Sigur, rezultatele sînt încă provizorii, dar, în mare, situația politică este clară: chisr și „la mustață”, PSD este cîștigătorul. Diferența minimală s-ar putea să nu-i permită să controleze Guvernul, dar îi va permite să controleze în mare măsură Parlamentul. Ne așteaptă 4 ani de boicot reciproc între puterea executivă (avîndu-l pe Iohannis aliat) și puterea legislativă, cam cu aceleași figuri patibulare. S-a petrecut, de fapt, ceea ce anticipasem din capul locului: asumîndu-și guvernarea, liberalii - avînd și ghinionul pandemiei declanșate între timp - au reușit să-și uzeze pînă la alegeri imaginea și creditul, înlesnind revenirea PSD (ba chiar cu aere de „salvator” al șandramalei naționale) fără să-și fi plătit păcatele și fără să fi făcut aproape nimic. Nu putem ieși din zodia „ciumei roșii”. Probabil că dacă prezența la urne ar fi fost mai mare, ar fi crescut și diferența de scor în favoarea liberalilor. Așa, însă, n-am reușit decît să legitimăm un dezastru pe care pînă la urmă îl merităm, căci nu poți să fii sifilitic fără consecințe.
Singurul lucru notabil este ascensiunea spectaculoasă a unui partid care abia a împlinit un an: AUR. Fără să reprezinte neapărat o dreaptă de care să fiu mîndru, AUR poate aduce în Parlament un oarecare suflu inedit, atît prin fronda asumată cu „sistemul”, cît și prin cîțiva oameni politici noi și net superiori mediei politicianiste, precum un Claudiu Târziu sau un Sorin Lavric. Sper ca poziția AUR să se păstreze pînă la bifarea rezultatelor finale, dar pragul electoral este oricum trecut. Din păcate, cu toată performanța în sine, o formațiune cu procentul ei nu poate influența prea mult politica „la vîrf”.
Rămînem, din nefericire, o țară handicapată de la periferia Europei, mereu întoarsă precum cîinele la propria vărsătură și precum porcul la nămolul scaldei sale. Cui nu-i solidar sau resemnat cu prostia majoritară îi rămîn la îndemînă trei soluții: să emigreze, să se retragă la mănăstire sau să se sinucidă. Sigur, ar mai fi, la modul ideal, soluția luptei cu hidra, pe viață și pe moarte, dar pentru asta e nevoie de boașe pe care noi am dovedit, în 30 de ani, că nu le avem.
1 comentarii:
V-am urmărit în " Lumea Credinței ", v-am cumpărat cărțile (de eseuri) şi apoi v-am pierdut din...vedere (cred că eram depăşit de frecvența trimiterilor!?!)
Eram foarte curios să văd poziția dvs.față de actualitatea post-electorală! Mi-ați confirmat aşteptările...Mulțumesc!
Trimiteți un comentariu
Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]
<< Pagina de pornire