spui că eşti împotriva a ceva sau anti cineva. Astfel de poziţii atrag etichete neplăcute: „intoleranţi, bigoţi, înapoiaţi, medievali şi altele asemenea. E mai diplomatic să spui că eşti pentru sau în favoarea a ceea ce detestăm. Un exemplu e avortul. E mai diplomatic să spui că eşti pentru dreptul la viaţă al copiilor nenăscuţi decît că eşti împotriva avortului. Afirmaţia din urmă atrage reacţii negative. Sînt însă evenimente şi lucruri foarte serioase, care trebuie discutate pe faţă şi fără ambiguităţi, pentru a fi înţelese de către toţi. Legalizarea ori interzicerea căsătoriilor între persoane de acelaşi sex sînt astfel de subiecte. Pe 6 şi 7 octombrie românii vor vota asupra unui aspect social unic în istoria omenirii, a creştinismului şi a civilizaţiei în general. Asupra instituirii ori nu a unei instituţii sociale în întregime necunoscute istoriei omenirii şi experienţei umane de pînă acum: căsătoriile homosexuale. Acest subiect aparţine bătăliilor spirituale cu care se confruntă generaţia noastră în raport cu un secularism agresiv, care caută să treacă peste noi asemenea unui buldozer şi să elimine valorile creştine. Deoarece legalizarea căsătoriilor homosexuale a avut consecinţe radicale şi negative în Occident, trebuie să facem tot ce ne stă în putinţă ca ne asigurăm că ele nu sînt legalizate în România. 

O opoziție fermă

Trecem deci la subiect şi spunem din nou, aşa cum am tot spus-o din 2005 încoace, că sîntem ferm împotriva căsătoriilor homosexuale. Nu ne e ruşine să abordăm subiectul din această perspectivă. Deseori, din 2005 încoace, am scris o mulţime de articole şi comentarii în care ne-am exprimat fără echivoc poziţiile împotriva căsătoriilor între persoane de acelaşi sex ori ale parteneriatelor civile (atît între persoane de acelaşi sex, cît şi între persoane de sex opus). Am făcut acelaşi lucru şi la nivel european şi internațional. De fapt, prima intervenţie internaţională pe care am făcut-o, la Agenţia Europeană pentru Drepturi Fundamentale, în 2008, a fost o pledoarie împotriva căsătoriilor între persoane de acelaşi sex. A fost un comentariu care ne-a atras multă critică din partea Agenţiei, care de fapt ne-a şi penalizat după cîţiva ani, respingînd cererea AFR de admitere în Platforma Consultativă a Agenţiei.
Cert e că ori de cîte ori ne-am exprimat opoziţia faţă de căsătoriile homosexuale am făcut-o în mod respectuos şi pe baza unor argumente lucide, raţionale şi fondate pe studii şi rapoarte sociologice şi de altă natură, peste care am dat de-a lungul anilor. Cu alte cuvinte, nu am exprimat opinii subiective, ci poziţii ferme şi clare, bazate pe date şi dovezi obiective. Astăzi vom face un scurt tur de orizont al acestor argumente, afirmînd din nou, în pragul referendumului, că ne opunem categoric căsătoriilor homosexuale şi recomandăm tuturor românilor să voteze pe 6 şi 7 octombrie pentru căsătoria şi familia naturală. Pînă astăzi, însă,  nu am argumentat împotriva căsătoriilor homosexuale din perspectiva faptului că ele facilitează descreștinarea Europei şi păgînizarea ei. Argumentația aceasta am formulat-o în vara acestui an, urmărind evenimentele petrecute în Irlanda catolică în doar ultimii trei ani, dar încă nu am avut oportunitatea s-o prezentăm publicului mai larg.

Irlanda la un pas de descreștinare

Căsătoriile homosexuale sînt un factor care facilitează decreștinarea Europei. Irlanda e un caz de studiu lucid în această privinţă. În mai 2015 irlandezii au decis, cu un vot de aproape două treimi pentru, legalizarea căsătoriilor între persoane de acelaşi sex în ţara lor. Asta a însemnat, într-un sens, că irlandezii au votat să nu mai fie o ţară creştină. Pentru că a decreta în societatea civilă opusul a ceea ce Dumnezeu a rînduit, şi anume că bărbatul şi femeia alcătuiesc, prin căsătorie, un singur trup (Facerea 2, 24), înseamnă a respinge instituţia care păstrează şi transmite de la o generaţie la alta creştinismul şi credinţa în Dumnezeu: căsătoria şi familia creştină. Trei ani mai tîrziu, în mai anul acesta, irlandezii au votat, tot cu o majoritate similară, dezincriminarea avortului, adică uciderea copiilor nenăscuţi, fără consecinţe penale. Şi această lovitură dată doctrinei creştine a constituit un pas decisiv către întoarcerea Irlandei la păgînism. 
Poate unii dintre noi îşi zic că „cerul nu s-a prăbuşit (încă) şi aici se termină procesul de secularizare a Irlandei. Nu tocmai. Luna viitoare Parlamentul Irlandei va lua în discuţie pasul următor înspre secularizarea completă şi decreștinarea totală a țării: eliminarea din Constituţia Irlandei a oricărei referinţe la creştinism, Dumnezeu, Biserica, Biserica Catolică, Trinitate şi dogmele creştine! Mintea secularistă e într-o permanentă stare de gestaţie diabolică. O dată zăgazurile rupte, avalanşa secularistă se prăbuşeşte peste societate şi îngroapă marele edificiu creştin clădit de 2000 de ani încoace cu sîngele martirilor. 
Procesul de păgînizare a Irlandei e prevăzut să aibă loc în mai multe etape. În prima fază  se prevede eliminarea din Constituţie a Articolului 40.6.1, care interzice blasfemia împotriva Bisericii. Urmează eliminarea ori reformularea Preambulului din Constituţia Irlandei care conţine referinţe la Sfînta Trinitate, şi Divinul Domn, Iisus Hristos. Pasul următor va fi eliminarea Articolului 6, care afirmă că autoritatea civilă decurge din autoritatea poporului sub oblăduirea lui Dumnezeu. Urmează Articolul 44, care afirmă că irlandezii datorează închinare lui Dumnezeu”, cu reverenţă şi respect. Argumentul politicienilor irlandezi care urmăresc acest obiectiv e să aducă Irlanda „în pas cu lumea şi cu „standardele europene. Asupra acestui subiect, puteți citi aici un articol din presa catolică.
Dacă exemplul Irlandei nu vi se pare suficient, vă amintim că în ultimii 10-15 ani, adică perioada din istoria omenirii în care societatea occidentală a experimentat abolirea familiei şi a căsătoriei naturale, procentul occidentalilor care se declară creştini ori cu credinţa în Dumnezeu a scăzut vertiginos. Practic vorbind, Biserica Anglicană e pe moarte în Marea Britanie, la fel ca şi Biserica Episcolală din Statele Unite sau Biserica Luterană din Norvegia şi Danemarca. Numărul ateilor în Norvegia a crescut, procentul norvegienilor care se declară atei fiind mai mare ca al norvegienilor care se declară creştini. Iar dacă în America numărul ateilor nu a crescut îngrijorător, numărul persoanelor care se declară creştine a scăzut sub 80%, iar al celor care se declară fără religie a crescut la peste 20%. Corelaţia între secularizare manifestată, printre altele, şi prin abolirea căsătoriei creştine şi decreștinizare e lesne de observat.

Căsătoriile homosexuale
nu au nici o utilitate socială

Am spus-o de mulţi ani şi o reamintim astăzi: căsătoriile între persoane de acelaşi sex nu au nici o utilitate socială. Nici un rost. La ce folosesc ele? Căsătoria naturală e utilă societăţii, datorită funcţiilor ei procreative şi parentale, asigurînd succesiunea în mod ordonat a generaţiilor umane. Nu am dat încă peste nici un comentariu ori articol care să fi explicat utilitatea socială a căsătoriilor homosexuale, motivul fiind acela ... nu există. Chiar şi homosexualii cu integritate intelectuală au scris şi afirmă curent că nu există motive întemeiate pentru instituirea căsătoriilor homosexuale.

Căsătoriile homosexuale
nu sînt decît o modă frivolă 

Tot de mai mulţi ani am explicat frivolitatea căsătoriilor homosexuale. Ele sînt o modă trecătoare şi un stil de viaţă care nu poate dăinui. Pentru primii 2 sau 3 ani după legalizarea căsătoriilor homosexuale, homosexualii se căsătoresc în număr relativ mare, din motive uşor de înţeles. Dar după 2 sau 3 ani, numărul lor scade vertiginos. Asta a fost experienţa Canadei, Marii Britanii, Franţei şi Noii Zeelande. Pe parcursul anilor v-am dat date statistice privind descreștarea constantă a numărului homosexualilor care se căsătoresc. Căsătoria e incompatibilă cu modul de viaţă promiscuu al homosexualilor. Majoritatea lor nu cred în monogamie şi nici n-o practică, ci practică căsătoriile deschise”, care permit relaţii sexuale cu persoane terţe.

Căsătoriile homosexuale
le dăunează copiilor 

De-a lungul anilor v-am semnalat o sumedenie de articole şi studii sociologice care atestă foarte clar efectul toxic, nociv şi nefast al căsătoriilor homosexuale asupra copiilor. Date statistice obţinute în ultimii 20 -25 de ani reflectă numeroase efecte negative. Copiii crescuţi de cupluri homosexuale, căsătorite ori nu, sînt mai slabi la învăţătură, au o incidenţă de recidivism mai ridicată, suferă de confuzie sexuală, tind să fie mai dependenţi de alcool, droguri şi tutun decît ceilalţi copii şi le lipseşte stima de sine.

Căsătoriile homosexuale
cauzează confuzie sexuală 
și predispun la suicid

În ultimii ani explozia confuziei sexuale la copii şi adolescenţi a crescut enorm. Majoritatea covîrşitoare a acestor copii şi adolescenţi parvin din famlii ne-tradiționale”, adică formate din doi bărbaţi ori două femei. Ultimul studiu depistat l-am comentat acum două săptămîni. Îl puteți (re)citi aici
De asemenea, incidența suicidului e extrem de ridicată la copiii transgender. Recent a fost emis în Statele Unite un studiu conform căruia 50% din fetele care se consideră băieţi, ori şi-au schimbat sexul din fete în băieţi, au încercat să se sinucidă în ultimele 12 luni. La băieţii care se consideră fete, ori şi-au schimbat sexul în cel feminin, procentul a fost de 30%. Studiul a fost de amploare şi a cuprins 120.000 de tineri americani între 11 şi 19 ani. În 2017 aproximativ 150.000 de adolescenţi americani se identificau ca fiind transgenderi. Asta reprezintă o epidemie catastrofală, cauzată în primul rînd de modificările artificiale făcute de societatea seculară în relaţiile de familie şi căsătorie, care nu se conformează firescului şi naturii. Puteți citi aici un articol în care este discutat studiul respectiv. Un alt articol, abia publicat, discută explozia transgenderismului în Western Australia, unde în ultimii partu ani numărul copiilor şi adolescenţilor care se identifică drept transgenderi a crescut de 350 de ori! Cu alte cuvinte, explozia transgenderismului se transformă într-un fenomen global (vezi aici).

Căsătoriile homosexuale
ne subminează drepturile

Peste tot unde căsătoriile homosexuale au fost instituite, ele au dus la subminarea şi înăbuşirea libertăţilor şi drepturilor celorlati cetăţeni. Libertatea religioasă a suferit, creştinii care nu sînt de acord cu căsătoriile homosexuale fiind penalizaţi, excluşi din universităţi, de la locul de muncă, stigmatizaţi, excluşi din programe guvernamentale de interes public. De-a lungul anilor v-am dat sute de exemple de acest gen. Căsătoriile homosexuale au şubrezit şi libertatea de conştiinţă, creştinii fiind constrînşi, împotriva conştiinţei lor, să oficieze căsătorii homosexuale. Cei care s-au opus, într-un fel sau altul, au fost sancționați. Cazul lui Kim Davis, care a făcut un tur prin România anul trecut, e probabil cel mai cunoscut la noi. În vară, universitatea creştină canadiană Trinity Western University a pierdut un caz la Curtea Constituţională Canadiană pentru că nu permitea studenţilor să întreţină relaţii homosexuale. Ca urmare, era pe punctul să-şi piardă acreditarea şi Universitatea a cedat.

Căsătoriile homosexuale
şi gayspato-ul homosexual 

Știm bine că există o mişcare globală de penalizare a persoanelor care se opun căsătoriilor homosexuale, inclusiv intelectuali (academicieni, teologi, psihologi). În literatura on-line această mişcare anti-valori e numită gayspato. Intelectualii nu pot să-şi publice materialele care contrazic dogmele homosexuale ori transgenderiste. În România mişcarea homosexuală merge mînă în mînă cu CNCD, cele două avînd în comun o ură înverşunată faţă de creştini şi mişcarea pro-familie din România, urmărind, prin hărţuire şi denigrare, eliminarea noastră de pe scena publică
Un ultim exemplu parvine recent din publicaţia britanică The Spectator, unde a apărut un articol despre atacurile înverşunate ale transgenderilor împotriva celor care nu sînt de acord cu ei, cerînd ca oamenii de bună-credinţă, ca şi cititorii acestor rînduri,. să fie internaţi în gulaguri de tipul celor staliniste!!! Dacă nu credeți, citiți aici! Iar în Statele Unite a fost publicată ştirea că un profesor american transgender a întocmit o listă a profesorilor care se opun transgenderismului, cu scopul de a-i ataca online (vezi aici)!

Căsătoriile homosexuale cauzează
declinul căsătoriei şi al familiei

Se pune persistent întrebarea: Au căsătoriile homosexuale un impact asupra familiei şi căsătoriei ca instituţii în general? Răspuns: fără îndoială. De cînd societatea experimentează căsătoriile homosexuale, numărul căsătoriilor în lumea occidentală a scăzut drastic. Tinerii au optat pentru concubinaj ori parteneriate civile. În schimb, asta a redus numărul căsătoriilor, a cauzat un declin demografic, a cauzat creşterea numărului copiilor care cresc fără mamă ori tată, ca şi instituirea familiilor sociale în detrimentul familiilor naturale. Ultimul studiu peste care am dat în această privință este No Ring, No Baby: How Marriage Tends to Impact Fertility (Fără verighetă, fără copii: căsătoria afectează fertilitatea), de Lyman Stone (vezi aici). Articolul a fost publicat în martie 2018
Conform autorului, one vital driver of birth rates is marriage (un factor decisiv care afectează rata naşterilor este căsătoria). După Stone, fertilitatea în America a atins punctul de vîrf în 2009, iar apoi a scăzut vertiginos. Nivelul fertilităţii a rămas mai în întregime neschimbat la persoanele căsătorite, dar a scăzut vertiginos la persoanele necăsătorite care trăiesc în concubinaj ori parteneriate civile. Motivul principal, conform studiului lui Stone, e că the changing cultural norms and values about sex, family, and religion [...] may have reduced the value of marriage (schimbarea normelor culturale şi a valorilor privind sexul, familia şi religia [...] au redus valoarea căsătoriei). Între 2006 şi 2013 procentul tinerilor americani care doreau să se căsătorească a scăzut de la 73% la 64%. Neîndoielnic, există o corelaţie palpabilă între ascensiunea parteneriatelor civile, iar apoi a căsătoriilor homosexuale, şi declinul drastic al interesului tinerilor pentru căsătorie şi al numărul celor care se căsătoresc.

Căsătoriile homosexuale
schimbă vocabularul curent

În Occident, căsătoriile homosexuale au forţat o modificare drastică a vocabularului, modificări care au devenit şi mai ridicole în era transgenderismului. În unele ţări cuvintele soţ şi soţie au fost abolite din actele oficiale. La fel cuvintele mama şi tata” sau băiat şi fată”. Ultimele schimbări bizare şi iraţionale cauzate în vocabular de revoluţia transgenderistă le puteţi citi aici.

ALIANȚA FAMILIILOR DIN ROMÂNIA
Str. Zmeica nr. 12, sector 4, București
Tel. 0741.103.025; Fax 0318.153.082
office@alianta-familiilor.ro


Un film care merită văzut:
https://www.facebook.com/stefan.stancu.718/videos/vb.656201479/10153776819081480/?type=2&theater