INTERMEZZO LIRIC: ELEGIE AUTUMNALĂ

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

E toamnă și ne-a ruginit iubirea, 

și visele ca frunzele ne cad: 

să fie acesta tristul nostru vad 

spre niciodată și spre nicăirea? 

Te simt întreagă numai vînt și ploi, 

și s-a făcut așa de frig în tine 

că nici să-ți dau tîrcoale nu-mi mai vine, 

oricît am fi de una amîndoi... 

 Abia din ochi ne mai cătăm agale 

și-abia mai dibuim cîte-un cuvînt: 

te știu că ești și tu mă știi că sînt, 

dar ce folos în fața toamnei goale? 

Răzvan CODRESCU