DANTE, «PARADISUL», CÎNTUL XXIV

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

Divina Comedie a lui Dante Alighieri

în noua versiune românească a lui Răzvan Codrescu

  

PARADISUL

Cîntul XXIV

În beatitudinea cerului al optulea (al stelelor fixe sau înstelat), la rugămintea Beatricei, Sfîntul Apostol Petru îl iscodește pe Dante asupra chestiunilor de credință, examinîndu-l ca un maestru pe un învățăcel din vremea scolasticii. Poetul răspunde ce este credința (recurgînd la celebra definiție a Sfîntului Apostol Pavel: „Iar credința este încredințarea celor nădăjduite, dovedirea lucrurilor nevăzute” – Evrei 11, 1), cum și de unde o are, pe ce se întemeiază și care este obiectul ei. Sfîntul Petru îl încuviințează și îi dă binecuvîntarea sa, îmbrățișîndu-l de trei ori.  

  

1 „O, cete-alese-a sta la marea cină

a Mielului cel sfînt, ce vă desfată

cu hrana lui eternă și deplină,

4 dacă prin har și-acesta c-o bucată

se-alege de la sfînta voastră masă,

cît încă viața-n trup îi mai e dată,

7 aminte luați ce mare dor l-apasă

și-l rourați puțin, căci pe-ndelete

beți din ce-ar vrea și mintea lui setoasă”.

10 Așa Beatrice; iar acele cete

se preschimbară-n mișcătoare sfere,

arzînd rotit, în chipuri de comete.

13 Cum una-ncet, iar alta cu putere

se-nvîrt în ornic roțile, de-ți pare

că-s una-n mers, iar alta în ședere,

16 la fel și-acele hore, fiecare 

cu ritmul ei, mai iute sau mai lin,

își arătau divers cereasca stare.

19 Din cea vădind mai mare har divin,

văzui ieșind un foc așa ferice

cum altul nu era de har mai plin;

22 o ocoli-ntreit pe Beatrice,

cu-n cîntec plin de-așa un farmec sfînt

că să-l redau nu-i chip, orice aș zice.

25 Deci pana-mi sare și nevrednic sînt,

nu zic prin grai, dar și prin fantezie

să-i zugrăvesc splendoarea pe pămînt.

28 „O, sfîntă soră-a mea, cum mă îmbie

în ruga ta iubirea arzătoare

să ies din hora-atît de dragă mie!”.

31 Așa, oprit în loc, a lui suflare

și-o îndreptă cel binecuvîntat

spre doamna mea, grăindu-i ca atare.

34 „O, veșnic duh al marelui bărbat”,

grăit-a ea, „cui cheile aduse

din cer al nostru Domn i le-a lăsat,

37 pe-acesta cearcă-l cu-ale tale spuse

de-i vrednic în credința ce pe tine

să mergi pe mare oarecînd te duse.

40 Dacă-a iubi, spera și crede bine

se-nvrednicește, clar ți s-o vădi,

căci ești părtaș puterilor divine;

43 dar cum acestei sfinte-mpărății

măsură-i e credința-adevărată,

se cade-n cinstea ei mărturisi”.

46 Cum, ascuțindu-și cugetul, se-arată

tăcut învățăcelul, pînă cînd

maestru-ntreabă, și-atunci probe cată,

49 așa și eu mă înarmam în gînd

în timp ce ea vorbea, să am temei

să-l mulțumesc, răspunsuri bune dînd.

52 „Ia zi, creștine bun, credința ce-i?”.

La care a mea frunte scrutător

o ridicai spre glasul din scîntei;

55 apoi pe Beatrice s-o măsor

prinsei, iar ea-mi dădu-ncuviințare

să îmi revărs lăuntricul izvor.

58 „Harul”, zisei, „ce-mi dă putere-atare

să-mi spun credința-naltului stegar,

să-mi dea s-o fac cu vorbe cît mai clare”.  

61 Și-urmai: „Cum scris e-n stilul exemplar,

părinte, al iubitului tău frate,

ce-a fost cu tine Romei îndreptar,

64 credința e temei celor sperate

și e dovadă-a ce nu poți să vezi;

aceasta-mi pare-a fi întîi de toate”.

67 Atuncea auzii: „E just cum crezi,

dacă pricepi de ce fu așezată

între temeiuri, dar și-ntre dovezi”.

70 Și eu apoi: „Ce lucruri mi se-arată

aici și-mi dau să le-nțeleg putința,

de ochi lumești văzute nu-s vreodată,

73 încît că sînt noi știm doar prin credința

în care și nădejdea temei are;

de-aceea din substanță-și ia ființa.

76 Credința-n noi dă loc la cugetare

fără-a avea dovezi învederate,

chiar ea fiind dovada cea mai mare”.

79 Și-atuncea el: „De cîte-s învățate

jos prin doctrină ar fi așa-nțelese,

sofiștii n-ar avea ce să mai cate”.

82 Așa-auzii cuvînt din foc cum iese;

și: „Din greutate și amestec pare

moneda-aceasta dintre cele-alese;

85 dar zi-mi: și-n punga ta se află oare?”.

La care eu: „Da, se-află, strălucire

întreagă-avînd și nici o deformare”.

88 Din focu-ncins o nouă glăsuire

ieși: „Această scumpă nestemată,

ce e temei virtuților prin fire,

91 de unde-o ai?”. Și eu: „Acea bogată

a Duhului Sfînt ploaie, răspîndită

prin vechi și noi scripturi de altădată,

94 mi-o dărui atît de întărită

în rațiunea ei încît îmi pare

c-a fi-mpotrivă-i patimă smintită”.

97 Și-acela: „Vechi și noi testamentare

învățături, ce-n crez te întăresc,

de ce divine le consideri oare?”.

100 Iar eu: „Că e așa îmi dovedesc

faptele care fier nu par a fi

bătut pe nicovala-a ce-i firesc”.

103 Răspuns primii: „Dar de la cine știi

că-s fapte-adevărate? Mărturie

dă tocmai cel ce vrea-a le dovedi”.

106 „De lumea-a fost la creștinism să vie,

fără minuni, e proba cea mai bună,

restul fiind cît zece la o mie.

109 Căci tu flămînd și gol ai luat cunună

pornind să semeni roada care-ncîntă,

ce viță-a fost, iar azi e mătrăgună”.

112 Abia sfîrșii și-nalta curte sfîntă

Te Deum prinse-a intona prin sfere,

frumos cum doar acolo sus se cîntă.

115 Și-acel baron, cercînd a mea putere

din ram în ram și ajungînd aproape

de frunzele din vîrf, rosti-ncheiere:

118 „Harul ce-ți umple mintea cît încape

te-a-învrednicit să spui ce se cuvine

și nici un tîlc de seamă să nu-ți scape,

121 așa că eu te-aprob deplin pe tine;

dar cade-se-n final pe scurt să spui

credința-n ce constă și de-unde-ți vine”.

124 „O, sfînt părinte, ce cu văzul sui

la tot ce crezi și pasul în mormînt

mai iute-ai fost decît Ioan să-l pui,

127 tu vrei să spun aici”, prinsei cuvînt,

„formula-n care-ncape crezul meu

și credincios de ce anume sînt.

130 Răspund: Eu cred în Unul Dumnezeu,

care-i etern și ceru-l mișcă tot,

dar nemișcat e-n dragostea-i mereu.

133 Fizic și metafizic probe pot

s-aduc credinței, însă prin citire

din cartea sfîntă și mai multe scot,

136 prin Moise, prin profeți și prin psaltire,

prin Evanghelie și prin voi, ce-ați scris

aprinși de Duh și spornici în iubire.

139 Și-ncrezător în trei persoane mi-s,

ce cred că de-o ființă și-una sînt,

căci „sînt” ca „este”-n firea lor e-nscris.

142 De taina Dumnezeului cel sfînt,

de care zic, mi-e mintea luminată

adesea de-al Scripturilor cuvînt.

145 Acesta e principiul și se-arată

prin el întreaga slavei strălucire,

ce-i, ca o stea, și-n mine reflectată”.

148 Ca seniorul ce aude-o știre

plăcută și în brațe, mulțumit,

își strînge sluga, după-a ei vorbire,

151 la fel, cîntînd, m-a fost blagoslovit

și de trei ori mă-ncinse, cum tăcui,

lumina-apostolească, cui smerit

154 vorbisem, arătînd cît îi plăcui.

Mai puteţi citi pe acest blog:

* Dante, Infernul, Cînturile I-III (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cînturile I-III (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante Alighieri între viaţă şi operă 

* Dante – repere bibliografice 

* Prolog la noua traducere a Infernului 

* Ecouri la noua traducere a Infernului   

* Sonete din lirica universală 

* "Ce mai face traducerea Divinei Comedii?" (Purgatoriul, Cîntul XIX) 

* Claudio Mutti: Dante şi India 

* Claudio Mutti: Despre "veltro"-ul dantesc 

* Dante: Papè Satàn, papè Satàn, aleppe! (Inf., VII, 1) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXIII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Intermezzo liric: Dante (Vita Nuova, XXVI)  

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXIV (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, XXV (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Patimile după Dante 

* Dantele lui Marian Papahagi 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXVI (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXVII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXVIII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXIX (versiunea Răzvan Codrescu)  

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXX  (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXXI (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXXII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXXIII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul I (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul II (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul III (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul IV (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul V (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul VI (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul VII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul VIII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul IX (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul X (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul XI (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XII (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XIII (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XIV (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul XV (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul XVI (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul XVII (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XVIII (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XIX (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XX (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XXI (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XXII (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XXIII (versiunea Răzvan Codrescu)