vineri, decembrie 21, 2007

BETLEEM - LEAGĂNUL LUI DUMNEZEU




În părţile Betleemului (locuit azi de mulţi arabi creştinaţi), păstorii îşi mai pasc turmele ca pe vremea lui Iisus. Oraşul nou pare o glumă a timpului, străină şi de duhul pă­­mîntului, şi de sufletele oamenilor. E mai multă umanitate pe cîmpurile golaşe, pe unde ţipă mieii, sau în pieţele pestriţe, pe unde negustorii şi meşteşugarii îşi laudă marfa într-o pitorească devălmăşie, decît în clădirile de beton şi sticlă, mereu mai semeţe şi mereu mai egale. Pe Cîmpul Păstorilor, la ceas de seară, se mai aude parcă zvon îngeresc, iar soarele pare să-şi smerească apusul dinaintea Răsăritului de Sus, a Soarelui Dreptăţii, Care S-a ridicat din ieslea veacului acestuia ca să ne poarte spre Împărăţia veacului ce va să vie.


Taina Betleemului

Pentru că este aşezat în Galileea, provincie socotită mărginaşă şi cu sînge cam amestecat, iudeii se îndoiau că din Nazaret ar putea să iasă vreodată ceva bun. Iar Betleemul, deşi aflat în Iudeea, nu departe de Ierusalim, părea şi el un loc umil şi uitat de lume, locuit de păstori săraci – şi cu duhul, şi cu punga. Dar iată că, urmînd nu socotelii oamenilor, ci înţelepciunii Duhului Care a grăit prin prooroci, Mesia, Hristosul ("Unsul") lui Dumnezeu, avea să-Şi tragă obîrşia din Nazaret şi să se nască în Betleem, arătînd o dată mai mult că Dumnezeu alege adeseori pe cele de jos spre a le da de ruşine pe cele de sus, şi pe cele care se socot de puţin preţ, ca să le certe pe cele care se fălesc.
Despre Betleem (numit mai dintîi Efrata) nu zisese oare Miheia proorocul: “Şi tu, Betleeme Efrata, deşi eşti mic între miile lui Iuda, din tine va ieşi Stăpînitor peste Israel, iar obîrşia Lui este dintru început, din zilele veşniciei” (5, 1)?



Cînd Dumnezeu Se face om

Aflîndu-se pe drum şi venindu-i sorocul, aici, în Betleemul Iudeei, a găsit adăpost Sfînta Fecioară, într-o peşteră folosită ca iesle (tradiţia populară i-o atribuie legendarului Crăciun şi Crăciunesei sale, devenită patroană a moaşelor); aici, pe paie curate şi sub suflarea caldă a vitelor, s-a născut Dumnezeu cu scîncet de prunc omenesc; aici, miraţi în buna lor simplitate, au fost vestiţi ciobanii prin înger că s-a născut Mîntuitorul lumii, şi mare a fost bucuria lor; aici, călăuziţi de stea, au venit şi s-au închinat Magii de la Răsărit (pe care tradiţia îi numeşte Balthazar, Gaspar şi Melchior), aducîndu-şi darurile lor de aur, smirnă şi tămîie, ca pe un prinos al înţelepciunii păgîne adus Adevărului întrupat; şi de aici a pornit, la porunca nebunească a lui Irod, masacrul celor 14000 de prunci de parte bărbătescă, de la 2 ani în jos, pe care Biserica îi pomeneşte la 29 decembrie. De toate acestea ne dau mărturie Evangheliile, făcînd din umilul Betleem (în folclorul nostru: Vicleim, Viflaim) leagănul pămîntesc al lui Dumnezeu.



Hic de Virgine Maria Jesus Christus natus est

Minunata dăinuire

Pe toate aceste locuri încărcate de sfinţenie, evlavia creştină a ridicat de-a lungul veacurilor lăcaşuri de pomenire, pe care pelerinul le calcă astăzi înfiorat. La Beit Sihur, la răsărit de Betleem, pe Cîmpul Păstorilor, se înalţă biserica sub care se adăposteşte Grota Păsto­ri­lor. Mult mai impozantă este Bazilica Naşterii, ce adăposteşte Grota Naşterii şi al cărei ansamblu acoperă aprox. 12000 de metri pătraţi. Prima biserică a fost construită aici de către Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena (secolul IV), dar ea a fost distrusă în parte de o răscoală a samarinenilor din secolul VI. Biserica actuală a fost ridi­cată de împăratul Iustinian, către anul 530. În fîntîna baptismală din absida sudică se zice că ar fi căzut steaua magilor. Din secolul XVIII, o mare stea de argint marchează locul naşterii minunate, purtînd următoarea inscripţie în limba latină: Hic de Virgine Maria Jesus Christus natus est ("Aici s-a născut Iisus Hristos din Fecioara Maria"). Alături de Biserica Naşterii, romano-catolicii au zidit în 1881 o altă biserică, închinată Sfintei Ecaterina (sărbă­torite chiar cu o lună înainte de Cră­ciu­n, pe 25 noiembrie).
În secolul VII, majoritatea bisericilor din Ţara Sfîntă au fost distruse sau profanate de că­tre persani. Se spune că Biserica Naşterii a scăpat neatinsă deoarece pe mo­zai­cul aflat atunci pe faţada ei erau înfăţişaţi cei trei Regi-magi, prosternaţi în faţa Pruncului şi îmbrăcaţi chiar în straie persane, încă lesne de recunoscut… Dar nu numai de păgîni a păzit Dumnezeu biserica, ci şi de stihii (incendii, cutremure), de care a fost în multe rînduri încercată.


Betleem: Biserica Naşterii Domnului (la 8 km de Ierusalim)

Oricum, supravieţuirea vieţii creştine în acele locuri bîntuite de necreştini timp de două milenii reprezintă în sine un miracol dumnezeiesc, iar de n-ar fi oamenii, pietrele ar striga Adevărul şi Slava Dum­nezeului celui Viu, Care S-a făcut om pentru ca şi omul să se facă Dumnezeu, şi toţi să fim una în Hristos, Cuvîntul cel fără de moarte.

Răzvan CODRESCU

18 comentarii:

La 7/1/08 11:33 p.m. , Blogger Amartolomeu a spus...

Şi creştinii din păcate se ciomăgesc între ei în chiar leagănul în care Hristosul a venit în lume. În fiecare an vedem bătăi la propriu, cei care intervin între preoţi nelăsându-i să îşi scoată ochii fiind păgânii... poliţia locală...

 
La 8/1/08 10:18 a.m. , Blogger Razvan Codrescu a spus...

Ştiu că, din păcate, aşa se întîmplă. Nu-i singurul loc şi nici singura situaţie în care creştinii de astăzi nu se dovedesc la înălţimea chemării şi moştenirii lor. Şi nu numai creştinii, ci oamenii religioşi în general par adeseori a fi rămas în urma propriei lor tradiţii. E poate şi acesta un semn al vremurilor apocaliptice...

 
La 8/1/08 12:39 p.m. , Blogger Amartolomeu a spus...

Interesantă reflecţie... să rămâi în urma propriei tradiţii dar tu să cauţi permanent să te reîntorci la rădăcinile ei...

 
La 8/1/08 7:23 p.m. , Blogger Razvan Codrescu a spus...

Marturisesc ca eu nu cred in "(re)întoarcerea la rădăcini", care cred ca e o idee proastă a protestantismului religios şi a idealismului romantic. De ce să te întorci de unde ai plecat? Atunci înseamnă că 2000 de ani au trecut degeaba! Tradiţia nu înseamnă s-o iei mereu de la capăt. În afară de temeiurile originare, ea este şi cumul pe scara timpului. Tradiţia autentică nu e "încremenire în proiect", ci dinamică vie, capabilă de perpetuă actualizare şi îmbogăţire. Nu originile le avem de recuperat, ci integralitatea tradiţiei creştine, cu tot ce a fost, în două mii de ani de istorie a mîntuirii, sfinţenie, jertfă şi creaţie pentru Hristos şi întru Hristos.
A rămîne în urma propriei tradiţii înseamnă a nu te mai putea ridica la înălţimea ei, sau a o ignora pur şi simplu. Dar şi a decupa din ea numai o "feliuţă", care ţi se pare ţie mai convenabilă, şi a o absolutiza, substituind-o abuziv întregului. Din păcate, cam aşa se întîmplă astăzi, fiecare fiind gelos pe "feliuţa" lui şi, de aceea, mereu plin de ţîfnă (suspicioasă sau vindicativă).
Revenirea la tradiţie, în sensul reconexării la întregul ei tezaur istoric şi la întreaga ei vocaţie lucrătoare, implică în primul rînd o metanoia, o "schimbare a minţii", o depăşire de sine înspre Dumnezeul cel preamărit întru sfinţii Lui. Altminteri nu facem decît să înlocuim Logos-ul divin cu logoreea omenească, transformîndu-L pe Dumnezeu în pretextul ideal al manifestării idiosincraziilor noastre curente.

 
La 13/9/08 10:51 p.m. , Anonymous Laurentia a spus...

Despre asa zisa intoarcere la radacini.
Cunosc o Radacina Vie, o Odrasla pretioasa!Singura Viata in care rasa umana trebuie sa fie altoita pentru ca sa traiasca.( Apocalipsa ne atentioneaza cu cuvintele: Iti merge numele ca esti viu dar esti mort! Cuvinte puternice!)
Numele mai presus de orice nume este Yeshua Ha Mashia din Nazaret, Odrasla, Radacina lui Ishai.
Dumnezeul Cel Preainalt a ales sa se nasca intr-un loc sarac fara frumusete si stralucire!
Priviti Bisericile pompoase cu slujitori pe masura! Mitre, sceptre, pietre pretioase...
Dumnezeul Cel viu si Adevarat va judeca intr-o zi spre salvare tot pamantul si il va curata de toata forma de inchinare goala.
Cum a umblat Mesia?A umblat asa cum descrie Cartea Sfanta.Mesia nu avea un loc unde sa isi plece capul...etc.
A fi urmasul lui Dumnezeu, a calca pe urmele Lui Mesia...
Dumnezeu este Inalt in smerenie.
Noi cum suntem? Palavre, palavre goale sau oameni vii?

 
La 13/9/08 11:45 p.m. , Blogger Razvan Codrescu a spus...

Oameni vii, sora Laurentia, dar pascuti de palavre, pentru pacatele noastre. Cu toate acestea, insa, fascinati, fiecare in felul lui, de maretia unica a Celui Preainalt.

 
La 14/9/08 1:02 a.m. , Anonymous Laurentia a spus...

Multumesc pentru raspunsul dvs. atat de prompt.
Nu , nu ma voi lasa pascuta de vorba goala ci de Cuvantul Vietii!
Unicii oameni vii sunt cei care chiar daca ar muri traiesc.
Nasterea din nou in Imparatia cerurilor este o taina minunata.
Toate celelalte sunt amanunte.
Ce vede Dumnezeu cand se uita la mine?
Daca Dumnezeu ma vede pe mine sunt in mare pericol dar daca nu ma vede este foarte bine.Atunci sunt sigura ca il vede pe Mashiah caci eu sunt ascunsa in Mesia.
Tot ce imi doresc este sa fiu "altoita " in Radacina Sfanta.
Fie ca Domnul Dumnezeu sa binecuvanteze toti oamenii indiferent de religia lor si sa ne dea la toti intelepciunea care vine de Sus si Duhul Sau cel Sfant! Baruh Hashem!

 
La 14/9/08 1:11 a.m. , Blogger Razvan Codrescu a spus...

Bucuria Domnului e singura care ne încape pe toţi. Fie să fim măcar din cînd în cînd la înălţimea chemării Lui!

 
La 14/9/08 1:50 a.m. , Anonymous Laurentia a spus...

Imi place a doua fotografie si mai ales harta Isaelului!
Am Israel Hai!

Ishayahu cap 62:1
"De dragostea Sionului nu voi tacea, de dragostea Yerushalaimului nu voi inceta, pana nu se va arata mantuirea lui, lumina soarelui si izbavirea lui, ca o faclie care se aprinde."

Dumnezeu sa binecuvanteze cu pace Yerushalaimul, Cetatea Marelui Imparat!

 
La 14/9/08 2:32 a.m. , Anonymous Laurentia a spus...

Vis a vis de video:
http://www.youtube.com/watch?v=4i9N1bOoPWI&feature=related
Am o nelamurire sau intrebare.
Biserica Ortodoxa este mai buna decat cea Catolica sau sora ei Greco-Catolica?
Nu inteleg de ce atata raca si chin si consum nervos, dezbateri crude si doar pentru singurul motiv ca o persoana a luat Sfanta Impartasanie impreuna cu fratii crediciosi greco-catolici care in definitiv impartasesc acelasi crez cu fratii Bisericii Ortodoxe Romane!!!
Ce atatea schizme si disensiuni?
Stiti cat costa un minut de televiziune?
Pot sa prafrazez astfel:
Aici sunt banii dumneavoastra!

Consumam aiurea bani grei pe palavre, palavre goale!Lucrare de fan si paie!
Puteti sa meditati pe aceasta tema!
Suntem constienti ca fiecare cuvant nefolositor va fi judecat de Prea Sfantul Dumnezeu!
Intamplarea face sa lucrez in jurnalism si cunosc costurile uriase vis a vis de difuzarea emisiunilor radio si tv.
Sfantul Apostol Ioan era uimit de grozaviile pe care le vedea in Apocalipsa!Icoana vorbitoare...
A lua Numele Domnului in desert inseamna a nu reflecta caracterul Divin!
Yeshua a spus:
"Eu sunt Calea, Adevarul si Viata nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine."
Amen

 
La 14/9/08 2:44 a.m. , Anonymous Laurentia a spus...

http://www.greco-catolica.org/a357-La-Timisoara-s-a-intamplat-o-minune.aspx

26 mai 2008

COMUNICAT
La Timisoara s-a intamplat o minune

Duminica, 25 mai 2008, in prezenta Excelentei Sale Mons. Francisco Javier Lozano, Nuntiu Apostolic in Romania, a PS Alexandru Mesian, Episcop greco-catolic de Lugoj, a zeci de preoti romani si straini, si a mii credinciosi veniti din toata tara, alaturi de invitati speciali dintre care amintim dl. Gheorghe Ciuhandu, primarul Timisorii, si IPS Nicolae Corneanu, Mitropolitul ortodox al Banatului, s-a sfintit biserica greco-catolica din Timisoara cu hramul "Sf. Maria - Regina Pacii si a Unitatii".

Cu aceasta ocazie a avut loc un eveniment extraordinar, si care a onorat intreaga audienta, cu o semnificatie religioasa si istorica cel putin egala cu cea a Revolutiei anti-comuniste pornite de la Timisoara.

Conform martorilor oculari, in cadrul Sfintei Liturghii, la momentul impartasaniei, IPS Nicolae Corneanu, Mitropolitul ortodox al Banatului, a plecat din mijlocul credinciosilor si a urcat la altar, unde a cerut permisiunea de a se impartasi. Ca raspuns, Excelenta Sa Mons. Francisco Javier Lozano, Nuntiul Papal in Romania, conform traditiei, i-a dat in mana Inalt Preasfintiei Sale Nicolae Sfantul Trup, dupa care i-a fost inmanat potitul cu Sangele Domnului din care Inalt Preasfintia Sa Nicolae s-a impartasit singur.

Un eveniment similar nu s-a mai intamplat din anul 1700, cand romanii ardeleni au refacut unirea cu Biserica Catolica.

Folosim aceasta ocazie si in calitate de reprezentanti ai Memorandumului ne exprimam bucuria si credinta in bunele intentii si in dragostea frateasca cu care ne-a onorat IPS Nicolae Corneanu.

Iata ca cu aceasta ocazie, din vointa divina, suntem pusi in fata unei deschideri intre cele doua Biserici romanesti surori optinute prin rugaciune si truda din partea credinciosilor greco-catolici, romano-catolici si ortodocsi din Timisoara, care se roaga Maicii Domnului pentru unitatea romanilor. Numele Domnului fie laudat!

Pr. Cristian Terhes
Purtator de cuvant

Vasile Bouleanu
Asistent al purtatorului de cuvant

 
La 14/9/08 3:01 a.m. , Anonymous Laurentia a spus...

Dumneavoastra ati scris urmatoarele cuvinte:

"Bucuria Domnului e singura care ne încape pe toţi. Fie să fim măcar din cînd în cînd la înălţimea chemării Lui!"

14/9/08 1:11 AM

Fratii greco-catolici erau fericiti caci aveau o partasie conform citatului:
"Un eveniment similar nu s-a mai intamplat din anul 1700, cand romanii ardeleni au refacut unirea cu Biserica Catolica."

De ce a trebuit sa se strice o bucurie sincera si frumoasa cu o "gura rea" si "ochi rau"?
( Dumnezeu condamna aspru "gura rea" si "ochiul rau".
Da-ne Doamne la toti o gura de ucenic! )
De ce Doamne, de ce?
O bucurie stricata si foarte multi bani aruncati pe "apa Sambetei"!
Parfumul vietii este placut mirositor si foarte diferit de mirosul faptelor rele, cadaverice!
Dorim o Romanie plina de binecuvantarea lui Dumnezeu?
Atunci sa binecuvantam, sa iubim viata si sa facem tot ce tine de noi sa traim in pace si buna intelegere.
Sunteti de acord?

 
La 14/9/08 9:13 a.m. , Blogger Razvan Codrescu a spus...

Sînt de acord, dar cu condiţia să respectăm fiecare rînduiala Bisericii din care facem parte şi intimitatea religioasă a celuilalt.
Nu ştiu dacă Biserica Ortodoxă este mai bună decît Biserica (Greco-)Catolică, aceasta singur Dumnezeu o ştie cu adevărat, dar ceea ce ştiu eu este că nu sînt totuna (chiar dacă au fost cîndva şi poate, cu voia lui Dumnezeu, vor mai fi într-un viitor nedefinit). Dvs. adoptaţi un punct de vedere generos, dar abstract, rupt de exigenţele doctrinare şi liturgice. Nu pot să nu vă admir bunele intenţii, dar nu pot nici să vă dau dreptate. Între două Biserici este ca şi între doi oameni: putem fi buni prieteni, ne putem ajuta, putem construi împreună, putem plînge unul pe umărul celuilalt, dar sîntem totuşi doi, fiecare cu viaţa şi cu personalitatea lui proprie, cu felul lui aparte de a-şi rîndui casa, de a se îmbrăca sau de a-şi creşte copiii. Ne acceptăm cu discreţie şi înţelegere diferenţele, nu încercăm să-i impunem celuilalt pe ale noastre cînd el le are pe ale lui şi se simte bine şi împăcat cu ele. E o civilizaţie a convieţuirii, pe care dacă o respectăm în cele lumeşti, nu văd de ce n-am respecta-o - cu atît mai mult - în cele duhovniceşti.

 
La 14/9/08 10:51 p.m. , Anonymous Laurentia a spus...

Nu sunt multumita de raspunsul dvs.
Dupa cum exista Un singur Dumnezeu, o singura credinta, un singur botez tot asa exista o singura turma care il urmeaza pe Marele Pastor.
Si in mod natural exista o singura randuiala adevarata a Dumnezeului celui Viu!Adonai Tzevaot!
Psalmul 19 ne arata exactitatea si unicitatea randuielii lui Dumnezeu asa cum se manifesta ea atat in creatie cat si in Legea Sa.
Imi place tot Psalmul 19 dar versetul 8 are ceva special:
"Randuielile Domnului sunt drepte, inveselind inima.Porunca Domnului este curata, luminand ochii."
Frumoasa si trainica este randuiala Domnului.
Nu exista mai multe Biserici!Exista o singura Mireasa si un singur Mire!
Cine face parte din aceasta Mireasa unica?
Evanghelia dupa Ioan 3:3
Cuvintele Domnului nostru Iisus Mesia:
" Adevarat, adevarat iti spun:Daca cineva nu este nascut din nou ( de sus), nu poate vedea Imparatia lui Dumnezeu."
Si este absolut logic sa fie o singura Mireasa.
Cine este Mireasa???

 
La 15/9/08 12:51 a.m. , Blogger Razvan Codrescu a spus...

În absolut aveţi dreptate, dar, din păcate, noi trăim în relativul istoriei, iar creştinismul, cu împlinirile şi neîmplinirile lui în lume, stă pe o devenire complexă de două mii de ani, de care nu se poate face abstracţie peste noapte, oricît de bine intenţionaţi am fi.
Religia nu este o afacere personală lirico-sentimentală, ci se practică într-o comunitate eclezială, cu dogmele, canoanele şi ritualurile ei stabilite printr-o lunga Tradiţie. Nu eşti creştin decît în măsura în care aparţii unui cadru bisericesc, în care te-ai născut sau pe care l-ai ales, pe care-l frecventezi şi prin care te legitimezi confesional.
Nu există creştin abstract, aşa cum nu există om abstract. Omul e evreu, român, turc, chinez etc.; creştinul e ortodox, catolic, baptist, adventist etc.
E reprobabil că Biserica lui Hristos n-a rămas una singură, dar realitatea aceasta este şi nu putem să o eludăm la modul individual, măcar din simplul motiv că aşa am duce fărîmiţarea pînă la absurd.
Stă scris, de altfel, că Dumnezeu ne va judeca pe fiecare "în rîndul cetei sale" (I Cor. 15, 22-23), adică al comunităţii de credinţă căreia i-am aparţinut - şi faţă de care avem aceeaşi răspundere ca şi faţă de noi înşine.
Dacă nu sînteţi dispusă să acceptaţi aceste lucruri, atunci discuţia nu-şi mai are rostul, căci deviem de la realitate spre un fel de idealism impresionist de tip subiectiv, care nu mai e angajament religios, ci simplă stare psihică. Iar odată ajunşi aici, putem delira la nesfîrşit, cu graţie sau fără, prefăcîndu-L pe Dumnezeu într-un prizonier al subiectivităţii noastre, sau într-un simplu pretext de conversaţie "spiritualistă". Adică riscăm să pierim fiecare pe limba lui, transformînd Logosul în... logoree.

 
La 15/9/08 10:12 p.m. , Anonymous Laurentia a spus...

Cu siguranta comunicarea pierde foarte mult teren pe mess, blog, e-mail etc.
Seamana a dialogul surzilor.
Tinta mea era alta si se apare ca discutia a degenerat si a ajuns intr-un cu totul alt "loc".
Ma bucur totusi ca am avut oportunitatea de a impartasi o parte din credinta mea, din framantarile mele.
Sa fiti binecuvantat de Dumnezeul cel Viu si Adevarat - Yeshua Ha Mashia.

 
La 15/9/08 11:44 p.m. , Blogger Razvan Codrescu a spus...

Oricum, aţi adus, între atîtea comentarii uscate, o undă lirică de prospeţime şi frumuseţe răstignită, care nu se poate să nu-I placă şi lui Dumnezeu.
Am să vă păstrez în colecţia mea de miresme rare.

 
La 15/7/10 6:59 p.m. , Blogger Constantin_ox a spus...

D-le Răzvan, citesc cu mare plăcere unele dintre articolele postate pe blogul acesta ( :) ştiţi, nu-i aşa, că urmează şi... neplăcere?!..îm, pretenţios spus).
Sunt sigur că mi-aţi putea da ceva lămuriri la cuvântul care spune: "...Biserica Mea, pe care porţile iadului nu o vor birui".
Şi, ca o încununare la cele lămuritoare - pe care cu sinceritate vi le cer - aş dori să mărturisiţi care este acea biserică.
Cred că vi s-a cerut şi mai sus, dar... vă rog s-o faceţi aici.
Vorbiţi-mi de bine (cred că aveţi de unde :), sincer) şi mă iertaţi. Doamne ajută!
P.S.: Eu nu cred că există om (în sensul desăvârşit) cu un singur cap şi mai multe trupuri; nici nu cred că mai poate via cineva de va fi despicat (în una/mai multe părţi), pentru ca mai apoi un muritor să-l poată uni şi (astfel, prin deducţie logică) învia. Cu atât mai mult dacă acel cineva este Cel pururea viu. O fi fost El oare despicat (împărţit, Cel ce este întreg) atâtea secole, pentru ca... Dar să n-o lungesc, că nu mă pricep.
Vă aştept, cu drag şi nădejde în Domnul, lămuririle.

 

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]

<< Pagina de pornire