DANTE, «PARADISUL», CÎNTUL XXVII

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

Divina Comedie a lui Dante Alighieri

în noua versiune românească a lui Răzvan Codrescu

  

PARADISUL

Cîntul XXVII

În splendoarea cerului al optulea (al stelelor fixe sau înstelat) întreg paradisul Îl proslăvește pe Dumnezeu, după care Sfîntul Apostol Petru, aprins de indignare, izbucnește într-o puternică diatribă împotriva papalității revendicate de la el, dar decăzute în concupiscență și corupție. Dante contemplă fascinat întoarcerea apoteotică a fericiților în Empireu și, la îndemnul Beatricei, mai aruncă o privire și spre „țarcul” pămîntesc pe care l-a lăsat în urmă. Cei doi urcă vertiginos spre cerul al nouălea (Primo Mobile, zis și cristalin), iar Dante, contemplînd în beatitudine chipul dumnezeiește surîzător al Beatricei, ascultă discursul ei lămuritor, mai lung ca de obicei, în care ea explică natura acestui cer și deplînge stricăciunea lumească, dar încheind cu vestea alinătoare a izbăvirii divine (... vero frutto verrà dopo ‘l fiore – „... florii roada bună-i va urma”).  

  

1 Pe Tatăl, Fiul și pe Duhul Sfînt

tot paradisu-acum îi proslăvea,

încît mă îmbătă suavul cînt.

4 Tot ce vedeam un zîmbet îmi părea

al lumii-ntregi; căci toată-acea beție

prin văz și-auz intra-n ființa mea.

7 O, har! O, negrăită bucurie!

O, trai de pace și iubire plin!

O, fără griji și pură bogăție!

10 În fața mea, aprinși de foc divin,

stăteau cei patru, iar întîiul care

veni spre noi ardea cel mai deplin,

13 cum Jove-ar arăta la-nfățișare

de păsări el și Marte-n cer ar fi

și și-ar schimba a penelor culoare.

16 A providenței voie, ce-n tării 

împarte rost și sarcini, rînduise

să tacă-atunci cereștile făclii,

19 cînd auzii: „Nu te mira de mi se

schimbă culoarea; căci, vorbindu-ți eu,

și-o vor schimba și celelalte”, zise.

22 „Cel ce uzurpă-n lume locul meu,

da, pe al meu, pe-al meu, ce-i gol rămas

în fața Fiului lui Dumnezeu,

25 din cimitirul meu făcut-a vas

de sînge și putoare, de-l desfată

pe cel în bezna iadului retras”.

28 De-acea culoare ce pe cer se-arată

pe înserat sau la mijit de zori

se-mpurpură celesta ceată toată.

31 Și cum măsura vrednicei candori

n-o pierde o femeie virtoasă

cînd are-n jur urît cuvîntători,

34 la fel Beatrice a roșit sfioasă;

și-așa cred cerul că s-a mohorît

cînd slava fu pe lemnul crucii trasă.

37 Apoi și-urmă cuvîntul, însă cît

putea să-i fie vocea de schimbată,

că nici la chip nu se schimbase-atît!

40 „N-a fost mireasa lui Christos nălțată

pe al meu sînge, și-al lui Lin și Clet,

spre-a strînge aur cît mai mult să poată,

43 ci spre-a ajunge-n cer, la Paraclet,

și Sixt, și Pius, și Calist, și-Urbán

vărsară-n chinuri sînge de ascet.

46 N-am vrut să fie-urmașii noștri-un clan

ce pe norodul creștinesc să-l ție

bogat de-a dreapta, iar în rest sărman;

49 nici cheile încredințate mie

s-ajungă semn pe flamurile care

pe botezați în vrajbă-i fac să fie;

52 nici să ajungă-a mea înfățișare

pecete-a unor bule mincinoase,

de care mi-e rușine și mă doare.

55 Lupi hrăpăreți ascunși în scumpe rase

se văd de-aici cum drept păstori se țin:

o, Doamne, cum de rabzi așa ponoase?!

58 Gasconi și Caorsini să sugă vin

al nostru sînge: obîrșie preacurată,

cum ești tîrîtă spre-un sfîrșit hain!

61 Dar nalta pronie, ce cu Scipio-odată

păzi a Romei glorie pe pămînt,

va ajuta curînd, cum mi se-arată.

64 Tu, fiule, care-n trupesc veșmînt

te vei întoarce jos, deschide-ți gura,

să spui ce și-eu a spune gata sînt!”.

67 Cum fulguiește-n lumea noastră bura

cînd cornul Capricornului spre soare

mai mult și-ndreaptă-n cer împunsătura,

70 așa și eu eterica splendoare

văzui cum poartă fulgii slavei line,

ce-au stat cu noi și-acum urcau în zare.

73 I-am urmărit cu ochii mult și bine,

pînă ce depărtarea dintre noi

îmi birui privirile senine.

76 Iar doamna, ce vedea cum sfîntul roi

îl urmăream pe sus: „Privește”,-mi zise,

„și-n jos acum, la ce-ai lăsat ‘napoi”.

79 Din ceasu-ntîi cînd îndărăt privise,

tot arcul primei clime ochiul meu

din mijloc pînă-n margini îl chitise,

82 încît vedeam în jos de Gade eu

al lui Ulise drum amar și malul

unde-Europa luată fu de zeu.

85 Acestui țarc i-aș fi zărit fundalul

mai mult de-atît, dar soarele trecea

spre alt liman în mersul lui, astralul.

88 Cu gîndu-atras mereu de doamna mea,

ochii-mi ardeau mai mult ca niciodată

să se întoarcă iarăși către ea:

91 și de natura ca și arta cată,

momind privirea, mintea-a ne-o răpi,

prin trup sau zugrăvire minunată,

94 nici toate la un loc nimic n-ar fi

pe lîngă-a mea divină încîntare

pe fața ei surîsul a-l privi.

97 Puterea ce din ochii ei răsare

din dulce cuibul Ledei m-a mînat

spre cerul cel mai iute în mișcare.

100 Cum fie-aproape, fie-ndepărtat,

la fel e-acolo orice loc, nu știu

pe unde cu Beatrice am intrat.

103 Dar ea, ghicindu-mi doru-atît de viu,

a-mi zice prinse, surîzînd voioasă,

de parcă-n ea zîmbea divinul Fiu:

106 „Natura lumii, ce-al ei centru-l lasă

în pacea lui și-n jur le mișcă toate,

aici își are-obîrșia glorioasă.

109 Acestui cer divina maiestate

îi este loc, de-al cărei cuget ține

iubirea ce dă ghes și-n tot răzbate.

112 Lumina și iubirea-l poartă-n sine,

cum și-el tot restul; și-l pricepe doară

supremul cerc al proniei divine.

115 Pe el nimic nu-l mișcă din afară,

dar tot ce mișcă-și are-n el pricína,

cum doi și cinci pe zece îl măsoară.

118 Că-n el își are timpul rădăcina,

iar frunzele în celelalte toate,

ți-e limpede acum precum lumina.

121 O, lăcomie, care în păcate

i-afunzi pe muritori, că de sub tine

să scoată capul nimeni nu mai poate!

124 Voința-n oameni înflorește bine,

dar cînd prea multă ploaia se adună,

prunele-ajung și rele, și puține.

127 Credința și-inocența li-s cunună

doar pruncilor; de cum le dă mustață,

se pervertește firea lor cea bună.

130 Cînd gînguresc, cu postul se învață,

dar cînd grăiesc deplin, în orice zi

înfulecă din tot ce au în față.

133 Și-ascultă mama cît sînt mici copii,

dar cînd cresc mari s-asculte nu mai vor,

ci s-o îngroape parcă și-ar dori.

136 Așa dă-n negru albul sclipitor

al fiicei preafrumoase a celui care

alungă noaptea și dă zilei zor.

139 Tu, ca să nu te minunezi prea tare,

gîndește-te că lumea pe pămînt

razna o ia-ntrucît cîrmaci nu are.

142 Dar pînă cînd ianuar al iernii vînt

să-l treacă, în sutimea cea uitată,

așa va scînteia tot cerul sfînt

145 încît furtuna-atîta așteptată

pupa și prora le-o întoarce-așa

ca-n mers să fie nava îndreptată;

148 iar florii roada bună-i va urma”.

Mai puteţi citi pe acest blog:

* Dante, Infernul, Cînturile I-III (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cînturile I-III (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante Alighieri între viaţă şi operă 

* Dante – repere bibliografice 

* Prolog la noua traducere a Infernului 

* Ecouri la noua traducere a Infernului   

* Sonete din lirica universală 

* "Ce mai face traducerea Divinei Comedii?" (Purgatoriul, Cîntul XIX) 

* Claudio Mutti: Dante şi India 

* Claudio Mutti: Despre "veltro"-ul dantesc 

* Dante: Papè Satàn, papè Satàn, aleppe! (Inf., VII, 1) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXIII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Intermezzo liric: Dante (Vita Nuova, XXVI)  

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXIV (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, XXV (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Patimile după Dante 

* Dantele lui Marian Papahagi 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXVI (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXVII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXVIII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXIX (versiunea Răzvan Codrescu)  

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXX  (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXXI (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXXII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXXIII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul I (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul II (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul III (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul IV (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul V (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul VI (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul VII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul VIII (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul IX (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul X (versiunea Răzvan Codrescu) 

* Dante, Paradisul, Cîntul XI (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XII (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XIII (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XIV (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul XV (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul XVI (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul XVII (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XVIII (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XIX (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XX (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XXI (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XXII (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XXIII (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XXIV (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XXV (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XXVI (versiunea Răzvan Codrescu)