CREȘTINUL FAȚĂ CU PANDEMIA

 SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

De la părintele Radu Preda citire

DE LA VLĂDICĂ PÎNĂ LA OPINCĂ

Rude, parohieni, diaconi, preoți și episcopi, stareți de mănăstire, profesori de teologie și alți truditori în ogorul Domnului au fost, pe rînd, atinși de molimă. Unii au murit, precum recent starețul Mănăstirii Partoș, părintele Varlaam. Strict clinic, nu e cazul să discutăm că, de fapt, virusul a fost picătura care a umplut paharul, că a avut aliați în interiorul cetății biologice, că au existat, cum se spune, comorbidități. La fel, nu are nici un rost să filozofăm pe marginea manierei prin care destinele unora sînt transformate în statistici, să ne dăm cu părerea despre forțarea unei pandemii care, pînă acum, iese din definiția curentă. Rectific: putem vorbi despre toate acestea, evident, dar să nu ne oprim la ele, să nu batem apa în piuă și pasul pe loc! Să ieșim, tot cu o expresie nouă, din buclă! Importante sînt, după mine, alte aspecte:

- să luăm în serios prevenția;

- să nu fim căi ale ispitei pentru alții;

- să încetăm cu conspirațiile, reale și/sau imaginare;

- să ne rugăm;

- să nu (ne) smintim;

- să ne apărăm dreptul la opinie;

- să fim solidari.

Toate aceste exerciții de igienă trupească și sufletească se vor dovedi esențiale cînd:

- se va pune problema vaccinului obligatoriu, indiferent de posibilele lui efecte secundare (insuficient studiate din lipsă de timp);

- vor fi limitate și mai mult drepturile și libertățile fundamentale;

- se vor accentua cenzura și conformismul (corectitudinea politică);

- prin retorici și politici, creștinii, în cazul nostru, vor fi arătați cu degetul și considerați „agenți patogeni";

- la adăpostul perdelei de fum a molimei, se vor forța cadre juridice și se vor implementa inginerii sociale de sorginte totalitară;

- firescul va fi deconspirat ca fiind nefiresc, iar acesta din urmă va fi impus drept normă;

- lumea va continua să o ia razna, ca și cum criza de față nu ar fi fost suficientă.

Așadar, să ne păstrăm resursele pentru cauzele reale, cu adevărat importante. Da, purtarea măștii incomodează și degradează, dar nu este decât o parte a situație mai ample și mai complexe în care ne aflăm. În lipsă de dovezi că ar ajuta sau nu, purtarea ei este un minimum de sacrificiu. Nu în purtarea sau nepurtarea ei se vede gradul de credință. În rest, cap limpede și nădejde realistă.

Sus să avem inimile!

Pr. Radu PREDA