Blogul lui Răzvan Codrescu
Răzvan Codrescu: poet, traducător şi eseist de orientare tradiţionalistă, promotor al principiilor şi idealurilor dreptei creştine, fără să fi fost membru al vreunui partid politic nici înainte şi nici după 1989, a debutat publicistic în 1985, cu eseul "Don Quijote şi Prinţul Mîşkin" (în revista "Luceafărul", an XXVIII, nr. 39, p. 8), şi editorial în 1997, cu volumul de eseuri "Spiritul dreptei. Între tradiţie şi actualitate" (Editura Anastasia, Bucureşti).
miercuri, decembrie 30, 2020
duminică, decembrie 27, 2020
INTERMEZZO LIRIC: NU-I LOC DE TOȚI...
Ce grea e, Doamne, dragostea de frate
cînd sîntem plini ca un burduf de noi
și cînd mîndria pleacă la război,
să ia cu-asalt a visului cetate!
Ca niște orbi sînt gata de-a se bate
frații-ntre ei – și toți se cred eroi,
și sînt convinși că-n ziua de apoi
lor le va da și Dumnezeu dreptate.
Nu-i loc de toți, ci doar de fiecare,
iar cerul nu-i decît o vorbă-n vînt
cînd e deșarta slavă pe pămînt
tot ce rîvnești în viața ta mai tare
și pe ceilalți nu-i poți ierta că sînt
decît de-ar fi să-ți cadă la picioare.
Răzvan CODRESCU
vineri, decembrie 25, 2020
miercuri, decembrie 23, 2020
SĂ-I URĂM SUCCES LUI CLAUDIU TÂRZIU!
De azi, conduc Comisia pentru Românii de Pretutindeni, din Senat. Astfel, fac pasul de la acțiunea civică, începută cu aproape două decenii în urmă, cînd am înființat la București asociația „Romfest XXI” (care se dorea continuatoarea mișcării românești de rezistență anticomunistă din exil „Romfest”, condusă de Părintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa), la acțiunea politică în beneficiul românilor. Ne-am propus atunci să apărăm drepturile și libertățile românilor de pretutindeni. Acea asociație a fost redenumită mai tîrziu „Rost”, după numele revistei culturale a organizației, devenit mai cunoscut între timp.
Așadar, nimic nu e întîmplător sau surprinzător decît pentru cei care ne-au ignorat consecvența ideatică și tenacitatea în acțiune. Lucrăm de foarte mult timp pe aceleași coordonate românești și creștinești. Dumnezeu să ne ajute!
Claudiu TÂRZIU
luni, decembrie 21, 2020
INTERMEZZO LIRIC: DUMITRU PACEAG
SUL NOSTRO CAMMINO...
Sul nostro cammino non c´è più ritorno,
Non c´è che avanti, soltanto avanti,
Sul nostro cammino marciamo, ma quanti
Vedranno brillare per loro quel giorno?
Non c´è che avanti, soltanto avanti,
Sul nostro cammino marciamo, ma quanti
Vedranno brillare per loro quel giorno?
E quanti, già giunto quel giorno, potranno
Godere sereni la gioia ardente?
Del cuore s´innalza il grido dolente
Dei poveri morti rimasti lontano.
Godere sereni la gioia ardente?
Del cuore s´innalza il grido dolente
Dei poveri morti rimasti lontano.
Eppure avanti. O! Dio, e quando
Sentimmo cantare celesti viole
Sul nostro cammino, in sferza del sole
Lo strano corteggio serpeggia tremando.
Sentimmo cantare celesti viole
Sul nostro cammino, in sferza del sole
Lo strano corteggio serpeggia tremando.
Indarno cerchiamo sfuggire la sorte.
Dell´alto l´eterna Sapienza governa
Ed in questo „verso” la vita eterna
Non c´è più ritorno neanche per morte.
Dell´alto l´eterna Sapienza governa
Ed in questo „verso” la vita eterna
Non c´è più ritorno neanche per morte.
Aiud, 1957
Dumitru PACEAG*
* Poet al închisorilor comuniste. Sigur, e doar o italiană de temniță...
vineri, decembrie 18, 2020
SĂRACA LIMBA ROMÂNĂ!
Trei, Doamne, și toți trei!
OPTISPREZECE? (Orban)
OPTESPREZECE? (Barna)
OPTUSPREZECE? (Cioloș)
Nu cumva OPTSPREZECE?
OPTESPREZECE? (Barna)
OPTUSPREZECE? (Cioloș)
Nu cumva OPTSPREZECE?
miercuri, decembrie 16, 2020
duminică, decembrie 13, 2020
vineri, decembrie 11, 2020
JEGURILE ÎN ROBĂ ÎȘI MERITĂ MITA!
miercuri, decembrie 09, 2020
luni, decembrie 07, 2020
CÎTEVA OBSERVAȚII POSTELECTORALE
„UN POPOR DE IDIOȚI
CĂRORA LE CURG BALELE” (P. ȚUȚEA)
A REUȘIT SĂ PUNĂ
DE ÎNCĂ 4 ANI DE DEZASTRU!
Sigur, rezultatele sînt încă provizorii, dar, în mare, situația politică este clară: chisr și „la mustață”, PSD este cîștigătorul. Diferența minimală s-ar putea să nu-i permită să controleze Guvernul, dar îi va permite să controleze în mare măsură Parlamentul. Ne așteaptă 4 ani de boicot reciproc între puterea executivă (avîndu-l pe Iohannis aliat) și puterea legislativă, cam cu aceleași figuri patibulare. S-a petrecut, de fapt, ceea ce anticipasem din capul locului: asumîndu-și guvernarea, liberalii - avînd și ghinionul pandemiei declanșate între timp - au reușit să-și uzeze pînă la alegeri imaginea și creditul, înlesnind revenirea PSD (ba chiar cu aere de „salvator” al șandramalei naționale) fără să-și fi plătit păcatele și fără să fi făcut aproape nimic. Nu putem ieși din zodia „ciumei roșii”. Probabil că dacă prezența la urne ar fi fost mai mare, ar fi crescut și diferența de scor în favoarea liberalilor. Așa, însă, n-am reușit decît să legitimăm un dezastru pe care pînă la urmă îl merităm, căci nu poți să fii sifilitic fără consecințe.
Singurul lucru notabil este ascensiunea spectaculoasă a unui partid care abia a împlinit un an: AUR. Fără să reprezinte neapărat o dreaptă de care să fiu mîndru, AUR poate aduce în Parlament un oarecare suflu inedit, atît prin fronda asumată cu „sistemul”, cît și prin cîțiva oameni politici noi și net superiori mediei politicianiste, precum un Claudiu Târziu sau un Sorin Lavric. Sper ca poziția AUR să se păstreze pînă la bifarea rezultatelor finale, dar pragul electoral este oricum trecut. Din păcate, cu toată performanța în sine, o formațiune cu procentul ei nu poate influența prea mult politica „la vîrf”.
Rămînem, din nefericire, o țară handicapată de la periferia Europei, mereu întoarsă precum cîinele la propria vărsătură și precum porcul la nămolul scaldei sale. Cui nu-i solidar sau resemnat cu prostia majoritară îi rămîn la îndemînă trei soluții: să emigreze, să se retragă la mănăstire sau să se sinucidă. Sigur, ar mai fi, la modul ideal, soluția luptei cu hidra, pe viață și pe moarte, dar pentru asta e nevoie de boașe pe care noi am dovedit, în 30 de ani, că nu le avem.
Răzvan CODRESCU
P. S. Succesul electoral pentru mulți surprinzător al AUR nu este fără precedent istoric. Ceva asemănător (la proporții mai mari: 15,5%) s-a petrecut cu legionarii la alegerile din decembrie 1937. Atunci un neamț, rege, a instituit dictatura. Acum altui neamț, președinte, nu cred că-i dă mîna...
sâmbătă, decembrie 05, 2020
INTERMEZZO LIRIC: CU VOIA LUI
și căutăm să scoatem pe-un altul vinovat
de cîte-avem pe lumea aceasta de răbdat,
mereu săraci de bine și grabnici spre păcate.
De-aceea suferința ne pare nedreptate
și nu simțim căință nicicînd cu-adevărat,
ci doar c-avem tot timpul ceva de răzbunat
și că de vină este mereu cîte un frate.
În noi abia mai are iubirea loc de ură
și pacea nu mai vine la rînd de-atît război!
În El de ne-am încrede cît crede El în noi,
am regăsi în toate și noimă, și măsură,
și-am prinde să pricepem, cu mintea de apoi,
că voia Lui se face în tot ce lumea-ndură.
Răzvan CODRESCU
joi, decembrie 03, 2020
DEMOSTENE ANDRONESCU 93
LA MULȚI ANI, CU SĂNĂTATE!
Amintirea vremurilor bune... Sibiu, acum aproape 20 de ani:
Răzvan Codrescu, Maria Constantinescu,
Gabriel Constantinescu, DEMOSTENE ANDRONESCU.