CERCUL VICIOS AL STÎNGII

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

Răspunzînd mai multor îndemnuri prietenești și urmînd calea deschisă de prietena Mirona-Ioana Tatu (pe pagina sa de Facebook), reunesc aici cîteva observații risipite în corpul de comentarii al unei postări pe FB („Un deștept în plus nu e un prost în minus...”).

Stîngismul e un fel de cancer al gîndirii despiritualizate. Comunismul e numai metastaza lui.

Dacă în perioada interbelică (de departe cea mai strălucită din istoria noastră politică și culturală) am avut o intelectualitate preponderent de dreapta, astăzi avem o intelectualitate preponderent de stînga (chiar și atunci cînd se preface că ar fi de dreapta), iar asta, cred eu, este principala cauză pentru care nu reușim să ne rupem pînă la capăt nici de marxism, nici de neomarxism, nici de primatul ideologiilor în general. Morala și spiritualitatea sînt (au ajuns) mai degrabă niște sperietori ale vieții publice. Și cum ele stau, firesc, pe tradiție, tradiția este aproape sistematic dezavuată. Referendumul din 6-7 octombrie – la care poporul, „dizgrațios” (Mircea Cărtărescu), spre scandalul „elitelor” lui leftiste, încearcă să apere normalitatea – trimite inevitabil la morală, la spiritualitate, la tradiție. De aceea el agită toți demonii neomarxismului cultural sau ai marxismului rezidual. Adică tot cancerul stîngist despre care vorbeam mai sus.

Același este și motivul pentru care n-am reușit să închegăm, în 28 de ani de așa-zis postcomunism, o dreaptă politică credibilă și viabilă, care să ne poată scoate cu adevărat dintr-o paranteză istorică de aproape trei sferturi de veac: nu poți face dreapta cu oameni care gîndesc și se complac, într-un fel sau altul, în forme mentale de stînga. Rămași în cercul vicios al stîngismului, n-am reușit decît „să cădem din lac în puț” (din turpitudinile comunismului roșu în turpitudinile comunitarismului albastru). Iar bruma de angajare națională a rămas pe mîna unor reziduuri toxice ale național-comunismului ceaușisto-vadimist (la care s-au raliat decerebrat și anumiți epigoni obscuri ai legionarismului), care între timp au făcut pui ce se găinățează și piuie agramat pe tot internetul. Aceasta a fost la noi – și continuă să fie, cu excepți neînsemnate - adevărata „trădare a intelectualilor”, ajunși în divorț asumat și cu tradiția, și cu propriul popor. De aici s-a recrutat și o clasă politică patibulară, de specimene șmechere și fără scrupule, care n-au nimic sfînt și care nu prestează decît pentru interesele lor personale sau de gașcă. Acesta este pasul cu stîngul pe care l-am făcut în secolul XXI – și cu care unii mai au și tupeul să se mîndrească, încîntați de sine ca rahatul de moțul lui!

Răzvan CODRESCU

AFR: NU SODOMEI!

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

Am primit și dau mai departe...

CĂSĂTORIILE HOMOSEXUALE

ȘI DESCREȘTINAREA EUROPEI

În 2018 nu e „politic corect” să spui că eşti împotriva a ceva sau anti cineva. Astfel de poziţii atrag etichete neplăcute: „intoleranţi”, „bigoţi”, „înapoiaţi”, „medievali” şi altele asemenea. E mai diplomatic să spui că eşti pentru sau în favoarea a ceea ce detestăm. Un exemplu e avortul. E mai diplomatic să spui că eşti „pentru dreptul la viaţă al copiilor nenăscuţi” decît că eşti „împotriva avortului”. Afirmaţia din urmă atrage reacţii negative. Sînt însă evenimente şi lucruri foarte serioase, care trebuie discutate pe faţă şi fără ambiguităţi, pentru a fi înţelese de către toţi. Legalizarea ori interzicerea căsătoriilor între persoane de acelaşi sex sînt astfel de subiecte. Pe 6 şi 7 octombrie românii vor vota asupra unui aspect social unic în istoria omenirii, a creştinismului şi a civilizaţiei în general. Asupra instituirii ori nu a unei instituţii sociale în întregime necunoscute istoriei omenirii şi experienţei umane de pînă acum: căsătoriile homosexuale. Acest subiect aparţine bătăliilor spirituale cu care se confruntă generaţia noastră în raport cu un secularism agresiv, care caută să treacă peste noi asemenea unui buldozer şi să elimine valorile creştine. Deoarece legalizarea căsătoriilor homosexuale a avut consecinţe radicale şi negative în Occident, trebuie să facem tot ce ne stă în putinţă ca să ne asigurăm că ele nu sînt legalizate în România. 

O opoziție fermă

Trecem deci la subiect şi spunem din nou, aşa cum am tot spus-o din 2005 încoace, că sîntem ferm împotriva căsătoriilor homosexuale. Nu ne e ruşine să abordăm subiectul din această perspectivă. Deseori, din 2005 încoace, am scris o mulţime de articole şi comentarii în care ne-am exprimat fără echivoc poziţiile împotriva căsătoriilor între persoane de acelaşi sex ori ale parteneriatelor civile (atît între persoane de acelaşi sex, cît şi între persoane de sex opus). Am făcut acelaşi lucru şi la nivel european şi internațional. De fapt, prima intervenţie internaţională pe care am făcut-o, la Agenţia Europeană pentru Drepturi Fundamentale, în 2008, a fost o pledoarie împotriva „căsătoriilor între persoane de acelaşi sex”. A fost un comentariu care ne-a atras multă critică din partea Agenţiei, care de fapt ne-a şi penalizat după cîţiva ani, respingînd cererea AFR de admitere în Platforma Consultativă a Agenţiei.

Cert e că ori de cîte ori ne-am exprimat opoziţia faţă de căsătoriile homosexuale am făcut-o în mod respectuos şi pe baza unor argumente lucide, raţionale şi fondate pe studii şi rapoarte sociologice şi de altă natură, peste care am dat de-a lungul anilor. Cu alte cuvinte, nu am exprimat opinii subiective, ci poziţii ferme şi clare, bazate pe date şi dovezi obiective. Astăzi vom face un scurt tur de orizont al acestor argumente, afirmînd din nou, în pragul referendumului, că ne opunem categoric căsătoriilor homosexuale şi că recomandăm tuturor românilor să voteze pe 6 şi 7 octombrie pentru căsătoria şi familia naturală. Pînă astăzi, însă,  nu am argumentat împotriva căsătoriilor homosexuale din perspectiva faptului că ele facilitează descreștinarea Europei şi păgînizarea ei. Argumentația aceasta am formulat-o în vara acestui an, urmărind evenimentele petrecute în Irlanda catolică în doar ultimii trei ani, dar încă nu am avut oportunitatea s-o prezentăm publicului mai larg.

Irlanda la un pas de descreștinare

Căsătoriile homosexuale sînt un factor care facilitează decreștinarea Europei. Irlanda e un caz de studiu lucid în această privinţă. În mai 2015 irlandezii au decis, cu un vot de aproape două treimi pentru, legalizarea căsătoriilor între persoane de acelaşi sex în ţara lor. Asta a însemnat, într-un sens, că irlandezii au votat să nu mai fie o ţară creştină. Pentru că a decreta în societatea civilă opusul a ceea ce Dumnezeu a rînduit, şi anume că bărbatul şi femeia alcătuiesc, prin căsătorie, „un singur trup” (Facerea 2, 24), înseamnă a respinge instituţia care păstrează şi transmite de la o generaţie la alta creştinismul şi credinţa în Dumnezeu: căsătoria şi familia creştină. Trei ani mai tîrziu, în mai anul acesta, irlandezii au votat, tot cu o majoritate similară, dezincriminarea avortului, adică uciderea copiilor nenăscuţi, fără consecinţe penale. Şi această lovitură dată doctrinei creştine a constituit un pas decisiv către întoarcerea Irlandei la păgînism. 

Poate unii dintre noi îşi zic că „cerul nu s-a prăbuşit” (încă) şi că aici se termină procesul de secularizare a Irlandei. Nu tocmai. Luna viitoare Parlamentul Irlandei va lua în discuţie pasul următor înspre secularizarea completă şi decreștinarea totală a țării: eliminarea din Constituţia Irlandei a oricărei referinţe la creştinism, Dumnezeu, Biserica, Biserica Catolică, Trinitate şi dogmele creştine! Mintea secularistă e într-o permanentă stare de gestaţie diabolică. O dată zăgazurile rupte, avalanşa secularistă se prăbuşeşte peste societate şi îngroapă marele edificiu creştin clădit de 2000 de ani încoace cu sîngele martirilor. 

Procesul de păgînizare a Irlandei e prevăzut să aibă loc în mai multe etape. În prima fază  se prevede eliminarea din Constituţie a Articolului 40.6.1, care interzice blasfemia împotriva Bisericii. Urmează eliminarea ori reformularea Preambulului din Constituţia Irlandei care conţine referinţe la „Sfînta Trinitate”, şi „Divinul Domn, Iisus Hristos”. Pasul următor va fi eliminarea Articolului 6, care afirmă că autoritatea civilă decurge din „autoritatea poporului sub oblăduirea lui Dumnezeu”. Urmează Articolul 44, care afirmă că irlandezii datorează „închinare lui Dumnezeu”, cu „reverenţă şi respect”. Argumentul politicienilor irlandezi care urmăresc acest obiectiv e să aducă Irlanda „în pas cu lumea” şi cu „standardele europene”. Asupra acestui subiect, puteți citi aici un articol din presa catolică.

Dacă exemplul Irlandei nu vi se pare suficient, vă amintim că în ultimii 10-15 ani, adică perioada din istoria omenirii în care societatea occidentală a experimentat abolirea familiei şi a căsătoriei naturale, procentul occidentalilor care se declară creştini ori cu credinţa în Dumnezeu a scăzut vertiginos. Practic vorbind, Biserica Anglicană e pe moarte în Marea Britanie, la fel ca şi Biserica Episcolală din Statele Unite sau Biserica Luterană din Norvegia şi Danemarca. Numărul ateilor în Norvegia a crescut, procentul norvegienilor care se declară atei fiind mai mare ca al norvegienilor care se declară creştini. Iar dacă în America numărul ateilor nu a crescut îngrijorător, numărul persoanelor care se declară creştine a scăzut sub 80%, iar al celor care se declară fără religie a crescut la peste 20%. Corelaţia între secularizare – manifestată, printre altele, şi prin abolirea căsătoriei creştine – şi decreștinizare e lesne de observat.

Căsătoriile homosexuale

nu au nici o utilitate socială

Am spus-o de mulţi ani şi o reamintim astăzi: căsătoriile între persoane de acelaşi sex nu au nici o utilitate socială. Nici un rost. La ce folosesc ele? Căsătoria naturală e utilă societăţii, datorită funcţiilor ei procreative şi parentale, asigurînd succesiunea în mod ordonat a generaţiilor umane. Nu am dat încă peste nici un comentariu ori articol care să fi explicat utilitatea socială a căsătoriilor homosexuale, motivul fiind acela că... nu există. Chiar şi homosexualii cu integritate intelectuală au scris şi afirmă curent că nu există motive întemeiate pentru instituirea căsătoriilor homosexuale.

Căsătoriile homosexuale

nu sînt decît o modă frivolă 

Tot de mai mulţi ani am explicat frivolitatea căsătoriilor homosexuale. Ele sînt o modă trecătoare şi un stil de viaţă care nu poate dăinui. Pentru primii 2 sau 3 ani după legalizarea căsătoriilor homosexuale, homosexualii se căsătoresc în număr relativ mare, din motive uşor de înţeles. Dar după 2 sau 3 ani, numărul lor scade vertiginos. Asta a fost experienţa Canadei, Marii Britanii, Franţei şi Noii Zeelande. Pe parcursul anilor v-am dat date statistice privind descreștarea constantă a numărului homosexualilor care se căsătoresc. Căsătoria e incompatibilă cu modul de viaţă promiscuu al homosexualilor. Majoritatea lor nu cred în monogamie şi nici n-o practică, ci practică „căsătoriile deschise”, care permit relaţii sexuale cu persoane terţe.

Căsătoriile homosexuale

le dăunează copiilor 

De-a lungul anilor v-am semnalat o sumedenie de articole şi studii sociologice care atestă foarte clar efectul toxic, nociv şi nefast al căsătoriilor homosexuale asupra copiilor. Date statistice obţinute în ultimii 20 -25 de ani reflectă numeroase efecte negative. Copiii crescuţi de cupluri homosexuale, căsătorite ori nu, sînt mai slabi la învăţătură, au o incidenţă de recidivism mai ridicată, suferă de confuzie sexuală, tind să fie mai dependenţi de alcool, droguri şi tutun decît ceilalţi copii şi le lipseşte stima de sine.

Căsătoriile homosexuale

cauzează confuzie sexuală 

și predispun la suicid

În ultimii ani explozia confuziei sexuale la copii şi adolescenţi a crescut enorm. Majoritatea covîrşitoare a acestor copii şi adolescenţi parvin din famlii „ne-tradiționale”, adică formate din doi bărbaţi ori două femei. Ultimul studiu depistat l-am comentat acum două săptămîni. Îl puteți (re)citi aici. 

De asemenea, incidența suicidului e extrem de ridicată la copiii transgender. Recent a fost emis în Statele Unite un studiu conform căruia 50% din fetele care se consideră băieţi, ori şi-au schimbat sexul din fete în băieţi, au încercat să se sinucidă în ultimele 12 luni. La băieţii care se consideră fete, ori şi-au schimbat sexul în cel feminin, procentul a fost de 30%. Studiul a fost de amploare şi a cuprins 120.000 de tineri americani între 11 şi 19 ani. În 2017 aproximativ 150.000 de adolescenţi americani se identificau ca fiind transgenderi. Asta reprezintă o epidemie catastrofală, cauzată în primul rînd de modificările artificiale făcute de societatea seculară în relaţiile de familie şi căsătorie, care nu se conformează firescului şi naturii. Puteți citi aici un articol în care este discutat studiul respectiv. Un alt articol, abia publicat, discută explozia transgenderismului în Western Australia, unde în ultimii partu ani numărul copiilor şi adolescenţilor care se identifică drept transgenderi a crescut de 350 de ori! Cu alte cuvinte, explozia transgenderismului se transformă într-un fenomen global (vezi aici).

Căsătoriile homosexuale

ne subminează drepturile

Peste tot unde căsătoriile homosexuale au fost instituite, ele au dus la subminarea şi înăbuşirea libertăţilor şi drepturilor celorlati cetăţeni. Libertatea religioasă a suferit, creştinii care nu sînt de acord cu căsătoriile homosexuale fiind penalizaţi, excluşi din universităţi, de la locul de muncă, stigmatizaţi, excluşi din programe guvernamentale de interes public. De-a lungul anilor v-am dat sute de exemple de acest gen. Căsătoriile homosexuale au şubrezit şi libertatea de conştiinţă, creştinii fiind constrînşi, împotriva conştiinţei lor, să oficieze căsătorii homosexuale. Cei care s-au opus, într-un fel sau altul, au fost sancționați. Cazul lui Kim Davis, care a făcut un tur prin România anul trecut, e probabil cel mai cunoscut la noi. În vară, universitatea creştină canadiană Trinity Western University a pierdut un caz la Curtea Constituţională Canadiană pentru că nu permitea studenţilor să întreţină relaţii homosexuale. Ca urmare, era pe punctul să-şi piardă acreditarea şi Universitatea a cedat.

Căsătoriile homosexuale

şi gayspato-ul homosexual 

Știm bine că există o mişcare globală de penalizare a persoanelor care se opun căsătoriilor homosexuale, inclusiv intelectuali (academicieni, teologi, psihologi). În literatura on-line această mişcare anti-valori e numită gayspato. Intelectualii nu pot să-şi publice materialele care contrazic dogmele homosexuale ori transgenderiste. În România mişcarea homosexuală merge mînă în mînă cu CNCD, cele două avînd în comun o ură înverşunată faţă de creştini şi mişcarea pro-familie din România, urmărind, prin hărţuire şi denigrare, eliminarea noastră de pe scena publică. 

Un ultim exemplu parvine recent din publicaţia britanică The Spectator, unde a apărut un articol despre atacurile înverşunate ale transgenderilor împotriva celor care nu sînt de acord cu ei, cerînd ca oamenii de bună-credinţă, ca şi cititorii acestor rînduri,. să fie internaţi în gulaguri de tipul celor staliniste!!! Dacă nu credeți, citiți aici! Iar în Statele Unite a fost publicată ştirea că un profesor american transgender a întocmit o listă a profesorilor care se opun transgenderismului, cu scopul de a-i ataca online (vezi aici)!

Căsătoriile homosexuale cauzează

declinul căsătoriei şi al familiei

Se pune persistent întrebarea: Au căsătoriile homosexuale un impact asupra familiei şi căsătoriei ca instituţii în general? Răspuns: fără îndoială. De cînd societatea experimentează căsătoriile homosexuale, numărul căsătoriilor în lumea occidentală a scăzut drastic. Tinerii au optat pentru concubinaj ori parteneriate civile. În schimb, asta a redus numărul căsătoriilor, a cauzat un declin demografic, a cauzat creşterea numărului copiilor care cresc fără mamă ori tată, ca şi instituirea familiilor sociale în detrimentul familiilor naturale. Ultimul studiu peste care am dat în această privință este No Ring, No Baby: How Marriage Tends to Impact Fertility („Fără verighetă, fără copii: căsătoria afectează fertilitatea”), de Lyman Stone (vezi aici). Articolul a fost publicat în martie 2018. 

Conform autorului, one vital driver of birth rates is marriage („un factor decisiv care afectează rata naşterilor este căsătoria”). După Stone, fertilitatea în America a atins punctul de vîrf în 2009, iar apoi a scăzut vertiginos. Nivelul fertilităţii a rămas mai în întregime neschimbat la persoanele căsătorite, dar a scăzut vertiginos la persoanele necăsătorite care trăiesc în concubinaj ori parteneriate civile. Motivul principal, conform studiului lui Stone, e că the changing cultural norms and values about sex, family, and religion [...] may have reduced the value of marriage („schimbarea normelor culturale şi a valorilor privind sexul, familia şi religia [...] au redus valoarea căsătoriei”). Între 2006 şi 2013 procentul tinerilor americani care doreau să se căsătorească a scăzut de la 73% la 64%. Neîndoielnic, există o corelaţie palpabilă între ascensiunea parteneriatelor civile, iar apoi a căsătoriilor homosexuale, şi declinul drastic al interesului tinerilor pentru căsătorie şi al numărul celor care se căsătoresc.

Căsătoriile homosexuale

schimbă vocabularul curent

În Occident, căsătoriile homosexuale au forţat o modificare drastică a vocabularului, modificări care au devenit şi mai ridicole în era transgenderismului. În unele ţări cuvintele „soţ” şi „soţie” au fost abolite din actele oficiale. La fel cuvintele „mama” şi „tata” sau „băiat” şi „fată”. Ultimele schimbări bizare şi iraţionale cauzate în vocabular de revoluţia transgenderistă le puteţi citi aici.

ALIANȚA FAMILIILOR DIN ROMÂNIA

Str. Zmeica nr. 12, sector 4, București

Tel. 0741.103.025; Fax 0318.153.082

www.alianta-familiilor.ro

office@alianta-familiilor.ro

Un film care merită văzut:
https://www.facebook.com/stefan.stancu.718/videos/vb.656201479/10153776819081480/?type=2&theater

RIDENDO CASTIGAT MORES (LXXXVII)

SUMARUL BLOGULUI
INDICE DE NUME

ADEVĂRATUL ECUMENISM

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

O ICOANĂ A MARTIRAJULUI CONTEMPORAN

Vă invit încă o dată să contemplați pe un blog ortodox din ROMÂNIA această reprezentare iconică a celor 21 de neomartiri copți din EGIPT, martirizați în februarie 2016 pe o plajă din LIBIA, reprezentare iconică realizată de un pictor originar din SERBIA (Nikola Sarić), dar care trăiește în GERMANIA (pe icoană scrie: Heilige Märtyrer von Libyen)! (R. C.)

O CONTRIBUȚIE ROMÂNEASCĂ LA STUDIUL LIRICII MEDIEVALE

SUMARUL BLOGULUI
INDICE DE NUME

Anca Crivăț, La lírica hispánica medieval. Una introducción, Editura Universității din București (Col. „Romanica” - 27), 2018, 247 pagini, format 17x24.

TELEORMANUL S-A SĂTURAT DE DRAGNEA!

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

Un județ prea mic pentru un hoț atît de mare!

Eugen Dinu

Cine acoperă banii pe care liderul PSD

i-ar fi furat din fonduri europene

Presa din Teleorman dă de pămînt cu liderul Partidului Social Democrat, Liviu Dragnea! Și în acest moment, Consiliul Județean Teleorman plătește corecțiile financiare, constatate de OLAF, cu privire la furturile din bani europeni, puse la cale de Liviu Dragnea și grupul infracțional organizat pe care l-a constituit în județ. Consiliul Județean Teleorman ia bani de la învățămînt ca să acopere furturile lui Dragnea, anunță Liber în Teleorman. 

Potrivit sursei citate, după ce s-a emis Decizia Serviciului Constatare Nereguli și Antifraudă din cadrul Direcției Generale Programul Operațional Regional, cu privire la Contractul de finanțare nr.546/2009 (reabilitarea DJ 506), ANAF a transmis Consiliului Județean Teleorman obligația de a plăti corecția financiară aferentă proiectului. Vorbim despre suma deloc neglijabilă de 43.177.976 lei. Autoritatea județeană a solicitat ANAF posibilitatea de a plăti eșalonat această sumă uriașă și, pentru a recupera banii statului, ANAF a acceptat acordarea unei perioade de 60 de luni, începînd cu luna august a acestui an.

 Valoarea lunară a ratelor pe care județul le va plăti, conform graficului de eșalonare, pentru a acoperi corecțiile financiare solicitate de OLAF, după ce s-au constatat importante nereguli în obținerea și implementarea proiectului, este de 720.000 lei pe lună. Cu alte cuvinte, pînă la finalul acestui an, Consiliul Județean va plăti din banii noștri suma de 3.600.000 de lei pentru a acoperi daunele lăsate în urma lui de Liviu Dragnea.

Și consilierii județeni au decis, în majoritatea lor, că pentru acoperirea banilor în cauză, trebuie să ia bani din altă parte. Singurul domeniu de unde au considerat ei că e fezabil să ia bani pentru a pune la loc ce-a furat Dragnea a fost… învățămîntul.

De aceea, în cadrul celei mai recente ședințe a Consiliului, s-a rectificat bugetul județului, în sensul virării unei sume de 2.283.000 lei de la capitolul ÎNVĂȚĂMÎNT și utilizarea acestor bani pentru acoperirea parțială a sumei necesare pentru plata ratelor aferente anului 2018, urmînd ca pînă la finalul anului să se găsească un alt capitol bugetar de unde să poată fi luați bani pentru a acoperi ce-a furat Dragnea de la Uniunea Europeană. De altfel, reabilitarea drumului județean 506 constituie în prezent o parte substanțială din dosarul Tel Drum, aflat acum pe masa procurorilor Direcției Naționale Anticorupție.

MI-A ZIS-O POPA! (ÎN VERSURI!)

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

SĂ TE FEREASCĂ DUMNEZEU

SĂ SUPERI VREUN POPĂ PE FACEBOOK!

Un Codrescu și-un Codreanu,

Stau de veacuri cu tot clanu'.

Să pleznească cu talent,

Și cu mult resentiment,

Pe oricine se împotrivește,

Și de dreapta nu se lipește.

Legionari precum se știe,

Fuduloși cu pălărie.

Cu priviri rătăcitoare,

Peste dogme și canoane.

Îi învață și pe alții,

Că, vezi, Doamne, ei, savanții,

Au găsit în evanghelii,

Că la dreapta-s numai genii...

Ei, aș, ce prostie, Doamne,

Să te-nvețe Teologie,

Un boșorog cu polilogie,

Și-un Codreanu încarcerat,

Într-un cap întârziat.

ALIN-CRISTIAN PREOTU

P. S. Am păstrat riguros punctuația autorului (altminteri inspector eparhial la MMB!), indiscutabil mai amuzant decît se crede.  (R. C.)

AFR: NEBUNIA TRANSGENDERISTĂ

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

Am primit și dau mai departe...

VAGABONZII INTERNETULUI

ȘI ADEVĂRUL DESPRE TRANSGENDERISM

Familiile netradiţionale şi internetul sînt cauzele principale pentru care adolescenţii se declară transgenderi. Acestea sînt două concluzii majore ale unui studiu publicat în august 2018 privind cauzalitatea disforiei sexuale şi pe care îl discutăm aici. Între timp, studiul a fost retras din circulație de inchiziția universitară.

Ereziile ideologiei de gen

Acum aproape 3000 de ani profetul Isaia striga pe uliţele Ierusalimului cuvintele lui Dumnezeu. Printre ele era şi atenţionarea: „Vai de cei ce socotesc răul bine şi binele rău!”. Aceste cuvinte (păstrate în Isaia 5, 20) au fost scrise nu numai pentru generaţiile de atunci, dar şi pentru cele de azi. Nu e greu de priceput că trăim vremuri în care lumina e numită întuneric şi întunericul lumină. La cuvintele lui Isaia putem adăuga şi: „Vai de cei ce numesc adevărul minciună şi miciuna adevăr!”. 

Poate în nici un alt domeniu aceste cuvinte nu sînt mai valabile azi ca acela al revoluţiei sexuale, dar mai ales al transgenderismului şi ideologiei de gen. E greu de aflat pe planetă o persoană care în zilele noastre să nu fi auzit de transgenderism ori ideologia de gen. E o doctrină periculoasă, în primul rînd pentru că e falsă, dar care e predată tot mai extensiv şi de la o vîrstă tot mai fragedă în şcolile occidentale şi care pretinde că sexul biologic nu dă fiinţei umane identitatea ei sexuală. Bărbaţii nu sînt bărbaţi pentru că prin naştere aparţin sexului masculin, iar femeile nu sînt femei pentru că prin naştere aparţin sexului feminin. Conform ideologiei de gen, sexul biologic ori anatomic e irelevant în definirea identităţii sexuale a fiinţei umane. Dimpotrivă, băieţii aparţin sexului masculin pentru că societatea i-a socializat şi crescut să se identifice ca aparţinînd sexului masculin iar fetele aparţin sexului feminin pentru că societatea le-a socializat şi crescut să se identifice ca aparţinînd sexului feminin. Natura a greşit cînd a dat naştere la două sexe biologice diferite. La fel şi Dumnezeu. 

Politrucii ideologiei de gen impun societăţii moderne rectificarea acestei presupuse anomalii a naturii, oferind oamenilor din zilele noastre posibilitatea de a-și alwege aleagă sexul – bărbaţii pe cel feminin, iar femeile pe cel masculin. În plus, se propagă ideea că există mai mult de două sexe, Germania, de pildă, decretînd recent prin lege ceea ce natura neagă şi respinge, şi anume că există trei sexe ori genuri diferite, nu două. De acum înainte germanii au dreptul să-şi aleagă sexul şi identitatea sexuală pe care şi le doresc, iar procedurile chirurgicale le sînt puse la dispoziţie pentru transformarea unui sex anatomic în altul. Natural, intervenţiile chirurgicale sînt plătite din fondurile publice.

Oamenii cu mintea întreagă cred că aceste aberaţii sînt falsităţi care nu trebuie acceptate ori încurajate, ci descurajate şi interzise. Dar se izbesc de aceleaşi obstacole cu care s-au confruntat începînd din anii ’50, cînd revoluţia sexuală, pe atunci încă în fazele ei incipiente, căuta să convingă societatea de normalitatea homosexualităţii şi că anumiți oameni chiar se nasc homosexuali. Mişcarea transsexuală le spune oamenilor cu raţiune că persoanele transgender se nasc aşa şi societatea trebuie să accepte transgenderismul că adevăr imuabil, care nu poate fi pus la îndoială. Crezul aceasta tinde spre instituţionalizare. Convenţia de la Istanbul, adoptată prin Consiliul Europei cu mai mulţi ani în urmă, deja conţine o definiţie a identităţii sexuale propusă de mişcarea transgenderistă pe care ea caută să o impună statelor care alcătuiesc Consiliul Europei. Curtea Constituţională a Bulgariei a declarat însă Convenţia de la Istanbul neconstituţionalăa şi fără efect în Bulgaria tocmai din acest motiv. Paraguay şi Peru au interzis prin lege ideologia de gen şi recent Guatemala a introdus un proiect de lege care urmăreşte acelaşi scop.

Se nasc fiinţele umane transgender? Ne naştem noi cu confuzie sexuală în persoana noastră? În creierul nostru? Face confuzia sexuală parte din personalitatea noastră încă de la naştere? Ideologii ideologiei de gen ne spun că aşa ne naştem. Oare? Astfel de afirmaţii şi ideologii sînt falsităţi care transforma adevărul în minciună şi minciuna în adevăr. Iar cei care refuză să îmbrăţişeze ca adevăr minciunile ideologiei de gen sînt pasibili să fie penalizaţi. Nimic nou cu asta. Cei care se opuneau normalizării homosexualităţii au fost şi ei – şi continuă să fie – pedepsiţi. Din nefericire, penalizarea celor care dezagreează transgenderismul devine modă – şi nu doar în Occident, ci şi în România. La noi, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD) a lansat anul acesta [2018] acţiuni penalizante împotriva unor părinţi, preoţi şi episcopi care se opun promovării ideologiei de gen în şcolile românești (vezi aici).

Studiul Lisei Littman

privind cauzalitatea disforiei sexuale

Un caz similar s-a petrecut în Statele Unite în ultimele două săptămîni din august şi priveşte un sociolog ce a publicat un studiu care respinge ideea că transgenderismul e ceva cu care ne naştem. Studiul discută cauzalitatea transgenderismului, adică ce îi determină pe unii dintre noi, şi mai ales pe adolescenţi, să se identifice ca fiind transgenderi şi să creadă că aparţin sexului opus ori diferit de sexul biologic cu care se nasc. Studiile privind etiologia transgenderismului sînt rare, iar cel publicat în august e probabil cel mai important studiu de acest fel publicat pînă acum. A fost motivat de explozia disforiei sexuale la adolescenţii Americii, un fenomen care cu doar puţini ani în urmă era o raritate şi uşor de tratat. În anii recenţi, tot mai mulţi părinţi americani sînt puși în situația în care copiii lor adolescenţi se plîng că nu se simt comfortabil cu sexul lor biologic şi vor să-l schimbe. La nivel medical, diagnoza aceasta e numită disforie sexuală. Alarmaţi, părinţii nedumeriţi se întreabă care sînt cauzele acestei epidemii, care pe vremea cînd ei erau copii era aproape necunoscută. 

Acestei întrebări a căutat să-i dea un răspuns Lisa Littman, profesor asistent de Ştiinţe Sociale şi Comportament la Universitatea Brown din Statele Unite. Intitulat Rapid Onset of Gender Dysphoria în Adolescents and Young Adults: A study of Parental Reports („Dezvoltarea rapidă a disforiei de gen în adolescenţi şi tinerii adulţi: un studiu al declaraţiilor părinţilor”), studiul a fost publicat pe 16 august 2018 (vezi aici), dar a fost retras din circulaţie de către Universitate pe 27 august, cu scuzele de rigoare, ca urmare a unei campanii furibunde a grupurilor homosexuale şi transgenderiste din America împotriva autoarei. 

Studiul profesoarei Littman era clădit pe răspunsurile date la un chestionar de 250 de părinţi cu copii şi adolescenţi între 11 şi 21 de ani care cereau părinţilor să le permită să-şi schimbe sexul anatomic. Chestionarul a fost masiv şi cuprinzător, acoperind 90 de întrebări. Concluziile la care Littman a ajuns după procesarea acestui volum imens de date sînt şocante: (1) 62,5% dintre adolescenţii care sufereau de disforie de gen au fost diagnosticaţi, înainte de a solicita schimbarea sexului anatomic, ca fiind suferinzi de maladii psihice; (2) 48,4% dintre ei sufereau de stres ori au fost traumatizaţi într-un fel sau altul în trecut; (3) 45% dintre ei s-au mutilat ori au încercat să se mutileze înainte de a solicita schimbarea sexului; şi (4) 58% dintre ei aveau probleme de tip emoţional. În plus, majoritatea covîrşitoare a adolescenţilor care declarau neconformitate de gen erau fete. Nu se ştie exact de ce. 

Dar părinţii? Citiţi cu atenţie! 85,9% din părinţii ai căror adolescenţi se confruntau cu probleme de confuzie sexuală erau susținători ai căsătoriilor între persoane de acelaşi sex şi ai drepturilor persoanelor transgender. Dintre aceştia, majoritatea covîrşitoare erau lesbiene, care fie că trăiau cu alte femei, fie că, în tinereţe, se identificaseră ca fiind lesbiene. 

Fetele care au fost incluse în studiului Lisei Littman sufereau şi de confuzie de orientare sexuală: 8,5% se identificau ca fiind asexuale, 36,8% bisexuale ori pansexuale, 27,4% lesbiene, 35,4% heterosexuale, iar 26,9% fără o orientare sexuală specifică. Dintre băieţi, 9,1% se identificau ca fiind asexuali, 11,4% bisexuali ori pansexuali, 11,4% homosexuali, 56,8% heterosexuali, iar 25% fără o orientare sexuală specifică.

Littman a dat şi peste alte detalii privindu-i aceşti tineri, care nu sînt cunoscute publicului ori nu sînt făcute publice în mod intenţionat: 21% dintre părinţii chestionaţi au dezvăluit că înainte ca propriii copii să se identifice ca fiind transgenderi, aceștia aveau prieteni ori cunoştinţe apropiate care deja se identificau ca fiind transgenderi ori şi-au schimbat sexul anatomic; 20% dintre părinţi au observat că, în preajma perioadei cînd copiii s-au identificat ca fiind transgenderi, aceștia urmăreau on-line, îndeaproape şi cu multă curiozitate, materiale şi informaţii despre transgenderism şi persoane care şi-au schimbat sexul anatomic. Concluzia logică a lui Littman a fost că mediul din familie şi asocierea copiilor cu persoane care deja şi-au schimbat sexul erau cauzele principale care i-au determinat să îmbrăţişeze o identitate sexuală transgender. Aceşti copii şi adolescenţi sînt influenţaţi a gîndi că singura cale pentru a-și rezolva problemele psihice cu care se confruntă, eliminarea stresului, şi, cel mai important, dobîndirea fericirii, e prin schimbarea sexului anatomic. Pentru Littman, transgenderismul e un fel de credinţă, o convingere, o ideologie – a belief, cu propriile ei cuvinte. Procentul copiilor care provin din aceste tipuri de familii netradiţionale şi se declară transgenderi e de 70 de ori mai mare decît al copiilor şi adolescenţilor care se identifică a fi transgenderi, dar provin din familii tradiţionale.

Vagabonzii internetului

Traiectoria spre transgenderism, în opinia lui Littman, e identică pentru toţi copiii şi adolescenţii incluşi în studiul ei: Parents have observed first hand their teenagers suddenly developing a „trans identity” and the testimonials we receive by email follow a similar pattern: a daughter who has previously come out as lesbian, or has ASD or a history of mental/psychological health problems, or îs bullied/isolated, susceptible to peer pressure, or has experienced previous trauma and has discovered that she îs „trans” from immersion în Tumblr or YouTube transition videos. Almost 100% of the sons of parents who contact uş are ASD/OCD. None of these children showed any evidence of gender confusion before adolescence („Părinţii au observat în mod direct cum copiii lor adolescenţi acaparează o identitate trans-sexuală, iar mărturiile pe care le primim prin e-mail au o traiectorie similară: o fiică care se declară lesbiană, ori suferă de ASD, de probleme mintale/psihice, ori e hărțuită/izolată, ori e influenţată de presiunea de grup, ori a fost traumatizată în trecut şi descoperă că e trans-sexuală după ce urmăreşte materiale video pe Tumblr şi YouTube ale persoanelor care şi-au schimbat sexul. Aproape 100% dintre copiii părinţilor care ne-au contactat suferă de ASD/OCD, adică disforie sexuală. Nici unul dintre aceşti copii nu dăduse vreun semn de confuzie sexuală înainte de anii adolescenţei”).

Am putea spune deci că aceşti copii şi adolescenţi sînt vagabonzi ai internetului, nesupraveghiati de părinţi, rătăcind şi pierzîndu-se în labirinturile tenebroase ale spaţiului virtual. (Un articol pe marginea studiului lui Littman poate fi citit aici.)

Atacurile împotriva Lisei Littman

Imediat după publicarea studiului, organizaţiile homosexuale şi pro-transgenderiste din America au lansat atacuri și presiuni psihologice la adresa Lisei Littman şi a Universităţii. Strigătele stridente au fost cele cu care deja sîntem bine obişnuiţi: transgenderismul e ceva cu care ne naştem; Littman e „transfoba”; studiul ei incita la ură (hate speech) împotriva persoanelor transgender; Littman face parte dintr-o „conspiraţie” de extremă-dreapta care urmăreşte penalizarea persoanelor care îşi schimbă sexul anatomic. Atacurile au fost agresive şi constante.

Pe 27 august, Universitatea Brown a denunţat studiul Lisei Littman, insinuînd că nu a fost formulat în conformitate cu rigorile ştiinţifice! Am putea fi tentaţi să credem că Universitatea ar avea dreptate, dar asta e îndoielnic. Concluzia cea mai credibilă, însă, este că ne confruntăm cu hărțuirea intenţionată a oamenilor de ştiinţă cu integritate intelectuală, care refuză să capituleze în fața asalturilor grupurilor transgender. De altfel, cazul Lisei Littman nu e izolat. Sociologi şi psihologi care au studiat persoanele ce şi-au regretat tranziţia de la un sex la altul nu pot să-şi publice studiile şi concluziile. Această categorie de cercetări e marginalizată constant şi fonduri pentru acest tip de cercetări sînt greu de obţinut. Nu cu mult timp în urmă, de exemplu, Universitatea Bath Spa din Anglia a blocat studiul lui James Caspian despre persoanele care îşi regretă schimbarea sexului. În Marea Britanie atacurile sînt identice. Un ultim exemplu parvine tot din ultima săptămînă a lunii august. Grupuri homosexuale şi transgenderiste britanice au atacat-o pe Victoria Atkins, Ministrul Femeilor, pentru că, într-un interviu acordat publicaţiei Telegraph, şi-a exprimat îngrijorarea privind explozia numărului de copii şi adolescenţi britanici care se identifică a fi transgenderi şi cer modificarea sexului anatomic. Consecinţele, zicea ea, ţin „toată viaţa” şi deciziile de schimbare a sexului nu trebuie luate pripit.

Pe scurt, punctul esenţial al comentariului de astăzi este că părinţii sînt primii şi cei mai importanţi factori pentru prevenirea confuziei sexuale la copiii lor. Familia naturală, formată din bărbat şi femeie, evitarea divorţului, evitarea experimentelor cu stiluri de viaţă sexuală promiscue, evitarea adoptării de stiluri de viaţă sexuală imorale, prevenirea vizualizării de către copii a materialelor sexuale on-line şi prevenirea prieteniilor lor cu adolescenţi ori adulţi ce deja şi-au schimbat sexul, toate acestea sînt garanţii dovedite în prevenirea disforiei sexuale şi a transgenderismului la copii şi adolescenţi.

ALIANȚA FAMILIILOR DIN ROMÂNIA

Str. Zmeica nr. 12, sector 4, București

Tel. 0741.103.025; Fax 0318.153.082

www.alianta-familiilor.ro

office@alianta-familiilor.ro

Autoarea studiului interzis

Merită citit, pentru pertinența profesională a analizei:

https://www.juridice.ro/459023/conventia-de-la-istanbul.html