sâmbătă, mai 30, 2015

RUSALIILE: NAŞTEREA BISERICII

SUMARUL BLOGULUI


Ca şi în cazul Floriilor (Intrarea Domnului în Ierusalim), o altă mare sărbătoare creştină legată de ciclul pascal, cea a Pogorîrii Duhului Sfînt, se întîmplă să poarte în popor o denumire de origine păgînă: Rusaliile. Numele popular al acestei sărbători stă în legătură, desigur, cu vechea sărbătoare romană Rosalia (cu care s-a învecinat calendaristic), cînd morţii erau cinstiţi cu trandafiri puşi pe morminte. De altfel, în mediile tradiţionale se mai ţin pînă azi Moşii de Rusalii, crezîndu-se că sufletele morţilor/moşilor, după ce părăsesc mormintele în Joia Mare (cea de dinaintea Paştilor), se preumblă printre cei vii, înapoindu-se la locul lor fie în ajunul Rusaliilor, fie la Rusitori (pe alocuri: sărbătoare a “despărţirii de morţi”, ţinută la 7 sau 9 zile după Rusalii).
Numele oficial bisericesc al sărbătorii este Pogorîrea Duhului Sfînt, dar adeseori e denumită şi Cincizecimea – căzînd la cincizeci de zile după Înviere. În această zi duminicală (care anul acesta pică pe 31 mai) creştinătatea prăznuieşte însăşi naşterea Bisericii, marcată dumnezeieşte de pogorîrea Sfîntului Duh (“Mîngîietorul” şi “Luminătorul” mai dinainte făgăduit de Hristos), în chip de “limbi de foc”, peste adunarea apostolilor (ai căror urmaşi sînt, prin succesiune harică, toţi slujitorii Sfîntului Altar). “Veţi lua putere, venind Duhul Sfînt peste voi, şi Îmi veţi fi Mie martori în Ierusalim şi în toată Iudeea… şi pînă la marginile pămîntului” (Fapte 1, 8), le spusese Domnul ucenicilor Săi în pragul Înălţării. Şi iată că, la vremea cuvenită, “din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet, ca de suflare de vînt ce vine repede, şi a umplut toată casa unde şedeau ei. Şi li s-au arătat, împărţite, limbi ca de foc şi au şezut pe fiecare dintre ei, şi s-au umplut toţi de Duhul Sfînt şi au început să vorbească în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi” (Fapte 2, 2-4).
A doua zi de Rusalii este praznicul Sfintei Treimi. Odovania (încheierea) praznicului Sfîntului Duh este în sîmbăta următoare. 
Biserica, în sensul ei cel mai înalt, este unitatea noastră mistică şi cuminecătoare în Hristos, prin Duhul Sfînt, Care o consfinţeşte şi o veghează. Sfinţenia propovăduitoare este potenţare dumnezeiască a umanului primenit prin taina Învierii. 
Răzvan CODRESCU

marți, mai 26, 2015

DOCTOR HONORIS CAUSA PENTRU... INFANTICID!

SUMARUL BLOGULUI 
INDICE DE NUME 

Am primit și dau mai departe...


„Profesorul Moarte”


POST FESTUM

Iubite profesor care ai propus premierea infanticidului şi zoofiliei,  
iubite profesor care ai fost de acord cu această premiere,

Nu ştiu dacă sunteţi botezaţi în numele Sfintei Treimi în Biserica lui Iisus – Domnul nostru, şi poate aţi înnegrit haina botezului periculos de mult. În cazul  acesta, mai aveţi o şansă – pocăinţa.  
Poate sunteţi păgâni, animişti, atei, şi morala creştină nici nu o înţelegeţi, nici nu vi se potriveşte. Sau poate nu sunteţi nimic. Dumnezeu vă iubeşte totuși, sunteţi creaţia Lui, treziţi-vă! Hitler a fost un mic copil faţă de premiatul dumneavoastră*. El la animale nu s-a gândit. 
Sunteţi recidivişti. E pentru al doilea an când iubiţi infanticidul postnatal**.  
De ce credeţi că susţinerea infanticidului are o valoare ştiinţifică atât de mare încât să merite un premiu sau o distincție? O asemenea propunere e simplă, o poate face şi Satana.  
Eu sunt profesor universitar de bioetică. Sunt mândru că nu am lucrat în Universitatea Bucureşti, condusă de un asemenea Senat.  
În Scrierile Părinţilor Apostolici – părinţi care nu L-au cunoscut direct pe Mântuitorul întrupat, căci au trăit la scurt timp după Înălţarea Lui la ceruri, prima pagină începe aşa: ,,Există două căi: Calea Vieţii... Calea Morţii...“ – şi textul prezintă explicit ce înseamnă fiecare.  
Când profesorul Vasile Răducă a vorbit în Senat despre Calea Vieţii, aţi tăcut aproape toţi. De ce? Vă este frică de Calea Vieţii?  
Premiatul vostru are tupeu (numai aici, la Bucureşti, că aici aşa e situaţia), iar voi sunteţi laşi. Deprimantă asociere. 
Vindecarea este un proces continuu. Biserica este un spital cu oameni în curs de vindecare. E loc pentru toţi. Vă aşteptăm cu iubire în Iisus Hristos – Domnul nostru. 
La viitoarele alegeri ale cadrelor de conducere din Universitate, dacă vă prezentaţi, sper să pierdeţi, iar profesorii care gândesc sinergic cu valorile culturale şi religioase ale poporului român să poată impune în Carta Universitară datoria ca aceste valori perene să fie respectate.

Prof. Univ. Dr. Pavel CHIRILĂ
 
* Este vorba de filosoful australian Peter Singer (supranumit în presa israeliană „Profesorul Moarte”!), profesor la Princeton (Statele Unite), căruia i s-a acordat recent titlul de Doctor Honoris Causa al Universității București. [Nota R. C.]
** Aceeași distincție din partea Universității București a primit-o înainte și bioeticianul australian de origine română Julian Săvulescu, profesor la Oxford (Marea Britanie), discipol al lui Peter Singer. [Nota R. C.]

luni, mai 25, 2015

ANTOLOGIA PUNCTELOR CARDINALE (CLXI)

SUMARUL BLOGULUI


Revista Puncte cardinale a fost întemeiată în ianuarie 1991 de către veteranul de război şi fostul deţinut politic Gabriel-Iacob Constantinescu şi a apărut lunar la Sibiu, fără nici o întrerupere, timp de 20 de ani (240 de numere). Nucleul redacţional a fost alcătuit din Gabriel Constantinescu, Răzvan Codrescu, Demostene Andronescu, Marcel Petrişor şi Ligia Banea (n. Constantinescu). Generaţia închisorilor comuniste a fost sufletul revistei şi i-a dus greul. Lista alfabetică a tuturor colaboratorilor şi a sprijinitorilor mai importanţi ai revistei poate fi accesată aici. Pentru detalii despre această antologie on-line, a se citi aici. (R. C.)


2010
INTERVIU CU D-L ILIE BERGHEZAN,
preşedintele Asociaţiei 
Foştilor Deţinuţi Politici  
din județul Sibiu


Se împlinesc două decenii de cînd şi în jud. Sibiu, conform reglementărilor postdecembriste, a luat fiinţă Asociaţia Foştilor Deţinuţilor Politici. Cu acest prilej, d-l Ilie Berghezan a avut amabilitatea să ne acorde acest interviu, prin care ne-am propus să rememorăm unele aspecte din viaţa celor care, cu 65 ani în urmă, s-au opus regimului totalitar comunist, instaurat şi susţinut de baionetele armatei sovietice, asupririi şi sovietizării României. Am conceput acest demers atît pentru a readuce în memoria cititorilor sacrificiile şi jertfele martirilor căzuţi în luptele pentru idealurile libertăţii, democraţiei, dreptăţii şi independenţei patriei, dar şi ca omagiu celor ce şi-au dat viaţa pentru împlinirea acestor sfinte idealuri.
 
În urmă cu cîţiva ani, vi s-a încredinţat misiunea de onoare de a fi preşedinte al Asociaţiei Foştilor Deţinuţilor Politici din Sibiu, din care fac parte oameni care au pătimit şi s-au jertfit pentru dreptate şi adevăr. În acest context, vă rugăm să prezentaţi cititorilor cartea dvs. de vizită.
Precizez de la început că aş avea foarte multe de spus despre viaţa mea, dar şi despre cei pe care îi reprezint, ceea ce ar putea umple multe volume, şi tot nu aş putea afirma că am spus totul despre lupta noastră, despre chinurile bestiale din închisorile comuniste şi despre cei care nu au mai apucat ziua libertăţii. De aceea mă voi limita doar la cîteva repere din viaţa mea şi voi vorbi mai mult despre noi toţi, care am supravieţuit regimului de teroare comunist de după 23 august 1944. 
M-am născut la 26 august 1927, în com. Ludoş, jud. Sibiu, unde între 1934-1939 am urmat primele cinci clase. Cu toată dorinţa mea de a urma, la recomandarea învăţătorilor, un liceu deosebit, deoarece în toţi aceşti ani fusesem premiantul clasei, am îndeplinit dorinţa mamei (tata murise în 1931) de a urma o şcoală cu profil practic. Aşa că în toamna lui 1939 am intrat la Gimnaziul Industrial din Miercurea Sibiului, unde am urmat clasele 1 si a 2-a, după care şcoala a fost transferată la Gimnaziul Industrial din Sibiu, care, pe parcurs, s-a transformat în Liceu Industrial, şi pe care l-am absolvit în 1942. Dar, începînd din clasa a 5-a de liceu, am  devenit un pasionat cititor a tot felul de cărţi, mai ales a celor cu profil filosofic, sociologic, politic, chiar şi a celor comuniste, ale unor dizidenţi. Cu toate acestea, nu m-am putut apropia de această ideologie. Din contră, criticam deseori comunismul, acuzînd Uniunea Sovietică de crimele făcute în propria ţară, cît şi de imperialism, pentru faptul că în 1940 ne-a răpit Basarabia şi Bucovina de Nord. Citindu-le cărţile, am recurs la corespondenţa sau chiar la vizitarea unor personalităţi ale timpului, critici ai comunismului, cum au fost profesorul universitar P. P. Negulescu, profesorul universitar Eugeniu Speranţia, profesorul universitar D. D.Roşca, profesorul universitar Ioan Lupaş, dar mai ales episcopul greco-catolic Ioan Luciu, Mitropolit locotenent al Blajului, toţi aceştia fiind, în anii comunismului, daţi afară din universităţi, interzişi sau chiar arestaţi. Terminînd liceul în 1942 (an în care a acut loc şi stabilizarea) şi neavînd posibilităţi materiale de a urma o facultate, m-am angajat ca pedagog la Liceul Industrial, pe care-l absolvisem. Refuzînd să mă înscriu în PCR, am fost nevoit să plec de aici după două săptămîni şi m-am angajat, la 1 octombrie, la Întreprinderile Comunale din Sibiu, ca tehnician. Şi aici, refuzînd de asemenea să mă înscriu în PCR, am fost dat afară de secretarul de partid, cu care am avut, de altfel, o discuţie cam dură. De la această întreprindere, pe la începutul anului 1948, am fost angajat ca profesor suplinitor, pentru unele materii de specialitate tehnică, la Şcoala de Ucenici nr. 2 din Sibiu, la recomandarea unor foşti profesori de-ai mei. 
Cînd a început calvarul vieţii dvs., respectiv arestările, condamnările, închisorile, şi pentru ce aţi fost urmărit şi condamnat? 
La 25 martie 1948, am fost arestat, pentru prima dată, de către Siguranţa Statului (transformată în august 1948 în vestita Securitate) şi de atunci a început calvarul. După trei săptămîni de arest, în noaptea de 14 spre 15 aprilie 1948, am fost eliberat chiar de inspectorul general al Siguranţei, viitorul colonel de tristă amintire Gheorghe Crăciun.  Acesta a încercat timp de patru ore, între zece seara şi două noaptea, să mă lămurească să mă înscriu în PCR, deoarece „ar fi păcat ca un tînăr de origine socială sănătoasă şi pasionat de studiu ca mine să nu facă parte dintr-un partid unde mi se deschid mari perspective”. I-am răspuns că nu sînt convins de ideologia comunistă şi, ca atare, nu pot să joc teatru, susţinînd şi spunînd ceea ce nu cred. În cele din urmă, mi-a dat drumul, spunîndu-mi să mă mai gîndesc şi să-l caut, să mai stăm de vorbă. Fac o paranteză şi trebuie să spun că propuneri de a mă înscrie în UTC şi PCR mi s-au mai făcut şi mai înainte. De exemplu, în 1945, redactorul şef al ziarului comunist România Viitoare, studentul la Litere şi Filosofie Ioanichie Olteanu, care-mi era pedagog, mi-a propus să scriu la pagina tineretului. L-am refuzat pe aceleaşi considerente. La fel mi-a făcut propunere, ducîndu-mă chiar la judeţeana de partid pentru locuinţă, fostul meu coleg de clasă, Ioan Tiberian, ajuns mai tîrziu profesor la „Ştefan Gheorghiu”, pe care de asemenea l-am refuzat.
Ce a urmat după ce aţi fost eliberat din beciurile Siguranţei, după cele trei săptămîni de detenţie, 25 martie – 15 aprilie 1948? 
A doua zi, după eliberare, cînd m-am dus la Şcoala de Ucenici să-mi reiau slujba, mi s-a spus că locul meu fusese deja ocupat, deoarece lipsisem trei săptămîni. Acest lucru m-a revoltat şi, drept urmare, nu m-am mai dus nici la inspectorul Crăciun, ci am plecat acasă, la ţară, în com. Ludoş. În ziua de 3 iunie 1948, am fost din nou arestat chiar de inspectorul Crăciun, care a venit după mine, spunîndu-mi foarte „prietenos”: „Măi,  Ilie, tu eşti foarte periculos. Eu te ştiam că ai legături numai cu ţărăniştii şi greco-catolicii, dar văd că ai şi cu legionarii”. Ce se întîmplase? Tocmai îi scrisesem o scrisoare, înainte cu cîteva zile, consăteanului şi prietenului meu Ioan Fulea, elev la clasa a 8-a la Liceul „Gh. Lazăr” din Sibiu, şi care făcea parte din grupul Asociaţia Studenţilor Legionari din Sibiu, de a cărui existenţă ştiam şi eu, să fie atent, că au început arestările de legionari. A doua zi a fost arestat şi i-au găsit scrisoarea mea. De aici, afirmaţia lui Crăciun că am legături „şi cu legionarii”. După trei luni de anchetă despre aceste „legături subversive” cu ţărăniştii, cu episcopul Ioan Suciu, cu protopopul greco-catolic Onofrei şi cu legionarii, am fost depus la penitenciarul Sibiu. Dar în zilele de 21-25 ianuarie 1949,  în urma denunţurilor din partea unor turnători, am fost duşi din nou la Securitate, fiind supuşi unor anchete bestiale, fără să fim lăsaţi să dormim, patru zile şi patru nopţi. În luna februarie 1949, alături de un lot de 24 de elevi şi studenţi din Sibiu, am fost condamnat la 5 ani de închisoare corecţională. La începutul lunii martie 1949, am fost dus de la Sibiu la Gherla, unde am stat două luni, pînă la 1 mai 1949, cînd, în urma  unei adrese trimise de Securitatea Sibiu, am fost trimis disciplinar la Aiud şi pedepsit cu o lună de izolare, singur în celulă. După regimul obişnuit de stat în celulă şi după cîteva luni lucrate la fabrica de mobilă a Aiudului, la începutul lunii iunie 1950, am fost trimis la Canalul Dunăre-Marea Neagră, lagărele Saligny şi Poarta Albă. În iunie 1951, mi-a expirat pedeapsa de 3 ani şi aşteptam zi de zi să fiu pus în liberate. Dar iată că la sfîrşitul lunii august sînt trimis, împreună cu alţi deţinuţi în aceeaşi situaţie ca şi mine, în lagărul de muncă Capu-Midia, unde mi s-a comunicat că Ministerul Securităţii Statului mi-a mai prelungit pedeapsa cu încă un an! A trecut şi acest an şi acum, după sfîrşitul lunii august 1952, aşteptam iarăşi, zi de zi, să fiu pus în libertate. Însă, într-o zi din luna octombrie 1952, a venit în inspecţie chiar colonelul Crăciun, care era acum directorul general al lagărului de muncă de la Canal, şi, cînd a dat cu ochii de mine, s-a mirat că mi se dăduset numai un an în plus, spunînd că trebuia să mi se dea mai mult. Am început să fiu îngrijorat de faptul că acesta o să intervină să-mi prelungească pedeapsa. Dar n-a fost să fie aşa. Încît la 23 ianuarie 1953 am fost pentru a doua oară  pus n liberate, după 4 ani şi 8 luni de închisoare în loc de 3 ani, cîţi am făcut iniţial. Ajuns acasă la Ludoş, după o lună m-am dus la Sibiu, unde m-am angajat ca tehnician proiectant la Întreprinderea Balanţa. Sigur că în acest timp m-am mai întîlnit  ocazional cu foşti deţinuţi politici, purtînd diferite discuţii.inclusiv pe probleme politice. După evenimentele din Ungaria, din toamna anului 1956, Securitatea a început să intensifice urmărirea mea şi a altora. Am fost avertizat chiar de cei care erau întrebaţi despre mine, şi chiar de un fost căpitan de Securitate, fost coleg de şcoală. Ba mai mult, un fost coleg de serviciu a fost arestat trei zile şi şantajat ca să dea declaraţii compromiţătoare despre mine. Acesta mi-a spus ce s-a întîmplat.  Aşa că, după ce au strîns probabil ceva dovezi împotriva mea şi a altora, am fost arestat  pentru a treia oară, de data aceasta la Sinaia, unde îmi petreceam primul meu concediu de odihnă, şi dus la Securitatea din Braşov. După 9 luni de anchetă, pentru aceleaşi genuri de aşa-zise „infracţiuni politice”, am fost condamnat, într-un lot de 9 sibieni, la 12 ani muncă silnică, după care am fost iniţial depus la penitenciarul Codlea şi de acolo trimis la Aiud pentru a doua oară. După cîteva luni de regim celular, am ajuns din nou să lucrez în fabrică. Nu trecuseră decît trei luni şi am fost chemat de Securitatea închisorii, căpitanul Lorincz, să-mi propună să colaborez cu el.  L-am refuzat, spunîndu-i că nu mă ocup cu aşa ceva. Atunci mi-a zis: „Acum o să pleci la Securitatea de la Bucureşti, dar după aceea o să ne întîlnim iarăşi”. Am rămas uluit de veste. Dar de întîlnit, nu ne-am mai întîlnit. Ajuns la Securitatea din Bucureşti, am fost anchetat în legătură cu evenimentele din Ungaria, din 1956,  „nefiind sincer” la Braşov, chipurile că acolo nu am vorbit despre aceste evenimente şi altele.  După 11 luni de anchetă am fost condamnat, în 1962, alături de un lot de 24 de persoane din diferite părţi ale ţării, dintre care nu am cunoscut decît cîţiva, la 15 ani de muncă silnică, cu circumstanţe agravante, pentru aşa-zisa „nesinceritate” de la Braşov. După proces, am fost trimis la închisoarea Jilava, iar după 6 luni, la muncă în Balta Brăilei, lagărul Salcia, de unde am fost eliberat la 3 august 1964, în urma decretului de graţiere.  
La 3 august 1964 aţi fost eliberat pentru a 3-a oară. Ce-a urmat? Aţi intrat din nou în vizorul Securităţii? 
Ajuns la Sibiu, la 1 septembrie 1964, m-am reangajat din nou la Întreprinderea Balanţa, la acelaşi serviciu de proiectare şi pe aceeaşi funcţie, pînă în 1970, cînd am fost transferat la Institutul de Cercetări şi Proiectări pentru Mecanică Fină, de unde m-am pensionat în1991 şi unde m-am bucurat de o bună apreciere.  Trebuie să menţionez că în acest timp, mai exact în 1966, m-am căsătorit cu Lucia Florea, funcţionară la o întreprindere de industrie uşoară din Sibiu. În  anul 1962 s-a născut primul copil, Ovidiu, în prezent inginer programator la primăria unui sector din Toronto, iar în 1970 s-a născut al doilea copil, Remus, inginer-economist şi patronul  unei firme de maşini de ambalat şi etichetat din Braşov. Iar eu, după decembrie 1989, pînă în prezent, fac parte din AFDPR – Sibiu,  şi din 1990 pînă în 1998 am făcut parte din Comisia Judeţeană pentru aplicarea Decretului – Lege 118-90, în prezent fiind preşedintele acestei Asociaţii. Trebuie să mai spun că după pensionarea din 1991, colegii mai tineri de la Institutul unde am lucrat, au înfiinţat o firmă de proiectare, unde m-au luat şi pe mine, lucrînd pînă în 1998. După „a doua pensionare”, pînă în prezent, m-am ocupat de treburile familiei şi ale Asociaţiei.

***
  
Să ne întoarcem în timp şi să ne spuneţi care a fost cea mai frumoasă etapă din viaţa dumneavoastră, care se aproape de 82 de ani.   
Desigur că fiecare am avut parte în viaţă şi de zile sau etape frumoase. Cele mai frumoase zile sau etape ale vieţii au fost cele ale copilăriei şi ale şcolii. Apoi zilele cînd am fost eliberat din închisori şi, nu în ultimul rînd, ziua în care m-am căsătorit, apoi zilele în care mi s-au născut cei doi copii. 
Dar cea mai “neagră” etapă, care v-a marcat cel mai mult viaţa?  
Trebuie să vă răspund că am avut parte de mai multe etape şi zile negre în cursul vieţii mele. Cele mai negre au fost desigur, cele trei etape petrecute în securităţi, închisori şi lagăre de muncă, aproape zece ani, dintre care doi ani numai în anchetele Securităţii din Sibiu, Braşov şi Bucureşti, timp în care nu am văzut decît celulele şi camerele de anchetă, fără să fiu scos măcar o oră la aer sau la plimbare, ca alţii. În timpul anchetelor de la Securitate, mai ales la Sibiu, ca şi alţii de altfel, am fost supuşi la terori fizice (bătăi) şi psihice, care uneori au depăşit limitele rezistenţei umane, adevărate suplicii. Cele mai groaznice momente de teroare le-am trăit atunci cînd eram anchetat de faimosul colonel Gheorghe Crăciun. Acesta mi-a lăsat cea mai tristă şi murdară amintire din tot noianul de presiuni exercitate asupra mea. Era o adevărată fiară! 
Concluzionînd, să ne spuneţi cîte condamnări aţi primit, respectiv cîţi ani aţi fost “prizonier politic”? 
După cum am mai spus, am fost condamnat de 4 ori, aşa cum voi arăta acum mai detaliat. 
Prima condamnare a fost pronunţată de către Tribunalul Militar din Sibiu, prin Sentinţa nr. 121/1949, după recurs fiind condamnat definitiv la 3 ani închisoare corecţională pentru delictul de uneltire contra ordinii sociale (comuniste), conform art. 209 c. p., şi la 3 ani interdicţie corecţională.  
A doua condamnare a fost dată de Ministerul Securităţii Statului, prin Decizia nr. 622/1951, la 1 an închisoare „administrativ”, Securitatea considerînd că nu m-am „îndreptat” spre a fi pus în libertate (deci nu prin sentinţă judecătorească încadrată în vreun articol de lege). 
A treia condamnare a fost pronunţată de către Tribunalul Militar Braşov, prin Sentinţa nr. 144/1960, fiind condamnat la 12 ani muncă silnică pentru crima de uneltire contra ordinii sociale  (comuniste), conform art. 209 c.p., la 5 ani degradare civică şi la confiscarea totală a averii.  
A patra condamnare a fost pronunţată de Tribunalul Militar de Regiune Militară Bucureşti, prin Sentinţa nr. 17/1962, fiind condamnat la 15 ani de muncă silnică pentru crima de uneltire contra ordinii sociale (comuniste), conform art. 209 c.p., la 10 ani degradare civică şi confiscarea totală a averii.
Condamnarea de 12 ani a fost contopită cu cea de 15 ani, aşa că ar fi urmat să execut „numai 15 ani”. 
În urma celor 4 condamnări, am executat în total 9 ani şi 11 luni de închisoare, în două etape:  
Prima etapă, de 4 ani şi 8 luni, ca urmare a primelor două condamnări (deşi normal era să execut numai 3 ani. Dar ce era normal în regimul comunist?): 4 luni la Securitatea din Sibiu (în trei rînduri), 1 an şi 9 luni în Penitenciarele din Gherla şi Aiud, iar restul de 2 ani şi 7 luni în lagărele de muncă M.A.I. de la Canalul Dunăre-Marea Neagră (Saligny, Poarta Albă-Constanţa şi Capu-Midia). 
Din a doua etapă, ca urmare a celorlalte condamnări, cea de 12 ani contopită în cea de 15 ani, am executat numai 5 ani şi 8 luni de închisoare, fiind graţiat în 1964, prin Decretul nr. 411/1964, cînd au fost eliberaţi ultimii deţinuţi politici. Cei 5 ani şi 8 luni i-am executat: 1 an şi 8 luni la securităţile din Braşov şi Bucureşti, 1 an şi 2 luni la Penitenciarele Codlea, Aiud şi Jilava, iar restul de 2 ani în lagărul de muncă M.A.I. Salcia din Balta Brăilei.   
Vă mai reamintiţi cum era o zi de închisoare? 
Nu se poate vorbi de o anumită zi de închisoare, ele fiind diferite în funcţie de  locul de deţinere: Securitate, penitenciar sau lagăr de muncă. De exemplu, o zi de închisoare la Securitate începea la 5 dimineaţa şi se încheia la 22 seara, timp în care nu aveai voie să stai întins în pat, ci numai şezînd pe marginea lui sau făcînd cîţiva paşi în spaţiul de 8mp, în care mai erau 3-4 deţinuţi. Cînd erai dus la anchetă, ţi se puneau ochelari negri (opaci) pînă la biroul anchetatorului, iar la întoarcere de asemenea. Anchetele durau 4-5 ore. La Sibiu, în 1948-1949, faimosul torţionar, col. Gheorghe Crăciun, prefera totdeauna ca anchetele să se facă seara şi noaptea, între orele 20-24. La Braşov şi Bucureşti se făceau numai dimineaţa, între orele 8-12. Nu erai deloc scos la aer afară din celulă, ci numai la grupul sanitar (dimineaţa şi seara), tot cu ochelari. 
Deşi nu erai dus la anchetă decît de 3-4 ori pe lună (uneori 2-3 zile la rînd), aşteptarea era groaznică, neştiind niciodată cînd eşti chemat şi de ce. La Sibiu, se bătea groaznic în acea perioadă, de către Bardos, Loprich, Gole sau alţii. La Braşov şi Bucureşti se bătea mai rar, dar în timpul anchetelor erai chinuit psihic cu întrebările şi ameninţările interminabile, uneori în prezenţa a 2-3 anchetatori, care te exasperau, aducîndu-te în situaţia de a ceda nervos.  
Era vreo deosebire între programul de după gratii şi cel de la muncă? 
La închisoare, programul era acelaşi, în celule de 8mp, dar de data aceasta cîte 6-8 deţinuţi, dormind cîte 2 în paturi suprapuse. Aici te chinuiau foamea, frigul şi lipsa de comunicare cu familia, care deseori dura ani de zile, fără ca tu să ştii ceva de familie sau ea de tine. Uneori, sub influenţa acestor chinuri, stăteam ore întregi fără să comunicăm între noi. Dar cînd reuşeam să depăşim aceste situaţii, ne antrenam în tot felul de discuţii pe diferite teme, ceea ce ne mai uşura suferinţele.  
La muncă a fost foarte greu. În prima fază, la Canalul Dunăre-Marea Neagră, în lagărul de muncă eram cazaţi pe priciuri (mai tîrziu pe paturi) cîte 80-100 de oameni într-o baracă. O zi, fie iarnă, fie vară, începea la 4 dimineaţa şi se termina la 21. Plecarea la muncă se făcea între orele 5:30 – 6:30, iar întoarcerea între orele 18:30 – 19:30, depindea de distanţa pînă la locul de muncă, deplasarea făcîndu-se fie pe jos, fie cu vagoane descoperite sau vagoane de marfă. 
Fiecare brigadă era însoţită de trupe de Securitate pentru paza exterioară a locului de muncă şi de miliţieni sau de „caralii”, cum li se spunea, care ne supravegheau în timpul lucrului şi ne ameninţau cu carcera, alteori şi cu bătaia şi tăierea raţiei de mîncare de seara, în cazul neîndeplinirii normei, care de multe ori era peste puterile noastre, neputînd realiza 4-5 mc de pămînt săpat şi cărat cu roaba sau cu vagoneţi la 100-150 de metri, pentru a fi scos din albia canalului.  
În a doua fază, în Balta Brăilei, am lucrat la ridicarea de diguri pentru a scoate de sub ameninţarea apelor zecile de mii de hectare redate „agriculturii socialiste”. Aici nu se lucra iarna, decît în diferite ateliere, deoarece pămîntul fiind îngheţat, nu se putea folosi pentru diguri, ci numai primăvara, înainte de creşterea apelor Dunării. În restul timpului lucram la prăşit porumb şi alte plante agricole, precum şi la recoltarea lor, care de cele mai multe ori se făcea manual şi dura pînă în decembrie. 
Cum aţi reuşit să rezistaţi acelor bestiale metode torţionare şi întregului regim inuman din închisorile comuniste? 
Noi am avut un singur crez, de la care nu ne-am abătut, chiar dacă ne-ar fi pus în faţa plutonului de execuţie: libertate, adevăr, democraţie, eliberare de comunism, jertfă pentru patrie; apoi credinţa în Dumnezeu nu ne-a părăsit niciodată, chiar şi în cele mai groaznice postúri, atunci Îi rosteam numele în gînd şi aşteptam mila lui. Faptul că toţi eram uniţi, indiferent de poziţia socială, de vîrstă, de ocupaţie, că ne simţeam toţi camarazi de suferinţă, că ne îmbărbătam unul pe altul, că preoţii, arestaţi şi ei, ne-au fost de un real ajutor, propovăduind cuvîntul lui Dumnezeu printre noi, toate acestea au fost decisive. Iar speranţa că vom învinge nu ne-a părăsit niciodată.

***

Ce amintiri mai păstraţi despre foştii dumneavoastră camarazi de penitenciar? 
Pentru majoritatea prietenilor şi camarazilor întîlniţi prin securităţi, închisori şi lagăre de muncă, păstrez o deosebită stimă şi consideraţie. Am întîlnit pe acolo oameni de toate categoriile şi profesiunile, de la ţărani şi muncitori pînă la profesori universitari sau foşti demnitari, generali şi ofiţeri, care au avut un comportament exemplar. Cum au fost arhitectul Enescu şi inginerul Ghiolu, ambii profesori universitari şi foşti subsecretari de stat în guvernul Antonescu, cu care am lucrat în fabrica de la Aiud. Sau arhitectul Constantin Joja, unul din eminenţii arhitecţi ai Bucureştiului, autor de cărţi de specialitate, cu care am lucrat la Capu-Midia, dormind unul lîngă altul. Nimeni altul decît fratele comunistului Athanasie Joja, academician şi fost viceprim-ministru în guvernul I. Gh. Maurer în acea perioadă. 
Am mai întîlnit oameni deosebiţi, cum au fost avocatul Augustin Bidianu din Sibiu, subsecretar de stat în guvernul Gigurtu în 1940, şi profesor universitar George Scherg, şef al catedrei de limbă germană la Universitatea din Cluj, cu amîndoi stînd în aceeaşi celulă la Securitatea din Braşov în 1959-1960.  De asemenea pe Viorel Tănase, care a trecut de 100 de ani.
Nu mai vorbesc de camarazii şi prietenii mei din cele trei loturi, ca farmacista Ancuţa Bînda (Banea), Dumitru Banea, preot Ioan Florea, Ioan Fulea, Octavian Balaban, Traian Mitratan, Ilie Popa, Ilie Dumitrescu, Aurel Leşanu, Cornel Deneşan, Septimiu Rîmboiu, Luca Călvarăşan, Mircea Ovidiu Mureşan şi alţii, alături de care mi-am petrecut cei mai frumoşi ani din viaţă. 
Care au fost determinările politico-sociale ale înfiinţării Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din judeţul Sibiu şi ce obiective şi-a propus să realizeze? 
Imediat după evenimentele din decembrie 1989, la începutul lunii ianuarie 1990, după ce a luat fiinţă Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici din România, o seamă de foşti deţinuţi politici din Sibiu, în frunte cu Aurel Maxim, Liviu Popa, Grigore Lechinţan, Gabriel Constantinescu şi subsemnatul, sub lozinca „Uniţi în suferinţă, uniţi în libertate”, în prezenţa a peste 600 de foşti deţinuţi politici întruniţi la Casa Armatei, am pus bazele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici – filiala Sibiu, sub preşedinţia judecătorului Grigore Lechinţan, fost deţinut politic, veteran şi invalid de război, şi un comitet compus din cei amintiţi mai sus, secretar fiind d-l Zaharie Urdea, care îndeplineşte cu cinste această funcţie şi în prezent. Preşedinţii s-au mai schimbat pe parcurs, după Grigore Lechinţan urmînd Aurel Maxim, preot Gheorghe Bogdan şi, în prezent, autorul acestui interviu. 
Scopul a fost acela de a ne afilia Asociaţiei pe ţară şi a ne însuşi obiectivele comune, care au fost: condamnarea regimului comunist, ca regim de teroare şi dictatură; deconspirarea Securităţii ca poliţie politică; anularea din oficiu a tuturor condamnărilor politice (ceea ce, din păcate, nu s-a înfăptuit) şi repunerea în drepturi a tuturor foştilor deţinuţi politici, şi mai ales a acelora cărora în mod abuziv li s-au confiscat averile sau li s-au aplicat alte sancţiuni de către regimul comunist, cu interzicerea practicării unor profesiuni ca: preot, profesor, magistrat, ofiţer şi altele.   
Cîţi membrii au fost luaţi în evidenţă la înfiinţarea Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din judeţul Sibiu (pe sexe, medii: urban-rural) şi cîţi mai supravieţuiesc în prezent? 
Înainte de a răspunde la această întrebare, trebuie să fac mai întîi unele precizări. Din Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici fac parte diferite categorii de persoane, persecutate de regimul comunist sub diferite forme, aşa cum îi voi arăta în ordine cronologică:
a) Foştii prizonieri de război, capturaţi de către URSS, după 23 august 1944, adică după încheierea ostilităţilor din partea României, şi ţinuţi la munci forţate în regim de condamnaţi politici, între 1-5 ani. Din păcate, dintre cei circa 150 000 de prizonieri, mulţi au murit în URSS, în ţară întorcîndu-se foarte puţini şi, culmea ironiei şi a barbariei comuniste, unii dintre ei au fost luaţi de la graniţă şi aruncaţi în temniţele comuniste pentru mulţi ani, mai ales ofiţeri şi generali, unde şi-au găsit sfîrşitul. 
b) Etnicii germani (circa 50 000) saşi, dar mai ales multe femei, deportaţi în ianuarie 1945 în URSS la munci de reconstrucţie, unde au murit mulţi, iar supravieţuitorii s-au întors în ţară după 1-5 ani. 
c) Diferiţi fruntaşi ai partidelor Naţional-Ţărănesc, Naţional-Liberal şi Social-Democrat. 
d) Marea masă de legionari, din care mulţi elevi de liceu şi studenţi arestaţi începînd cu noaptea de groază din 14 spre 15 mai 1948.
e) Parte din preoţii şi credincioşii greco-catolici care, în toamna lui 1948, au refuzat să-şi lepede credinţa şi să renunţe la bisericile lor. 
f) Unii membri ai cultelor şi sectelor religioase. 
g) Strămutaţii din diferite oraşe şi sate pe motiv că sînt capitalişti sau chiaburi, casele lor fiind luate  de autorităţile comuniste pentru diferite destinaţii. Mulţi ţărani care s-au opus colectivizării. 
h) Urmaşii celor de mai sus (soţ sau soţie). 
În timpul cît a funcţionat comisia judeţeană pentru aplicarea decretului 118/90, din care au făcut parte şi următorii membri ai Asociaţiei: Grigore Lechinţan, Liviu Popa, Zaharie Urdea, Nicolae Dobrotă şi subsemnatul, au trecut prin mîinile noastre, din 1990 pînă în 1998, peste 4200 de dosare cu astfel de cazuri. 
Majoritatea au fost bărbaţi din oraşele Sibiu şi Mediaş, circa 3000 de persoane de toate profesiile, iar restul de 1700 de femei de etnie germană deportate, în URSS, condamnate politic sau strămutate, precum şi urmaşele celor de la punctele 1-7. Desigur, mulţi au fost şi din comunele judeţului. 
În prezent, după evidenţele noastre, mai existăm cu toţi circa 500, dintre care foşti deţinuţi politici propriu-zişi – circa 80. 

***

Puţini oameni ştiu că, în urmă cu 60 ani, în pădurea Dumbrava Sibiului, în noaptea de 28-29 octombrie 1949, a avut loc unul dintre cele mai dramatice masacre al unor luptători din rezistenţa armată, care se împotriveau regimului totalitar comunist şi dominaţiei sovietice. Vă rog să faceţi o evocare a acelui moment eroic şi cum l-aţi imortalizat pentru posteritate? 
Într-adevăr, la 10 ianuarie 1994, după lungi demersuri ale asociaţiei noastre, s-a aprobat efectuarea de săpături în marginea de sud a Cimitirului Central din Sibiu (la indicaţiile omului de omenie Ion Silaghi, fostul gropar, refugiat în 1940 din Ardealul cedat Ungariei horthiste) pentru descoperirea rămăşiţelor pămînteşti ale celor 7 deţinuţi politici, în frunte cu maiorul Nicolae Dabija (decorat cu Ordinul Mihai Viteazul cu Spade, clasa a III-a, pentru fapte de arme, în luptele purtate pe frontul de Est şi de Vest, de la 22 iunie 1941 la 9 mai 1945), luptători anticomunişti din Munţii Apuseni, condamnaţi la moarte de curtea marţială a Corpului 6 Teritorial din Sibiu în 1949, executaţi prin împuşcare şi aruncaţi într-o groapă comună, fără nici un semn distinctiv. Toată operaţiunea s-a desfăşurat sub directa conducere a aceluiaşi colonel de tristă amintire, amintit în alte contexte, Gheorghe Crăciun, respectiv executarea celor 7 deţinuţi politici, transportarea lor de la locul execuţiei cu căruţa şi depunerea lor în groapa comună din cimitir. De regulă, execuţiile se efectuau la lumina zilei. În cazul celor 7 eroi, sus-numitul colonel Gheorghe Crăciun a considerat ca această crimă să aibă loc în miez de noapte, fără a lăsa posibilitatea unor bănuieli care-l puteau viza. Doar oamenii care locuiau în acele case din pădure (Oraca) au fost treziţi din somn de focurile de armă care tocmai seceraseră vieţile celor 7 condamnaţi. 
Săpăturile din 1994 au fost executate sub supravegherea prim-procurorului militar, colonelul Anton Socaciu, şi a procurorului criminalist Nicolae Ihore, precum şi în prezenţa foştilor deţinuţi politici. După cîteva zile de săpături, au fost descoperite şapte schelete umane, complet descompuse şi împrăştiate, iar după analizele şi investigaţiile criminalistice au fost spălate conform tradiţiei creştine şi, după o reconstituire aproximativă, fiecare schelet a fost pus într-un sac, apoi toate într-un sicriu de lemn, depus la Capela Catolică, pînă la terminarea criptei şi a monumentului acestor eroi.
Ceremonia religioasă de sfinţire a criptei şi a monumentului funerar eroic (ridicate pe locul unde au fost descoperite aceste rămăşiţe), precum şi ceremonia de înhumare a sicriului cu rămăşiţele pămînteşti ale celor şapte eroi anticomunişti (Nicolae Dabija, 42 ani – maior; Traian Mihălţan, 35 ani – lăcătuş-mecanic; Ioan Scridon, 32 ani – plugar; Titus Onea, 24 ani – student anul 4 Facultatea de Medicină; Augustin Raţiu, 26 ani – plugar; Silvestru Bolfea, 50 ani – plugar, şi Gheorghe Opriţă, 22 ani – plugar) au avut loc duminică 11 septembrie 1995, în prezenţa a peste o mie de participanţi, foşti deţinuţi politici din diferite părţi ale ţării, rude, cunoscuţi şi alţi reprezentanţi ai autorităţilor locale, ai partidelor şi organizaţiilor înfiinţate după 1989. 
Slujba religioasă a fost oficiată de un sobor de preoţi ortodocşi şi greco-catolici, în frunte cu preoţii Ioan Vladovici şi Gheorghe Bogdan, foşti deţinuţi politici. Trebuie menţionat că acesta a fost un prim lot din cei peste 190 de intelectuali, muncitori şi ţărani condamnaţi fie la moarte, fie la ani grei de închisoare, care au făcut parte din sau au sprijinit Organizaţia Frontului Apărării Patriei Române, organizaţie care a activat şi acţionat în regiunea Munţilor Apuseni, între anii 1947-1949, sub conducerea maiorului erou Nicolae Dabija, şi pe care îi comemorăm în fiecare an de Ziua Eroilor. 
Vă rog să arătaţi care sînt împlinirile Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din judeţul Sibiu în ceea ce priveşte cinstirea eroilor care şi-au pierdut viaţa în lupta împotriva regimului totalitar comunist? 
Aşa cum am arătat mai înainte, la ora actuală Asociaţia noastră are din ce în ce mai puţini membri şi din ce în ce mai îmbătrîniţi. Ca atare, şi activitatea comitetului de conducere e din ce în ce mai redusă, ea limitîndu-se la acordarea de asistenţă specifică Asociaţiei noastre, membrilor ei, precum şi participarea la unele manifestaţii ale AFDPR din ţară şi unele ajutoare băneşti în diferite cazuri. Ca să fiu mai explicit cu aceste probleme, trebuie să adaug că asociaţia noastră, în perioada post-decembristă, a participat la unele acţiuni, cum au fost:
a) Construirea Mausoleului de la Aiud, construcţie iniţiată de regretatul inginer Gheorghe Brahonschi, fost deţinut politic, la care Asociaţia noastră a contribuit financiar în mod substanţial, alături de AFDPR-Alba. 
b) Ridicarea monumentului funerar-eroic în memoria Victimelor Comunismului amplasat în Cimitirul Central din Sibiu, la iniţiativa fostului preşedinte al Asociaţiei, preot Gheorghe Bogdan.
c) Acordarea de ajutoare băneşti pentru monumentul Elisabetei Rizea, de la Nucşoara; pentru memorialul ce urmează a se realiza la Jilava; pentru monumentul din Cluj al foştilor deţinuţi politici; pentru construirea bisericilor greco-catolice din Aiud, Cluj, Sibiu şi pentru schitul ortodox de la Răşinari. 
d) Şase burse pentru studenţii din Basarabia şi Bucovina de Nord. 
e) Ajutoare băneşti pentru masa săracilor de la bisericile de pe strada Dealului şi Valea Aurie. 
Ar fi interesant pentru cititorii să afle dacă aveţi membri ai Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din judeţul Sibiu care să-şi fi depănat amintirile în cadrul unor monografii din anii de luptă şi din închisorile comuniste, spre a fi lăsate moştenire generaţiilor de azi şi de mîine? 
Cîţiva foşti deţinuţi politici şi-au aşternut pe hîrtie amintirile, confesiunile şi comentariile în legătură cu fenomenul comunist şi viaţa din lagăre şi închisori, cum sînt: Gabriel Constantinescu – Gîlceava anticomunismului cu lumea; Ion Halmaghi – Memoriile viitorului; pr. Zosim Oancea – Închisorile unui preot ortodox; Constantin Iorgulescu – Memoria ca exerciţiu de uitare, 4 volume (Tîrgşor, Jilava, Aiud, Canal); dr. Flor Strejnicu – Din lupta exilului românesc în Spania; Aurel Maxim – Amintiri din temniţele comuniste; Luca Călvărăsan – Istoria în lacrimi, 2 volume; Dumitru Banea – Acuzat, martor, apărător, în procesul vieţii mele; Tiberu Hentea – De la Cotul Domnului la Aiud; Octavian Nicolae – De la Poarta Albă la Păltiniş; prof. Vasile Hanu – Confesiune. Merită să amintim faptul deosebit de important că la Sibiu apare periodicul Puncte Cardinale, al cărui director a fost timp de două decenii regretatul Gabriel Constantinescu, în care sînt evocate aspectele trăite de foştii deţinuţi politici în anii regimului totalitar comunist, actualitatea politico-economică şi cultural-socială a României la zi, evocarea unor reprezentanţi de frunte ai mişcării de rezistenţă anti-comunistă, din ţară şi de peste hotare. 
Cum percepeţi  situaţia României în perioada post-decembristă? 
În România, în perioada post-decembristă, sfintele idealuri pentru care am luptat şi ne-am jertfit cu 65 de ani în urmă, cei din generaţia mea, dar şi sîngele vărsat de generaţia revoluţiei din decembrie 1989, au fost împlinite parţial şi, ca atare, generaţiile de astăzi şi de mîine vor avea încă mult de luptat pentru acele idealuri de libertate, dreptate, adevăr şi prosperitate. 
Iar ca încheiere, ce pot să spun mai potrivit decît să reactualizez cele spuse la vremea lui de Corneliu Zelea Codreanu, şi anume că este cea mai mare dezamăgire că pe jertfele şi suferinţele celor care au trecut prin război, închisori şi evenimentele sîngeroase din decembrie 1989, şi care au visat o altfel de ţară, s-au ridicat nişte găşti de escroci şi hoţi, mai hapsîni şi mai hrăpăreţi decît cei din trecut, fără frică de Dumnezeu şi ruşine faţă de oameni, care ne-au condus şi ne conduc către o adevărată decădere morală, socială şi economică a ţării, cu o îmbogăţire nejustificată a unora şi tot cu o nejustificată pauperizare a altora. 
Dacă aveţi de transmis un mesaj foştilor deţinuţi politici cu care aţi pătimit şi aţi suportat terorile închisorilor regimului totalitar comunist... 
Da, le doresc multă sănătate, să nu abandoneze crezul nostru pentru care ne-am ridicat în luptă şi ne-am jertfit cu 65 ani în urmă, să nu-şi părăsească speranţa pentru o viaţă mai bună, aşa cum am dorit-o noi, care am fost în măsură să ne jertfim viaţa şi sîngele. Iar generaţiilor tinere de azi şi de mîine le adresez îndemnul să ne urmeze exemplul, pentru că ţara are nevoie de mintea şi faptele lor, să poposească la Cimitirul Eroilor din pădurea Dumbrava Sibiului, să aprindă o lumînare pe placa tombală care adăposteşte trupurile celor 7 eroi ce se odihnesc acolo, la margine de cimitir, şi să nu pregete de a citi cărţile memorialistice care s-au scris de către cei care au scapăt cu viaţă din anii grei ai regimului totalitar comunist. Ele oferă adevărate lecţii de istorie vie pentru toate generaţiile de urmaşi, iar faptele şi jertfele acestora să-i călăuzească în lupta pentru împlinirea idealurilor sfinte ale libertăţii, suveranităţii, independenţei şi prosperităţii României. 
Să vă audă Dumnezeu. Vă mulţumesc.

A consemnat 
Col (r) Victor Neghină

* Col (r) Victor Neghină. „Interviu cu d-l Ilie Berghezan, președintele Asociației Foștilor Deținuți Politici din județul Sibiu”, în Puncte cardinale, anul XX, nr. 3/231, martie 2010, p. 7; nr. 4/232, aprilie 2010, p. 10; nr. 5/233, mai 2010, p. 6; nr. 6/234, iunie 2010, p. 6.


Mai puteţi citi pe acest blog:

* Antologia Punctelor cardinale (I) – "Cine se teme de naţionalism?" (1991)
* Antologia Punctelor cardinale (II) – Interviu cu Părintele Calciu (1991)
* Antologia Punctelor cardinale (III) – "Mircea Eliade – «credinciosul fără Dumnezeu»?" (1992)
* Antologia Punctelor cardinale (IV) – "Fiziologia trepăduşului" (1992)
* Antologia Punctelor cardinale (V) – "«Resurecţia» lui Nichifor Crainic între bucurie şi dezamăgire" (1992)
* Antologia Punctelor cardinale (VI) – "Necesara despărţire a apelor" (1993)
* Antologia Punctelor cardinale (VII) – "Distincţii necesare" (1993)
* Antologia Punctelor cardinale (VIII) – "Spiritul viu al dreptei" (1993)
* Antologia Punctelor cardinale (IX) – "Dimensiunea transcendentă a politicului: Mişcarea Legionară" (1994)
* Antologia Punctelor cardinale (X) – "Necesitatea unei viziuni de dreapta..." (1994)
* Antologia Punctelor cardinale (XI) – "Apelul unui licean către «oastea naţionalistă»" (1995)
* Antologia Punctelor cardinale (XII) – "Confruntarea dintre Memorie şi Uitare" (1995)
* Antologia Punctelor cardinale (XIII) – "Martin Luther şi evreii..." (1995)
* Antologia Punctelor cardinale (XIV) – "Dreptatea d-lui Pleşu" (1996)
* Antologia Punctelor cardinale (XV) – "Pe marginea unei decepţii" (1996)
* Antologia Punctelor cardinale (XVI) – "Unde d-l Pleşu nu mai are dreptate" (1996)
* Antologia Punctelor cardinale (XVII) – "Viaţa – proprietate de stat" (1996)
* Antologia Punctelor cardinale (XVIII) – "Sensul unităţii creştine" (1996)
* Antologia Punctelor cardinale (XIX) – "Căderea Cuvîntului în cazuri" (1996)
* Antologia Punctelor cardinale (XX) – "O reacţie a d-lui Patapievici" (1996)
* Antologia Punctelor cardinale (XXI) – "San Juan de la Cruz: Romances" (1997)
* Antologia Punctelor cardinale (XXII) – "Inchiziţia marxistă împotriva lui Mircea Eliade" (1997)
* Antologia Punctelor cardinale (XXIII) – "Domnul Petru Creţia şi «legionarul de 1,65»" (1997)
* Antologia Punctelor cardinale (XXIV) – "Iarba verde de acasă…" (1997)
* Antologia Punctelor cardinale (XXV) – "Doar o vorbă să-ţi mai spun…" (1997)
* Antologia Punctelor cardinale (XXVbis) – "«Doar o vorbă să-ţi mai spun...»" (1996)
* Antologia Punctelor cardinale (XXVI) – "Nici printre evrei n-a lipsit admiraţia pentru Codreanu!" (1997)
* Antologia Punctelor cardinale (XXVII) – "Între zoón politikón şi homo religiosus" (1997)
* Antologia Punctelor cardinale (XXVIII) – "Apocalipsa şi ştiinţa" (1997)
* Antologia Punctelor cardinale (XXIX) – "Stafia comunismului la Paris"   (1998)
* Antologia Punctelor cardinale (XXX) – "«Dogma capitală» a «Noii Ordini Mondiale»" (1998)
* Antologia Punctelor cardinale (XXXI) – "Falimentul speranţei" (1998)
* Antologia Punctelor cardinale (XXXII) – "Masoneria şi organizaţiile internaţionale" (1998)
* Antologia Punctelor cardinale (XXXIII) – "Ispita «iubirii»" (1998)
* Antologia Punctelor cardinale (XXXIV) – "Apostrof-area ca asasinat moral" (1998)
* Antologia Punctelor cardinale (XXXV) – "Fabulă cu trandafir" (1998)
* Antologia Punctelor cardinale (XXXVI) – "Biserica să nu se teamă de puternicii zilei!" (1998)
* Antologia Punctelor cardinale (XXXVII) – "Aspecte ale dialogului religie-cultură…" (1999)
* Antologia Punctelor cardinale (XXXVIII) – "Puncte cardinale 100": "La aniversară", "Măcel de Buna Vestire", "Marginalii" (1999)
* Antologia Punctelor cardinale (XXXIX) – "Cronica unei gafe editoriale" (1999)
* Antologia Punctelor cardinale (XL) – "Epica Holocaustului…" (1999)
* Antologia Punctelor cardinale (XLI) – "Lecţia americană" (1999)
* Antologia Punctelor cardinale (XLII) – "Demonizarea Americii" (1999)
* Antologia Punctelor cardinale (XLIII) – "«Dictatura bunului simţ»…" (1999)
* Antologia Punctelor cardinale (XLIV) – "În sfîrşit, Acasă…" (1999)
* Antologia Punctelor cardinale (XLV) – "Anul Eminescu", "Oda (în metru antic): deschiderea nivelelor de receptare" (2000)
* Antologia Punctelor cardinale (XLVI) – "Cine eşti dumneata, domnule Neştian?" (2000)
* Antologia Punctelor cardinale (XLVII) – "Demitizarea" (2000)
* Antologia Punctelor cardinale (XLVIII) – "Maxime Egger: Cum am devenit ortodox" (2000)
* Antologia Punctelor cardinale (XLIX) – "Marea iertare" (2000)
* Antologia Punctelor cardinale (L) – "Maica Mihaela" (2000)
* Antologia Punctelor cardinale (LI) – "Un luceafăr pe columna cezarilor" (2000)
* Antologia Punctelor cardinale (LII) – Interviu cu Alain de Benoist (2000)
* Antologia Punctelor cardinale (LIII) – "Radu Gyr sau despre gratuitatea eroismului" (2000)
* Antologia Punctelor cardinale (LIV) – "Supără realitatea sau formularea ei?" (2000)
* Antologia Punctelor cardinale (LV) – "Marginalii la o scrisoare a lui Mircea Eliade" (2000)
* Antologia Punctelor cardinale (LVI) – "Odihna de Eminescu" (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LVII) – "Mesianismul Dreptei" (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LVIII) – "Misiunea românilor în istorie" (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LIX) – "Obligaţiile unei conştiinţe morale" (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LX) – "Naţionalismul şi România de azi", "Menirea generaţiei noastre" (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LXI) – "Lichidarea unei legende" (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LXII) – "Pentru o Europă unită a naţiunilor" (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LXIII) – "Kitsch-ul în literatura politică naţionalistă" (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LXIV) – "Despre a fi altfel" (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LXV) – "Pentru un naţionalism european" (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LXVI) – "Caracterul naţional al Ortodoxiei" (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LXVII) – "Un evreu renegat avertizează America" (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LXVIII) – "In memoriam: Horia Bernea", "Muzeul Ţăranului Român după Horia Bernea" (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LXIX) – "Europa lui Hristos" (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LXX) – "Ziua judecăţii" (2002)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXI) – "Interviu cu istoricul Neagu Djuvara" (2002)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXII) – "Elitele şi partidele politice" (2002)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXIII) – "Revolta «omului recent»" (2002)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXIV) – "Naţionalism şi democraţie" (2002)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXV) – "Perversiunea naţional-comunistă" (2002)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXVI) – "Isteria antifascistă" (2002)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXVII) – "Moştenirile lui Horia Bernea" (2002)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXVIII) – "Veşti triste din Spania" (2002)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXIX) – "Mai bine prea tîrziu decît niciodată!" (2002)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXX) – "Centenarul Petre Ţuţea (1902-2002)" (2002)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXXI) – "Rost – «manifestul românesc» al unei noi generaţii" (2002)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXXII) – "Istoria în actualitate: Penele Arhanghelului" (2003)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXXIII) – "Cultul monştrilor" (2003)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXXIV) – "Nu-i pace sub măslini..." (2003)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXXV) – "Aceşti evrei visători şi utopiile lor păguboase" (2003)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXXVI) – "De la vulgaritate la perversiune" (2003)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXXVII) – "Dimensiunea cosmică a dorului" (2003)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXXVIII) – "Călătorie în «buricul pămîntului»" (2003)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXXIX) – "Taina fratelui" (2003)
* Antologia Punctelor cardinale (XC) – "Conceptul de medicină creştină" (2003)
* Antologia Punctelor cardinale (XCI) – "Cazul Paulescu văzut cu ochii altora" (2003)
* Antologia Punctelor cardinale (XCII) – "Political correctness?" (2003)
* Antologia Punctelor cardinale (XCIII) – "Tîlcuirea patristică a Psalmului 50" (2003)
* Antologia Punctelor cardinale (XCIV) – "Un clown pentru Nobel?" (2004)
* Antologia Punctelor cardinale (XCV) – "Chilia isihastului în lume" (2004)
* Antologia Punctelor cardinale (XCVI) – "Paul Goma «antisemit»?" (2004)
* Antologia Punctelor cardinale (XCVII) – "Catedrala Mîntuirii Neamului..." (2004)
* Antologia Punctelor cardinale (XCVIII) – "Mircea Dinescu între ignoranţă şi abjecţie" (2004)
* Antologia Punctelor cardinale (XCIX) – "August roşu: circ fără pîine" (2004)
* Antologia Punctelor cardinale (C) – "«Insurecţia» de la 23 august văzută prin ochii unui soldat german" (2004)
* Antologia Punctelor cardinale (CI) – "Erosul care mişcă lumile" (2004)
* Antologia Punctelor cardinale (CII) – "Sfinţita rugăciune" (2004)
* Antologia Punctelor cardinale (CIII) – "Păcatul lui Onan" (2005)
* Antologia Punctelor cardinale (CIV) – "Dante, Infernul, Cîntul XXXIV" (2005)
* Antologia Punctelor cardinale (CV) – "Acatistul Sfinţilor Români din închisori" (2005)
* Antologia Punctelor cardinale (CVI) – "Giulgiul din Torino: o provocare perpetuă" (2005)
* Antologia Punctelor cardinale (CVII) – "Tentative de purificare" (2005)
* Antologia Punctelor cardinale (CVIII) – "La despărţirea de Papa Ioan Paul II..." (2005)
* Antologia Punctelor cardinale (CIX) – "Cine a fost Teodor M. Popescu?" (2005)
* Antologia Punctelor cardinale (CX) – "Cuvînt prevenitor despre idolatrie şi magie" (2005)
* Antologia Punctelor cardinale (CXI) – "Cultul eroilor la români" (2005)
* Antologia Punctelor cardinale (CXII) – "Miza unui linşaj mediatic" (2005)
* Antologia Punctelor cardinale (CXIII) – "Biblia lui Robespierre" (2005)
* Antologia Punctelor cardinale (CXIV) – "Imoralitatea apartenenţei la francmasonerie" (2005)
* Antologia Punctelor cardinale (CXV) – "Împotriva falsului ecumenism" (2005)
* Antologia Punctelor cardinale (CXVI) – "De la Facere la Apocalipsă" (2005)
* Antologia Punctelor cardinale (CXVII) – "O uşă interzisă" (2005)
* Antologia Punctelor cardinale (CXVIII) – "Pe marginea unei blasfemii" (2006)
* Antologia Punctelor cardinale (CXIX) – "Un portret al Căpitanului la copilărie" (2006)
* Antologia Punctelor cardinale (CXX) – "«Am vrut să-l împuşc pe Ceauşescu»" (2006)
* Antologia Punctelor cardinale (CXXI) – "Ciobanul şi «futelniţa»" (2006)
* Antologia Punctelor cardinale (CXXII) – "Luciferismul de larg consum" (2006)
* Antologia Punctelor cardinale (CXXIII) – "Adevărata dramă de la Petru-Vodă" (2006)
* Antologia Punctelor cardinale (CXXIV) – "În jurul unei neînţelegeri" (2006)
* Antologia Punctelor cardinale (CXXV) – "Ofensiva homosexualilor" (2006)
* Antologia Punctelor cardinale (CXXVI) – "Ultima biruinţă a lui Ştefan cel Mare" (2006)
* Antologia Punctelor cardinale (CXXVII) – "«Sfîntul» Mişa din Clejani" (2006)
* Antologia Punctelor cardinale (CXXVIII) – "Memento Gulag în Vendeea" (2006)
* Antologia Punctelor cardinale (CXXIX) – "La plecarea dintre noi a Părintelui Calciu" (2006)
* Antologia Punctelor cardinale (CXXX) – "Tinereţe fără bătrîneţe" (2006)
* Antologia Punctelor cardinale (CXXXI) – "O nouă carte la Editura Puncte Cardinale..." (2006)
* Antologia Punctelor cardinale (CXXXII) – "Despre poziţia Bisericii faţă de stăpînire" (2007)
* Antologia Punctelor cardinale (CXXXIII) – Două traduceri din Annick de Souzenelle (2007)
* Antologia Punctelor cardinale (CXXXIV) – "Suferinţa ca binecuvîntare" (2007)
* Antologia Punctelor cardinale (CXXXV) – "Cele trei atacuri ale diavolului asupra lui Hristos" (2007)
* Antologia Punctelor cardinale (CXXXVI) – "Luciferismul în ţara lui Caragiale" (2007)
* Antologia Punctelor cardinale (CXXXVII) – "Sperietoarea şi modelul" (2007)
* Antologia Punctelor cardinale (CXXXVIII) – "José Antonio Primo de Rivera..." (2007)
* Antologia Punctelor cardinale (CXXXIX) – "(De) ce uită Occidentul?" (2007)
* Antologia Punctelor cardinale (CXL) – " Principale diferenţe între Catolicism şi Ortodoxie"; "O istorisire de demult..." (2008)
* Antologia Punctelor cardinale (CXLI) – "Poezia carcerală (1): Valeriu Gafencu" (2008)
* Antologia Punctelor cardinale (CXLII) – "Adevăr, Biserică, ecumenism" (2008)
* Antologia Punctelor cardinale (CXLIII) – "De la un tînăr cititor al Punctelor cardinale" (2008)
* Antologia Punctelor cardinale (CXLIV) – "Poezia carcerală (2): Radu Gyr" (2008)
* Antologia Punctelor cardinale (CXLV) – "Paul Goma – lupul singuratic" (2008)
* Antologia Punctelor cardinale (CXLVI) – "Biserica şi Securitatea" (2008)
* Antologia Punctelor cardinale (CXLVII) – "Poezia carcerală (3): Nichifor Crainic" (2008)
* Antologia Punctelor cardinale (CXLVIII) – "De la ecumenism la apostazie" (2008)
* Antologia Punctelor cardinale (CXLIX) – "Taina decadenței" (2008)
* Antologia Punctelor cardinale (CL) – "Dezbatere A.Z.E.C.: Cazul Nicolae Corneanu" (2008)
* Antologia Punctelor cardinale (CLI) – "Cele două Românii (XV)" (2008)
* Antologia Punctelor cardinale (CLII) – "De ce Bram Stoker aici?!" (2008)
* Antologia Punctelor cardinale (CLIII) – "Despre dreptul de proprietate într-o perspectivă ortodoxă" (2008)
* Antologia Punctelor cardinale (CLIV) – "Interviu cu regizorul Nicolae Mărgineanu..." (2008)
* Antologia Punctelor cardinale (CLV) – "Dezbatere A.Z.E.C.: Pașapoartele biometrice..." (2009)
* Antologia Punctelor cardinale (CLVI) – "Sufletul românesc între Răsărit și Apus: V. O viziune românească a existenței" (2009)
* Antologia Punctelor cardinale (CLVII) – "Gabriel Constantinescu: 3 răspunsuri pe lună [august]" (2009)
* Antologia Punctelor cardinale (CLVIII) – "De vorbă cu Claudiu Târziu" (2009)
* Antologia Punctelor cardinale (CLIX) – "O potaie gureșă" (2009)
* Antologia Punctelor cardinale (CLX) – "Chestiunea țigănească..." (2010)