MEŞTERUL MANOLE: PORTRET SUD-DUNĂREAN
Nu demult, la Editura Sophia, a apărut micul volum Meşterul Manole: portret sud-dunărean, semnat de etnologul şi publicistul Gheorghiţă Ciocioi, care a răspuns cu bunăvoinţă solicitării mele prieteneşti de a ne oferi un rezumat al cărţii pentru postare pe acest blog. Cercetarea e de mare interes etnografic şi folcloristic pentru înţelegerea şi aprofundarea tradiţiei spirituale a spaţiului carpato-balcanic. Rezumatul postat aici păstrează ortografia din volum (R. C.)
Drd. Gheorghiţă Ciocioi
Jertfa zidirii – în fondul
baladesc
nord şi sud-dunărean
Argument
Variantele bulgăreşti ale baladei jertfei zidirii, cu toate că au fost
semnalate în literatura noastră de specialitate, n-au fost traduse până în
prezent în româneşte. În consecinţă, o cercetare comparată asupra baladei
româneşti şi a celei bulgăreşti nu s-a realizat nici ea, în cazul dat.
Necunoaşterea în
profunzime a unor creaţii folclorice fundamentale de la sud de Dunăre, în
ultimul veac şi jumătate, poate fi considerată, neîndoielnic, drept una dintre
marile lacune ale etnologiei româneşti, cercetătorul român – rămas cel mai adesea la un stadiu informal – fiind văduvit de o
parte însemnată a tezaurului cultural balcanic.
Dacă balada sârbă
s-a bucurat în România, mai cu seamă în perioada interbelică, de o atenţie
specială din partea unor cunoscuţi oameni de litere, a mai multor folclorişti
ori tălmăcitori din limbile slave (C. Sandu-Timoc, G. Dem. Teodorescu, M.
Eliade, N. Cartojan etc.), balada bulgară aproape că a fost trecută cu vederea,
chiar şi în studiile cele mai serioase apărute în româneşte (Valeriu Şt.
Ciobanu, Petru Caraman, Anton Balotă), fiind amintită doar incidental, într-un
cadru mai larg, în relaţie cu legenda ori balada jertfei zidirii din întreg
spaţiul balcanic.
Prin cunoaşterea
nemijlocită a textelor originale bulgăreşti ale baladei jertfei zidirii, a
studiilor şi analizelor pe tema dată, apărute în ţara vecină, şi prin adoptarea
ulterioară a unei metode de cercetare comparată, atât în cazul baladei, cât şi
în cel al studiilor de gen, s-ar putea ajunge, cu siguranţă, la rezultate mult
mai serioase în etnologia românească, decât prin folosirea unor metode
informative şi de iniţiere (prin intermediul studiilor ori traducerilor
occidentale).
Prezenta lucrare
îşi propune să umple un gol în literatura noastră de specialitate, făcând un
prim pas pe calea unei cunoaşteri mai profunde a baladei jertfei zidirii de la
sud de Dunăre. Ca şi
balada românească despre mănăstirea de la Curtea de Argeş, şi baladele din
sudul Dunării sunt puternic impregnate de istorie. Astfel, în cele 200 de
variante ale baladei bulgăreşti a jertfei zidirii pot fi urmărite cu uşurinţă:
a) monumentele; b) ctitorii; c) meşterii.
Evenimentele, în
mod obişnuit, sunt datate şi localizate, variantele culese cunoscând o densitate mai mare în jurul
locurilor evocate de baladă.
O mai corectă
situare a temei în mediul cultural ar fi posibilă prin consultarea documentelor
existente în arhivele bulgăreşti, dar şi în cele turceşti (cum ar fi înălţarea
geamiei din Razgrad – 1616, a cărei legendă aproape că se confundă cu cea de la
Curtea de Argeş).
Presupune oare
fondul baladesc care s-a dezvoltat în jurul temei jertfei zidirii o matrice
culturală arhaică, unică, ori s-ar putea vorbi de mai multe matrice culturale
în care se articulează constante şi variabile? Este o întrebare la care acest
studiu comparativ va încerca să răspundă.
După părerea mai
multor cercetători de la sud de Dunăre, balada jertfei pentru creaţie, ce
înregistrează un număr mare de variante, nu doar în Bulgaria, ci şi la bulgarii
din nordul Greciei, în Macedonia ori în sudul Basarabiei (Arnaudov va culege
două variante şi de la bulgarii din Dobrogea, mai înainte de schimbul de
populaţie dintre România şi Bulgaria – 1940 – din localităţile Baia/Hamangia)
şi Lăstuni/Hagilari, judeţul Tulcea) are toate caracteristicile unui „subiect
rezistent”, fapt datorat unei matrice culturale unice (centrul Peninsulei Balcanice).
Astfel, mulţimea variantelor baladei e considerată rezultanta răspândirii
ulterioare a acesteia pe o arie mult mai largă.
Studiul îşi
propune o abordare obiectivă a similitudinilor existente între balada
românească şi cea bulgărească, dar şi a deosebirilor semnificative dintre
acestea, constatate la nivelul mai multor variante ale baladei. Vor fi
urmărite, cu precădere, transformările pe care le-a suferit balada jertfei
zidirii în spaţiul sud-dunărean, transformări datorate, în bună măsură, contextului
socio-istoric, reperabil atât la nivelul întregului, cât şi la cel al viziunii
estetice, prin concretizarea unor structuri diferite ale motivului artistic.
Procesul
adaptării prototipului baladei jertfei zidirii, al valorilor
mitologico-religioase, la gândirea populară creştină, în perioada medievală,
este, de departe, unul diferit la sud de Dunăre, prin comparaţie cu nordul
fluviului, în balada bulgară fiind mai mult decât transparente o serie de
elemente de influenţă bogomilă ori pavlicheană. Astfel, în secolul al X-lea,
dar şi între secolele al XV-lea şi al XVII-lea, se poate vorbi de o serie de
prefaceri ale mitului jertfei zidirii la sud de Dunăre. Acesta devine subiect
al unor tâlcuiri simbolice, fapt datorat în bună măsură interpretărilor teologice, tributare doctrinelor
dualiste din Balcani. Idei de bază ale mitului originar vor fi „primenite”, de
asemenea, în mod simbolic, prin mijloacele creştinismului popular, ajungându-se
la schimbări, interpretări şi adaptări – ce se întrevăd limpede în variantele
baladei sud-dunărene – ale următoarelor sisteme: 1) cel al
actorilor principali – tată (soţ, zidar) şi Dumnezeu-Tatăl (Creatorul,
Ziditorul); mamă (fecioară, soţie) şi Maica Domnului (Mireasă-Fecioară,
Ocrotitoare); fiu (copilul, pruncul) şi Dumnezeu-Fiul (Fiul-Prunc); 2) cel al
acţiunilor de bază – zidire şi împreună-zidire; lupta împotriva puterilor
demonice demolatoare şi împotriva haosului infernal; 3) cel al modelelor
concrete – pod, zid, turn, cetate, oraş, scară, izvor, lapte miraculos, lemn;
4) cel al ideilor fundamentale – mijlocire, ajutor, protecţie, mântuire.
În rezumat, în
procesul asimilării simbolurilor în fondul baladesc sud-dunărean, cercetătorii
bulgari remarcă:
a) o năzuinţă limpede de corelare a datelor din textele Vechiului Testament cu cele din Noul Testament (cu
precădere, proiectarea prorociei lui Isaia – 7, 14 – despre Fecioară şi Pruncul
Emanuel într-o perspectivă mesianică nou-testamentară);
b) o încercare de adaptare a mitului la mesajul bogomilo-pavlichean (ca apariţia,
de pildă, a numelui Pavel la prunc ori la meşterul-zidar).
În analiza
operelor mitice trebuie avut însă în vedere următorul aspect: acestea nu
descriu întâmplări reale, fapte de viaţă, ci evenimente religioase
(mitologice), care se află într-o strânsă legătură cu cele mai de seamă momente
ale începuturilor istoriei lumii. Astfel, nu puţine dintre analizele
cercetătorilor bulgari se opresc asupra comparaţiei – jertfa zidirii/crearea Cosmosului (văzut ca o zidire perfectă), prin
instaurarea armoniei universale de către Creator, prezentat şi ca
„meşter-zidar” (Ziditorul, în teologia ortodoxă).
Studiul îşi propune, de asemenea, o cercetare obiectivă a motivelor
cuprinse în variantele baladei nord şi sud-dunărene –
o latură a temei jertfei zidirii aproape ignorată de cercetările de gen
anterioare.
Motivul căutării,
de exemplu, este inexistent în balada bulgărească, fiind înlocuit cu o poruncă
fermă (a sultanului ori a unui paşă, cel mai adesea). Motivul logodirii ori
cununiei cu Cerul prin jertfă este subliniat în mod constant la sud de Dunăre,
prin inelul pierdut în temelie ori prin numele soţiei – termenul nevesta având
semnificaţia atât de soţie, cât şi de mireasă în limba bulgară populară.
Motivul zborului zidarilor (către Balcani) din unele balade sud-dunărene
demonstrează limpede faptul că balada bulgărească a fost puţin studiată în
prima jumătate a secolului al XX-lea, chiar de către folclorişti europeni de
seamă (ca lingvistul croat Peter Skok – 1881-1956, de exemplu), care vor afirma
că acest motiv ar fi prezent doar în balada nord-dunăreană. Tot Peter Skok va
susţine că rugăciunile pe care le adresează Manole către Dumnezeu pentru a
împiedica sosirea soţiei la zid nu sunt prezente în balada bulgărească, fapt
infirmat de mai multe variante ale baladei bulgăreşti.
Aşezarea în
paralel a textului – în română şi bulgară –
are ca scop surprinderea unor elemente în matca lor originară şi
urmărirea transpunerii baladei dintr-un sistem cultural în altul, cu codurile
lor diferite (limbă romanică/limbă slavă, coduri de legiuiri pământene/coduri
de legiuiri turceşti, vocabular impregnat de termeni turceşti, arhaisme,
cuvinte din diferite graiuri şi dialecte ale limbii bulgare, limbă populară
bulgară/limbă română populară etc.).
Studiul
comparativ asupra temei jertfei zidirii din fondul baladesc nord şi sud-
dunărean, ca şi cele 35 de variante ale
baladei jertfei zidirii din spaţiul sud-dunărean, reprezintă un prim pas în circumscrierea unei
arii culturale fecunde, în decriptarea temeinică a unui model cultural, pornindu-se
de la ideea de sacrificiu şi de la structurarea unui model de viaţă comunitară
în jurul sacrificiului, cu o puternică încărcătură simbolică şi cu reverberaţii
într-o arie culturală integratoare mult mai largă.
Gheorghiţă Ciocioi
Texte
(în română şi bulgară)
Manuil
o zideşte pe Todorca
Meşterul
Manole, meşter neîntrecut,
Soţiei n-a spus el mai
dinainte...
Că l-ai socoti cel mai
făr' de minte.
Manole zidea cetate
înaltă
Ziua ce zidea,
Noaptea se surpa
Şi se risipea;
pulbere-ajungea.
Manole şedea, şedea şi
plângea
Şi mult lăcrima şi mult
se mâhnea
Şi se-ngrijora de
lucrarea sa.
Călători pe cale
I-au pus întrebare:
- Manole, tu dar
Ce plângi cu amar?
Şi răspuns le-a dat:
- De mă întrebaţi, călători cercaţi,
Să vă spun, aflaţi:
Cetate zidim, cetate
înaltă
Ca cetatea Tir, cum n-a
mai fost altă.
Ce zidim ziua
Se surpă noaptea.
Tot se năruieşte
Şi se risipeşte.
Capu-mi vor tăia.
Călătorii' atunci
tihnnit i-au grăit:
- Meştere Manole,
Zidul curban cere,
Ca să se adune
preaaleasă lume,
Popi şi dregători,
Hagii, ciorbagii*[3]
Şi cu jurământ, cu sfânt
legământ
Voi să vă legaţi şi să
nu trădaţi.
Şi a cărui
soţie întâi o să vie
Merinde
s-aducă aci la cetate,
Toţi îns' au trădat,
Numai Manoil drept a
fost din sfat,
Ci a spus aşa:
- Tu, Todorca mea,
Luni de dimineaţă, când t' oi deştepta,
Cămăşi să albeşti şi să opăreşti,
Să speli şi să vărui,
draga mea soţie,
Casa să o mături,
Pruncul să-l scalzi
Şi prânz să găteşti,
Merinde s-aduci la cetate mie.
Draga Todorca mult mi-l
asculta.
S-a trezit devreme, luni
de dimineaţă,
Toate a spălat şi cu var
a dat,
Cas' a măturat,
Pruncul l-a scăldat,
Prânz a pregătit
Să meargă la Zid.
Vecin' a strigat:
- Haide, hai, vecină,
Cu prânz la cetate!
Vecina-i grăia:
- Mergi, Todorco, mergi,
Că din urmă vin
Şi am să te prind!
Todorca mergea, 'napoi
se uita,
Nimenea din urmă nu o
mai prindea
Pân' ce ajungea.
Şi cum o văzu Meşterul
Manoil,
Pălăria lui pe ochi şi-a
lăsat
Şi râuri de lacrimi
atunci a vărsat.
Văzând Todorca,
I-a spus lui aşa:
- Manole, Manole, dragul
meu iubit,
Ce plângi cu amar aici lângă zid?
Manole atunci Todorcăi
i-a spus:
- Todorco, Todorco,
iubită soţie,
Inelul în zid eu că am pierdut.
Inel de logodnă –
Poţi să-l afli mie?
Todorca i-a spus:
- Taci, Manole, nu mai jelui!
Am să-l aflu eu în
temei, să ştii.
Şi mi se lega, draga Todorca,
Cu lanţuri subţiri, cu
noi legături,
În zid se lăsa, încet
cobora şi mi se zidea,
Iar cetatea atunci prinse a se înălţa.
|
Маноил
майстор, най-майстор,
най-майстор, устабашия, ама излезе най-глупав - на булката си не каза... Заградил Манол, Маноле, в Пазарджик кале голямо; деня го Манол градеше, нощя се кале ронеше, ронеше, та се сриваше. Седна Манол да плаче, да плаче, да се кахъри, че ще му иде главата. Пътници в пътя вървяха, че на Манола думаха: - Ой ми те тебе, Маноле, що ти е золум, та плачеш? Манол им отговаряше: - Пътници, кални друмници, га ме питате, да кажа: заградих града голяма, голяма града, широка, дълбока града Тируза! Деня си града градяхме, нощя се града ронеше, ронеше, та се сриваше, че ще ми вземат главата!... Пътници тихом говорят: - Ой ми те тебе, Маноле, кале си курбан ищеше! Че се събрали, отбрали попове, още кметове, хаджии и чорбаджии, сторили вяра и клетва на булките си да н' казват - която иде най-напред на кале хляб да занесе, нея ще курбан да турят. Сите казаха булки си, само Маноил не каза, ами й рече Маноил: - Тодорке, любе Тодорке, да станеш рано в понделник, бели си ризи опери, опери, любе, замажи, и сарай-двори помети, и си детето окъпи, обяда тогаз наготви, на кале хляб да донесеш. И Тодорка го послуша. Станала рано в понделник, опрала и замазала и сарай-двори помела, и си детето окъпа, че си наготви обяда, на кале ще си занесе, комшийката си викала: - Я хайде, хайде, комшийке, на кале хляб да занесем. Комшийката й говори: - Я върви, върви, Тодорке, и аз подире ще дойда. Вървяла и се вбръщала се, комшийката й да стигне, комшийката й не стигна, дору на кале отишла. Как ми я видя Маноил, нахлупил калпак до вежди, обронил сълзи два реда; как го е видяла Тодорка, Тодорка дума Манолу: - Маноле, любе, Маноле, що ти е золум, та плачеш? Манол Тодорки думаше: - Тодорке, либе Тодорке, пръстен ми падна в калето, пръстена сгоденишкия - влязваш ли да го извадиш? Тодорка дума Манолу: - Мълчи, Маноле, не плачи, аз влязвам да го извадя. Че си Тодорка свързаха със тънки нови сиджими, че я в калето спуснаха, пуснаха, заградиха я - тогаз се кале задържа |
Culeasă
în Razgrad
(în
volum: M. Arnaudov, Studii vărhu bălgarskite
Meşterul
Manail înalţă mănăstire
Măre,
o, Srumko, Srumko, nevastă!
Meşterul Manail
mănăstire înalţă,
cu două sute de meşteri,
cu trei sute de zidari,
ce zidesc ziua se surpă
noaptea
piatră după piatră, căprior după căprior. S-au sfătuit cei trei sute de meşteri:
- Haide să facem
legământ întru credinţă –
a cărui drăguţă întâi o să vie, întâi o să vie apă să ne aducă,
pe ea să o zidim în
zidul mănăstirii!
Cu toţii s-au dus şi acas' au spus, şi acas' au spus, drăguţelor lor,
să nu meargă ele după
apă devreme.
Meşterul Manail la iubită a alergat,
Srumkăi i-a poruncit,
i-a poruncit şi i-a grăit:
- Vai, Srumkă, Srumkă, Srumkă nevastă,
tu dar să te scoli mâine
mai din zori
şi să mulgi nouă vaci,
să frămânţi vreo nouă cuptoare,
vreo nouă cuptoare de
pâini rumeioare,
atunci să te duci apă să aduci! Srumka nevasta, preavrednică ea,
preavrednică ea, în zori
se trezea,
nouă vaci mulgea,
vreo nouă cuptoare ea că
frământa,
vreo nouă cuptoare de
pâini rumeioare,
şi apoi devreme că pleca
apă ca să ia.
De cum o zărea, meşterul
Manail,
de cum o zărea, lacrimi că vărsa. Şi-au grăit atunci cei două sute de meşteri,
două sute de meşteri,
trei sute de zidari:
- Vai, Srumko, Srumko, Srumko nevastă,
noi că am făcut în crez
jurământ –
a cărui drăguţă întâi o să vie,
pe ea s-o zidim în astă
mănăstire.
Srumka nevasta duios se ruga: - O, voi, cinstiţi două sute de meşteri,
două sute de meşteri,
trei sute de zidari,
să-mi lăsaţi afară partea mea cea stângă,
partea mea cea stângă,
sânul meu cel stâng,
ca eu să-mi hrănesc pruncuşorul meu!
Şi-au pus-o-n zidire, în
cea mănăstire.
|
Мори,
ой Срумке, Срумке ле невесто!
Манаил майстор манастир граде, двеста майстора, триста дюлгере, деньня го граде, нощем са рони камен по камен, ивер по ивер. Сговорили са триста майсторе: - Айде да чиним вера и клетва - чййото любе напреж ке дойде, напреж ке дойде вода да лее, да го задзидим на манастиро! Сички ойдели и си кажали, и си кажали на любетата да не си ходят рано за вода. Манаил майстор правина гоне, на Срумка вели, вели, говори: - Ой Срумке, Срумке, Срумке невесто, ти да си станеш вутрина рано, да си издоиш до девет крави, да си измесиш до девет фурни, до девет фурни бели хлебове, тогай да дойдеш вода да лееш! Срумка невеста много работна, много работна, рано станала, и издоила до девет крави, и измесила до девет фурни, до девет фурни бели хлебове, и па ойдела рано за вода. Като га видел Манаил майстор, като га видел, съзи заронил. Отговорили двеста майсторе, двеста майсторе, триста дюлгере: - Ой Срумке, Срумке, Срумке невесто, ний сме чинили вера и клетва - чийото любе напреж ке дойде, да го задзидим на манастиро. Срумка невеста милно са моле: - Ой вие вазе, двеста майсторе, двеста майсторе, триста дюлгере, оставайте ми десната срана, десната срана, десната гърда, за да си доя мъжкото дете! И га задзидили на манастиро. |
Gorno Hărsovo, Sandanski
(SbNU 60/1993-1994, nr.
471)
Meşterul Pavel îşi zideşte soţia în
mănăstire
S-au
adunat şaizeci de calfe,
să facă mănăstire.
Ziua ce zideau, noapte
se surpa.
S-au adunat şaizeci de
calfe,
s-au strâns şi au jurat
să nu spună soţiilor
lor.
Toţi să le poruncească
pâine să le aducă;
care va veni mai întâi, pe aceea în temelie să o aşeze. Toţi soţiilor au spus,
meşterul Pavel nu a
spus,
nu a spus el soţiei sale. Ea deverme s-a deşteptat, s-a deşteptat, pâine a copt,
pruncul l-a scăldat
şi pe el în leagăn că l-a aşezat,
şi cu pâinea ea că a
plecat.
Meşterul Pavel văzând-o pe ea, lui Dumnezeu astfel s-a rugat: - Dă-mi, Doamne, o ploaie cu vânt, ca înapoi să se întoarcă. A dat Dumnezeu o ploaie cu vânt,
dar ea înapoi nici că se
întorcea,
pâinişoară lui că îi aducea. Meşterul Pavel pâinea că o lua,
şi pe ea de mână că o cuprindea,
şi la temelie el o aşeza,
şi începură apoi a zidi
pe ea.
Iară ea aşa pe el îl ruga: - Slăbeşte, mă lasă, meştere Pavele, lăptişorul meu iată cum curge şi pruncuşorul mult flămânzeşte! Meşterul Pavel nimic nu spunea,
nimic nu spunea şi el
tot zidea.
Punând dară ei acoperâmânt,
toţi au amuţit.
Domnul scara lor atunci le-a luat,
de pe acoperiş ei că au
zburat,
şi unde calfele au căzut,
fum negru la cer că s-a
înălţat,
iar unde meşterul Pavel
a căzut,
fântână s-a făcut. |
Събрали
се шейсет калфи,
заправили манастири, деня правят, нощя пада. Събрали са шейсет калфи, събрали са й кълнали са, няма да кажат на жени си. Сички да им поръчат хляб да им донсат, която дойде най-напред, нея в темеля ще сложат. Сички на жени си казали, майстор Павел не казал, не казал той на жена си. Тя си е рано станала, станала, хляб е опекла, мъжко си дете окъпала и го в люлчица сложила, и тръгнала хляб да носи. Майстор Павел като я видял и са на Бога помолил: - Дай ми, Боже, дъжд и ветър, дано са назад повърни. Дал му Господ дъжд и ветър, тя се назад не върнала, а хлебец му е занела. Майстор Павел хляб си зима, и нея хвана за ръката, и си га в темеля сложел, и почнали пак да градят. Тя се му са е молела: - Пусни ме, пусни, майстор Павле, кърмата ми вече тече, мъжка рожба огладнява! Майстор Павел се си мълчи, се си мълчи и се си гради. И като сложили покрива, сичките са онемели. Господ стълбата им вземал, те са от покрива фърлили, дето калфи паднали, черен дим са дигнал, дето майстор Павел паднал, кладенец е станал. |
Jeglarţi, Tervel
Meşterul Manol înalţă geamie
|
zidiri Manol, geamii.
Ziua Manol le înălţa,
noaptea toate zidirile
se surpau.
Se mira Manol, se frământa,
ce să mai facă Manol,
cum să isprăvească zidirea. Într-o noapte vis el a visat,
că o femeie i-a spus:
- Manole, meştere
Manole,
tu vei isprăvi astă
zidire,
dacă vei zidi, Manole,
pe cea care va veni
întâi la tine.
Se mira Manol, se frământa,
ce să facă, cum să
dreagă,
dacă va veni întâia
soţioara lui, Todorca.
Când din somn s-a deşteptat,
el Todorcăi că i-a spus:
- Todorco, cununie întâi,
mâine dimineaţă când te
vei trezi,
să te duci, Todorco, să te duci
să cauţi vaca pierdută,
de nouă ani pierdută,
acasă să o aduci, cu fân mărunt să o hrăneşti. De acolo dacă te întorci,
copilaşul să-l scalzi,
să-l scalzi şi să-i dai
mâncare.
Bucate alese să pregăteşti
şi la mine să vii.
Grăind acestea, Manol a plecat. Todorca, soţie frumoasă,
s-a dus să caute vaca.
Când din sat a ieşit,
i-a ieşit în cale un văcar,
mut
şi surd încă,
cu
singura lor vacă.
Todorca vaca şi-a luat
şi pe ea acasă a dus-o.
Cu fân mărunt că a hrănit-o, apoi pruncul şi-a scăldat,
bucate alese a gătit
şi a plecat să le ducă
lui Manol.
Când Manol că o vedea,
greu la inimă-i cădea,
că nimeni nu i-a luat-o
înainte.
Todorca la Manol a ajuns: - Doamne ajută, Manole!
Manol Todorcăi îi
spunea:
- Todorco, cununie
întâi,
am scăpat, Todorco,
inelul,
să cobori să-l ei.
Vai, şi Todorca se învoia
să coboare inelul să-l
ia.
Şi lăsând-o Manol să coboare,
iute zidirea că zidea,
pe Todorca înăuntru o
zidea.
|
Градил
майстор япии,
япии Манол, джамии. Денем ги Манол градеше, нощем се япии събарят. Чуди се Манол, мая се, какво Манол да стори, как да си япия изкара. Една нощ сън сънувал, че една му жена казала: - Маноле, майстор Маноле, ти ще си япия изкараш, ако Маноле заградиш тоз дето при теб пръв дойде. Чуди се Манол, мая се, какво да прави, да стори, кат най-напреде отива негова булка Тодорка. Като се от сън събуди, той на Тодорка думаше: - Тодорке, първо венчило, сабалям рано кат станеш, да отидеш, Тодорке, отидеш, да търсиш крава загубена, от девет години загубена, в дома да я докараш, с дребно сено нахраниш. Оттам като се върнеш, детенце ще си окъпеш, окъпеш и го нахраниш. Хубави гостби ще готвиш и на мене донесеш. Казал Манол и заминал. Тодорка, булка хубава, тръгнала крава да търси. Като от село излезе насреща й говедарче, нямо е още и глухо, едната крава тяхната. Тодорка си крава прибира и си у тях закарва. С дребно сено я нахранва, тогаз си дете окъпва, хубави гостби наготви, тръгна на Манол да носи. Като я Манол съгледа мъка му падна на сърце, че никой не я превари. Тодорка при Манол отива: - Помага ти Бог, Маноле! Манол на Тодорка думаше: - Тодорке, първо венчило, изтървах си, Тодорке, пръстена, да слезеш долу го вземеш. Ах, че се Тодорка съгласи да слезе пръстен да вземе. Като я Манол изпусна бързо си япия съгради, Тодорка вътре огради. |
Belianovo, Belenski, Ruse
(Nenov, H, Letopisăţ na sveşnik Kiril
i folklorăt na
selo Belianovo, Ruse,
2006, p. 140)
Zidirea Donkăi
Trei
fraţi cetate înălţau,
Ziua o-nălţau sub soare
curat,
Noaptea lunişoara veghea
zid surpat.
Cei trei fraţi atunci
s-au legat:
- A cărui drăguţă întâi
va veni,
Pe ea s-o zidim în
frumoasa cetate.
Fiecare însă iubitei a
spus.
Donku dragei Donkina
nimic n-a grăit,
Ci multă roboată el i-a
rânduit:
- Mâine, Dono, mai din
zori de zi voi a te trezi,
La muiat să-mi pui vreo
nouă măsuri,
Nouă măsuri tot de grâu
curat,
Flămând să nu laşi dragul copilaş,
Şi mâncare caldă să îmi
pregăteşti,
Să îmi pregăteşti, cu ea
să-mi soseşti.
Donka, tânăra soţie, în
zori s-a trezit
Şi a frământat nouă măsuri ea,
Nouă, măsurat, tot din
grâu curat,
Şi prunc drăgălaş ea nu
a lăsat să stea nemâncat,
Merindea devreme că a
apucat
Şi pe dată Dona la drum
a plecat.
Cumnaţii Donei, cumnaţii
şi unchii,
Pe Dona-au zidit în
cetatea Biala*[8]
Piatră peste piatră şi
lemn peste lemn.
Iar Donka cu jale atunci a grăit: - O, vai, vai, voi cumnaţi şi unchi,
Ce va fi făcând
drăgălaşul meu,
Al meu drăgălaş, preascump
copilaş!
|
Троица
бракя града градеха,
дене я градьот на ясно слънце, ноще се вали на месечина. Троица бракя кауль сториха: чието любе най-напреж дойде, него же вградим в белана града. Сяко си любе любему каза, Донкино любе Донки не каза, ам хи наказа много работа: - Сутрина, Доне, рано да станеш, да ми оплавиш девет простора, девет простора бела пченица и да нахраниш москоно дете, и да ми сготвиш топла прогюма, и да ми сготвиш, да ми донесеш. Донка невеста рано станала, оплавила е девет простора, девет простора бела пченица, нахранила е москоно дете, отнела му е рана прогюма. Ага е Дона атам отишла, Донини стрици, стрици, девери, вградиха Дона в белана града камен за камен, дорво за дорво. И Донка си са рюком прорюка: - Ох леле, леле, стрици, девери, какво жа прави моето любе, моето любе, моско детенце! |
Stoikite, Devinsko
(SbNU 60/ 1993-1994, nr.
475)
*[1] În original: ustabaşia – întâiul meşter.
*[2] Pazargic – oraş situat pe râul
Mariţa, în sudul Bulgariei. A nu se confunda cu Bazargicul (astăzi Dobrici).
*[3] Nobil, boier, notabilitate, în
paşalâcul Bulgariei.
*[4] Jertfă, ofrandă, ospăţ, animal
sacrificat la un ospăţ, după făgăduinţă.
*[5] Sbornik za
narodni umotvorenia, nauca i knijnina
– o cunoscută culegere de folclor, ştiinţă şi literatură populară din Bulgaria (Sofia).
Din 1889 până în 2002 s-au editat 62 de tomuri de folclor.
*[6] VTU – Arhiva Universităţii din
Veliko-Tîrnovo.
*[7] Iapia – zidire, cuvânt rar, de origine greacă, ce a suferit mai
multe prefaceri în ultimele secole în limbajul uzual.
*[8]
Cetatea Albă – nume ce exprimă legătura cu lumea de dincolo.
Al. Ciorănescu despre Meşterul Manole
Mai puteţi citi pe acest blog:
Al. Ciorănescu despre Meşterul Manole
publicat de Răzvan Codrescu @ 00:28
7 comentarii
