DANTE, «PARADISUL», CÎNTUL XIII

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

Divina Comedie a lui Dante Alighieri

în noua versiune românească a lui Răzvan Codrescu

  

PARADISUL

Cîntul XIII

Pe mai departe în al patrulea cer (al Soarelui), după ce duhurile fericite mai învîrtesc o horă și mai înalță o cîntare, Toma de Aquino (care-i făcuse un elogios portret Sfîntului Francisc – a se vedea Cîntul XI),  își reia cuvîntul, vorbindu-i lui Dante despre înțelepciunea lui Adam (primo padre – „cel dintîi părinte”), a lui Hristos („Bunul Mire” – în original: nostro Diletto) și a lui Solomon (la care se referise tangențial – fără să-l nominalizeze – în Cîntul X, vv. 109-114) și lămurindu-i în ce sens afirmase despre Solomon că alții nu-l depășiseră în înțelepciune (ca rege). Pornind de aici, Toma îi critică pe cei ce judecă pripit și cred că se pot substitui judecății divine (nu-i de nasul oricărei „donna Berta” și oricărui „ser Martin” – nume comune în Italia vremii – să emită judecăți; donna Berta și ser Martin e cum am zice noi „orice nea Ion” și orice „țața Marița”; Coșbuc a tradus: „... oricare Stan și Radă...”). Discursul lui Toma include și o mică teorie creștină a creației (vv. 52-81), prin Sfînta Treime și „puterile” delegate de ea să cîrmuiască Natura/Firea (cele „nouă subzistențe”, adică „cetele îngerești”), în termeni tipici scolasticii apusene („subzistențe”, „potențe”, „acte”, „contingențe”). Oarecum curios, nu lipsesc din discursul scolasticului Toma ironiile la adresa gîndirii de tip scolastic (cu rădăcini în filosofia Antichității păgîne), precum acel si est dare primum motum esse (dacă este posibil de admis o mișcare inițială/primordială, care să nu fie deci efectul altei mișcări).

1 Închipuie-și cel dornic să-nțeleagă

ce-am fost văzut (și-n mintea-i să rețină,

ca stînca fermă, spusa mea întreagă)

4 cum cincisprezece stele însenină

cereasca boltă, astfel răzlețite

că risipesc și bezna cea mai plină;

7 închipuie-și cel car ce pe-ocolite,

și zi, și noapte,-și află căi în cer,

și-oricît se mișcă, bezna nu-l înghite;

10 și-nchipuie-și gura-acelui corn stingher

ce-ncepe-n vîrful osiei stelare

servindu-i primei roate drept reper,

13 făcînd din sine două semne-n zare,

precum făcu și a lui Minos fată

simțindu-i morții frigu-n mădulare;

16 și unu-n altul razele și-arată,

și astfel se-nvîrtesc că înainte

de merge unul, altul invers cată;

19 avea-va astfel măcar umbra-n minte

a constelației și-a-ndoitei hore

încinse-n jurul meu de cele sfinte;

22 firescul nostru-atît par să-l ignore

pe cît mai iute decît curge Chiana

se mișcă cerul primei aurore.

25 Slăviți în cer nu-s Bahus, nici Peana,

ci trei persoane-n firea cea divină,

și-unirea ei cu firea-ne, umana.

28 Măsura-n cînt și danț cînd fu deplină,

spre noi, din grijă-n grijă fericită,

cătă sfințita ceată de lumină.

31 Tăcerea lor în duh împărtășită

o rupse acel foc prin care viața

lui Francisc îmi fusese povestită.

34 Și zise: „Numai ce-am cosit fîneața,

făcînd-o stog, și-o alta să cosesc

iubirea mă îmbie cu dulceața.

37 Tu crezi că doar în pieptul omenesc

din care coasta-avea să prindă gură,

al cărei rău toți oamenii-l plătesc,

40  și doar în cel de lance-mpuns cu ură,

ce și întîi, și-apoi a mulțumit,

dînd ispășirii marea ei măsură,

43 atît cît firii noastre-i hărăzit

a pus lumina sa puterea care

pe amîndoi întregi i-a zămislit,

46 încît te miri c-am spus mai sus că n-are

în bine seamăn cel ce strălucește

în cea de-a cincea faclă rotitoare.

49 Cu ochii minții la ce-ți spun privește,

să vezi cum gîndul tău cu-al meu cuvînt

concentric e și lesne se brodește.

52 Că moarte n-au sau muritoare sînt,

în toate își vădește-a ei splendoare

iubirea vie-a cugetului sfînt;

55  căci cea lumină viu purcezătoare

din cel ce-i e izvor nu se desparte

de el, nici de iubirea-ntreitoare,

58 ci-n bunătatea-i razele-și împarte,

ca în oglindă, în nouă subzistențe,

dar Una-n veci rămîne mai departe.

61 Pîn’ la acele ultime potențe 

din act în act pogoară, ajungînd

să facă numai vane contingențe;

64 prin contingențe-aici înțelegînd

pe cîte din sămânță le creează,

sau fără ea, cerescul crug mișcînd.

67 Dar ceara lor și cine o lucrează

nu sînt la fel, ci sub izvodul sfînt

mai stinsă li-i văpaia sau mai trează.

70 De-aceea și-ntr-un pom de-o seamă sînt

și roade bune, dar și roade rele;  

iar voi diverși vă nașteți pe pămînt.

73 Dacă-ar fi ceara moale-n toate cele

și-n tot puterea cerului deplină,

izvodu-ntreg ar străluci în ele;

76 dar firea nu-i în lucrul ei divină,

lucrînd la fel ca și un meșter care

e bun, dar mîna nu-i destul de fină.

79 Cînd însă-aprinsa dragoste dogoare

cu harul ei ce este izvodit,

atunci cusur desăvîrșirea n-are.

82 Așa fu-ntîi pămîntu-nvrednicit

de-a lui suflare-n tot desăvîrșită;

și-așa de Duh Fecioara s-a umbrit:

85 de-aceea laud vorba ta rostită,

că omeneasca fire ca-n cei doi

n-a fost și nu va fi mai împlinită.

88 De nici o vorbă n-aș mai spune-apoi,

«Cum fu acesta neasemănat?»

ar persista-ntrebarea între noi.

91 Dar spre-a vedea ce nu-i învederat,

gîndește cine-a fost și ce-l făcu

să ceară-atunci cînd «Cere!» fu-ndemnat.

94 Nu cred, din cum ți-am fost vorbit, că tu

nu vezi că rege-a fost și-nțelepciune

spre a fi rege pe deplin ceru;

97 nu ca să știe numărul a-l spune

al îngerilor, sau dacă necesse

un alt necesse ca premiză pune;

100 nici si est dare primum motum esse

și-n semicerc triunghiul a-l înscrie

dacă și fără un unghi drept îți iese.

103 Deci din ce-am spus și-ți spun acuma ție,

regeasca-nțelepciune e cea care

săgeții mele țintă vru să-i fie;

106 pe-acel «nu-l depășiră» dacă-atare

îl înțelegi, de regi ți se vădește

că-i vorba: mulți, dar nu și buni oricare.

109 Știind că-n acest chip se tîlcuiește,

cu ce crezi tu de cel dintîi părinte

și Bunul Mire spusa-mi se brodește.

112 De pașii tăi rostitele-mi cuvinte

ca plumbul să atîrne, gura ta

cu «da» și «nu» să nu ți-o ia-nainte:

115 căci nu-i mai prost pe lume cineva

decît acela care-n pripă zice

ori da, ori nu, dar fără-a cugeta.

118 Un drum greșit se-ntîmplă să-i indice

adeseori părerea lui pripită

și-afectul mintea-ajunge să i-o strice.

121 Degeaba ieși în larg de potrivită

pentru-adevăr nu-i undița ce-o ai,

căci vii-napoi cu și mai rea ispită.

124 Pe lume de dovezi vădite dai,

ca Parmenid, Melissos, Bris și cîți

la multe aiureli dădură grai:

127 așa Sabeliu, Arie și-atîți

ce-n nebunia lor ca niște spade

loviră-ale Scripturilor virtuți.

130 Să te grăbești să judeci nu se cade,

precum aceia care pe-o cîmpie

măsoară holda pîn’ să deie roade.

133 Căci eu văzui cum iarna, sub urgie,

măceșul sterp și țeapăn se arată,

dar dă în floare vremea cînd să-i vie;

136 și mai văzui pe mare calea toată

cum o străbate-o navă, drept și lin,

dar, cînd să tragă-n port, e scufundată.

139 Nu creadă donna Berta-ori ser Martin,

văzînd că unu-mparte și-altul pradă,

că știu socoata sfatului divin;

142 unii să urce-ajung, alții să cadă”.

Mai puteţi citi pe acest blog:

* Dante, Infernul, Cînturile I-III (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cînturile I-III (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante Alighieri între viaţă şi operă 

* Dante – repere bibliografice 

* Prolog la noua traducere a Infernului 

* Ecouri la noua traducere a Infernului   

* Sonete din lirica universală 

* "Ce mai face traducerea Divinei Comedii?" (Purgatoriul, Cîntul XIX) 

* Claudio Mutti: Dante şi India 

* Claudio Mutti: Despre "veltro"-ul dantesc 

* Dante: Papè Satàn, papè Satàn, aleppe! (Inf., VII, 1) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXIII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Intermezzo liric: Dante (Vita Nuova, XXVI)  

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXIV (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, XXV (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Patimile după Dante 

* Dantele lui Marian Papahagi 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXVI (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXVII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXVIII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXIX (versiunea Răzvan Codrescu)  

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXX  (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXXI (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXXII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXXIII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul I (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul II (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul III (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul IV (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul V (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul VI (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul VII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul VIII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul IX (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul X (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul XI (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XII (versiunea Răzvan Codrescu)