DANTE, «PARADISUL», CÎNTUL XXI

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

Divina Comedie a lui Dante Alighieri

în noua versiune românească a lui Răzvan Codrescu

  

PARADISUL

Cîntul XXI

Dante și Beatrice urcă în al șaptelea cer (al lui Saturn), unde poetului i se vădesc, urcînd și coborînd pe o scară minunată, mai strălucitoare ca aurul, sufletele contemplative, dintre care ajunge să-i vorbească duhul lui Petru Damian (Pier Damiano, sfînt catolic trăitor în secolul al XI-lea), ce, citindu-i gîndul prin puterea harului, se referă la taina predestinării (una dintre obsesiile lui Dante), la povestea vieții lui (cioban, călugăr, iar în urmă cardinal) și la decăderea înalților prelați (al căror lux deșănțat este prezentat în antiteză cu austeritatea apostolică a lui Petru/Simon Chefa și a lui Pavel, „vasul ales al Duhului Sfînt”). Cîntul se încheie cu această diatribă foarte dură împotriva „popilor moderni” (moderni pastori), care stîrnește o indignare fără precedent a duhurilor cerești, culminînd cu strigătul final, ce-l copleșește pe poet (mi vinse il tuono – „învins de tunet fui”).

1 Mi-erau de-acum privirile-ațintite

spre-al doamnei mele chip, și-n duhul meu

nu încăpeau spre altceva ispite.

4 Ea nu rîdea, ci „Dac-aș rîde eu

acum”, grăi, „te-ai mistui sub pară,

precum Semele cînd privi spre zeu;

7 căci frumusețea mea, eterna scară

suind-o, prinde-n sine-a străluci,

cum ai văzut și tu, din cale-afară,

10 iar de lucoarea nu și-ar domoli,

sărmana ta putere muritoare

s-ar frînge ca o creangă sub stihii.

13 Suit-am la a șaptea-n cer splendoare,

ce pe sub pieptul Leului aprins

unește-n jos ce-i propriu-n fiecare.

16 Urmeze-ți mintea ce cu ochii-ai prins

și fă-ți oglinditoare-a ta privire  

oglinzii ce-ți vădește-al ei cuprins!”.

19 Cine-ar pricepe-adînca mea simțire

la văzu-acelui chip ceresc, pe cînd

fui îndemnat spre altă ispitire,

22 ar ști de ce, atîta drag avînd

de călăuza mea, o ascultai,

una și alta-n cumpănă punînd.

25 În cel cristal ce ține-al lumii trai

și e numit după stăpînu-i care

domni pe-o lume fără rău, ca-n rai,

28 zării, lucind ca aurul de tare,

o scară care-n sus se întindea,

mai mult decît eram să văd în stare.

31 Și mai zării cum scoborau pe ea

atîtea străluciri de parcă toate

luminile cerești le cuprindea.

34 Și-așa cum sînt prin firea lor lăsate

ciorile-n zori, spre-a se-ncălzi mai bine,

să-și miște-n zbor arípile-nghețate,

37 și-o parte, luîndu-și zborul, nu revine,

alta se-ntoarce de-unde-a fost plecat,

iar alta-n loc rotindu-se se ține,

40 la fel și-n acel licăr minunat,

ce se-mbulzea, atît cît fiecare

părea de-o treaptă-anume să fi dat.

43 Și-atîta-n ochi ne străluci de tare

cea mai de-aproape, că zisei în gînd:

„Eu bine-ți văd iubirea arzătoare”.

46 Dar cea ce-mi da-ndrumare cum și cînd

să tac sau să vorbesc, sta mută-n loc,

încît și eu tăcui, deși nevrînd.

49 De-aceea ea, văzînd ce gînduri coc

prin văzul cui e văzător a toate,

grăi: „Întreabă ce-ți dorești cu foc!”.

52 Și eu atunci: „Nu meritu-mi mă poate

îndreptăți să-ți cer răspuns eu ție;

dar pentru cea ce voie-a-mi da socoate,

55 ferice viață care-n bucurie

ascunsă stai, zi-mi pricina din care

îmi ești acum atît de-aproape mie;

58 și zi-mi de ce în roata-aceasta oare

tace-acel cînt simfonic ce desfată

în alte sfere-a raiului splendoare!”.  

61 „Și văz, și-auz drept muritor te-arată”,

răspuns primii;„de ce și Beatrice

nu rîse, tot de-aceea cîntul gată.

64 Cobor atît pe scara cea ferice

doar ca să-ți fiu prilej de sărbătoare

prin cîte am în strai de slavă-a-ți zice;

67 mai iute nu-s din dragoste mai mare,

c-așa-i iubirea-aici, ba și mai și,

cum poți vedea din multa-nflăcărare.

70 Înalta milă, ce ne face-aci

să fim în slujba sfatului divin,

un rost, cum vezi, la toți ne rîndui”.

73 „Văd bine, faclă sfîntă”, -am zis senin,

„cum nesilită dragostea lucrează

aici cereasca voie pe deplin;

76 dar mai puțin pricepe mintea-mi trează

de ce ai fost doar tu predestinată

să m-agrăiești, din cîte-n jur viază”.

79 Pînă să-mi fie vorba terminată,

făcîndu-și facla parcă ax din sine,

prinse ca moara să se-nvîrtă-ndată;

82 apoi răspunse-al ei lăuntric bine:

„Lumina sfîntă-asupra mea pogoară,

peste aceea ce-o port strai pe mine,

85 și forța ei privirea mi-nconjoară,

asupra-mi prisosind, de văd prin ea

esența ei dumnezeiesc de clară.

88 De-aicea vine strălucirea mea;

căci văzul care limpede-mi sclipește

din focul sfînt măsura lui și-o ia.

91 dar nici chiar duhul ce mai mult lucește

sau serafimul care-n Domnul vede

nu-ți pot răspunde la ce-ntrebi lumește;

94 pecetluit în miezul tainei șede

pe veci ce tu ai vrea să afli și

nu-i văz creat la el să poată-accede.

97 Iar lumii muritoare, cînd va fi

să te întorci, să-i spui că nu e bine

să-ncerce-asemeni taine-a iscodi.

100 Ce-i foc aici, pe lume fum devine;

nu poate mintea-acolo jos să știe,

cînd nici în ceruri lesne-a ști nu-i vine”.

103 La așa vorbe, nu-mi mai arse mie

să mai insist, ci-l întrebai, smerit,

cine a fost cîndva, în lumea vie.

106 „Italiei între țărmuri hărăzit,

de locul tău de-obîrșie nu departe,

îi e un lanț stîncos, din nori ieșit;

109 e-un dîmb pe nume Catria-n acea parte

și-un schit a fost acolo ridicat,

ca rugăciunea către cer s-o poarte”.

112 Așa a treia oară-a cuvîntat

și-urmă zicînd: „Cu zel acolo eu

pe Domnul să-l slujesc m-am îndemnat,

115 doar cu ulei mîncînd de post mereu,

și ger sau arșiți lesne îndurînd,

ferice veghetor cu duhul meu.

118 Da roadă multă schitul oarecînd

celor cerești; ci-acum e loc pustiu

și în vileag se cade dat curînd.

121 Fu-acolo Petru Damian să fiu

și Petru Păcătosul Maicii Sfinte

pe țărmul adriatic, mai tîrziu.

124 Puțin din viață mai aveam ‘nainte

cînd fui împins să port o pălărie

ce răul și mai rău îl face-altminte.

127 Slabi și desculți au fost cîndva să vie

Chefa și vasul Duhului Preasfînt,

cu cei sărmani mîncînd din sărăcie.

130 Azi popii cei moderni, de grei ce sînt,

pe brațe duși și sprijiniți se vor,

și trena să le-o salți de la pămînt.

133 Și-ascund și caii-n mantiile lor,

de-s ca-ntr-o piele două dobitoace:

o, Doamne, cît mai ești de răbdător!”.

136 La vocea-aceasta-au prins în cer să joace,

din treaptă-n treaptă, valuri de scîntei,

tot mai frumoase,-ncolo și încoace.

139 Ciopor se adunară-n jurul ei

și scoaseră un strigăt care nu-i

de-nchipuit pe lume: nici eu ce-i

142 nu deslușii, ci-nvins de tunet fui.

Mai puteţi citi pe acest blog:

* Dante, Infernul, Cînturile I-III (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cînturile I-III (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante Alighieri între viaţă şi operă 

* Dante – repere bibliografice 

* Prolog la noua traducere a Infernului 

* Ecouri la noua traducere a Infernului   

* Sonete din lirica universală 

* "Ce mai face traducerea Divinei Comedii?" (Purgatoriul, Cîntul XIX) 

* Claudio Mutti: Dante şi India 

* Claudio Mutti: Despre "veltro"-ul dantesc 

* Dante: Papè Satàn, papè Satàn, aleppe! (Inf., VII, 1) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXIII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Intermezzo liric: Dante (Vita Nuova, XXVI)  

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXIV (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, XXV (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Patimile după Dante 

* Dantele lui Marian Papahagi 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXVI (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXVII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXVIII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXIX (versiunea Răzvan Codrescu)  

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXX  (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXXI (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXXII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXXIII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul I (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul II (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul III (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul IV (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul V (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul VI (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul VII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul VIII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul IX (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul X (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul XI (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XII (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XIII (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XIV (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul XV (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul XVI (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul XVII (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XVIII (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XIX (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XX (versiunea Răzvan Codrescu)