DANTE, «PARADISUL», CÎNTUL XIV

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

Divina Comedie a lui Dante Alighieri

în noua versiune românească a lui Răzvan Codrescu

  

PARADISUL

Cîntul XIV

Beatrice, anticipînd o nedumerire a lui Dante, roagă duhurile din cerul al patrulea (al Soarelui) să-l lămurească în privința strălucirii celor fericiți după învierea trupurilor. Duhul care ia cuvîntul – ce ar putea fi, după cei mai mulți comentatori, al Regelui Solomon – îi descoperă lui Dante că duhurile fericiților nu doar că își vor păstra strălucirea și în trupurile înnoite, dar aceasta chiar va spori. Apariția unei a treia „ghirlande” de duhuri marchează ieșirea din cerul Soarelui. Răpit de beatitudine, poetul accede, cu Beatrice, în cerul al cincilea – al lui Marte, unde petrec duhurile celor ce-au luptat pentru credința în Hristos (martirii sau mărturisitorii). Acestea îi apar sub forma unei cruci luminoase, în centrul căreia se străvede chipul lui Hristos (pe care poetul se declară neputincios a-l descrie: Qui vince la memoria mia l’ingegno – v. 103); duhurile mărturisitoare intonează în cor un imn de slavă care-l farmecă pe Dante, deși poetul nu-l înțelege pe deplin. Cîntul se încheie cu un fel de scuză curtenitoare a lui Dante (formulată ca o explicație dată cititorilor) față de Beatrice, în ai cărei ochi (... gli occhi belli,/ ne quai mirando, mio disio ha posa – vv. 131-132), în extazul lui, uitase să mai privească o vreme, dar față de care își mărturiește încă o dată fascinata și îndatorata fidelitate.

1 Din centru către margini cercuri face,

sau invers, apa într-un vas rotund,

de cum o miști dincólo sau dincóace.

4 Aceasta mi-a venit în minte cînd

tăcu-al lui Toma duh, de glorie plin,

și-o auzii de-alături cuvîntînd

7 asemeni lui, cu harul ei divin,

pe Beatrice, care prinse-ndată

să-mi deslușească gîndul pe deplin:

10 „Acesta-ar vrea, chiar dacă deocamdată

n-o spune și nici gîndul clar nu-i este,

și-alt adevăr a-l lămuri să poată.

13 Spuneți-i de lumina care peste

voi toți e-acum la fel va străluci

și-n veșnicia gloriei celeste;

16 iar dacă da, spuneți-i cum va fi

posibil ca, în trupurile noi,

s-o-ndure văzul fără-a pătimi”.

19 Precum le este pasul mai vioi

celor ce joacă, chiuind mai tare,

pe cît ajunge hora mai în toi,

22 așa, la ruga plină de fervoare,

se-nsuflețiră-acele cercuri sfinte

în danț și-n minunata lor cîntare.

25 Celui ce viața de aici fierbinte

și-o plînge-n drum spre cea de sus nu-i trece

răcoarea ploii veșnice prin minte.

28 Cel unul care-n doi și-n trei petrece,

în trei și-n doi și-n unu-n veci domnind,

ce-i totu-n toți și toate le întrece,

31 era-ntreit cîntat cu-atîta jind

de fiecare vrednic duh, răsplată

supremă-oricăror merite fiind.

34 Și auzii din cea mai mică roată

lumina cea mai sfîntă cuvîntînd,

ca glasul lin de înger ce odată

37 grăi Mariei: „Cît va fi ținînd

în paradis fericea sărbătoare,

iubirea noastră ne va-ncinge blînd.

40 Sclipirea-și ia tăria din ardoare

și-ardoarea din cît văz prin har primește,

amăsurat virtuții, fiecare.

43 Cînd slava sfîntă ne-o-mbrăca trupește,

persoana noastră mai de preț va fi,

că-n noi făptura astfel se-ntregește;

46 atunci supremul bine va spori

lumina dată-n dar, aceea care

ne înlesnește să-l putem privi;

49 ne-o crește deci puterea văzătoare,

ne-o crește-ardoarea ce din ea ne vine,

ne-o crește toată sfînta ei splendoare.

52 Dar ca și-un jar ce flacăra-ntreține

și-o-ntrece prin incandescența-i vie,

și se impune văzului prin sine,

55  la fel și-această de aici vipie

se va smeri-n lucoarea cărnii care

și-așteaptă-acum sorocul ei sub glie;

58 nu ne-o fi văzu-nfrînt de-acea splendoare,

căci întărite-n trupul nou ne-or fi

organele, spre sfîntă desfătare”.

61 Din cît  de iute prinseră-a rosti

„Amin” acele două coruri sfinte

tot dorul lor de trup mi se vădi,

64 ce poate nu-l simțeau așa fierbinte

doar pentru ei, ci și pentru cei care,

părinți sau frați, le fură dragi ‘nainte.

67 Și iată-n jur, arzînd la fel de tare,

deasupra lor o nouă strălucire,

ca aurora cînd se-arată-n zare.

70 Și cum în faptul serii să se-nșire

încep pe cer sclipirile de stele,

ce-aievea sînt, dar par o nălucire,

73 prinsei să văd rotind pe lîngă cele

de dinainte-o nouă horă sfîntă,

ce se-ntrecea la rîndul ei cu ele.

76 O, Spirit Sfînt ce văzul îl încîntă,

cum s-a făcut lumina-atît de vie

că fu de ea privirea mea înfrîntă!

79 Frumoasă foc și zîmbitoare mie

mi se-arătă Beatrice și la rînd

cu celelalte vis părea să fie.

82 Apoi, putere iarăși căpătînd

privirea mea, cu doamna lîngă mine

mă pomenii în slavă nouă stînd.

85 Că sînt mai sus am înțeles prea bine

din zîmbetu-nfocat al stelei care

se întrecea în roșu-aprins pe sine.

88 Din inimă și-n graiul ce-n oricare

e-același, mulțumii lui Dumnezeu

că har mi-a dat s-ating mai naltă stare.

91 Cu-ardoarea jertfei vie-n pieptul meu,

simții că-mi fuse pe deplin primită

ofranda cîtă-o adusesem eu,

94 c-am zis, văzînd atît de strălucită

splendoarea-n două raze-ncrucișată:

„O, Doamne, ce frumos e-mpodobită!”.

97 Precum din stele mari și mici formată,

din pol în pol albește Galaxia,

că și-nțelepții uluiți se-arată,

100 la fel și-n Marte și-adînceau vipia

acele raze-n semnul venerat

ce-n patru părți și-arată simetria.

103 De amintire aici mi-e surclasat

talentul, căci în cruce-ardea Christos

și pildă n-am să-l facă arătat;

106 dar cine-și poartă crucea-ntru Christos

mă va ierta de cîte n-am fost spus,

văzînd acolo slava lui Christos.

109 Din braț în braț ca și de jos în sus

jucau lumini, ce scînteiau mai vii

cînd se-ntîlneau, cu dor de mai presus.

112 Drepte-ori sucite, așa zărești pe-aci,

cînd iuți, cînd lente, tot într-o schimbare,

ca niște fine pulberi străvezii,

115 particule în razele solare,

cînd umbra o pătrund și o despică

pe unde omul adăpost își are.

118 Și cum din strune sunete ridică

harpa sau giga, chiar și pentru cine

de ce-s frumoase n-ar putea să zică,

121 la fel din crucea-acelor raze line

o melodie dulce mă răpi,

chiar dacă eu n-o pricepeam prea bine.

124 Că-i imn de slavă minții-mi se vădi

cînd „Scoală-te” și-„Învinge”-am deslușit,

ca unul ce aude fără-a ști.

127 Eu mă simții de el așa răpit

încît nicicînd vreo dragoste mai mare

nu mă legă cu lanțul ei vrăjit.

130 Poate că vorba-mi prea-ndrăzneață pare

lăsînd la urmă ochii ce-mi aduc,

privind în ei, atîta alinare;

133 dar cîți pricep că tot mai sus te duc

acele frumuseți, și că de ele

să cat spre ei n-a fost să mai apuc,

136 mă vor ierta de-aceste-acuze grele

ce ca pe scuze le invoc, cinstit;

căci ce mi-i sfînt nu-i lipsă-ntr-ale mele,

139 ci, pe cît urc, mai sincer e trăit.

Mai puteţi citi pe acest blog:

* Dante, Infernul, Cînturile I-III (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cînturile I-III (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante Alighieri între viaţă şi operă 

* Dante – repere bibliografice 

* Prolog la noua traducere a Infernului 

* Ecouri la noua traducere a Infernului   

* Sonete din lirica universală 

* "Ce mai face traducerea Divinei Comedii?" (Purgatoriul, Cîntul XIX) 

* Claudio Mutti: Dante şi India 

* Claudio Mutti: Despre "veltro"-ul dantesc 

* Dante: Papè Satàn, papè Satàn, aleppe! (Inf., VII, 1) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXIII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Intermezzo liric: Dante (Vita Nuova, XXVI)  

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXIV (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, XXV (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Patimile după Dante 

* Dantele lui Marian Papahagi 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXVI (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXVII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXVIII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXIX (versiunea Răzvan Codrescu)  

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXX  (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXXI (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXXII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXXIII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul I (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul II (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul III (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul IV (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul V (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul VI (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul VII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul VIII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul IX (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul X (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul XI (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XII (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XIII (versiunea Răzvan Codrescu)