DANTE, «PARADISUL», CÎNTUL XXV

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

Divina Comedie a lui Dante Alighieri

în noua versiune românească a lui Răzvan Codrescu

  

PARADISUL

Cîntul XXV

Avansînd Dante și Beatrice în cerul al optulea (al stelelor fixe sau înstelat), Sfîntul Apostol Iacob (pomenit în strînsă legătură cu Galicia, provincia spaniolă unde-și are mormîntul și unde se desfășoară anual cel mai mare pelerinaj din lumea catolică – Santiago de Compostela) îl cercetează pe poet cu privire la speranță (după ce Sfîntul Apostol Petru îl cercetase cu privire la credință), iar acesta vorbește în termeni scolastici, ca un învățăcel conștiincios, despre natura, originea și obiectul ei. Apoi apare, într-o lumină orbitoare, cel pe care îl strîngea la piept al nostru pelican (Iisus Christos), adică Sfîntul Apostol Ioan (care-l va cerceta, în cîntul următor, cu privire la iubire), dezmințind legenda medievală despre înălțarea sa cu trupul la cer (unde cu „îndoitul strai” – suflet și trup – veșnicesc doar Mîntuitorul și Maica Lui). Orbit de strălucirea copleșitoare a duhului apostolic, Dante își amintește cu emoție, în finalul cîntului, cît a fost de tulburat cînd, întorcîndu-se spre Beatrice, n-a mai putut-o vedea, deși îi stătea alături nel mondo felice!   

1 De-o fi cîndva poemul meu cel sfînt,

cui sprijin cerul și pămîntu-i dară

și m-a făcut, cu anii, slab cum sînt,

4 să-nvingă vrajba ce m-a-nchis pe-afară

din țarcul unde miel dormii cîndva,

vrăjmaș cu lupii care mi-l prădară,

7 cu-alt glas și-ncărunțit m-aș înturna

poet în locul unde-am fost primit

botezul sfînt, cununa spre-a o lua;

10 căci eu acolo-n crezul hărăzit

iubirii sfinte am pătruns și-apoi

de Petru-am fost prin el blagoslovit.

13 După aceea-și dete ghes spre noi

un foc din sfera de-unde se ivise

vicarul lui Christos cel mai de soi;

16 și doamna mea cu bucurie-mi zise: 

„Uită-te, uite-l pe baronul care

Galiciei, jos, căi sfinte îi deschise!”.

19 Precum se-mbie un hulub să zboare

spre soțul lui și gîngurind și-arată

ce dragi își sînt, dînd roată fiecare,

22 la fel și eu văzui cum deodată

ai slavei prinți voioși se-ntîmpinară,

cinstind ce hrană-n ceruri îi desfată.

25 Iar după ce așa se salutară,

Ei coram me rămaseră-n tăcere,

orbindu-mă cu-a lor splendoare rară.

28 Zîmbind atunci, Beatrice prinse-a cere:

„Preasfîntă viață care-ai scris cîndva

despre preaplinu-acestor nalte sfere,

31 speranța fă-o-n cer a răsuna:

o știi, ca martor ei de cîte ori

la trei vru Domnu-a vi se arăta”.

34 „Sus fruntea și s-ai ochi cutezători!

Căci tot ce-aicea sus din lume vine

se coace-n raza sfintelor splendori”.

37 Așa mă-mbărbătă atunci pe mine

al doilea foc; și ochii-i ridicai

spre-acele culmi ce-acum păreau mai line.

40 „Deoarece-mpăratul vrea să stai,

viu încă, față-n față cu acei

din curtea cea mai tainică din rai,

43 încît, pătruns de adevărul ei,

speranța, ce pe lume mult îmbie,

s-o-mpărtășești și altora să vrei,

46 zi-mi ce e ea și cum în minte ție

îți înflorește, și de unde-ți vine”.

Așa-mi mai zise focu-al doilea mie.

49 Și-aceea ce cu mila ei îmi ține

în cer întinse-arípile să zbor,

răspunse-ntîi, mai iute decît mine:

52 „Nu are fiu mai bine rîvnitor

Biserica în lume luptătoare,

cu voia cui ni-i soare tuturor:

55 de-aceea din Egipet dezlegare

primi să vină-n Rusalim, să vadă,

deși e încă-oștean sub ascultare.

58 La restul celor ce le-ntinzi ca nadă,

nu spre a ști, ci spre-a vădi prin ele

cît ții virtutea-aceea să nu scadă,

61 răspundă-ți el; căci nu i-or fi nici grele

și nici prilej de-a se trufi cumva,

iar harul n-o să-l lase să se-nșele”.

64 Cum un școlar magistrului i-ar da

cu drag și prompt răspuns din cîte știe,

că-i bine pregătit spre-a arăta,

67 „Speranța”, zis-am, „e-așteptare vie

și sigură a slavei viitoare,

avînd în har și-n merit temelie.

70 Din multe stele dobîndii lucoare,

dar cel dintîi o picură în mine

supremul bard al ducelui cel mare.

73 Grăiește psalmul lui: «Să spere-n tine

aceia ce numele tău îl știu»:

și, credincios fiind, nu-l știe cine?

76 Și tu mi-ai picurat-o mai tîrziu,

epistola citindu-ți; deci sînt plin

de pot de sete și-altora să țiu”.

79 În vreme ce vorbeam, sclipea divin,

cu scăpărări de fulger iuți și dese,

un foc mai viu în sînul cristalin.

82  „Iubirea”, a grăi din nou purcese,

„de-acea virtute-n mine-a ars mereu

și cu martiriul meu se întrețese;

85 de-aceea bucuria ei vreau eu

să ți-o insuflu; și să-mi spui apoi

cum ea te ușurează cînd ți-e greu”.

88 „Scripturile”, zisei, „și vechi, și noi,

arată țelul ei, ce se vădește

în viața credincioșilor de soi.

91 Tot insul, cum Isaia profețește,

avea-va-n țara lui strai îndoit,

iar țara lui e ce gustăm cerește.

94 Și al tău frate mai amănunțit,

cînd zice despre albele veșminte,

același fapt deplin l-a consfințit”.

97 Și de cum capăt pus-am la cuvinte,

Sperent in te de sus se auzi,

cîntat de toate-acele cete sfinte.

100 Apoi din ele-așa un foc ieși

că s-aibă Racul o asemeni stea,

iarna-ar avea o lună cît o zi.

103 Și cum mlădie-n danț s-ar îmbia

voioasă o  fecioară, dînd onoare

miresei, nu gîndindu-se la ea,

106 așa văzut-am eu acea splendoare

venind spre-aceia doi – ce, prinși în joc, 

cîntau, mișcați de dragoste-arzătoare –,

109 în cor și-n hora lor făcîndu-și loc;

ca o mireasă doamna mea-i privea,

ce-ascultă-atent, dar nu vorbește ioc.

112 „Acesta-i cel pe care îl strîngea

la piept al nostru pelican și cui

îi dete de pe cruce slujbă grea”.

115 Acestea-mi spuse doamna mea, dar nu-i

clintiră-acea extatică privire,

ce-asupra lor mai vie o văzui.

118 Cum cel ce prinde de-o eclipsă știre,

s-o vadă vrea, dar soarele-l orbește,

încît n-ajunge mai nimic s-admire,

121 la fel și eu văzînd cum facla crește,

cînd auzii: „De ce încerci cumva

să vezi ceva ce-aici nu se găsește?

124 Pămînt mi-e trupul în pămînt, și-așa

va fi, cu-atîția alții, pînă cînd

toți cei aleși de sus s-or număra.

127 Cu-ambele straie-n schitul sfînt tronînd

sînt doar cei doi ce tocmai se-nălțară:

aceasta-n lume să te-ntorci spunînd”.

130 La vocea lui se potoli-ntr-o doară

și-aprinsa horă, și suavul cînt

al întreitei adieri de pară,

133 întocmai cum, primejdii și frămînt

spre a cruța, la un semnal, deodată

vîslele-n apă-și curmă-al lor avînt.

136 Ah, mintea mea cît fu de tulburată

cînd mă-ntorsei s-o văd pe Beatrice

și nu putui, deși alăturată

139 stătea de mine-n lumea cea ferice!

Mai puteţi citi pe acest blog:

* Dante, Infernul, Cînturile I-III (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cînturile I-III (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante Alighieri între viaţă şi operă 

* Dante – repere bibliografice 

* Prolog la noua traducere a Infernului 

* Ecouri la noua traducere a Infernului   

* Sonete din lirica universală 

* "Ce mai face traducerea Divinei Comedii?" (Purgatoriul, Cîntul XIX) 

* Claudio Mutti: Dante şi India 

* Claudio Mutti: Despre "veltro"-ul dantesc 

* Dante: Papè Satàn, papè Satàn, aleppe! (Inf., VII, 1) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXIII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Intermezzo liric: Dante (Vita Nuova, XXVI)  

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXIV (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, XXV (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Patimile după Dante 

* Dantele lui Marian Papahagi 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXVI (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXVII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXVIII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXIX (versiunea Răzvan Codrescu)  

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXX  (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXXI (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXXII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXXIII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul I (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul II (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul III (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul IV (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul V (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul VI (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul VII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul VIII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul IX (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul X (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul XI (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XII (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XIII (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XIV (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul XV (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul XVI (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul XVII (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XVIII (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XIX (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XX (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XXI (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XXII (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XXIII (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XXIV (versiunea Răzvan Codrescu)