marți, iulie 30, 2019

DANTE, «PARADISUL», CÎNTUL XVI


Divina Comedie a lui Dante Alighieri
în noua versiune românească a lui Răzvan Codrescu

  

PARADISUL

Cîntul XVI

În cerul al cincilea (al lui Marte) Dante îl ascultă în continuare pe Cacciaguida, ilustrul său strămoș, căruia i se adresează cu maximă reverență (cu acel voi – plural al vechii curtenii – pe care contemporanii săi tindeau să nu-l mai folosească: „Voi tată-mi sînteți...” etc.). Poetul își iscodește antecesorul despre strămoșii săi și despre vechea stare a Florenței – cetatea patronată de Sfîntul Ioan Botezătorul („Sfîntul Ioan ce stînă și ciobani/ avea pe-atunci și care dintre ei/ erau mai demni să-i fie căpitani?”). Cacciaguida înșiră numele unor vestite familii și personalități florentine, iar textul devine o tot mai grea încercare pentru traducător: m-am străduit să nu las pe dinafara traducerii nici unul dintre nume (nici nu vă închipuiți cu ce eforturi!) și, ca și cei de dinaintea mea, m-am văzut nevoit să adopt „românizarea” pronunției unor nume italienești (mai ales de familie), căci altfel n-aș fi putut-o scoate la capăt cu măsura versurilor și cu regimul rimelor. Duhul laudă virtuțile celor vechi (cu referințe pe alocuri obscure la episoade – reale sau legendare – familiare florentinilor vremii) și deplînge pripășirea în cetate a neamurilor proaste, care n-au întîrziat să-i aducă decăderea. Finalul cîntului este apoteoza discursului: cetatea vegheată din vechime de statuia crăpată a lui Marte (quella pietra scema) și-a trăit gloria cu astfel de oameni (con queste genti) vrednici, pînă să fie maculată și învrăjbită de cei nou-veniți, ajungînd să-și vadă tot mai des stindardul, cu crinul de pe el, întors în jos (semn al înfrîngerii), ba chiar făcut din alb (pe fond roșu) roșu (pe fond alb) în timpul războaielor civile – metaforă a unei lumi „întoarse pe dos”.


1 O, biata noastră-a sîngelui noblețe,
că mîndru-l faci pe om și-aicea jos,
unde iubirea-i plină de tristețe,
4 nu prea îmi e mirarea de prisos
dacă și-acolo unde nu-s ispite,
în ceruri zic, mă pomenii fălos!
7 Ești strai cu poale iute zdrențuite
și de nu-i omul să le dreagă-n stare,
le prinde vremea-n foarfeci ascuțite.
10 Cu acel „voi” ce-n vechea Romă-și are
obîrșia, dar azi pare-uitat să fie,
îmi începui umila cuvîntare;
13 iar Beatrice,-n preajmă stîndu-mi mie,
zîmbi, ca fata ce-a tușit pe cînd
greși Ginevra, cum la carte scrie.
16 „Voi tată-mi sînteți”, începui zicînd,
„voi îndrăzneală dați vorbirii mele,
voi mă-nălțați mai sus de propriul gînd.
19 Atîtea ape mintea să mi-o spele
se-ntrec încît simt bucurie mare
că nu se frînge matca ei sub ele.
22 Deci, dragul meu străbun, spuneți-mi care
v-au fost strămoșii și în care ani
pruncia voastră leagănul și-l are:
25 Sfîntul Ioan ce stînă și ciobani
avea pe-atunci și care dintre ei
erau mai demni să-i fie căpitani?”.
28 Cum jarul se-ntețește în scîntei
cînd suflă vîntul, acea faclă vie
spori la vorba-mi ce-i dădea temei;
31 și cum în văz mi-ardea mai tare mie,
la fel cu lin și dulce glas porni
în limba veche-auzul să-mi îmbie:
34 „Din ziua-n care «Ave» se rosti
pînă ce mama (sfîntă azi) pe mine,
ce-o-ngreunam, din ea mă slobozi,
37 sub Leul ei focul ce-aici mă ține
de cinci sute cincizeci de ori, și iar
de-alte treizeci, s-a-nflăcărat pe sine.
40  Strămoșii mei și eu ne-avem hotar
unde-află sesta ultimă-n cetate
cine-i la jocul de-an de an fugar.
43 Atît să știi de-ai mei de-ajuns e poate:
cu cine-au fost și cum veniră-aci
nu cred că-i cazul mintea a ne-o bate.
46 Erau pe-atunci, cîți pot sub arme fi,
luați de la Marte pîn’ la Batister,
cam o cincime din cei astăzi vii.
49 Dar nu-n amestec cu vreun neam mizer,
cum azi Certaldo, Campi sau Fegghine,
ci puri pînă în ultimul ungher.
52 O, neamurile proaste doar vecine
să vă fi fost, păstrînd ca și hotar
Galluzzo-ori Trespian, era mai bine
55  decît cu ele-n burg, răbdînd cu-amar
mîrlani din Signa ori d’Aguiglion,
ce rău duhnesc și-au faimă de tîlhar!
58 Dacă acei ce joc își bat de-amvon
pe Cezar n-ar fi fost a-l vrăjmăși,
ci-ar fi văzut ca maica de cocon,
61 cutare, ce-n Florența-ajunse a fi
zaraf sau negustor, în Simifonti
s-ar fi întors, la neamul ce-l puí;
64 în Montemurlo-ar fi stăpîni tot Conti,
Cerchi-n Acone ar fi la ei acasă
și-n Valdigrievi, poate, Bondelmonti.
67 Amestecul de oameni rău se lasă
într-o cetate, cum și-n burți vă șade
o hrană ori prea multă, ori prea grasă;
70 și-un taur orb chiar mai degrabă cade
ca mielul orb; și-adeseori mai tare
o spadă taie chiar decît cinci spade.
73 Tu Lundi și-Urbisaglia nu vezi oare
cum au pierit; și pier în urma lor
și Chiusi-ori Sinigaglia? Prin urmare,
76 cînd ai s-auzi că neamurile mor
lucru ciudat sau nou n-o să-ți mai pară,
căci totul e pe lume trecător.
79 Cetăți și toate cele trag să moară,
și voi la fel; căci moartea totdeauna
se-ascunde-n tot, iar viața iute zboară.
82 Și cum al lunii cer, rotind întruna,
un țărm acum îl udă, acum îl seacă,
și cu Florența face-așa Fortuna.
85 Deci de mirare lucru să nu treacă
tot ce-am să spun de marii florentini,
a căror faimă vremile o-neacă.
88 Eu îi văzui pe Ughi și Catellini,
pe Greci, Filippi, Ormanni și Alberici,
azi stinși, dar ieri iluștri citadini;
91 și, maiestuoși ca-n timpii lor antíci,
pe-alde Sannella și-Arca îi văzui,
pe Soldanieri, pe-Ardínghi și pe Bostici.
94 Mai sus de poarta ce-ncărcată-acu-i
de noi ticăloșii ce-atîrnă-atare,
că mult corabia s-o înece nu-i,
97 trăiau Ravignanii-atunci, din care
s-a tras Guido, contele, și cei
ce-i sînt urmași lui Bellincion cel mare.
100 Știa al cîrmuirii bun temei
un Della Pressa-atunci, iar Galigai
în arme străluceau deplin și ei.
103 Drept stîlpul lui Del Vaio-l admirai,
Sachetti, Giuochi, Fifanti și Baruci,
Galli și chiar măsluitorii, vai!
106 Trunchiul din care s-au născut Calfucii
era semeț și-n buna guvernare
se întreceau și Sizii, și-Arrigucii.
109 O, și pe cei răpuși de-nfumurare
văzutu-i-am! Și bulele-aurite
ce-au dat Florenței strălucire mare.
112 Părinți cu fețe-atît de-nvrednicite
avură cei ce-n consistoriu stînd
se-ngrașă azi cu-alegeri măsluite.
115 Mișelul neam de azi, persecutînd
pe cei fugari, dar care se preface,
de-l bați sau ungi, în mielul cel mai blînd,
118 urca atunci, dar din prostimi sărace;
iar Ubertin pe drept cuvînt cîrti
cînd neam cu ei ajunse socru-a-l face.
121 Din Fiesole-n tîrg se-nțeleni
și Caponsacco-atunci, iar Infagat
și Giuda-n cinste prinseră-a sui.
124 E de mirare, dar e-adevărat:
porții ce este-n vechiul burg intrare
din Della Pera nume i s-a dat.
127 Oricine poartă-armura sclipitoare
a marelui baron, ce-i pomenit
de ziua Tomii și-i cinstit atare,
130 de el fu-nnobilat și dăruit,
deși cu plebea azi se ține frate
cel ce-i cu semnul lui împodobit.
133 Și Gualteroții, și-Importunii poate,
și Borgo-acum ar fi mai mulțumiți
de-atîția noi vecini n-ar duce-n spate.
136 Iar casa ce v-a-mpins să pătimiți,
prin dreapta ciudă ce v-a dus la moarte,
de bunul trai făcîndu-vă lipsiți,
139 era, cu toți ai ei, cinstită foarte:
o, Buondelmonte, rău ai mai greșit
nunta oprind și-urmînd cealaltă parte!
142 Nu triști, ci veseli mulți ar fi trăit
de Domnu-n apa Emei te lăsa
cînd în oraș întîi ai fost venit.
145 Dar pietrei sparte datu-i-s-a ca,
podul păzindu-l, victimă să-i fie
Florența-n cea din urmă pace-a sa.
148 Cu neamuri de-o atare vrednicie
văzut-am eu Florența-n vremi tihnite,
cînd nu era de plîns a ei moșie;
151 cu așa neamuri drepte și cinstite
văzutu-i-am poporul fericit,
cu crin ne-ntors, nici steaguri măsluite
154 de vrajba care-n urmă le-a roșit”.

Mai puteţi citi pe acest blog:

* Dante, Infernul, Cînturile I-III (versiunea Răzvan Codrescu) 
* Dante, Purgatoriul, Cînturile I-III (versiunea Răzvan Codrescu) 
* "Ce mai face traducerea Divinei Comedii?" (Purgatoriul, Cîntul XIX) 
* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXII (versiunea Răzvan Codrescu) 
* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXIII (versiunea Răzvan Codrescu) 
* Intermezzo liric: Dante (Vita Nuova, XXVI)  
* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXIV (versiunea Răzvan Codrescu) 
* Dante, Purgatoriul, XXV (versiunea Răzvan Codrescu) 
* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXVI (versiunea Răzvan Codrescu) 
* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXVII (versiunea Răzvan Codrescu) 
* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXVIII (versiunea Răzvan Codrescu) 
* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXIX (versiunea Răzvan Codrescu)  
* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXX  (versiunea Răzvan Codrescu) 
* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXXI (versiunea Răzvan Codrescu) 
* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXXII (versiunea Răzvan Codrescu) 
* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXXIII (versiunea Răzvan Codrescu) 
* Dante, Paradisul, Cîntul I (versiunea Răzvan Codrescu) 
* Dante, Paradisul, Cîntul II (versiunea Răzvan Codrescu) 
* Dante, Paradisul, Cîntul III (versiunea Răzvan Codrescu) 
* Dante, Paradisul, Cîntul IV (versiunea Răzvan Codrescu) 
* Dante, Paradisul, Cîntul V (versiunea Răzvan Codrescu) 
* Dante, Paradisul, Cîntul VI (versiunea Răzvan Codrescu) 
* Dante, Paradisul, Cîntul VII (versiunea Răzvan Codrescu) 
* Dante, Paradisul, Cîntul VIII (versiunea Răzvan Codrescu) 
* Dante, Paradisul, Cîntul IX (versiunea Răzvan Codrescu) 
* Dante, Paradisul, Cîntul X (versiunea Răzvan Codrescu) 
* Dante, Paradisul, Cîntul XI (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul XII (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul XIII (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul XIV (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul XV (versiunea Răzvan Codrescu)


publicat de Răzvan Codrescu @ 00:00   0 comentarii

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]

<< Pagina de pornire