SUMARUL BLOGULUI
Revista Puncte cardinale a fost întemeiată în ianuarie 1991 de
către veteranul de război şi fostul deţinut politic Gabriel-Iacob
Constantinescu şi a apărut lunar la Sibiu, fără nici o întrerupere, timp de
20 de ani (240 de numere). Nucleul redacţional a fost alcătuit din Gabriel
Constantinescu, Răzvan Codrescu, Demostene Andronescu, Marcel Petrişor şi Ligia
Banea (n. Constantinescu). Generaţia închisorilor comuniste a fost sufletul
revistei şi i-a dus greul. Lista alfabetică a tuturor colaboratorilor şi a
sprijinitorilor mai importanţi ai revistei poate fi accesată aici.
Pentru detalii despre această antologie on-line, a se citi aici.
(R. C.)
2008
POEZIA CARCERALĂ (2):
RADU GYR
Radu Gyr
este "poetul închisorilor prin excelenţă", unul dintre cei mai
valoroşi poeţi români, redescoperit de publicul mai larg după 1989, prin
destinul său poetic dramatic. Pe numele său adevărat Radu Demetrescu, el s-a
născut la 2 martie 1905 la Cîmpulung Muscel, ca fiu al actorului Ştefan (Coco)
Demetrescu, a cărui amintire o evocă riguros, dar şi cald în Calendarul meu. Prietenii, momente şi
atitudini literare. Poetul a debutat în anul 1924, cu volumul intitulat Linişti de schituri. A fost comandant legionar
şi şef al regiunii Oltenia, conferenţiar la Facultatea de Litere şi Filosofie
din Bucureşti. Este autorul multor celebre versuri din epocă: Sfîntă tinereţe legionară, Imnul Moţa-Marin,
Imnul Muncitorilor. Merită amintit faptul că a fost laureat al mai multor
premii ale Societăţii Scriitorilor Români şi ale Academiei Române, iar în 1940,
pe timpul guvernării legionare, a fost director general al teatrelor. După detenţia de sub regimul lui Carol II,
este închis şi de Antonescu, apoi este eliberat şi trimis spre "reabilitare"
în batalioanele de la Sărata. În 1945, regimul comunist îl încadrează în "lotul
ziariştilor" şi îl condamnă la 12 ani. Revine acasă în 1956, dar cunoaşte mai multe condamnări, suportînd rigorile
închisorilor din Jilava, Aiud etc. Ultima condamnare a avut ca motiv de acuzare
celebrul poem, Ridică-te, Gheorghe,
ridică-te, Ioane!, poetul fiind condamnat chiar la moarte, dar după un an
comutîndu-i-se pedeapsa în muncă silnică pe viaţă. În 1963 a fost graţiat, ca
şi alţi oameni de cultură ai vremii.
"Poezia închisorilor ridică lirismul lui Gyr la o înălţime spirituală
şi artistică absolut memorabilă. E o faţă inedită, aşa cum pentru Voiculescu e
cea a sonetelor, în traducere imaginară, din Shakespeare. O combustie lirică
intensă, o transfigurare a omului şi o acumulare sentenţioasă, unde propria
existenţă se află în cîteva situaţii-limită, o recomandă ca pe un versant necunoscut, întregitor, dureros
şi inegalat al poeziei române" [1].Astfel, putem vorbi despre capodopere ale
genului, pentru că "universul concentraţionar, carcera, în speţă, spaţiu de
suferinţă, dar şi de visare, sînt descrise, în simbolismul lor, de către Radu
Gyr, la un nivel neegalat de alţi autori" [2].
Poemul Ridică-te, Gheorghe,
ridică-te, Ioane! "deschide un periplu în memoria dureroasă a unui
timp pierdut. Trecutul apasă peste prezent, ca un blestem ce nu poate fi
îndepărtat" [3]. Adresarea
directă este vie şi emoţionantă. Pentru autor, refrenul are conotaţii adînci.
Gheorghe şi Ion sînt nume frecvent întîlnite în popor. De aceea, aceste nume
devin simboluri ale luptei pentru libertate. Îndeosebi pentru libertatea
interioară, pentru descătuşarea sufletească, pentru apărarea credinţei şi-a
valorilor creştine. De aceea, poezia începe meditativ, fiind o exprimare
poetică a ideilor pentru care nu trebuie să se ridice la luptă poporul, abia apoi
numindu-se scopul superior al luptei: Nu
pentru-o lopată de rumenă pîine,/ Nu pentru pătule, nu pentru pogoane,/ Ci
pentru văzduhul tău liber de mîine,/ Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!.
Strofa următoare are ecouri de ectenie, avînd expresii tipice ale rugăciunii
liturgice: Pentru sîngele neamului tău
curs prin şanţuri,/Pentru cîntecul tău ţintuit în piroane,/ Pentru lacrima
soarelui tău pus în lanţuri,/ Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!.
Astfel, poetul sensibilizează şi impresionează cititorul, făcîndu-l părtaş la cîntecul
său de luptă. Ritmul liturgic al textului se îmbină cu ritmul imnic. În mod
evident, poemul apare ca un imn al
chemării la înălţarea spirituală a unui popor, la împlinirea unor
deziderate de veacuri. Motivele sînt christice, apar în acest poem cuvinte şi
expresii profund creştine: neam, piroane, lacrimă, libertate, icoane, lanţuri, lumină, toate exprimînd un Corpus Christi simbolic, un strigăt
puternic de libertate, o dorinţă fermă de a apăra, precum martirii de
odinioară, credinţa străbună: Şi ca să-ţi
pui tot sărutul fierbinte/ Pe praguri, pe prispe, pe uşi, pe icoane,/ Pe toate
ce slobode-ţi ies înainte,/ Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!// Ridică-te,
Gheorghe, pe lanţuri, pe funii!/ Ridică-te, Ioane, pe sfinte ciolane!/ Sus, pe
lumina din urmă-a furtunii,/ Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Comparabil cu imnul lui Andrei Mureşanu, Un răsunet [4], poemul
lui Radu Gyr a fost un strigăt de libertate rostit în numele neamului său. Fără
îndoială, "poezia lui Radu Gyr reia numai îndemnul la lupta pentru
libertate într-o retorică persuasivă, agitatorică, de o mare simplitate, în
care, alături de imperativul ridică-te
(titlu şi refren al poeziei, dar şi repetat sub formă de anaforă; din 24 de
versuri, 8 încep cu acest imperativ reluat din titlu), pregnantă este
alăturarea antonimică (de asemenea repetată) adverb/conjuncţie adversativă
[...]. Alăturarea antonimică nu/ci
atrage după sine o dezvoltare a opoziţiei (nu pentru zadarnice bunuri
materiale, ci pentru rîvnita şi nepreţuita libertate), prezentată într-o
succesiune de metafore: văzduhul liber de
mîine, pentru sîngele neamului tău curs prin şanţuri, pentru cîntecul tău ţintuit în piroane, pentru lacrima soarelui tău
aprins, ca să aduni chiuind pe tăpşane o claie de zări şi-o căciulă de stele"
[5].
Rostirea poetică a lui Radu Gyr se aşază dintru început sub semnul unei
lupte interioare pentru ieşirea la lumină şi izbăvire. Poetica textelor sale
este un Cîntec de luptă prin care îşi fixează un program
coerent, biruit de convingerea lăuntrică a omului care are datoria să suporte
toate pînă la sfîrşit, deoarece adevărata înfrîngere nu este o pierdere de
ordin material, ci spiritual: Nu dor nici luptele pierdute,/ nici rănile din piept nu
dor,/ cum dor acele braţe slute/ care să lupte nu mai vor.// Cît timp în piept
inima-ţi cîntă/ ce-nseamnă-n luptă-un braţ răpus?/ Ce-ţi pasă-n praf de-o spadă
frîntă/ cînd te ridici c-un steag mai sus?/ Că-nfrînt nu eşti atunci cînd sîngeri,/
nici cînd în lacrimi ochii ţi-s:/ Adevăratele
înfrîngeri/ sînt renunţările la vis.
Alte poezii sînt adevărate rugăciuni, expresii culminante
ale întîlnirii omului cu Dumnezeu. Această întîlnire nu poate avea loc decît
într-o stare umană de profundă pocăinţă şi asumare deplină a suferirii
nedreptăţilor. Aşa este, de pildă, poezia Metanie:
Doamne, fă din suferinţă,/ Pod de aur, pod înalt,/ Fă din lacrimă velinţă/
Ca-ntr-un pat adînc şi cald.// Din lovirile nedrepte/ Faguri facă-se şi vin./
Din înfrîngeri, scări şi trepte,/ Din căderi, urcuş alpin.// Din
veninul pus în cană/ Fă miresme ce nu pier./ Fă din fiecare rană/ o cădelniţă
spre cer;// Şi din fiece dezastru/ şi crepuscul stins în piept,/ Doamne, fă
lăstun albastru/ şi fă zîmbet înţelept.
Întîlnirea omului cu Domnul Hristos este şi tema
capodoperei liricii lui Radu Gyr. Azi-noapte
Iisus... (sau Iisus în celulă)
este textul care semnifică destinul fiecărui deţinut politic de-a fi solidar cu
suferinţa umană a Mîntuitorului, ca şi suferinţa Mîntuitorului care devine
solidară cu a lor. Este arhicunoscut faptul că "dintre versurile lui,
poezia care a circulat cel mai mult, care a însemnat cel mai mult pentru
sufletul în restrişte al osîndiţilor a fost Iisus
în celulă. [...] Cu vizita aceasta, pe cît de tainică, pe atît de reală,
începe poezia. Şi Iisus participă la toată mizeria vieţii deţinutului, la toate
chinurile lui, se face părtaş la toate suferinţele lui, în mod firesc, ca un
prieten, ca un semen şi totuşi ca un Dumnezeu. [...] Comuniunea cu Dumnezeu în
restrişte a fost dintotdeauna actul de tărie al sufletului românesc prigonit,
strivit şi răstignit" [6].
Domnul Hristos ajunge în celulă, devine un deţinut asumîndu-şi
soarta celor pedepsiţi pe nedrept, dar, mai mult de-atît, simbolizînd speranţa
şi singura lor mîngîiere. Identificîndu-se cu deţinuţii, El vine cu haine
vărgate, trece dincolo de zăbrele şi cere tăcere celui pe care-l vizitează,
oferindu-i privilegiul Întîlnirii care îi dă puterea să spere, deşi finalul
poeziei este ambiguu. Prima parte a poeziei este construită pe ideea întîlnirii
cu Hristos în celulă: Azi-noapte Iisus mi-a intrat în celulă./ O, ce trist şi
ce-nalt părea Christ!/ Luna venea după El, în celulă/ şi-L făcea mai înalt şi
mai trist.// Mîinile Lui păreau crini pe morminte,/ ochii adînci ca
nişte păduri./ Luna-L bătea cu argint pe veşminte/ argintîndu-I pe mîini vechi
spărturi./ Uimit am sărit de sub pătura sură:
/ - De unde vii, Doamne, din ce veac?/ Iisus a dus lin un deget la gură/
şi mi-a făcut semn ca să tac.// S-a aşezat lîngă
mine pe rogojină:/ - Pune-mi pe răni mîna ta!/ Pe glezne-avea urme de cuie şi
rugină / parcă purtase lanţuri cîndva.// Oftînd
şi-a întins truditele oase/ pe rogojina mea cu libărci./ Luna lumina, dar
zăbrelele groase/ lungeau pe zăpada Lui vărgi.// Părea celula munte, părea căpăţînă/ şi mişunau păduchi şi guzgani./ Am
simţit cum îmi cade capul pe mînă/ şi-am adormit o mie de ani...
Partea a doua a poeziei prezintă o simetrie cu prima,
numai că Hristos nu se mai află prezent fizic în celulă. Prezenţa Lui se mai
simte doar prin mirosul de trandafiri, probabil ca simbol analogic al mirosului
de tămîie sau mir, care sînt folosite la slujbele bisericeşti. Trezirea din vis
este identică în acest moment cu revenirea la starea de fapt, la zguduitoarea
conştiinţă a omului care înţelege că a fost privilegiat să vadă chipul Celui ce
este Lumină, că a fost martorul unei
revelaţii, martorul prezenţei vii a Mîntuitorului în conştiinţa celui care
aşteaptă izbăvirea: Cînd m-am deşteptat din afunda genună,/ miroseau paiele a
trandafiri./ Eram în celulă şi era lună,/ numai Iisus nu era nicăiri...//
Am întins braţele: nimeni, tăcere./ Am întrebat zidul:
nici un răspuns!/ Doar razele reci, ascuţite-n unghere,/ cu suliţa lor m-au
străpuns.../ - Unde eşti, Doamne? Am urlat la zăbrele./ Din lună venea fum de
căţui.../ M-am pipăit... şi pe mîinile
mele,/ am găsit urmele cuielor Lui.
Asemenea Apostolului Toma, poetul a primit dovada cuielor
şi-a rănilor Lui, pentru a crede definitiv în Mîntuitorul şi Izbăvitorul său.
Conştient de clipa revelaţiei căreia tocmai i-a fost martor, poetul reia
imaginea iniţială, conferind poeziei o compoziţie circulară şi reducînd esenţa
textului la cele două imagini de incipit
şi final. Dovada de netăgăduit că Azi-noapte
Iisus mi-a intrat în celulă este aceea că pe mîinile mele, am găsit urmele cuielor Lui. Această întîlnire
revelaţională simbolizează identificarea totală a suferinţei umane cu Patimile
Lui, sensul conotativ lăsînd loc ideii că omul se poate mîntui prin Iubire, dar
şi prin Suferinţă.
Poezia Basm e o
expresie culminantă a suferinţei detenţiei, a cumplitei umilinţe, a nedreptăţii
şi a adevăratei răstigniri, în plan sufletesc, a omului de cultură, a cărui
singură vină era credinţa în Dumnezeu şi în artă. Deşi titlul poate deruta,
versurile exprimă o dramă cumplită, o suferinţă ce va fi resimţită înmiit în
această viaţă şi dincolo de ea. Inspirată de dorul de fetiţa lui, pe care n-o
mai văzuse de atîţia ani, poetul scrie: Fetiţa
a rămas departe-n poveşti,/ cu mîini de icoană curată,/ iar tatăl ei a murit de
atunci nu o dată,/ ci de sute de ori, de o mie de ori.../ De o mie de ori a
fost tras pe roată,/ spînzurat de o mie de ori de sfori,/ de o mie de ori pus
pe cruce,/ de o mie de ori perpelit în dogori,/ de o mie de ori, de o mie de
ori... Repetarea obsedantă a numeralului este mai degrabă o subminare a
dorinţei creatoare de a fi liberă, nu încătuşată, de a fi acasă, alături de
copilă, nu în carceră, de a fi spirit liber, nu “pus pe cruce" de-atîtea ori... Sufletul cere imposibilul, iar
nerealizarea dorinţei devine obsesie, frustrare a fiinţei, dor...
Radu Gyr a fost considerat “un Homer
al închisorilor (Victor Ioan Pica), un autor legendar care, deşi văzut de
puţini în carne şi oase, dobîndeşte dimensiuni mitice, prin opera sa" [7].Om
al suferinţei, Radu Gyr este un poet tragic “prin transformarea dramei
personale în cîntecul tragic al unui neam întreg. Tragic e şi omul istoriei
pentru că, deşi conştient de limitele sale, el forţează limita umană. [...] Credinţa
nu exclude întrebările şi chiar disperarea, senzaţia de abandon. [...] Gyr se
salvează însă prin artă. Sau mai exact, este, cred, iertat pentru că mult a iubit" [8].Sau am putea încheia cu acel Cîntec deplin al lui Radu Gyr: N-ai lăuda de n-ai ştii să blestemi,/ Surîd numai acei care
suspină,/ Azi n-ai iubi de n-ar fi fost să gemi,/ De n-ai fi plîns, n-ai duce-n
ochi lumină./ Şi dacă singur rana nu-ţi legai,/ Cu mîna ta n-ai unge răni
străine./ N-ai jindui după frînturi de rai/ De n-ai purta un ciob de iad în
tine./ Că nu te-nalţi din praf dacă nu cazi/ Cu fruntea jos, în pulberea
amară,/ Şi dacă-nvii în cîntecul de azi/ E c-ai murit în lacrima de-aseară. (Va urma)
Maria-Daniela PĂNĂZAN
[1] Adrian Popescu, Lancea frîntă. Lirica lui Radu Gyr, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1995, p. 75.
[2] Ibidem, p. 76.
[3] Ibidem,
p. 79.
[4] Actualul imn naţional: Deşteaptă-te, române... [Nota
Blog]
[5] Ion Buzaşi, Poezia religioasă românească.
Antologie, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2003, pp. 267-268.
[6] Ioan Ianolide, Întoarcerea la Hristos. Document pentru o lume nouă, Editura
Christiana, Bucureşti, 2006, p. 301.
[7] Adrian Popescu, op. cit., p. 91.
[8] Ibidem,
pp. 100-101.
* Maria-Daniela Pănăzan,
"Poezia carcerală (2): Radu Gyr", în Puncte cardinale, anul
XVIII, nr. 4/208, aprilie 2008, p. 7 (rubrica "Literatura
închisorilor").
Radu Gyr spre sfîrşitul vieţii
Mai puteţi citi pe
acest blog:
* Antologia
Punctelor cardinale (I) – "Cine se teme de naţionalism?"
(1991)
* Antologia
Punctelor cardinale (II) – Interviu cu Părintele Calciu (1991)
* Antologia
Punctelor cardinale (III) – "Mircea Eliade – «credinciosul fără
Dumnezeu»?" (1992)
* Antologia
Punctelor cardinale (IV) – "Fiziologia trepăduşului"
(1992)
* Antologia
Punctelor cardinale (V) – "«Resurecţia» lui Nichifor Crainic
între bucurie şi dezamăgire" (1992)
* Antologia
Punctelor cardinale (VI) – "Necesara despărţire a apelor"
(1993)
* Antologia
Punctelor cardinale (VII) – "Distincţii necesare" (1993)
* Antologia
Punctelor cardinale (VIII) – "Spiritul viu al dreptei"
(1993)
* Antologia
Punctelor cardinale (IX) – "Dimensiunea transcendentă a
politicului: Mişcarea Legionară" (1994)
* Antologia
Punctelor cardinale (X) – "Necesitatea unei viziuni de
dreapta..." (1994)
* Antologia
Punctelor cardinale (XI) – "Apelul unui licean către «oastea
naţionalistă»" (1995)
* Antologia
Punctelor cardinale (XII) – "Confruntarea dintre Memorie şi
Uitare" (1995)
* Antologia
Punctelor cardinale (XIII) – "Martin Luther şi evreii..."
(1995)
* Antologia
Punctelor cardinale (XIV) – "Dreptatea d-lui Pleşu" (1996)
* Antologia
Punctelor cardinale (XV) – "Pe marginea unei decepţii"
(1996)
* Antologia
Punctelor cardinale (XVI) – "Unde d-l Pleşu nu mai are
dreptate" (1996)
* Antologia
Punctelor cardinale (XVII) – "Viaţa – proprietate de stat"
(1996)
* Antologia
Punctelor cardinale (XVIII) – "Sensul unităţii creştine"
(1996)
* Antologia
Punctelor cardinale (XIX) – "Căderea Cuvîntului în cazuri"
(1996)
* Antologia
Punctelor cardinale (XX) – "O reacţie a d-lui Patapievici"
(1996)
* Antologia
Punctelor cardinale (XXI) – "San Juan de la Cruz: Romances"
(1997)
* Antologia
Punctelor cardinale (XXII) – "Inchiziţia marxistă împotriva lui
Mircea Eliade" (1997)
* Antologia
Punctelor cardinale (XXIII) – "Domnul Petru Creţia şi
«legionarul de 1,65»" (1997)
* Antologia
Punctelor cardinale (XXIV) – "Iarba verde de acasă…"
(1997)
* Antologia
Punctelor cardinale (XXV) – "Doar o vorbă să-ţi mai spun…"
(1997)
* Antologia
Punctelor cardinale (XXVbis) – "«Doar o vorbă să-ţi mai
spun...»" (1996)
* Antologia
Punctelor cardinale (XXVI) – "Nici printre evrei n-a lipsit
admiraţia pentru Codreanu!" (1997)
* Antologia
Punctelor cardinale (XXVII) – "Între zoón politikón şi homo
religiosus" (1997)
* Antologia
Punctelor cardinale (XXVIII) – "Apocalipsa şi ştiinţa"
(1997)
* Antologia
Punctelor cardinale (XXIX) – "Stafia comunismului la
Paris" (1998)
* Antologia
Punctelor cardinale (XXX) – "«Dogma capitală» a «Noii Ordini
Mondiale»" (1998)
* Antologia
Punctelor cardinale (XXXI) – "Falimentul speranţei" (1998)
* Antologia
Punctelor cardinale (XXXII) – "Masoneria şi organizaţiile
internaţionale" (1998)
* Antologia
Punctelor cardinale (XXXIII) – "Ispita «iubirii»" (1998)
* Antologia
Punctelor cardinale (XXXIV) – "Apostrof-area ca asasinat
moral" (1998)
* Antologia
Punctelor cardinale (XXXV) – "Fabulă cu trandafir" (1998)
* Antologia
Punctelor cardinale (XXXVI) – "Biserica să nu se teamă de
puternicii zilei!" (1998)
* Antologia
Punctelor cardinale (XXXVII) – "Aspecte ale dialogului
religie-cultură…" (1999)
* Antologia
Punctelor cardinale (XXXVIII) – "Puncte cardinale 100":
"La aniversară", "Măcel de Buna Vestire",
"Marginalii" (1999)
* Antologia
Punctelor cardinale (XXXIX) – "Cronica unei gafe
editoriale" (1999)
* Antologia
Punctelor cardinale (XL) – "Epica Holocaustului…" (1999)
* Antologia
Punctelor cardinale (XLI) – "Lecţia americană" (1999)
* Antologia
Punctelor cardinale (XLII) – "Demonizarea Americii" (1999)
* Antologia
Punctelor cardinale (XLIII) – "«Dictatura bunului simţ»…"
(1999)
* Antologia
Punctelor cardinale (XLIV) – "În sfîrşit, Acasă…" (1999)
* Antologia
Punctelor cardinale (XLV) – "Anul Eminescu", "Oda (în
metru antic): deschiderea nivelelor de receptare" (2000)
* Antologia
Punctelor cardinale (XLVI) – "Cine eşti dumneata, domnule
Neştian?" (2000)
* Antologia
Punctelor cardinale (XLVII) – "Demitizarea" (2000)
* Antologia
Punctelor cardinale (XLVIII) – "Maxime Egger: Cum am devenit
ortodox" (2000)
* Antologia
Punctelor cardinale (XLIX) – "Marea iertare" (2000)
* Antologia
Punctelor cardinale (L) – "Maica Mihaela" (2000)
* Antologia
Punctelor cardinale (LI) – "Un luceafăr pe columna
cezarilor" (2000)
* Antologia
Punctelor cardinale (LII) – Interviu cu Alain de Benoist (2000)
* Antologia
Punctelor cardinale (LIII) – "Radu Gyr sau despre gratuitatea
eroismului" (2000)
* Antologia
Punctelor cardinale (LIV) – "Supără realitatea sau formularea
ei?" (2000)
* Antologia
Punctelor cardinale (LV) – "Marginalii la o scrisoare a lui
Mircea Eliade" (2000)
* Antologia
Punctelor cardinale (LVI) – "Odihna de Eminescu" (2001)
* Antologia
Punctelor cardinale (LVII) – "Mesianismul Dreptei" (2001)
* Antologia
Punctelor cardinale (LVIII) – "Misiunea românilor în
istorie" (2001)
* Antologia
Punctelor cardinale (LIX) – "Obligaţiile unei conştiinţe
morale" (2001)
* Antologia
Punctelor cardinale (LX) – "Naţionalismul şi România de
azi", "Menirea generaţiei noastre" (2001)
* Antologia
Punctelor cardinale (LXI) – "Lichidarea unei legende"
(2001)
* Antologia
Punctelor cardinale (LXII) – "Pentru o Europă unită a
naţiunilor" (2001)
* Antologia
Punctelor cardinale (LXIII) – "Kitsch-ul în literatura
politică naţionalistă" (2001)
* Antologia
Punctelor cardinale (LXIV) – "Despre a fi altfel" (2001)
* Antologia
Punctelor cardinale (LXV) – "Pentru un naţionalism
european" (2001)
* Antologia
Punctelor cardinale (LXVI) – "Caracterul naţional al
Ortodoxiei" (2001)
* Antologia
Punctelor cardinale (LXVII) – "Un evreu renegat avertizează
America" (2001)
* Antologia
Punctelor cardinale (LXVIII) – "In memoriam: Horia
Bernea", "Muzeul Ţăranului Român după Horia Bernea" (2001)
* Antologia
Punctelor cardinale (LXIX) – "Europa lui Hristos" (2001)
* Antologia
Punctelor cardinale (LXX) – "Ziua judecăţii" (2002)
* Antologia
Punctelor cardinale (LXXI) – "Interviu cu istoricul Neagu
Djuvara" (2002)
* Antologia
Punctelor cardinale (LXXII) – "Elitele şi partidele
politice" (2002)
* Antologia
Punctelor cardinale (LXXIII) – "Revolta «omului recent»"
(2002)
* Antologia
Punctelor cardinale (LXXIV) – "Naţionalism şi democraţie"
(2002)
* Antologia
Punctelor cardinale (LXXV) – "Perversiunea naţional-comunistă"
(2002)
* Antologia
Punctelor cardinale (LXXVI) – "Isteria antifascistă"
(2002)
* Antologia
Punctelor cardinale (LXXVII) – "Moştenirile lui Horia
Bernea" (2002)
* Antologia
Punctelor cardinale (LXXVIII) – "Veşti triste din Spania"
(2002)
* Antologia
Punctelor cardinale (LXXIX) – "Mai bine prea tîrziu decît
niciodată!" (2002)
* Antologia
Punctelor cardinale (LXXX) – "Centenarul Petre Ţuţea
(1902-2002)" (2002)
* Antologia
Punctelor cardinale (LXXXI) – "Rost – «manifestul românesc» al
unei noi generaţii" (2002)
* Antologia
Punctelor cardinale (LXXXII) – "Istoria în actualitate: Penele
Arhanghelului" (2003)
* Antologia
Punctelor cardinale (LXXXIII) – "Cultul monştrilor" (2003)
* Antologia
Punctelor cardinale (LXXXIV) – "Nu-i pace sub măslini..."
(2003)
* Antologia
Punctelor cardinale (LXXXV) – "Aceşti evrei visători şi
utopiile lor păguboase" (2003)
* Antologia
Punctelor cardinale (LXXXVI) – "De la vulgaritate la perversiune"
(2003)
* Antologia
Punctelor cardinale (LXXXVII) – "Dimensiunea cosmică a
dorului" (2003)
* Antologia
Punctelor cardinale (LXXXVIII) – "Călătorie în «buricul
pămîntului»" (2003)
* Antologia
Punctelor cardinale (LXXXIX) – "Taina fratelui" (2003)
* Antologia
Punctelor cardinale (XC) – "Conceptul de medicină
creştină" (2003)
* Antologia
Punctelor cardinale (XCI) – "Cazul Paulescu văzut cu ochii
altora" (2003)
* Antologia
Punctelor cardinale (XCII) – "Political correctness?"
(2003)
* Antologia
Punctelor cardinale (XCIII) – "Tîlcuirea patristică a Psalmului
50" (2003)
* Antologia
Punctelor cardinale (XCIV) – "Un clown pentru
Nobel?" (2004)
* Antologia
Punctelor cardinale (XCV) – "Chilia isihastului în lume"
(2004)
* Antologia
Punctelor cardinale (XCVI) – "Paul Goma «antisemit»?"
(2004)
* Antologia
Punctelor cardinale (XCVII) – "Catedrala Mîntuirii
Neamului..." (2004)
* Antologia
Punctelor cardinale (XCVIII) – "Mircea Dinescu între ignoranţă
şi abjecţie" (2004)
* Antologia
Punctelor cardinale (XCIX) – "August roşu: circ fără
pîine" (2004)
* Antologia
Punctelor cardinale (C) – "«Insurecţia» de la 23 august văzută
prin ochii unui soldat german" (2004)
* Antologia
Punctelor cardinale (CI) – "Erosul care mişcă lumile"
(2004)
* Antologia
Punctelor cardinale (CII) – "Sfinţita rugăciune" (2004)
* Antologia
Punctelor cardinale (CIII) – "Păcatul lui Onan" (2005)
* Antologia
Punctelor cardinale (CIV) – "Dante, Infernul, Cîntul
XXXIV" (2005)
* Antologia
Punctelor cardinale (CV) – "Acatistul Sfinţilor Români din
închisori" (2005)
* Antologia
Punctelor cardinale (CVI) – "Giulgiul din Torino: o provocare
perpetuă" (2005)
* Antologia
Punctelor cardinale (CVII) – "Tentative de purificare"
(2005)
* Antologia
Punctelor cardinale (CVIII) – "La despărţirea de Papa Ioan Paul
II..." (2005)
* Antologia
Punctelor cardinale (CIX) – "Cine a fost Teodor M.
Popescu?" (2005)
* Antologia
Punctelor cardinale (CX) – "Cuvînt prevenitor despre idolatrie
şi magie" (2005)
* Antologia
Punctelor cardinale (CXI) – "Cultul eroilor la români"
(2005)
* Antologia
Punctelor cardinale (CXII) – "Miza unui linşaj mediatic"
(2005)
* Antologia
Punctelor cardinale (CXIII) – "Biblia lui Robespierre"
(2005)
* Antologia
Punctelor cardinale (CXIV) – "Imoralitatea apartenenţei la
francmasonerie" (2005)
* Antologia
Punctelor cardinale (CXV) – "Împotriva falsului ecumenism"
(2005)
* Antologia
Punctelor cardinale (CXVI) – "De la Facere la Apocalipsă"
(2005)
* Antologia
Punctelor cardinale (CXVII) – "O uşă interzisă" (2005)
* Antologia
Punctelor cardinale (CXVIII) – "Pe marginea unei
blasfemii" (2006)
* Antologia
Punctelor cardinale (CXIX) – "Un portret al Căpitanului la
copilărie" (2006)
* Antologia
Punctelor cardinale (CXX) – "«Am vrut să-l împuşc pe
Ceauşescu»" (2006)
* Antologia
Punctelor cardinale (CXXI) – "Ciobanul şi «futelniţa»"
(2006)
* Antologia
Punctelor cardinale (CXXII) – "Luciferismul de larg
consum" (2006)
* Antologia
Punctelor cardinale (CXXIII) – "Adevărata dramă de la Petru-Vodă"
(2006)
* Antologia
Punctelor cardinale (CXXIV) – "În jurul unei neînţelegeri"
(2006)
* Antologia
Punctelor cardinale (CXXV) – "Ofensiva homosexualilor"
(2006)
* Antologia
Punctelor cardinale (CXXVI) – "Ultima biruinţă a lui Ştefan cel
Mare" (2006)
* Antologia
Punctelor cardinale (CXXVII) – "«Sfîntul» Mişa din
Clejani" (2006)
* Antologia
Punctelor cardinale (CXXVIII) – "Memento Gulag în
Vendeea" (2006)
* Antologia
Punctelor cardinale (CXXIX) – "La plecarea dintre noi a
Părintelui Calciu" (2006)
* Antologia
Punctelor cardinale (CXXX) – "Tinereţe fără bătrîneţe"
(2006)
* Antologia
Punctelor cardinale (CXXXI) – "O nouă carte la Editura Puncte
Cardinale..." (2006)
* Antologia
Punctelor cardinale (CXXXII) – "Despre poziţia Bisericii faţă
de stăpînire" (2007)
* Antologia
Punctelor cardinale (CXXXIII) – Două traduceri din Annick de
Souzenelle (2007)
* Antologia
Punctelor cardinale (CXXXIV) – "Suferinţa ca
binecuvîntare" (2007)
* Antologia
Punctelor cardinale (CXXXV) – "Cele trei atacuri ale diavolului
asupra lui Hristos" (2007)
* Antologia
Punctelor cardinale (CXXXVI) – "Luciferismul în ţara lui
Caragiale" (2007)
* Antologia
Punctelor cardinale (CXXXVII) – "Sperietoarea şi modelul"
(2007)
* Antologia Punctelor cardinale (CXXXVIII) –
"José Antonio Primo de Rivera..." (2007)
* Antologia Punctelor cardinale (CXXXIX) – "(De)
ce uită Occidentul?" (2007)
* Antologia Punctelor cardinale (CXL) – "
Principale diferenţe între Catolicism şi Ortodoxie"; "O istorisire de
demult..." (2008)
* Antologia Punctelor cardinale (CXLI) – "Poezia
carcerală (1): Valeriu Gafencu" (2008)
* Antologia Punctelor cardinale (CXLII) – "Adevăr,
Biserică, ecumenism" (2008)
* Antologia Punctelor cardinale (CXLIII) – "De
la un tînăr cititor al Punctelor
cardinale" (2008)