miercuri, februarie 27, 2019

INTERMEZZO LIRIC: AMURG ÎN DOI



Spre-aievea nu mai trage nici un vis
și-n noi iubirea tot mai mută pare:
îmbătrînim și-n doi, și fiecare,
cu cît ne-a fost și ne mai este scris.

Te temi să-ntrebi ce boală a ucis
ce-n noi era atît de viu și mare,
și n-aș avea nici eu la întrebare
nimic pe înțelesul tău de zis...

Doar Dumnezeu cu mila lui ne poate
prieteni face morții care vine,
că-n el se-alege ce-a rămas din toate,
ca grîul bun din relele neghine,
dar dragostea și mîngîie, și bate,
iar noi habar n-avem nici cum, nici cine...

Răzvan CODRESCU

luni, februarie 25, 2019

RIDENDO CASTIGAT MORES (XCVIII)



sâmbătă, februarie 23, 2019

ASTA-I POHTA CE-AM POHTIT-O?!


30 de ani ca să ajungem cam de unde am plecat!

CU COMPLICITATEA MÎRLEI OLIGOFRENE
CĂREIA ÎI CURG BALELE PE FACEBOOK



Trăim cel mai grav moment al istoriei noastre contemporane, de la instaurarea comunismului încoace! Atunci ne-au făcut-o alții, acum ne-am făcut-o cu mîna noastră! Căci nimic din toate acestea n-ar fi fost cu putință fără o „majoritate” populară ajunsă în faza sifilisului terțiar! 

AVE EUROPA! SIFILITICII TE SALUTĂ!

CITIȚI AICI: 

joi, februarie 21, 2019

CAZUL LAURA BRETAN


DE CE și CUM au ajuns cei doi
în juriul Eurovision România?

RĂSPUNDEREA O POARTĂ
DIRECȚIA TVR

Sigur că rahatul pute,
dar „cine-a pus rahat pe clanță”?


DECLARAȚIA DE PRESĂ
A D-LUI EUGEN TOMAC

«România să se retragă de la EUROVISION!»

Cer retragerea României de la ediția din acest an a EUROVISION ca urmare a probelor și suspiciunilor rezonabile care conduc la concluzia că desemnarea candidatului României s-a produs ca urmare a discriminării pe motive religioase și de orientare sexuală.
Mă număr printre cei 3.531.732 de români care au votat DA la Referendumul pentru familie. Am înțeles perfect mesajul celorlalți români care au ales să nu gireze încercarea lui Dragnea de pervertire politică a referendumului, la fel cum înțeleg și respect opțiunea tuturor celor care cred în căsătoria dintre persoane de același sex. Nu mi-aș permite niciodată să desconsider sau să discriminez pe cineva pentru felul în care a înțeles să își susțină principiile și valorile cu privire la această temă.
Tocmai de aceea, mi se pare de neacceptat modul în care progresiștii au ales să o atace și să o denigreze pe Laura Bretan, o tînără extrem de talentată care, din punctul meu de vedere, nu a greșit cu nimic în momentul în care a ales să-și exprime opțiunea. Această tehnică de a pune pumnul în gură, culmea, pretextând respectarea principiului corectitudinii politice, este o manifestare nedemocratică.
Înțeleg foarte bine că EUROVISION este un concurs care impune modele. Dar, așa cum Conchita Wurst, cunoscută drept femeia cu barbă, a reușit să cîștige ediția din 2014, mi se pare firesc ca și o tînără care promovează valorile creștine să aibă măcar dreptul să ne reprezinte la Tel Aviv, așa cum au ales românii prin intermediul televotingului.
Directorul TVR, Doina Gradea, are obligația legală și morală să vină în Parlament și să explice modalitatea de selecție a juriului internațional și dacă a existat sau nu vreo directivă ideologică de natură să o împiedice pe Laura Bretan, cîștigătoarea votului românilor, să fie desemnată reprezentantul României pentru ediția din acest an a EUROVISION. De asemenea, Doina Gradea trebuie să ne spună ce măsuri a luat pentru a asigura accesul și tratamentul egal al tuturor concurenților, indiferent de gen, orientare religioasă sau sexuală.
Poate și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării ar trebui să se ocupe mai mult de astfel de derapaje, în detrimentul amendării unui jurnalist care descria un „pavian cu mantie” sau a Președintelui României care vorbea despre „penali”.
Europa este definită ca un spațiu al diversității și acceptării, nu un spațiu al răzbunărilor meschine și al uniformității.

Eugen Tomac

ABJECȚIA MĂRTURISITĂ PUBLIC:

«Am făcut-o, băieți!»

„Laura Bretan, favorita televotului românesc și top 3 în aproape toate juriile internaționale, a fost marcată cu cele mai mici scoruri (4 și 6 puncte) de William Lee Adams și Deban, doi frumoși bărbați gay din Marea Britanie care au luat parte la Juriul internațional român, în numele wiwibloggs.com”, a scris Eric Krüger pe site-ul ru-clip.net. „Voturile lor au făcut într-adevăr o diferență, între Ester și Laura au existat doar diferențe de 5 puncte. Cu o lună în urmă, Laura a fost favorita lui William și Deban, la prima lor reacție a cântecelor de selecție românească, dar acum au pedepsit-o pe Laura cu scoruri mici și cred că este pentru că ei, ca homosexuali, au simțit că este NU DREPT pentru a permite unui homofob să intre în concursul Eurovision”, a mai scris E. K. „La Eurovision este vorba despre muzică, da, dar este și despre răspândirea unui mesaj de promovarea și susținerea unor valori precum toleranța, deschidere și incluziune pentru toți, de toate rasele, genurile și orientările sexuale. Am făcut-o, băieți! A fost o luptă strânsă, puțini au așteptat, dar homosexualii au câștigat din nou! Suntem puternici și, așa cum a spus Conchita în discursul ei câștigător, SÎNTEM DE NEOPRIT!”. 

ÎI LĂSĂM SĂ FIE „DE NEOPRIT”?!

miercuri, februarie 20, 2019

INTERMEZZO LIRIC: MAREU MAI SINGUR



Rămîn mereu mai singur cu visurile mele
(iubite sau prieteni sînt doar pîn’ la o vreme)
și ochiul meu încearcă mai mult decît se teme
să nu privească-apusul furat de gînduri rele.

Oricît ar fi iubirea de gata să ne-nșele,
tot ea rămîne restul frumos dintre blesteme
și moartea cînd pe nume va fi ca să ne cheme
vom ști și cît atîrnă iubirile de grele...

Singurătatea-i poate ce-am meritat mereu
cu multele păcate ce s-au puit în mine,
dar s-a-ndurat pe cale să-i lase Dumnezeu
cîte-un răgaz iubirii vremelnic să m-aline,
ca la sfîrșit din toate să mă aleg doar eu,
cu-atît cît poate răul să lase loc de bine.

Răzvan CODRESCU

În imagine: „Vînzătorul de aripi” de Ștefan Câlția

luni, februarie 18, 2019

AFR ATRAGE ATENȚIA



AFIRMAŢI-VĂ DREPTURILE!
ALTFEL LE PIERDEŢI!

Ortodocși sub teroarea ideologică

Trăim în vremuri cu totul bizare, într-un continent în derivă şi într-o stare fără precedent de confuzie a valorilor. Vremurile în care trăim sunt mai mult decît grele iar dacă nu ne afirmăm drepturile, e posibil să le pierdem.
În august anul trecut, Ghenadie Valuța, liderul organizaţiei Pro Ortodoxia din Republica Moldova, a fost amendat cu echivalentul a $715 pentru incitare la discriminare pe bază de convingeri şi orientare sexuală”, după ce, spun acuzaţiile, ar fi aruncat apă sfinţită pe una dintre liderii mişcării Gender Doc-M din Moldova, în 2014 (vezi aici).
În Grecia, luna trecută, un înalt prelat al Bisericii Ortodoxe de acolo a putut fi condamnat la închisoare pentru că a comentat asupra subiectului sexualităţii din punct de vedere biblic. În 2015 Mitropolitul Ambrosie a comentat pe blogul lui că homosexualitatea e păcat. Comentariul a fost prilejuit de legalizarea pe atunci a parteneriatelor civile în Grecia, ca urmare a unui vot în Parlament de 193 la 56. A fost dat în instanţă penal, dar a fost achitat în martie 2018. Procurorii au făcut recurs, iar pe 28 ianuarie a. c. Curtea penală de recurs din Aigio l-a găsit pe Mitropolit vinovat de incitare la ură”, condamnîndu-l la şapte luni de închisoare (vezi aici)!

Pastori olandezi
pasibili de închisoare

O altă ştire, asemenatoare, ne-a parvenit, tot în ianuarie, din Olanda, unde un grup de peste 250 de pastori şi lideri religioşi olandezi sînt în pericol de a fi urmăriţi penal pentru că au aderat la Declaraţia de la Nashville (vezi aici). 
Despre Declaraţia de la Nashville (vezi aici) am scris şi publicat un comentariu prin reţelele Alianţei Familiilor din România în 2018 (vezi aici). E o Declaraţie compusă şi publicată de liderii evanghelicilor din Statele Unite și care punctează cîteva adevăruri biblice privind familia, căsătoria şi sexualitatea, comune tuturor confesiunilor religioase care împărtăşesc o perspectivă tradiţională asupra Sfintelor Scripturi.
Printre altele, Declaraţia afirma că (1) Dumnezeu a creat fiinţele umane de doar două feluri, bărbat şi femeie; (2) căsătoria naturală se întemeiază pe căsătoria între un bărbat şi o femeie, care alcătuiesc, împreună şi prin căsătorie, un singur trup; (3) relaţiile sexuale în afara căsătoriei, între persoane de acelaşi sex, ori cu persoane din afara căsătoriei, nu sînt compatibile cu învăţăturile Scripturii; (4) transgenderismul şi ideologia de gen sînt aberaţii şi deviaţii de la doctrina biblică a sexualităţii umane. 
AFR a semnat Declaraţia de la Nashville. Mii de alţi intelectuali, lideri creştini şi organizaţii pro-familie din întreaga lume au făcut la fel, inclusiv, aparent, peste 250 de pastori şi lideri creştini olandezi.
În ultimele zile ale lui 2018 şi în primele zile ale lui 2019 politicieni olandezi şi celebrităţi olandeze au lansat acţiuni de protest jignitoare şi calomnioase la adresa pastorilor olandezi care au semnat Declaraţia, acuzându-i de incitare la ură şi cerînd autorităţilor olandeze să-i pună sub urmărire penală.
Din 2005 AFR atenționează constant pe toţi oamenii raționali și de bună-credinţă care vor să asculte: revoluţia sexuală nu ia prizonieri, ci ucide de-a dreptul. Revoluţia sexuală caută, la fel ca toate revoluţiile precedente din istoria omenirii, să distrugă regimul trecut şi să instituie o societate nouă, concepută după chipul şi asemănarea ei, în conformitate cu doctrinele şi ideologiile curente. Ea caută să ne transforme pe noi, cei care ne opunem, în cetăţeni de clasa a doua. Şi asta, ironic, în numele drepturilor omului! 
Aşa cum am declarat într-un interviu acordat în octombrie 2018 ziarului american Los Angeles Times, cine s-ar fi gîndit ori ar fi putut anticipa acum 30 de ani că, în doar o generaţie sau două, oameni cu judecată şi întregi la minte, care afirmă sfințenia căsătoriei naturale într-un bărbat şi o femeie, ar putea fi pasibili de închisoare?! 
Citind articolele de mai sus, ne-am amintit de cuvintele Cardinalului Dolan din Chicago, spuse acum aproximativ 10 ani: Eu voi muri liniştit în patul meu. Cardinalul care va veni după mine va muri în închisoare. Iar cel care va veni după el va fi linşat în public. Cardinalul Dolan făcea aluzie la expansiunea rapidă a drepturilor minorităţilor sexuale în detrimenul libertăţilor fundamentale ale celor care gîndesc diferit, adică libertatea religioasă, libertatea de conştiinţă şi libertatea cuvîntului. 
Toţi cei care ați urmărit comentariile noastre de-a lungul anilor ştiţi deja unde ne poziţionam cu privire la acest subiect. Pentru noi aceste libertăţi fundamentale nu se negociază: ele sînt sacrosante şi le promovăm peste tot și oricînd avem ocazia.

ALIANȚA FAMILIILOR DIN ROMÂNIA
Str. Zmeica nr. 12, sector 4, București
Tel. 0741.103.025; Fax 0318.153.082
office@alianta-familiilor.ro

sâmbătă, februarie 16, 2019

RIDENDO CASTIGAT MORES (XCVII)

SUMARUL BLOGULUI


joi, februarie 14, 2019

INTERMEZZO LIRIC: APUS DE LEAT



Treziți din visul unui neam sărman,
ce-a dăinuit, dar nu și-a dat măsura,
ne scoatem astăzi la mezat făptura
și tot mai mici rămînem, an de an.

Am obosit de noi ca de o boală
și nu mai sîntem vrednici de nimic,
decît s-o luăm, cu sufletul calic,
spre alte zări, lăsînd ograda goală.

Ne plîng de milă plaiurile toate
și ni se-ntorc strămoșii în morminte,
dar numai bunul Dumnezeu mai poate
s-aprindă-n noi vreun rest din cele sfinte
și să ne dea, chiar și tîrîți pe coate,
întîiul dor și cea din urmă minte.

Răzvan CODRESCU

marți, februarie 12, 2019

LA 150 DE ANI DE LA NAȘTEREA DOCTORULUI PAULESCU


LA EDITURA CHRISTIANA


ARGUMENT EDITORIAL

Ediţia întîi a acestei cărţi a apărut la începutul anului 2002 şi a marcat încheierea „Anului Paulescu” (2001), cînd s-au împlinit 70 de ani de la moartea doctorului Nicolae C. Paulescu (1869-1931) şi 80 de ani de la descoperirea de către el a insulinei (brevetată de Mi­nisterul Industriei şi Comerţului la 10 aprilie 1922, sub denu­mirea de „pancreină”), propunîndu-şi o introducere lămuritoare şi les­ne accesibilă în gândirea filosofico-ştiinţifică a marelui savant creştin (conturată mai ales în ciclul de lucrări intitulat „Fiziologie filosofică” [1]), dar şi în com­­­plexa sa biografie (pil­duitoare în multe privinţe, dar nu lip­sită de umbre şi con­tra­dicţii).
A doua ediţie, revizuită şi adăugită, a marcat, în 2009, împlinirea a 140 de ani de la naşterea adevăratului descoperitor al insulinei.
Această a treia ediție marchează aniversarea a 150 de ani de la nașterea marelui și nedreptățitului savant.
Dincolo de genialele sale perfor­manţe de la­bo­­rator, N. C. Paulescu a înălţat un impresionant edi­­ficiu teoretic al ştiinţei creştine, fiind, în răs­părul pozi­tivis­melor contemporane, cel mai important promo­tor ro­mân al creaţionismului şi finalismului, cu o solidă argu­mentaţie, deo­potrivă ştiinţifică, filosofică şi teologică. S-a afir­mat despre el că a fost, în spaţiul gîndirii româneşti, „cel mai mare interpret ştiinţific al divinităţii”; cele ce ur­mează aici probează teme­iurile unei astfel de afirmaţii şi se constituie într-o provocare la reevaluarea generală a teismului ştiinţific creaţionist, într-o vre­­me în care evolu­ţionismul pierde tot mai mult teren (cf., pen­­­tru o circum­scriere recentă şi autorizată a acestei pro­ble­matici, Henry M. Morris, Gary E. Parker, What Is Creation Science, Master Books, 1999; trad. rom.: Introducere în ştiinţa crea­ţionistă, Editura Anastasia, Bucureşti, 2000; cartea include o amplă bibliografie la zi – în ed. rom.: pp. 391-404 [2]).
Volumul de faţă reprezintă o premieră, prin faptul că adună la un loc atît scrieri despre N. C. Paulescu (aco­perind toate dimensiunile vieţii şi activităţii sale), cît şi scrieri de N. C. Paulescu (alese atent din mai multe volu­me şi subsumate temei precizate în titlu: „Ştiinţa mărturi­si­toare”). Cititorul de as­­tăzi are astfel la îndemînă acele texte care acoperă aproape integral concepţia filosofico-ştiinţifică a autorului, precum şi toate indicaţiile necesare unei adînciri a studiului operei pau­les­ciene, în măsura în care se va simţi tentat să o întreprindă.
Prima secţiune a volumului cuprinde, în crono­logie in­ver­­să, trei studii despre N. C. Paulescu: „Nicolae C. Paulescu sau ştiinţa lui Scio Deum esse” de Răzvan Co­­drescu (1999), „Profesorul Paulescu” de Dr. V. Trifu (1944) [3] şi „Nicolae Paulescu, fundatorul naţionalismului creştin” de Nichifor Crai­nic (1937). Secţiunea a doua reu­neşte, extrase din diferite volu­me şi grupate în ordine cro­no­­logică [4], cinci texte paulesciene (la origine, lecţii sau con­­ferinţe): „Suflet şi Dumnezeu” (1905), „Ideea de Dum­­­nezeu în ştiinţă” (1905), „Instinctele de naţie şi uma­nitate” (1910), „Remediile patimilor sociale” (1910) şi „Spi­­­talul” (1913) [5]. La finele volumului am aşezat un am­plu „Ta­­blou bio-bibliografic” (cel mai complet de pînă as­­­tăzi) şi, în loc de postfaţă, un text memorabil al Părintelui Galeriu din „Anul Paulescu”.
În privinţa numeroaselor note de subsol, cele de autor sînt date cu cifre arabe, iar cele de editor – cu asterisc. Toate seg­­mentele puse între paranteze drepte (com­­pliniri, precizări etc.) reprezintă intervenţii edito­riale, pe care le-am considerat utile cititorului actual.
Am urmat, în cea de-a doua secţiune, aceleaşi prin­­cipii de editare din cele două ediţii Paulescu (astăzi epui­zate) pe care le-am îngrijit anterior [6]. Cine cunoaşte ediţiile princeps ale cărţilor lui N. C. Paulescu dintre 1905-1913 ştie cît de greu sînt ele lizibile astăzi din pri­cina ortografiei depă­şite şi oscilante, a limbii încărcate de termeni ieşiţi demult din uz şi, mai ales, de franţuzisme (după 12 ani petrecuţi în Franţa, autorul lasă, pe alocuri, impresia cuiva care se exprimă în româ­neşte, dar gîndeşte în franţuzeşte, avînd şi obiceiul să traducă literal din sur­se consultate în limba franceză). Pe de altă parte, el nu pare să fi avut o grijă deosebită pentru „cize­larea” sti­listică a discursului (la origine, cel mai adesea, oral), de unde o topică uneori improprie sau defectuoasă, repetiţii sau pleonasme, scăpări cacofonice sau dezacorduri (unele curente în epocă, mai ales în zona muntenească), o punc­tuaţie deru­tan­tă şi adeseori redundantă (ce se poate imputa şi editorilor vre­mii). În aceste condiţii, am optat pentru re­­scrierea textului, îndreptîndu-l şi actualizîndu-l, dar cu o deosebită grijă de a nu-i trăda niciodată înţelesul sau intenţia. Am adoptat normele ortografice în vigoare; am sim­­plificat sau am completat (după caz) punctuaţia, uni­ficînd-o şi modernizînd-o; am conformat numeroase cu­vinte regimului morfologic corect sau actual; am refăcut pe alocuri topica unor propoziţii sau fraze; am înlocuit sau actualizat formele lexicale învechite; am eliminat, de câte ori a fost cu putinţă, pleonasmele, cacofoniile şi alte imper­fecţiuni stilistice; am redus o seamă de alineate (în mod evi­dent inutile), concentrînd – logic şi grafic – dis­cursul. Dar operaţiunea cea mai dificilă a fost înlocuirea numeroaselor fran­­ţuzisme (cuvinte, expresii, construcţii gramaticale) – inacceptabile şi chiar ilariante astăzi – cu echivalenţe româ­neşti cât mai fidele înţelesului con­textual. Nefiind vorba de texte beletristice, nici de vreo deosebită ambiţie stilistică a autorului, n-am considerat nelegitim acest procedeu editorial (deloc comod, dar la care am decis să mă angajez tocmai dintr-o pietate deosebită faţă de me­­moria lui N. C. Paulescu).
Am ţinut să păstrez, totuşi, cîteva trăsături lexico-gramaticale specifice autorului şi epocii (trebuinţă în loc de necesitate; fiinţă vieţuitoare în loc de fiinţă vie; grafia Christos pentru Hristos; utilizarea relativ frecventă a per­fectului simplu ş. a.), evitînd astfel depersonalizarea tex­te­­lor şi sugerând, fără riscul incomprehensiunii actuale, ve­­­­tusteţea lor.
N. C. Paulescu citează uneori din lucrări sau ediţii care nu mi-au fost accesibile în România. În câteva cazuri, prin urmare, nu pot garanta fidelitatea citatelor tra­duse de autor (în care am intervenit, de regulă, în acelaşi sens în care am inter­venit în tot textul), nici exactitatea unor trimiteri (uneori in­com­­plete). Ori de cîte ori s-a putut, am făcut însă confruntările de rigoare.
Se înţelege că anumite erori tehnice ale ediţiilor prin­ceps (destul de modeste editorial), de care autorul nu este responsabil, au fost îndreptate în mod tacit. Tot în mod tacit, pe cît mi-a stat în putinţă, am îndreptat şi unele inexactităţi de fond strecurate în ediţiile respective (nume de persoane, ani, in­dicaţii bibliografice, sintagme străine etc.). Pentru fiecare no­uă ediţie, tabloul bio-bibliografic a fost adus la zi.
Sper ca acest demers editorial să contribuie la mai buna cunoaştere actuală a „cazului Paulescu”, dar şi la mai justa reconsiderare a raportului religie-ştiinţă, într-o lume ro­mâ­­nească adesea prea lesne uitătoare de sine însăşi şi de Dumnezeu.

Răzvan CODRESCU

[1] Iar în cadrul acestuia, mai ales în volumele Noţiunile „suflet” şi „Dum­­ne­zeu” în fiziologie (1905), Instincte sociale. Patimi şi con­flicte. Remedii mo­rale (1910) şi Cele patru patimi şi remediile lor (1921). Pentru amănunte editoriale privitoare la toate aceste lucrări, a se vedea tabloul bio-bibliografic de la finele volumului de faţă.
[2] Prea puţini ştiu că în România a existat, încă de acum mai bine de 20 ani, ini­­țiativa unei Fundaţii Române pentru Cercetarea Creaţiei, întemeiate de un grup prezidat de dr. ing. Emil Silvestru din Cluj, traducătorul şi prefaţatorul cărţii res­pec­tive. Eforturi lăudabile pe această linie a făcut şi regretatul prof. dr. Radu Cârmaciu (m. 2001), şeful Catedrei de Fiziologie „Nicolae C. Paulescu” de la Universitatea de Medicină şi Far­macie „Carol Davila” din Bu­cureşti (a se vedea şi partea finală a tabloului bio-bibliografic). Pe aceeaşi li­nie se înscrie (dar cu mai mult accent pe latura practică) şi activitatea gene­rală a Asociaţiei Filantropice Medi­cale „Chris­tiana” din Bucureşti, cu promo­varea conceptului de „me­di­­cină creştină”, în continuitatea apostolatului me­dical al lui Nicolae C. Paulescu (cf., între altele, Dr. Pavel Chirilă, Conceptul de medi­cină creştină. I. Sfînta Scriptură citită de un medic ortodox, Editura Christiana, Bucureşti, 2001, şi Dr. Pavel Chirilă, Pr. Mihai Valică, Spitalul creştin. Introducere în medicina pastorală, Editura Christiana, Bucureşti, 2004 [reed. 2009], volume apărute sub egida Centrului de Studii Teologice Aplicate de pe lîngă Mitropolia Olteniei, ce şi-a propus – la iniţiativa Î. P. S. Teofan, acum Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei – tocmai dezvoltarea unor „programe de cercetare biblică şi patristică cu caracter interdisciplinar”, aplicînd rezul­tatele cercetă­rilor şi oferind soluţii teologice în cele mai diverse domenii: misiune, bioetică, medicină, drept, asistenţă socială, psihologie, pe­­dagogie, sociologie, ecologie etc.).
[3] În pofida câtorva exagerări, un text de o importanţă aparte, nu doar prin amploarea sa, ci şi pentru că este redactat de către o somitate a dome­niului medical (ce s-a numărat şi printre colaboratorii cei mai apro­piaţi ai lui N. C. Paulescu).
[4] Sursele sînt indicate la începutul fiecărui text şi se regăsesc, cu de­ta­lii suplimentare, în tabloul bio-bibliografic.
[5] N-au fost reţinute aici textele cu caracter precumpănitor politic şi xenofob, aşa-zis „anti-iudeo-masonice”, explicabile în contextul epo­cii, dar cu totul reprobabile din perspectiva actuală. Antisemitismul afişat de doctorul Pau­lescu, în cărţi şi broşuri totuşi marginale în an­samblul operei sale, îi pot umbri biografia, dar nicidecum meritele ştiinţifice şi profesionale. Referinţe la aceste aspecte se fac însă în studiile despre Paulescu antologate aici, precum şi – cu rezervele cri­tice de rigoare – în tabloul bio-bibliografic, editorul având convin­gerea că cititorii de astăzi vor şti să le aplice măsura cuvenită şi vor avea luciditatea disocierilor necesare.
[6] Nicolae C. Paulescu, Instincte sociale. Patimi şi conflicte. Remedii morale (Editura Anastasia, Col. „Elita interbelică”, Bucureşti, 1995; cf. „Nota asupra ediţiei”, pp. 19-24), şi Nicolae C. Paulescu, Noţi­unile de „suflet” şi „Dum­nezeu” în fiziologie (Editura Anastasia, Bu­cu­reşti, 1999; cf. „Nota asupra ediţiei”, pp. 25-29).


Nicolae C. Paulescu în Franța (1897)

sâmbătă, februarie 09, 2019

SĂ NU-L UITĂM ÎN RUGĂCIUNILE NOASTRE!

SUMARUL BLOGULUI

Dr. PAVEL CHIRILĂ are nevoie
de toți cei ce-au avut nevoie de el...


Pagina de Facebook „Averea Bisericii” informează (vineri 8 februarie) că ultimele vești despre starea domnului doctor Pavel Chirilă „nu sînt tocmai bune. Să ne rugăm pentru dînsul​! Doamne, ajută!
Dr. Pavel Chirilă este cunoscut pentru construirea clinicii Sfînta Irina pentru bolnavii de cancer în fază terminală și pentru aportul său deosebit în ceea ce privește medicina creștină”.


Un adaos necesar la scurta prezentare de pe pagina de Facebook „Averea Bisericii”: Fundația și Hospice-ul „Sfînta Irina” de la Voluntari (cu biserica din incintă) și cărțile despre medicina creștină (pe care le-a scris singur sau în colaborare) îl reprezintă pe d-l dr. Pavel Chirilă, dar activitatea sa din ultimii 30 de ani este departe de a se reduce la ele. Adăugați Asociația Filantropică Medicală „Christiana” (întemeiată încă de la începutul anilor '90, cu spital, rețea de farmacii și școală postliceală de asistență) și editura omonimă (care a scos pînă astăzi peste două sute de titluri), Centrul Medical „Naturalia” de la Voluntari, patru mănăstiri ctitorite (Christiana, Nera, Dobric și Aiud, ultima cu Centru de Studii Martirologice), iar în ultiimii ani Centrul de Recuperare Oncologică de la Nera (aflat în prag de finalizare). A organizat de-a lungul anilor numeroase simpozioane (unele internaționale) și și-a dublat practica medicală (îi sînt îndatorați cu sănătatea și chiar cu viața zeci de mii de oameni) cu activitatea universitară. A avut, desigur, colaboratori inimoși (și din lumea laică, și din lumea bisericească), dar sprijinul cel mai constant și mai apropiat a venit chiar din partea minunatei sale familii: regretata dr. Maria Chirilă, cele două fiice (doctorițe la rîndul lor), ginerele Cristian George Popescu (și vin din urmă 8 nepoți și nepoate!). Eu unul mărturisesc că nu știu pe nimeni care să mai fi făcut atît de multe lucruri într-o viață de om! De fapt, prof. dr. Pavel Chirilă nu-i doar un OM, ci o adevărată INSTITUȚIE științifică a Ortodoxiei românești. Iar eu am încredințarea că Dumnezeu îl va păzi și îl va bucura să le vadă pe toate duse mai departe. (R. C.)

UPDATE 10 FEBRUARIE: 
Revin cu informații despre tata. Evolutia bolii este oarecum cea preconizată, are zile mai bune și zile mai proaste. 
Are nevoie în continuare de rugăciumile noastre, de multă liniște pentru a se putea recupera și datorită sistemului imunitar slăbit i-a fost recomandat să nu mai primească vizite. 
Mulțumesc echipei medicale de la Centrul Medical Provita, care este profesionistă, dedicată și deosebit de caldă cu pacienții.
Sînt recunoscătoare pentru rugăciunile voastre pentru tata și vă rog să rămîneți alături de noi.
Doamne ajută!” (Dr. Lavinia Chirilă)

vineri, februarie 08, 2019

INTERMEZZO LIRIC: ARHAEUS

SUMARUL BLOGULUI



Nu noi murim, ci-o lume-ntreagă moare,
ce-aceeaşi e şi alta-n fiecare,
lăuntric ţărm de amintiri şi vise
pe care nimeni nu ni-l jefuise…

Ca nişte zei în felul nostru-am fi
de n-am avea cusurul de-a muri!
Dar poate-n ce-i în noi suflare vie
rămînem treji şi moartea nici nu ştie…

Poate că poartă sufletul în sine,
ca-ntr-un arheu al milelor divine,
tot ce-a trăit fiind în trup odată
şi tot ce-a-nchipuit cu rîvna toată,
iar lumea-n mic aceasta-nseamnă poate:
că Dumnezeu ni-i Tată, dar şi Frate.

Răzvan CODRESCU

miercuri, februarie 06, 2019

SCENA POLITICĂ ROMÂNEASCĂ


Cum vede d-l Adrian Papahagi


SCENA POLITICĂ LA ZI

Scena politică românească s-a reconfigurat major. Oricît ar fugi partidele noastre de etichete doctrinare, acestea nu pot fi evitate. Opțiunile de pînă acum, precum și familia europeană la care se afiliază partidele românești, desenează următoarea scenă:
- Liberalii (mergînd de la stînga lui Goțiu pînă la dreapta lui Năsui): USR, PLUS, afiliați ALDE – optimist 20% (mai e și ALDE al lui Tăriceanu, exclus din ALDE UE, care joacă cu PSD, 10%, deci nu se pune aici).
- Popularii: PNL, PMP, afiliați PPE – optimist 30% (mai e și rogue party UDMR, 5%; aliat PSD, care nu se socotește).
- Socialiștii: PSD, PRO-Ponta – 35%; dar cu aliații ALDE și UDMR, 50%.
Cu alte cuvinte, scena e împărțită 50-50 între o posibilă alianță liberali-populari și PSD+sateliții și disidențele sale. Firește, în realitate, ne putem trezi ca PSD &co. să obțină mai mult, ceea ce ar fi un coșmar. Prelungirea guvernării PSD cu încă patru ani ar fi catastrofală pentru România.
Provocările taberelor:
USR/PLUS (activiștii/tehnocrații, deși sînt amestecați) trebuie să se diferențieze (nu prea au cum) sau să fuzioneze. Discursul lor: progresist, pro-occidental, liberal-social economic, ecologist; sexomarxist, multi-kulti (mai puțin PLUS, mai mult USR). Electorat: urban tînăr, clasă de mijloc, corporatiști. USR are profil mai bun și leadership mai isteț, plus hipsterime activă on-line, PLUS are mai mulți oameni maturi și chiar de sistem. S-au singularizat bine pe zona progresistă la referendum: și-au alienat definitiv electoratul creștin, conservator, dar și-au consolidat electoratul progresist. Sprijin: Macron, o parte din serviciile românești și, probabil, unele occidentale.
PSD + sateliții (aka mafia) au ca obiective să își voteze rapid toate porcăriile care le asigură acces la banul public și impunitate, să nu bage țara în colaps și să mențină pomenile acordate, ca să mai poată fi votați în 2020. Echilibristică în UE, pentru a nu rămîne fără bani, și flirt cu tiraniile asiatice: Rusia, Turcia, China (de unde însă nu pot scoate bani). Discursul lor: național-socialist, noi sîntem români, nu ne vindem țara (o furăm noi pe bucăți), mîndri că sîntem rrrromâni, statul paralel etc. Controlează în continuare o bună parte din electoratul rural și din funcționărime. Sprijin: o parte din deep state, cam tot ce mișcă în ministere și administrații, poate Putin și Erdogan.
PNL ± PMP. Aici e durerea, fiindcă problemele de leadership și identitate sînt majore. PMP cu Băsescu (care ba se retrage, ba revine) ar avea leadership și și-a desenat o doctrină populară clară, de partid național-unionist, creștin-democrat. Și-a consumat însă toată credibilitatea cînd și-a eliminat liderii fondatori și s-a livrat lui Udrea. Pot obține, cu Băsescu, 5%; fără, vor fi obligați să fuzioneze cu PNL. PNL are leadership slab, iar tandemul cu Iohannis nu funcționează. Iohannis urmărește doar propria realegere, dar nu se identifică destul cu PNL, ca să îl tragă în sus. Forța PNL rezidă în puținele consilii județene (SV, AB, CJ etc.) și cîțiva primari puternici (Cluj, Oradea, Alba Iulia, Arad, Timișoara, dar și Tîrgu Mureș, Brașov etc.). Identitatea PNL e slabă: partidul istoric s-a prostituat cu PSD, cei care îl detestă pe Băsescu și PDL votează ALDE, cei care detestă PSD riscă să voteze mai degrabă USR+PLUS, liberalismul lor este eclipsat de USR+PLUS (care își vor asuma și oficial eticheta), pe zona conservator-creștină cedează teren către PSD. Pe marile teme, nu îi găsești niciunde, încît pare că toată opoziția o face USR. Discursul lor: șters, fără vlagă, nesituabil. Electorat: zona creștină antipesedistă, electorat mixt matur și bătrîn din orașele și județele controlate de liderii istorici puternici, antipesediștii care nu rezonează cu hipstereala USR. Sprijin: teritoriu, poate Merkel și UE, destul de puțin în servicii și aparatul de stat.
Am lăsat la urmă PNL, pe care i-am numit „popularii”, pentru că ei sînt prinși la mijloc și slab conturați doctrinar, în timp ce profilul USR, respectiv al PSD e clar.
Cum ar trebui să se branduiască PNL:
- liberalism clasic în economie; neintervenționism; cota unică (marea lor realizare); fiscalitate stabilă și echitabilă;
- accentuat Național: istorie; națiune; patrie; tradiție (USR nu are așa ceva); ardelenism, moldovenism, occidentalism; provincia vs statul centralizat confiscator;
- accentuat creștin (pînă la urmă, sînt în internaționala creștin-democrată și PPE); decredibilizat PSD pe frontul creștin, denunțată politica lui progresistă în UE; diferențiere față de partida secularistă, chiar anticreștină USR/PLUS;
- accentuat bună guvernare: contrast "Alianța Vestului"-Firea;
- atenție la electoratul social (bătrîni, orașe mici), la care USR/PLUS nu au acces; de cîștigat cît mai mult de la PSD;
- discurs și acțiune creștin-socială, populară (chiar vag populistă, tip Băsescu 2004): compasiune, solidaritate, arde-i pe corupți (mai puțin credibili azi, din păcate);
- cuvinte cheie: patria, națiunea, Occident, responsabilitate, modernizare, bună guvernare.
Dacă lucrurile merg bine, în 2020 vom avea:
- liberal-progresiștii: 20%;
- popularii liberal-conservatori: 30%;
- socialiștii + sateliții: 50%.
În 2019 va cîștiga probabil tot Iohannis, dar asta nu va servi major opoziției la PSD.
Opoziția poate guverna, sau poate pierde guvernarea – ambele la limită. Cheia e: consolidarea organizațiilor USR/PLUS și claritatea discursului național și creștin-democrat al PNL, singurul prin care poate atrage electorat.

Adrian PAPAHAGI