INTERMEZZO LIRIC: RĂMĂȘAG

 SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

 

Și poate că la urmă mai este loc de-un vis

și timp de o iubire, s-o luăm cu noi în cer...

E-o nebunie-n mila lui Dumnezeu să sper,

cînd de pe cruce raiul din nou ni l-a deschis?

 

S-adulmecăm vecia în trupul efemer

nu-i oare însuși rostul în firea noastră-nscris?

Să fie prea tîrziul blestem? Dar ce zapis

e mai presus de cruce, cînd după ea mă cer?

 

Eu cred că nici păcatul, nici moartea nu-i mai tare

decît în noi e Duhul ce plînge cu suspine,

iar cupele mîniei, oricît ar fi de pline,

nu prisosesc asupra iubirii iertătoare.

 

Încrezători, iubito, în milele divine,

să nu ne fie teamă că n-am avea scăpare,

căci din izvod și pînă la ultima suflare

noi sîntem rămășagul lui Dumnezeu cu Sine!

Răzvan CODRESCU