COLINDE ȘI CÎNTECE DE CRĂCIUN

SUMARUL BLOGULUI 
INDICE DE NUME
   

  

Am antologat aici un număr de 12 texte, dintre cele mai cunoscute, reprezentînd toate genurile de colinde și cîntece de Crăciun: populare, bisericești, culte. Pus să aleg între mai multe variante, am optat pentru cea care mi s-a părut cea mai răspîndită. Grupajul se regăsește ca atare și în micul volum Cartea Crăciunului (Editura Lumea Credinței, București, 2016). 

  
Colindul Crăciunului 

Astă seară-i seara mare, 
Florile dalbe, 
Seara mare-a lui Crăciun, 
Florile dalbe, 
Cînd s-a născut Domnul bun, 
Florile dalbe. 
Noi umblăm 
Să colindăm 
P-astă noapte-ntunecoasă, 
Pe cărare-alunecoasă. 
Nemerirăm l-astă casă, 
L-astă casă, l-ăst domn bun.  
Domnul bun, jupîn [cutare], 
El de veste cum prindea, 
Înainte ne ieşea, 
C-un clondir plin de rachiu: 
Cu clondirul de-a dreapta, 
Cu păharul de-a stînga, 
Din clondir turnîndu-ne, 
Din gură grăindu-ne: 
Voi patru colindători, 
Vă alegeţi doi 
Din voi, 
Doi din voi mai tinerei, 
Şi săriţi în cea grădină: 
Rupeţi fir 
De calomfir 
Ş-o steblă [mănunchi] de busuioc; 
Treceţi,  
Mergeţi 
La fîntînă, 
La fîntîna lui Iordan; 
Muiaţi fir 
De calomfir 
Şi steble de busuioc, 
Ş-apoi mergeţi colindînd, 
Doi pe urmă botezînd.  
Stropiţi casă, 
Stropiţi masă, 
Stropiţi feţi [feţe] 
De coconi creţi [gătiţi de sărbătoare?]: 
Coconi creţi s-or pomeni, 
Mai frumos ne-or dărui 
Cu daruri de la părinţi. 
Stropiţi feţi [feţe]  
De fete mari: 
Fete mari s-or pomeni, 
Mai frumos ne-or dărui 
Cu mahrămi grele de fir.  
Stropiţi feţi [feţe] 
De cei bătrîni: 
Cei bătrîni s-or pomeni, 
Mai frumos ne-or dărui 
C-un colac 
De grîu curat; 
Pe colac, vadra de vin, 
Fie galbănul deplin. 
C-aşa-i legea din bătrîni, 
Din bătrîni, din oameni buni. 
Bună vremea-n aste case! 
La mulţi ani cu sănătate, 
Că-i mai bună decît toate! 

(după G. Dem. Teodorescu, 1885)

  
Steaua sus răsare...
   
Steaua sus răsare 
Ca o taină mare, 
Steaua străluceşte 
Şi lumii vesteşte, 
Că astăzi Curata, 
Preanevinovata,
Fecioara Maria 
Naşte pe Mesia, 
În țara vestită 
Betleem numită. 
Magii cum zăriră 
Steaua şi porniră, 
Mergînd după rază 
Pe Hristos să-l vază. 
Şi dacă porniră, 
Îndată-L găsiră. 
La Dînsul intrară 
Şi se închinară, 
Cu daruri gătite. 
Lui Hristos menite, 
Luînd fiecare 
Bucurie mare. 
Care bucurie 
Şi aici [la voi] să fie 
De la tinereţe 
Pîn-la bătrîneţe!

  
Trei crai de la Răsărit 

Trei crai de la Răsărit 
Cu steaua-au călătorit 
Și-au mers, după cum cetim, 
Pînă la Ierusalim. 
Acolo dac-au ajuns, 
Steaua-n nori li s-a ascuns. 
Prin oraș ei au cătat 
Și pe toți au întrebat: 
„Unde s-a născut”, zicînd, 
„Un crai mare de curînd? 
Ca să mergem să-L aflăm 
Și Lui să ne închinăm”. 
Iară Irod împărat, 
Auzind, s-a tulburat, 
Pe crai la el i-a chemat 
Și în taină i-a-ntrebat, 
Zicînd: „Mergeți de aflați 
Și venind mă-nștiințați, 
Să merg să mă-nchin și eu 
Ca la Unul Dumnezeu!”. 
Craii dacă au plecat, 
Steaua iar s-a arătat, 
Și-au mers pînă a stătut 
Unde Hristos s-a născut. 
Cu daruri s-au închinat 
Și cu toți s-au bucurat, 
Iar 'napoi dac-au purces, 
Altă cale au ales. 
Irod rău s-a necăjit, 
Oaste mare a pornit 
Și-n Vifleem a intrat, 
Pe toți pruncii i-a tăiat, 
De la doi ani mai în jos, 
Să-L taie și pe Hristos. 
Pe Hristos nu L-a tăiat, 
Domnul sfînt L-a apărat.

  
O, ce veste minunată!
   
O, ce veste minunată, 
Din Vifleem ni s-arată! 
Astăzi s-a născut 
Cel făr' de-nceput, 
Cum au zis prorocii. 

Că la Vifleem Maria, 
Săvîrșind călătoria, 
Într-un mic lăcaș  
Din acel oraș 
S-a născut Mesia. 

Pe Fiul în al Său nume 
Tatăl L-a trimis în lume 
Să se nască 
Și să crească, 
Să ne mîntuiască.
  
E Iisus Domnul cel mare, 
Grija-I Dumnezeu o are. 
Noi Îl lăudăm, 
Lui ne închinăm 
Cu credință tare.
  
Păstorii văzînd în zare, 
Pe cer o lumină mare, 
Ei fluierau, 
Îngerii cîntau 
Și cu toți se bucurau. 


Astăzi s-a născut Hristos
  
Astăzi s-a născut Hristos, 
Mesia, chip luminos.
   
Lăudaţi şi cîntaţi 
Şi vă bucuraţi!
  
Mititel,  înfăşeţel 
Cu scutec de bumbăcel. 
  
Lăudaţi şi cîntaţi 
Şi vă bucuraţi!
  
Vîntul bate, nu-l răzbate, 
Neaua ninge, nu-l atinge.
  
Lăudaţi şi cîntaţi 
Şi vă bucuraţi! 

Şi de-acum pînă-n vecie 
Mila Domnului să fie.
  
Lăudaţi şi cîntaţi 
Şi vă bucuraţi! 

  
Domn, Domn, să-nălțăm... 

Am plecat sã colindăm, 
Domn, Domn, să-nălțăm,  
Cînd boierii nu-s acasă, 
Domn, Domn, să-nălțăm, 
Cînd boierii nu-s acasã,  
Domn, Domn, să-nălțăm.
  
C-au plecat la vînătoare, 
Domn, Domn, să-nălțăm,  
Să vîneze căprioare,  
Domn, Domn, sã-nãltãm,  
Sã vîneze căprioare,  
Domn, Domn, să-nălțăm.
  
Cãprioare n-au vînat, 
Domn, Domn, să-nălțăm, 
Ci-au vînat un iepuraș, 
Domn, Domn să-nălțăm,  
Ci-au vînat un iepuraș,  
Domn, Domn să-nălțăm, 

Sã facã din pielea lui, 
Domn, Domn, să-nălțăm, 
Veșmînt frumos Domnului, 
Domn, Domn, să-nălțăm, 
Veșmînt frumos Domnului,  
Domn, Domn, să-nălțăm.

   
Deschide uşa, creştine...! 
                                                
Deschide uşa, creştine, 
Că venim din nou la tine! 
Drumu-i greu şi-am ostenit, 
De departe ce-am venit, 
Că la Betleem am fost, 
Unde S-a născut Hristos. 
Şi văzut-am pe-a Lui mamă, 
Pe care Mărie-o cheamă, 
Cum umbla din casă-n casă, 
Ca pe Fiul ei să-L nască; 
Umbla-n sus şi umbla-n jos, 
Ca să nască pe Hristos; 
Umbla-n jos şi umbla-n sus, 
Ca să nască pe Iisus. 
Mai tîrziu găsi apoi 
Un staul frumos de oi 
Şi acolo, pe fîn jos, 
S-a născut Domnul Hristos. 
Cete îngerii coboară, 
Staulul mi-l înconjoară. 
Îngerii, cu flori în mînă, 
Împletesc mîndră cunună 
Şi pe ea e scris frumos: 
„S-a născut Domnul Hristos, 
Care, cu puterea Sa, 
O să mîntuie lumea”.
   
Şi de-acum pînă-n vecie 
Mila Domnului să fie 
Tuturor cu bucurie!

   
O, brad frumos... 

O, brad frumos, o, brad frumos, 
Cu cetina tot verde, 
Tu ești copacul credincios, 
Ce frunza nu și-o pierde!
  
O, brad frumos, o, brad frumos, 
Verdeața ta îmi place, 
Oricînd o văd sînt bucuros 
Și vesel ea mă face! 

O, brad frumos, o, brad frumos, 
Cu frunza neschimbată, 
Mă mîngîi și mă faci duios, 
Și mă-ntărești îndată!
  
O, brad frumos, o, brad frumos, 
Verdeața ta îmi place, 
Oricînd o văd sînt bucuros 
Și vesel ea mă face.

   
Colinde, colinde... 

Colinde, colinde, 
E vremea colindelor! 
Căci gheața se-ntinde 
Asemeni oglindelor. 

Și tremură brazii, 
Mișscînd rămurelele, 
Căci noaptea de azi-i 
Cînd scînteie stelele.
  
Se bucur' copiii, 
Copiii și fetele! 
De dragul Mariei 
Își piaptănă pletele. 

De dragul Mariei, 
Și al Mîntuitorului, 
Lucește pe ceruri 
O stea călătorului. 

Mihai Eminescu 


În coliba-ntunecată…
  
În coliba-ntunecată, 
Din carne şi os lucrată, 
A intrat Hristos deodată. 
Nu făclie ce se stînge, 
Nu icoană ce se frînge, 
Ci El Însuşi, trup şi sînge, 
Preschimbat pentru făptură 
Într-o scumpă picătură – 
Dulcea Cuminecătură. 
Coliba, cum L-a primit, 
S-a făcut cer strălucit 
Pe bolta de mărgărit. 
Iar în ea soare şi stele, 
Cu Arhangheli printre ele. 
În mijloc, Tron luminos 
Şi, pe el, Domnul Hristos, 
Care mult se bucura. 
Duhul Sfînt s-alătura 
Şi acolo rămînea 
Şi acum, şi pururea. 
Şi noi, Doamne, ne-am sculat, 
Colibele-am curăţat; 
Uşi, ferestre, toate-s noi: 
Doamne, intră şi la noi! 

V. Voiculescu 


Colind din închisoare 

A venit și-aici Crăciunul, 
Să ne mîngîie surghiunul. 
Cade alba nea 
Peste viața mea. 
Peste suflet ninge. 
Cade alba nea 
Peste viața mea 
Care-aici se stinge. 

Tremură albastre stele 
Peste lacrimile mele. 
Dumnezeu de sus 
În inimi ne-a pus 
Numai lacrimi grele. 
Dumnezeu de sus 
În inimi ne-a pus 
Pîlpîiri de stele... 

Numai casa mea posacă 
A-mpietrit sub promoroacă. 
Stăm în beznă grea, 
Pentru noi nu-i stea, 
Cerul nu s-aprinde. 
Pentru zgribuliți 
Îngerii grăbiți 
Nu aduc colinde.
  
O, Iisuse împărate, 
Iartă greșeli și păcate! 
Vin de-nchizi ușor 
Rănile ce dor, 
Visul ni-l descuie. 
Noi Te-om aștepta, 
Căci pe crucea Ta 
Stăm bătuți în cuie.
  
Maica Domnului Curată, 
Ad-o veste minunată! 
Înflorească-n prag 
Zîmbetul tău drag 
Ca o zi cu soare! 
Zîmbetul tău drag 
L-așteptam în prag, 
Noi, din închisoare.
  
Peste fericiri apuse, 
Tinde mila Ta, Iisuse. 
Cei din închisori 
Te așteaptă-n zori, 
Pieptul lor suspină. 
Cei din închisori 
Te așteaptă-n zori 
Să le-aduci lumină.
  
Radu Gyr

  
Colindul lui Crăciun
  
Lerui, Doamne, Lerui Ler, 
face-s-ar pămîntul cer! 
   
Azi se naşte-n ieslea mea 
Cel ce poate cîte vrea. 
Maica Preacurată-i pune 
scutec dalb de rugăciune 
şi-l înfaşă, mic cum este, 
într-un petec de poveste. 
  
Lerui, Doamne, Lerui Ler, 
face-s-ar pămîntul cer! 
  
Noaptea-i toată numai Stea, 
umblă Magii după ea. 
să se-nchine cîteştrei 
ochilor de-albastru grei 
şi să-i pună la călcîie 
aur, smirnă şi tămîie.
   
Lerui, Doamne, Lerui Ler, 
face-s-ar pămîntul cer!
   
N-are seamăn bucuria 
c-a venit la noi Mesia 
să ne-aducă vestea bună 
că ne-aşteaptă-n cer cunună 
şi că-n veci Stăpînu-a toate 
nu le vrea cîte le poate… 
  
Lerui, Doamne, Lerui Ler, 
face-s-ar pămîntul cer! 

Răzvan Codrescu

Mai puteţi citi pe acest blog:

* Sărbătorile lunii decembrie în tradiţia populară românească
* Betleem - leagănul lui Dumnezeu
* Părintele Mihai Valică despre Crăciun
* Răzvan Ionescu: Povestea colindătorilor
* Răzvan Ionescu: Străin în noapte
* Erast Călinescu: Vremea colindelor
* Părintele Galeriu despre Naşterea Domnului
* Crăciunul: tradiţii şi etimologii
* Onomastică şi sfinţenie (De la Sf. Nicolae la Sf. Ştefan)
* Pe urmele lui Moş Crăciun
* Pr. Toma Chiricuţă: Bucuria Crăciunului
* Povestea Crăciunului (de Alexandru Ţurlea)
* În căutarea Crăciunului pierdut
* Crăciun la Bethleem (de Maria Chirculescu)
* Hristos se naște. Slăviți-L! (de Răzvan Bucuroiu)
* Cartea Crăciunului  

UN CRĂCIUN PLIN DE BUCURIE 

ȘI UN AN NOU ÎMBELȘUGAT  

TUTUROR CITITORILOR 

ȘI COLABORATORILOR
ACESTUI BLOG !