luni, iulie 22, 2019

DANTE, «PARADISUL», CÎNTUL XV


Divina Comedie a lui Dante Alighieri
în noua versiune românească a lui Răzvan Codrescu

  

PARADISUL

Cîntul XV

Abia strămutat în cerul al cincilea (al lui Marte), Dante vede lunecînd spre el, de pe crucea luminoasă a martirilor, un duh plin de strălucire (pus de poet în analogie cu umbra lui Anchise cînd – după cum relatează „suprema Muză”, Vergiliu, în Eneida: VI, 684 și urm. – și-a întîlnit fiul – Enea – pe Cîmpiile Elizee), care începe prin a-i vorbi latinește (limba sacră a Bisericii): O sanguis meus, o superinfusa/ gratia Dei, sicut tibi cui/ bis unquam coeli ianua reclusa? („O, sînge al meu, o, har al lui Dumnezeu revărsat asupra ta, cui, asemenea ție, i-au mai fost vreodată deschise de două ori porțile cerului?”). Duhul e gata să răspundă întrebărilor poetului (pe care Beatrice îl încurajează din priviri să i se adreseze acestuia), prevăzînd, prin puterea harului, ce avea să fie întrebat. Se vădește a fi duhul lui Cacciaguida (strămoșul lui Dante), mort în cea de-a doua Cruciadă (spre jumătatea secolului al XII-lea). După o evocare a vechii Florențe (în antiteză cu cea decăzută, din vremea lui Dante), spune – deocamdată pe scurt (va continua în cîntul următor) – povestea spiței sale (precizînd că de la soția sa – mia donna... di val di Pado – se trage cognomenul poetului).

  
1 Voința bună-n care se topește
mereu iubirea care drept inspiră,
cum pofta rea în cea smintită crește,
4 făcu să tacă-acea preadulce liră,
lăsînd în pace corzile ei sfinte,
pe care dreapta slavei imne-nșiră.
7 Cum ar fi surde și n-ar lua aminte
la justa rugă-acele duhuri care,
spre-a m-asculta, tăcură mai ‘nainte?
10 Pe drept de lungă caznă parte are
cel ce iubirea sfîntă o trădează
de dragul unor lucruri trecătoare.
13 Precum senina boltă o brăzdează
cîteodată-o dîră ca de foc,
uimind privirea ce se-nalță trează,
16 și pare-o stea ce-și schimbă al ei loc,
deși în partea unde el se-aprinde
nimic nu piere, ca-ntr-un iute joc,
19 la fel din brațul ce spre dreapta tinde
un astru se lăsă pe cruce-n jos
din pîlcu-acelor stele strălucinde,
22 trecînd de-a lungul stîlpului frumos
și rămînînd de el nedeslipit,
ca-n alabastru-un fulger radios.
25 La fel Anchise umbra și-a vădit,
pios, de credem cui suprem ni-i muza,
cînd fiu-n Elizeu și l-a zărit.
28O sanguis meus, o superinfusa
gratia Dei, sicut tibi cui
bis unquam coeli ianua reclusa?”.
31 Grăind acela, fața i-o văzui;
apoi spre doamna mea-ntorsei privirea
și de-amîndoi uimit de-o seamă fui;
34 așa-i rîdea de vie-n ochi sclipirea
încît gîndii c-ai mei și har, și rai
gustau precum nicicînd și nicăirea.
37 Și-așa, plăcut la față și la grai,
duhul urmă cuvintelor rostite,
cu-atîta tîlc c-abia îl descifrai;
40  nu c-ar fi-avut intenții tăinuite,
ci de nevoie, căci a lui gîndire
zbura deasupra minții mărginite.
43 Iar cînd de-atît de via lui iubire
fu arcu-ntins încît să poată bate
pînă la joasa minții noastre fire,
46 aceasta-ntîi am priceput din toate:
„Slăvit fii tu, cel unul și-ntreit,
c-arăți seminței mele bunătate!”.
49 Și-apoi: „Ajunul cît am tot tînjit,
după ce-am fost citit în marea carte
de unde-o iotă-n veci nu s-a clintit,
52 tu, fiule, în razele lui Marte
mi-l stîmperi mulțumită celei care
te-a-ntraripat să poți zbura departe.
55  Tu crezi că tot ce-n gîndul tău răsare
prin Cel dintîi mi se vădește mie,
cum cinci sau șase cap pe unu-l are;
58 de-aceea cine-s nu mă-ntrebi, nici ție
de ce mă-nfățișez mai plin ca toate
din ceată de cereasca bucurie.
61 E drept ce crezi, căci, mic sau mare, poate
privi-orice duh de-aci-n oglinda care
prevede tot și la lumină scoate;
64 dar ca iubirea sacru veghetoare
pe care o nutresc cu sete-n mine
să-și împlinească dulcea ei chemare,
67 să și cuteze gura ta e bine
ca glas să dea la tot ce vrei să știi,
căci gata am răspunsul pentru tine!”.
70 Cătînd spre Beatrice, ea-mi zîmbi,
pîn’ să vorbesc, cu-n semn de învoire,
dînd aripi năzuinței mele vii.
73 Și-așa-ncepui: „Și cuget, și iubire,
văzîndu-l voi pe cel egal în toate,
s-au cumpănit în sfînta voastră fire,
76 căci soarele ce-adînc în voi răzbate
e-așa la fel căldură și lumină
încît să-i afli seamăn nu se poate;
79 dar muritorii, știți din ce pricínă,
cu inima și mintea lor nu zboară
după măsura cerului, divină;
82 așa că eu, ce muritor sînt doară,
îți mulțumesc pentru paternu-ți dar
numai cu biata-mi inimă ușoară.
85 Deci rogu-te, preaviu mărgăritar
ce-mpodobești comoara nestemată,
dă-mi saț să-ți aflu numele măcar!”.
88 „O, mladă-a mea, cu dragoste-așteptată,
tu ai în mine chiar tulpina ta!”:
așa porni să-mi zică el deodată.
91 Și-apoi: „Cel care fuse nume-a-ți da
și de un veac se află-n pribegie
pe munte,-n roata cea dintîi a sa,
94 mi-e mie fiu și străbunic ți-e ție:
se cade-n cazne sprijin să-i arăți
cu buna ta lucrare-n lumea vie.
97 Florența,-n sînul vechii ei cetăți,
ce timpul și-azi din clopote-l măsoară,
trăia în pace, fără strîmbătăți.
100 N-avea pe-atunci cunună, nici brățară,
nici fuste cu zorzon, nici cingătoare,
să-ți fure ochiul ce-i pe dinafară.
103 Nu îl umplea de groază, din născare,
pe tată fiica, zestre și soroc
avînd măsură dreaptă fiecare.
106 N-avea palate locuite ioc,
nici n-ajunsese-n ea Sardanapal
cuib de desfrîu să facă-n orice loc.
109 Nu se fălea că-i peste Montemal
al vostru-Uccellatoio, care-așa
cum a urcat, va coborî pe val.
112 Pe Bellincione Berti vreo pafta
să poarte nu-l văzui, și neboită
de la oglindă doamna lui pleca;
115 Nerli-ori Del Vecchio neîmpodobită
își purtau haina, și-ale lor femei
trudeau la lîna toarsă și-mpletită.
118 Ferice-au fost, căci chiar puneau temei
pe groapa lor și nu era uitată,
de-al Franței dor, nici una-n patul ei.
121 Una veghea, pe leagăn aplecată,
grăind acele vorbe de-alintare
ce-i fericesc pe mamă și pe tată;
124 alta, torcînd, celor ai casei, care
o ascultau, spunea povești duium
cu Troia, cu Fiesol, cu Roma mare.
127 Lumea s-ar fi crucit de cei precum
Cianghella-ori Lapo Saltarello,-așa
ca de Cornelia-ori Cincinat acum.
130 În așa loc plăcut prin tihna sa,
într-o cetate-atît de așezată,
în cuibu-n care-atît de cald era,
133 Maria să mă nască fu chemată;
și-n vechiul vostru Batisteriu fui
creștin și Cacciaguida totodată.
136 Frați pe Moront și Eliseu i-avui;
din jos de Pad fu doamna mea să vie
și de la ea tu Alighieri-ți spui.
139 Currado-mi fu-mpărat de suflet mie
și el în oastea lui m-a rînduit,
iar eu l-am fost slujit cu vrednicie.
142 Cu el în cruciadă am pornit
în contra legii strîmbe-a celor care,
din vina Papei, dreptul v-au răpit.
145 Acolo fui, prin liftele barbare,
smuls lumii-nșelătoare, care face
rău multora și-i duce la pierzare;
148 și-așa, martir, venii la sfînta pace”.


Mai puteţi citi pe acest blog:

Dante, Infernul, Cînturile I-III (versiunea Răzvan Codrescu) 
Dante, Purgatoriul, Cînturile I-III (versiunea Răzvan Codrescu) 
"Ce mai face traducerea Divinei Comedii?" (Purgatoriul, Cîntul XIX) 
Dante, Purgatoriul, Cîntul XXII (versiunea Răzvan Codrescu) 
Dante, Purgatoriul, Cîntul XXIII (versiunea Răzvan Codrescu) 
Intermezzo liric: Dante (Vita Nuova, XXVI)  
Dante, Purgatoriul, Cîntul XXIV (versiunea Răzvan Codrescu) 
Dante, Purgatoriul, XXV (versiunea Răzvan Codrescu) 
Dante, Purgatoriul, Cîntul XXVI (versiunea Răzvan Codrescu) 
Dante, Purgatoriul, Cîntul XXVII (versiunea Răzvan Codrescu) 
Dante, Purgatoriul, Cîntul XXVIII (versiunea Răzvan Codrescu) 
Dante, Purgatoriul, Cîntul XXIX (versiunea Răzvan Codrescu)  
Dante, Purgatoriul, Cîntul XXX  (versiunea Răzvan Codrescu) 
Dante, Purgatoriul, Cîntul XXXI (versiunea Răzvan Codrescu) 
Dante, Purgatoriul, Cîntul XXXII (versiunea Răzvan Codrescu) 
Dante, Purgatoriul, Cîntul XXXIII (versiunea Răzvan Codrescu) 
Dante, Paradisul, Cîntul I (versiunea Răzvan Codrescu) 
Dante, Paradisul, Cîntul II (versiunea Răzvan Codrescu) 
Dante, Paradisul, Cîntul III (versiunea Răzvan Codrescu) 
Dante, Paradisul, Cîntul IV (versiunea Răzvan Codrescu) 
Dante, Paradisul, Cîntul V (versiunea Răzvan Codrescu) 
Dante, Paradisul, Cîntul VI (versiunea Răzvan Codrescu) 
Dante, Paradisul, Cîntul VII (versiunea Răzvan Codrescu) 
Dante, Paradisul, Cîntul VIII (versiunea Răzvan Codrescu) 
Dante, Paradisul, Cîntul IX (versiunea Răzvan Codrescu) 
Dante, Paradisul, Cîntul X (versiunea Răzvan Codrescu) 
Dante, Paradisul, Cîntul XI (versiunea Răzvan Codrescu)
Dante, Paradisul, Cîntul XII (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul XIII (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul XIV (versiunea Răzvan Codrescu)


1 comentarii:

La 25/7/19 9:12 a.m. , Anonymous Anca Corduneanu a spus...

Cu admirație și cu profund respect,domnule profesor.

 

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]

<< Pagina de pornire