duminică, decembrie 31, 2017

„DREAPTA” ÎN ROMÂNIA DE AZI

SUMARUL BLOGULUI
INDICE DE NUME

 
„... a rîde lumea de noi, 
cum se bat două nevoi...”
   
Dreapta tradițională – astăzi nu doar absentă, dar și din ce în ce mai puțin posibilă – a stat în Europa pe doi piloni: ideea creștină și ideea națională. În actualul context european, iriți și dacă te declari creștin, darămite naționalist! Cine încă nu s-a spălat pe creier e noul „dușman al poporului”, al (S)UE și al Noii Ordini Mondiale. Și neapărat, dacă nu „fascist” (evreii știu de ce!), atunci „putinisto-dughinist” (Eurasia e cu noi!). Prin urmare, dreapta nu-i doar „non grata”, ci reprezintă chiar „sperietoarea” de serviciu a Noului Vavilon. Iar dreapta emasculată a intelectualilor subțiri, agonizînd într-o minoritate intranzitivă, neo-marxismul îl mai tolerează, dar naționalismul în nici un caz – că pînă la urmă tot „să dea bine” în Occident contează, oricît ar deveni Occidentul de smintit sau de pervers! Acesta e paradoxul pe care stăm: oricît de stînga ar fi Occidentul, dreapta intelectuală e tot cu el! Pe el îl scuipă, pe el îl linge! Să scuipi unde ai lins și să lingi unde ai scuipat e noua „dialectică” a „lumii bune” (pentru care „a fi de dreapta” – ca și creștin la modul „ecumenic” – face parte dintr-un fel de rețetar abstract). 
Din păcate, cu dreapta din România (atîta cîtă a mai rămas sau cîtă se crede ca atare) pendulăm steril între „două fundături simetrice” (cum îi place d-lui Baconschi să spună): o dreaptă paseistă și „troglodită” (în care se amestecă derutant reziduurile legionare și național-comuniste) și o dreaptă futuristă și „emancipată” (în care se amestecă derutant elemente conservatoare, liberale și neomarxiste), amîndouă visătoare față de prezent și de realitate. Desigur, cele două „drepte” (ca să nu zic: „cele două nevoi”, ca-n cîntecul Mariei Tănase) să nu se vadă și să nu se audă una pe alta (războiul „puricilor” cu „liichenii”)! Aceasta pare principala (dacă nu singura) lor grijă. De restul se ocupă stînga și diferitele „oculte” globaliste... La anul și la mulți ani! 

Răzvan CODRESCU

 

vineri, decembrie 29, 2017

RIDENDO CASTIGAT MORES (LXVII)

SUMARUL BLOGULUI
INDICE DE NUME


VORBE MARI ȘI PROASTE


Doar dacă am face abstracție de diacritice (numai că ROMANIA înseamnă deja altceva decît ROMÂNIA) sau am scrie ROMÎNIA, ca în vremea stalinismului! Vai de capul nostru! Nu-i de ajuns că avem o „Grădină a Maicii Domnului” cu 20 de milioane de avorturi și cu cea mai mare corupție din Europa?! Mai cuminte ar fi să lăsăm „vrăjelile”! (R. C.)

P. S. Așa ceva N. Steinhardt n-a scris niciodată. S-o fi amuzat s-o spună în treacăt, dar este greu de dovedit.

miercuri, decembrie 27, 2017

ADAOS LA TAINELE BISERICII



DESPRE IERURGII 

După ce am prezentat pe rînd cele șapte Sfinte Taine ale Bisericii, trebuie să lămurim ce sînt și ierurgiile (cuvînt care se trage din limba greacă, însemnînd „slujbe sfinte”). Dacă Tainele au caracter sacramental (apusenii le numesc chiar „Sacramente”), fiind instituite în mod explicit chiar de către Hristos, ierurgiile sînt ritualuri fără caracter sacramental, instituite mai tîrziu de Biserică și exercitate în numele ei. Tai­nele se săvîr­şesc numai a­su­pra omului viu, pe cînd ierur­giile se săvîrşesc şi asupra celor morţi, ca şi asupra firii înconjurătoare. 
Apropiate de Sfintele Taine (pentru că lucrează tot tainic, prin puterea nevăzută a lui Dumnezeu), dar fără a se confunda cu ele, ierurgiile sînt slujbe bisericeşti pentru bine­cu­vîn­tarea şi sfinţirea naturii create, a omului în diferite îm­prejurări de viaţă şi de moarte, a lucrurilor de folos casnic sau profesional, a obiectelor de cult din spațiul eclezial sau domestic. Spre deosebire de Liturghie, care se săvîrșește pentru întreaga Biserică și pentru nevoile ei generale, ierurgiile se săvîrșesc doar pentru o anumită persoană și o anumită nevoie. Este foarte importantă participarea cu toată inima a credincioșilor, care se unesc în rugăciune cu preotul, implorînd  mila și binecuvîntarea lui Dumnezeu – „Izvorul Tămăduirilor”. 
Dintre ierurgiile pentru persoane, menționăm: slujba de ziua în­tîi pentru lehuză, rugăciunea la însemnarea pruncului şi a curăţirii lehuzei, slujba „stîlpilor”, a înmormîntării, pa­rastasele etc.
Printre ierurgiile pentru lucruri se numără: sfinţirea a­pei, a ca­selor, a ogoarelor, a lăcaşelor de învăţămînt sau de sănătate ş. a. 
Cele mai importante ierurgii stau în legătură cu nașterea și cu moartea, cu începutul și cu sfîrșitul vieții pămîntești. Cele mai frecvente sînt aghiazma sau sfințirea apei și riturile funerare (slujbele de înmormîntare și de pomenire, prohodirea și parastasul). 
Din păcate, ierurgiile – în mai mare măsură decît Tainele – sînt însoţite în popor de numeroase superstiţii şi practici păgîne (mai ales privitoare la înmormîntare), asupra cărora credincioşii ar trebui să fie preveniţi cu mai multă fermitate de către preoţi sau de către profesorii de religie. 
Iată cîteva exemple oferite de preotul Emanuel Valică: „Obiceiul de a sparge o cană sau un vas atunci cînd decedatul este scos din casă este păgîn şi exprimă menţinerea unei superstiţii; fanfara la înmormîntare este un obicei străin de tradiţia ortodoxă, care n-a admis nicicînd cîntarea instrumentală în cult; practica de a lipi pe crucea din mîna mortului o monedă este păgînă şi trebuie părăsită. Cu acest ban se credea că morţii plătesc luntraşului Caron trecerea peste Stix un fluviu al infernului; [...] cînd preotul citeşte rugăciunea de dezlegare, unii credincioşi, nefiind atenţi la sensul cuvintelor, se reped să dezlege panglica cu care sînt legate picioarele mortului. Gestul acesta trebuie evitat, ridicarea piedicii urmînd să se petreacă nu în biserică, ci la cimitir, pe marginea gropii. Preotul, de fapt, se roagă astfel: «Dezleagă, Doamne, pe adormitul robul Tău [aici îi spune numele] de păcatul sufletesc şi trupesc!». Iar a doua rugăciune: «Şi-i iartă lui toate cîte a păcătuit cu cuvîntul, cu lucrul sau cu gîndul, dezlegîndu-l şi de legătura pusă în orice chip asupra lui, cu care el însuşi din mînie sau din altă pricină s-a legat pe sine». Deci este limpede că preotul nu se roagă pentru dezlegarea piedicii de la picioare, ci pentru dezlegarea păcatelor. Există şi o altă înţelegere greşită în legătură cu traseul de parcurs de la casa decedatului la Biserică şi de acolo la cimitir. Toţi ştiu că cel decedat se duce «pe drumul fără întoarcere». Această expresie înseamnă de fapt că mortul nu se mai întoarce, evident, acasă. Mulţi însă consideră că expresia «drumul fără întoarcere» ar însemna că nu trebuie sub nici un chip să te întorci cu mortul pe acelaşi drum. De aici, o serie întreagă de complicaţii, încercîndu-se itinerarii greoaie, care consumă timpul şi supun pe cei îndoliaţi la parcurgerea pe jos a unor distanţe mari, accentuîndu-le inutil oboseala. Preferabil este mai multă rugăciune decît mai multă plimbare cu mortul. Mai dăinuie pe alocuri şi superstiţia că în prima zi a săptămînii, luni, nu este bine să se facă înmormîntare «pentru că e începutul săptămînii şi ar muri toţi din casă». Fireşte că o atare «credinţă» este falsă şi nu trebuie luată în considerare, înmormîntarea putîndu-se să se facă în orice zi a săptămînii. Și mai sînt o sumedenie de superstiții și obiceiuri neortodoxe pe care preotul trebuie cu mult tact pastoral să le excludă din viața Bisericii prin cateheze, predici și alte convorbiri duhovnicești, în cadrul Sfintei Spovedanii, a oficierii parastaselor etc. (a se vedea Tanatologia creștină..., ed. 2013, pp. 185-188). 
Trebuie să se ştie că tot ceea ce se abate de la învăţătura de credinţă şi de la rînduiala liturgică a Bisericii dreptmăritoare aparţine unei men­ta­li­tăţi idolatre şi magice, care smintește și duce spre pierzanie. Superstiția și apucătura – destul de răspîndite „în popor” – nu trebuie lăsate nici o clipă să prisosească asupra credinței și rînduielii bisericești. 

luni, decembrie 25, 2017

COLINDE ȘI CÎNTECE DE CRĂCIUN

SUMARUL BLOGULUI 
INDICE DE NUME
   
  
Am antologat aici un număr de 12 texte, dintre cele mai cunoscute, reprezentînd toate genurile de colinde și cîntece de Crăciun: populare, bisericești, culte. Pus să aleg între mai multe variante, am optat pentru cea care mi s-a părut cea mai răspîndită. Grupajul se regăsește ca atare și în micul volum Cartea Crăciunului (Editura Lumea Credinței, București, 2016). 
  
Colindul Crăciunului 

Astă seară-i seara mare, 
Florile dalbe, 
Seara mare-a lui Crăciun, 
Florile dalbe, 
Cînd s-a născut Domnul bun, 
Florile dalbe. 
Noi umblăm 
Să colindăm 
P-astă noapte-ntunecoasă, 
Pe cărare-alunecoasă. 
Nemerirăm l-astă casă, 
L-astă casă, l-ăst domn bun.  
Domnul bun, jupîn [cutare], 
El de veste cum prindea, 
Înainte ne ieşea, 
C-un clondir plin de rachiu: 
Cu clondirul de-a dreapta, 
Cu păharul de-a stînga, 
Din clondir turnîndu-ne, 
Din gură grăindu-ne: 
Voi patru colindători, 
Vă alegeţi doi 
Din voi, 
Doi din voi mai tinerei, 
Şi săriţi în cea grădină: 
Rupeţi fir 
De calomfir 
Ş-o steblă [mănunchi] de busuioc; 
Treceţi,  
Mergeţi 
La fîntînă, 
La fîntîna lui Iordan; 
Muiaţi fir 
De calomfir 
Şi steble de busuioc, 
Ş-apoi mergeţi colindînd, 
Doi pe urmă botezînd.  
Stropiţi casă, 
Stropiţi masă, 
Stropiţi feţi [feţe] 
De coconi creţi [gătiţi de sărbătoare?]: 
Coconi creţi s-or pomeni, 
Mai frumos ne-or dărui 
Cu daruri de la părinţi. 
Stropiţi feţi [feţe]  
De fete mari: 
Fete mari s-or pomeni, 
Mai frumos ne-or dărui 
Cu mahrămi grele de fir.  
Stropiţi feţi [feţe] 
De cei bătrîni: 
Cei bătrîni s-or pomeni, 
Mai frumos ne-or dărui 
C-un colac 
De grîu curat; 
Pe colac, vadra de vin, 
Fie galbănul deplin. 
C-aşa-i legea din bătrîni, 
Din bătrîni, din oameni buni. 
Bună vremea-n aste case! 
La mulţi ani cu sănătate, 
Că-i mai bună decît toate! 

(după G. Dem. Teodorescu, 1885)

  
Steaua sus răsare...
   
Steaua sus răsare 
Ca o taină mare, 
Steaua străluceşte 
Şi lumii vesteşte, 
Că astăzi Curata, 
Preanevinovata,
Fecioara Maria 
Naşte pe Mesia, 
În țara vestită 
Betleem numită. 
Magii cum zăriră 
Steaua şi porniră, 
Mergînd după rază 
Pe Hristos să-l vază. 
Şi dacă porniră, 
Îndată-L găsiră. 
La Dînsul intrară 
Şi se închinară, 
Cu daruri gătite. 
Lui Hristos menite, 
Luînd fiecare 
Bucurie mare. 
Care bucurie 
Şi aici [la voi] să fie 
De la tinereţe 
Pîn-la bătrîneţe!

  
Trei crai de la Răsărit 

Trei crai de la Răsărit 
Cu steaua-au călătorit 
Și-au mers, după cum cetim, 
Pînă la Ierusalim. 
Acolo dac-au ajuns, 
Steaua-n nori li s-a ascuns. 
Prin oraș ei au cătat 
Și pe toți au întrebat: 
„Unde s-a născut”, zicînd, 
„Un crai mare de curînd? 
Ca să mergem să-L aflăm 
Și Lui să ne închinăm”. 
Iară Irod împărat, 
Auzind, s-a tulburat, 
Pe crai la el i-a chemat 
Și în taină i-a-ntrebat, 
Zicînd: „Mergeți de aflați 
Și venind mă-nștiințați, 
Să merg să mă-nchin și eu 
Ca la Unul Dumnezeu!”. 
Craii dacă au plecat, 
Steaua iar s-a arătat, 
Și-au mers pînă a stătut 
Unde Hristos s-a născut. 
Cu daruri s-au închinat 
Și cu toți s-au bucurat, 
Iar 'napoi dac-au purces, 
Altă cale au ales. 
Irod rău s-a necăjit, 
Oaste mare a pornit 
Și-n Vifleem a intrat, 
Pe toți pruncii i-a tăiat, 
De la doi ani mai în jos, 
Să-L taie și pe Hristos. 
Pe Hristos nu L-a tăiat, 
Domnul sfînt L-a apărat.

  
O, ce veste minunată!
   
O, ce veste minunată, 
Din Vifleem ni s-arată! 
Astăzi s-a născut 
Cel făr' de-nceput, 
Cum au zis prorocii. 

Că la Vifleem Maria, 
Săvîrșind călătoria, 
Într-un mic lăcaș  
Din acel oraș 
S-a născut Mesia. 

Pe Fiul în al Său nume 
Tatăl L-a trimis în lume 
Să se nască 
Și să crească, 
Să ne mîntuiască.
  
E Iisus Domnul cel mare, 
Grija-I Dumnezeu o are. 
Noi Îl lăudăm, 
Lui ne închinăm 
Cu credință tare.
  
Păstorii văzînd în zare, 
Pe cer o lumină mare, 
Ei fluierau, 
Îngerii cîntau 
Și cu toți se bucurau. 


Astăzi s-a născut Hristos
  
Astăzi s-a născut Hristos, 
Mesia, chip luminos.
   
Lăudaţi şi cîntaţi 
Şi vă bucuraţi!
  
Mititel,  înfăşeţel 
Cu scutec de bumbăcel. 
  
Lăudaţi şi cîntaţi 
Şi vă bucuraţi!
  
Vîntul bate, nu-l răzbate, 
Neaua ninge, nu-l atinge.
  
Lăudaţi şi cîntaţi 
Şi vă bucuraţi! 

Şi de-acum pînă-n vecie 
Mila Domnului să fie.
  
Lăudaţi şi cîntaţi 
Şi vă bucuraţi! 

  
Domn, Domn, să-nălțăm... 

Am plecat sã colindăm, 
Domn, Domn, să-nălțăm,  
Cînd boierii nu-s acasă, 
Domn, Domn, să-nălțăm, 
Cînd boierii nu-s acasã,  
Domn, Domn, să-nălțăm.
  
C-au plecat la vînătoare, 
Domn, Domn, să-nălțăm,  
Să vîneze căprioare,  
Domn, Domn, sã-nãltãm,  
Sã vîneze căprioare,  
Domn, Domn, să-nălțăm.
  
Cãprioare n-au vînat, 
Domn, Domn, să-nălțăm, 
Ci-au vînat un iepuraș, 
Domn, Domn să-nălțăm,  
Ci-au vînat un iepuraș,  
Domn, Domn să-nălțăm, 

Sã facã din pielea lui, 
Domn, Domn, să-nălțăm, 
Veșmînt frumos Domnului, 
Domn, Domn, să-nălțăm, 
Veșmînt frumos Domnului,  
Domn, Domn, să-nălțăm.

   
Deschide uşa, creştine...! 
                                                
Deschide uşa, creştine, 
Că venim din nou la tine! 
Drumu-i greu şi-am ostenit, 
De departe ce-am venit, 
Că la Betleem am fost, 
Unde S-a născut Hristos. 
Şi văzut-am pe-a Lui mamă, 
Pe care Mărie-o cheamă, 
Cum umbla din casă-n casă, 
Ca pe Fiul ei să-L nască; 
Umbla-n sus şi umbla-n jos, 
Ca să nască pe Hristos; 
Umbla-n jos şi umbla-n sus, 
Ca să nască pe Iisus. 
Mai tîrziu găsi apoi 
Un staul frumos de oi 
Şi acolo, pe fîn jos, 
S-a născut Domnul Hristos. 
Cete îngerii coboară, 
Staulul mi-l înconjoară. 
Îngerii, cu flori în mînă, 
Împletesc mîndră cunună 
Şi pe ea e scris frumos: 
„S-a născut Domnul Hristos, 
Care, cu puterea Sa, 
O să mîntuie lumea”.
   
Şi de-acum pînă-n vecie 
Mila Domnului să fie 
Tuturor cu bucurie!

   
O, brad frumos... 

O, brad frumos, o, brad frumos, 
Cu cetina tot verde, 
Tu ești copacul credincios, 
Ce frunza nu și-o pierde!
  
O, brad frumos, o, brad frumos, 
Verdeața ta îmi place, 
Oricînd o văd sînt bucuros 
Și vesel ea mă face! 

O, brad frumos, o, brad frumos, 
Cu frunza neschimbată, 
Mă mîngîi și mă faci duios, 
Și mă-ntărești îndată!
  
O, brad frumos, o, brad frumos, 
Verdeața ta îmi place, 
Oricînd o văd sînt bucuros 
Și vesel ea mă face.

   
Colinde, colinde... 

Colinde, colinde, 
E vremea colindelor! 
Căci gheața se-ntinde 
Asemeni oglindelor. 

Și tremură brazii, 
Mișscînd rămurelele, 
Căci noaptea de azi-i 
Cînd scînteie stelele.
  
Se bucur' copiii, 
Copiii și fetele! 
De dragul Mariei 
Își piaptănă pletele. 

De dragul Mariei, 
Și al Mîntuitorului, 
Lucește pe ceruri 
O stea călătorului. 

Mihai Eminescu 


În coliba-ntunecată…
  
În coliba-ntunecată, 
Din carne şi os lucrată, 
A intrat Hristos deodată. 
Nu făclie ce se stînge, 
Nu icoană ce se frînge, 
Ci El Însuşi, trup şi sînge, 
Preschimbat pentru făptură 
Într-o scumpă picătură – 
Dulcea Cuminecătură. 
Coliba, cum L-a primit, 
S-a făcut cer strălucit 
Pe bolta de mărgărit. 
Iar în ea soare şi stele, 
Cu Arhangheli printre ele. 
În mijloc, Tron luminos 
Şi, pe el, Domnul Hristos, 
Care mult se bucura. 
Duhul Sfînt s-alătura 
Şi acolo rămînea 
Şi acum, şi pururea. 
Şi noi, Doamne, ne-am sculat, 
Colibele-am curăţat; 
Uşi, ferestre, toate-s noi: 
Doamne, intră şi la noi! 

V. Voiculescu 


Colind din închisoare 

A venit și-aici Crăciunul, 
Să ne mîngîie surghiunul. 
Cade alba nea 
Peste viața mea. 
Peste suflet ninge. 
Cade alba nea 
Peste viața mea 
Care-aici se stinge. 

Tremură albastre stele 
Peste lacrimile mele. 
Dumnezeu de sus 
În inimi ne-a pus 
Numai lacrimi grele. 
Dumnezeu de sus 
În inimi ne-a pus 
Pîlpîiri de stele... 

Numai casa mea posacă 
A-mpietrit sub promoroacă. 
Stăm în beznă grea, 
Pentru noi nu-i stea, 
Cerul nu s-aprinde. 
Pentru zgribuliți 
Îngerii grăbiți 
Nu aduc colinde.
  
O, Iisuse împărate, 
Iartă greșeli și păcate! 
Vin de-nchizi ușor 
Rănile ce dor, 
Visul ni-l descuie. 
Noi Te-om aștepta, 
Căci pe crucea Ta 
Stăm bătuți în cuie.
  
Maica Domnului Curată, 
Ad-o veste minunată! 
Înflorească-n prag 
Zîmbetul tău drag 
Ca o zi cu soare! 
Zîmbetul tău drag 
L-așteptam în prag, 
Noi, din închisoare.
  
Peste fericiri apuse, 
Tinde mila Ta, Iisuse. 
Cei din închisori 
Te așteaptă-n zori, 
Pieptul lor suspină. 
Cei din închisori 
Te așteaptă-n zori 
Să le-aduci lumină.
  
Radu Gyr

  
Colindul lui Crăciun
  
Lerui, Doamne, Lerui Ler, 
face-s-ar pămîntul cer! 
   
Azi se naşte-n ieslea mea 
Cel ce poate cîte vrea. 
Maica Preacurată-i pune 
scutec dalb de rugăciune 
şi-l înfaşă, mic cum este, 
într-un petec de poveste. 
  
Lerui, Doamne, Lerui Ler, 
face-s-ar pămîntul cer! 
  
Noaptea-i toată numai Stea, 
umblă Magii după ea. 
să se-nchine cîteştrei 
ochilor de-albastru grei 
şi să-i pună la călcîie 
aur, smirnă şi tămîie.
   
Lerui, Doamne, Lerui Ler, 
face-s-ar pămîntul cer!
   
N-are seamăn bucuria 
c-a venit la noi Mesia 
să ne-aducă vestea bună 
că ne-aşteaptă-n cer cunună 
şi că-n veci Stăpînu-a toate 
nu le vrea cîte le poate… 
  
Lerui, Doamne, Lerui Ler, 
face-s-ar pămîntul cer! 

Răzvan Codrescu

Mai puteţi citi pe acest blog:

* Sărbătorile lunii decembrie în tradiţia populară românească
* Betleem - leagănul lui Dumnezeu
* Părintele Mihai Valică despre Crăciun
* Răzvan Ionescu: Povestea colindătorilor
* Răzvan Ionescu: Străin în noapte
* Erast Călinescu: Vremea colindelor
* Părintele Galeriu despre Naşterea Domnului
* Crăciunul: tradiţii şi etimologii
* Onomastică şi sfinţenie (De la Sf. Nicolae la Sf. Ştefan)
* Pe urmele lui Moş Crăciun
* Pr. Toma Chiricuţă: Bucuria Crăciunului
* Povestea Crăciunului (de Alexandru Ţurlea)
* În căutarea Crăciunului pierdut
* Crăciun la Bethleem (de Maria Chirculescu)
* Hristos se naște. Slăviți-L! (de Răzvan Bucuroiu)

* Cartea Crăciunului  


UN CRĂCIUN PLIN DE BUCURIE 
ȘI UN AN NOU ÎMBELȘUGAT  
TUTUROR CITITORILOR 
ȘI COLABORATORILOR
ACESTUI BLOG !