sâmbătă, aprilie 17, 2021

S-A DUS, DAR N-O VOM UITA!



Da, o să ne aducem aminte de ea de cîte ori o să cumpărăm și o să mîncăm mîncare zilnic, și o să ne stea mîncarea în gît. Poate că o să ne mai și abținem în amintirea ei, sau poate o să mai mîncăm, din cînd în cînd, și altceva decît mîncare... Cum ce altceva? Păi se mai poate mînca, după caz, rahat, jăratec, răbdări prăjite, îți poți mînca unghiile (sau de sub unghie), îți poți mînca tinerețile, poți mînca zilele (ale tale sau ale altora), îi poți mînca pe alții, poți mînca pămîntul (dar și el pe tine), sau, cine-i deștept, poate să mănînce cartea... și, mă rog, nu mai zic ce... E drept, există și riscul să fii mîncat tu de alții (cu fulgi cu tot), să te mănînce cineva de bani, să te mănînce vreo boală (cancerul, ciuma, lepra, oftica, damblaua etc.), să te mănînce vreun animal („Stai, lupe, nu mă mînca!”), să te mănînce puricii sau păduchii, să te mănînce viermii (inclusiv cei neadormiți), să te mănînce rîvna, să te mănînce cineva de drag („Mînca-te-ar mama!”), să te mănînce pielea, să te mănînce limba, să te mănînce - pardon! - în fund ș.a.m.d. Cu mîncatul și mîncarea nu se știe niciodată! Și dacă am ajuns așa de mîncăcioși (cum se pare că nu eram în rai), ni se trage tot de la mîncat (din pomul interzis)... Așa că nu-i deloc de glumă cu mîncarea (cumpărată sau nu), cum poate li se pare unora. Iar d-na Andreea Moldovan ne-a amintit asta și de aceea merită toată prețuirea noastră, antumă și postumă.

Răzvan CODRESCU

miercuri, aprilie 14, 2021

INTERMEZZO LIRIC: CATRENE (41-50)

SUMARUL BLOGULUI

marți, aprilie 13, 2021

MARCEL PETRIȘOR 91

SĂNĂTATE ÎNTRU MULȚI ANI !


Astăzi, 13 aprilie, profesorul, scriitorul și fostul deținut politic MARCEL PETRIȘOR împlinește 91 de ani. Greu încercat în vremea din urmă (luna trecută și-a pierdut „consoarta”: marea doamnă Dana Konya-Petrișor), Dumnezeu i-a dat, după aproape 5 luni în care a fost țintuit la pat, să se ridice și să umble. Are mintea limpede și curiozitatea trează, citește și conversează, înconjurat zilnic de prieteni, iar pipa arde din nou, ca în vremurile bune. Sînt întemeiate nădejdi ca după Paște să fie tot mai puțin dependent de baston și să-și revadă Ocișorul iubit. Dumnezeu să-i dea putere și zile bune, iar noi să-i fim mereu aproape, fie și numai rugăciunea! (R. C.)



luni, aprilie 12, 2021

VORBIND UNEI MULȚIMI INEXISTENTE


Uitați-vă numai cum e îmbrăcată!

Cluj: Șoșoacă, acompaniată de Funar, cere internarea lui Iohannis la Psihiatrie!

PANARAMA DE DUMINICĂ

Nu numai ea, dar toți ăștia care fac agitație stradală în plină pandemie, dar și în toiul postului pascal, nu se întreabă oare de ce lumea răspunde doar în atît de mică măsură apelurilor lor patetic-paranoice?! Pretind să reprezinte „poporul”, ar vrea să scoată în stradă sute de mii de oameni (după cum sună delirurile lor on-line), dar nu reușesc să mobilizeze, de atîtea zile, decît o mînă de idioți, mai ales de la periferia societății! Cînd vezi că lumea nu răspunde, sau răspunde din ce în ce mai puțin, la cîte generații trebuie să fii sifilitic ca s-o ții creanga, bătîndu-ți literalmente joc de o majoritate rezonabilă și necăjită, care te privește cu tot mai multă suspiciune și indispoziție?! E ceva de domeniul patologiei monomaniacale, în fața căreia îți vine să zici: „Aș plînge, dar nu pot de rîs”.

Răzvan CODRESCU



sâmbătă, aprilie 10, 2021

SĂ FIM REALIȘTI!




SOLUȚIA UTOPICĂ A LUI CIORAN:
„SCHIMBAREA LA FAȚĂ A ROMÂNIEI”

S-au împlinit deja 730 de zile de cînd Rareș Bogdan anunța, în numele liberalismului triumfător la sate și orașe, desființarea pensiilor speciale în 30 de zile. Deunăzi, magistrații, cei mai bine plătiți bugetari din România (salarii de la 12.000 de lei în sus, bașca privilegiile nesimțite și pensiile speciale!) s-au gîndit să mai ceară o creștere a salariilor cu 25%. Să mai vorbim de impostura clientelară care parazitează mai toate instituțiile „de stat” (în toate sensurile) din România? Statul ca „vacă de muls” pentru șmecheri este „specificul” nostru „național” de la Caragiale încoace...
Să nu ne facem iluzii: pensiile speciale și celelalte privilegii ale năimiților Puterii nu vor dispărea decît dacă în România s-ar face vreodată o Revoluție radicală, care să radă toată clasa politică și tot sistemul judiciar actual! Cum însă o asemenea adevărată „schimbare la față” nu prea are cine și cum să o facă, bietului cetățean majoritar, care muncește spre a-și plăti căpușele, nu-i rămîn decît trei soluții: „răbdările prăjite”, emigrarea sau sinuciderea.
Nu sîntem însă victime inocente: cu toții purtăm răspunderea (chiar dacă în măsuri diferite) pentru fundătura sinistră în care a ajuns țara după trei decenii de „libertate” acefală și nevertebrată. Tot „sistemul ticăloșit” s-a pus la punct și s-a împiciorongit sub ochii noștri și cu complicitatea noastră. Victimele inocente vor fi copiii și nepoții noștri. Aceasta este realitatea tragică: restul este mistificare și/sau auto-mistificare.
Pînă la urmă singura și marea noastră șansă este că există Dumnezeu (dar cîți mai cred cu adevărat în El?), Care singur știe de ce ne mai rabdă pe fața pămîntului. Probabil de hatîrul morților noștri, care se răsucesc în morminte...

Răzvan CODRESCU

joi, aprilie 08, 2021

INTERMEZZO LIRIC: CATRENE (31-40)

 SUMARUL BLOGULUI












marți, aprilie 06, 2021

CUM DECURGE VACCINAREA LA ATHOS

SUMARUL BLOGULUI


Conducerea Sfîntului Munte, Sfînta Chinotită, a trimis vineri, 2 aprilie a. c., o scrisoare tuturor mănăstirilor athonite, reamintindu-le de interdicția de a primi pelerini, fără excepție, inclusiv ierarhi - vlădicii continuînd să viziteze Muntele Athos, printre membrii delegațiilor acestora semnalîndu-se mai multe cazuri de coronavirus. Se amintește, de asemenea, de hotărîrea anterioară a Chinotitei de prăznuire a sărbătorilor în mănăstiri fără oaspeți.
Recent, au fost identificate peste 30 de cazuri de călugări athoniți infectați.
Vaccinarea în Sfîntul Munte a început în urmă cu aproape trei săptămîni, fiind administrate 120 de vaccinuri în cinci zile. Nu au mai fost trimise vaccinuri în Sfîntul Munte, cererile (călugărilor și mirenilor) fiind însă, în prezent, de aprox. 500 de doze. În această săptămînă, se așteaptă ca alți 120 de călugări și mireni să fie vaccinați, o a doua doză urmînd a fi administrată celor deja vaccinați.
Nu au existat efecte secundare la cei vaccinați. Unele mănăstiri nu au luat parte la vaccinare, deoarece aproape toți călugării lor au fost bolnavi și dețin anticorpi. Șase mănăstiri athonite și-au înscris aproape toți călugării lor pe listele de așteptare pentru vaccinare. Monahii athoniți se vaccinează după cum le dictează propria conștiință, fără vreo constrîngere, atitudinea zeloților, în Sfîntul Munte, în privința dată, neputînd fi trecută, desigur, prea ușor cu vederea.

Gheorghiță CIOCIOI

sâmbătă, aprilie 03, 2021

DANTE, „PARADISUL”, CÎNTUL XXIX

SUMARUL BLOGULUI

Divina Comedie a lui Dante Alighieri
în noua versiune românească a lui Răzvan Codrescu

  
PARADISUL

Cîntul XXIX

 

În cerul al nouălea (Primo Mobile, zis și cristalin), Beatrice îi expune lui Dante adevărul cu privire la crearea îngerilor, arată care sînt însușirile firii îngerești și diferențele dintre cei răzvrătiți și cei rămași în ascultare față de Creatorul lor. În același timp, îl avertizează pe poet asupra unor învățături greșite, curente în teologia scolastică (inclusiv la Toma de Aquino), criticîndu-i aspru pe predicatorii superficiali și trufași a vremii, dar și pe credincioșii naivi, care se iau fără discernămînt după cine se nimerește.



1 Cînd ambii de Latona odrăsliți,

sub Cumpănă și sub Berbec șezînd,

în cingătoarea zării sînt uniți,

4 cît e-n zenit clipita pînă cînd

din cumpăna ce la un loc îi ține

se mișcă, emisferele schimbînd,

7 atît, cu vraja feței ei senine,

tăcu Beatrice, ațintind privirea

în punctul care mă orbea pe mine.

10 Apoi grăi: „Nu-ntreb, ci lămurirea

ce-o vrei ți-o dau, ca una ce-am văzut

de unde-și au și timp, și loc pornirea.

13 Nu ca mai bine lui să-și fi făcut,

căci nu se poate, dar ca slava sa

să poată spune „Sînt” neabătut,

16 pe vrerea ei, ce pururea va sta 

de timp și spațiu mai presus, în noi

iubiri vru cea eternă-a se-arăta.

19 N-a stat degeaba nici mai dinapoi,

căci Duhul Sfînt de-a pururea pluti

măreț peste al apelor puhoi.

22 Materie și formă-a se ivi

deplin fu dat, distincte, dar deodată,

cum trei săgeți din arc tricord ar fi.

25 Și cum prin sticlă sau cristal se-arată

o rază astfel că distanță nu-i

între-a țîșni și-a-și da lumina toată,

28 la fel din Creator făptura lui

întreagă în ființă e vădită,

fără-nainte și apoi, oricui.

31 Și tot atunci crearea rînduită

substanțelor le fu, ce culmi îi sînt

creației din actul pur ieșită;

34 temei potența pură-i pe pămînt,

iar la mijloc, pe veci în legătură,

act și potență stau în planul sfînt.

37 Cu mult vă scrise Ieronim că fură

create ale îngerilor cete

de tot ce-n lume mai veni-n făptură;

40 dar adevăru-acesta pe-ndelete

fu spus de cei mînați de Duh să scrie,

cum poți vedea de-i vei citi cu sete;

43 ba-ntrucîtva și mintea voastră-o știe,

căci n-ar putea concepe îngeri care

să miște tot, dar nu perfecți să fie.

46 Acum știi unde, cînd și cum atare

sînt îngerii creați; în tine deci

am mai fost stins trei doruri arzătoare.

49 N-ai număra nici pîn la douăzeci

mai iute decît ei căzură-n parte

și tulburară-al lumii mers prin veci.

52 Dar cei rămași statornici mai departe

se puseră-n lucrare, precum vezi,

cu zelul rotitor ce n-are moarte.

55 Căderea lor, așa cum știi și crezi,

fu din trufia blestemată-a cui

l-ai fost văzut cum zace sub corvezi.

58 Acei pe care-aici privirea-ți pui

că sînt creați smerit recunoscură

de cel ce-i scaldă-n mila slavei lui;

61 de-aceea-n văz spori a lor făptură

prin har și merit, iar voința-n ei

își află-ntreagă dreapta sa măsură.

64 Nu te-ndoi, ci crede cu temei

că har și merit are fiecare

pe cît iubirea scoate-n el scîntei.

67 De-acum această sfîntă adunare

poți s-o contempli, de pricepi ce-ți spun,

în voie, fără alte ajutoare.

70 Dar cum pe lume școlile expun

că îngereasca fire judecata,

memoria și voința o compun,

73 ți-oi desluși aici adevărata

învățătură, care-n lume jos

confuză e și să greșească gata.

76 Substanțele acestea, bucuros

privind divina față, niciodată

nu au rămas cu văzul mai prejos:

79 vederea lor nu s-a lăsat furată

de altceva și de aceea n-are

de ce le fi memoria-mprospătată.

82 Dar voi și treji visați în joasa stare,

de bună sau de rea credință, și

de adevăr vă-ndepărtați atare.

85 Filosofînd, voi nu puteți păzi

un singur drum, ci vă lăsați furați

de varii aparențe-n a gîndi!

88 Dar aici sus mai aspru judecați

nu de aceea sînteți, ci c-ades

Scriptura o suciți sau o uitați.

91 Așa păreți a nu fi înțeles

ce jertfe s-au putut în slujba-i face

și cît e-n ceruri prețul ei de-ales.

94 Voind să se dea mare și dibace,

oricine născocește și-i urmat

în predici chiar, iar Evanghelia tace.

97 Atunci cînd fu Christos crucificat,

zic unii Luna că s-a-ntors din cale

și-o vreme-ntre Pămînt și Soare-a stat;

100 dar mint, că doar prin forța firii sale

păli lumina: nici la spani sau inzi

nu mai luci, nu doar la Iuda-n vale.

103 N-are Florența-atîția Lapi și Binzi

cîte năzbîtii din amvon se-nșiră

pe an, de-ar fi biserici să colinzi;

106 de-aceea că-i smintită nu te miră

sărmana turmă, dar nici scuză n-are

că-i ia de buni pe toți cîți o mințiră.

109 N-a spus Christos la-ntîiul din soboare:

„Mergeți în lume basme predicînd!”,

ci spre-adevăr fu sfînta lui chemare.

112 Și-acesta le ieși din gură cînd

porniră a credinței bătălie,

ei scut și lance din Scripturi făcînd.

115 Acum cu mofturi vin și bășcălie

la predici popii, iar de rîde gloata,

ei mîndri sînt și-altcum nu vor să fie.

118 Ci pasărea ce-n gluga lor, spurcata,

își face cuib, de lumea-ar fi s-o vadă,

s-ar lămuri cine-i s-o ierte gata;

121 așa se-ntrec pe lume proști grămadă

ce fără mărturie iau de bună

și se încred în orișice făgadă.

124 De-aici să își îngrașe porcu-adună

lătura Sfîntu-Antonie, și-alții care

sînt și mai porci dau aur fals arvună.

127 Dar cum ne-am cam îndepărtat prea tare,

spre dreapta cale-ntoarce-ți ochii iar,

să mai scurtăm, cu timpul, din cărare.

130 Să crească-n număr îi e dat prin har

acestei firi, pe cît lumeasca minte

nu poate spune sau gîndi măcar;

133 la ce-i vădit prin Daniel aminte

de iei, în ale sale mii de mii

e-un număr hotărît mai dinainte.

136 Lumina cea dintîi, ce-n raze vii

o scaldă, e atît de felurită

cît sînt și cei ce-au har de-a o primi.

139 Și întrucît concepția-i hărăzită

apoi iubirii, dulcea ei dogoare

tot felurit le este împărțită.

142 Vezi în etern sublima ei splendoare

puterea ce-și făcu atîtea sfinte

oglinzi, să se răfrîngă-n fiecare,

145 ea una rămînînd, ca mai-nainte”.

 



Mai puteţi citi pe acest blog:

 

Dante, Infernul, Cînturile I-III (versiunea Răzvan Codrescu) 

Dante, Purgatoriul, Cînturile I-III (versiunea Răzvan Codrescu) 

Dante Alighieri între viaţă şi operă 

Dante – repere bibliografice 

Prolog la noua traducere a Infernului 

Ecouri la noua traducere a Infernului   

Sonete din lirica universală 

"Ce mai face traducerea Divinei Comedii?" (Purgatoriul, Cîntul XIX) 

Claudio Mutti: Dante şi India 

Claudio Mutti: Despre "veltro"-ul dantesc 

Dante: Papè Satàn, papè Satàn, aleppe! (Inf., VII, 1) 

Dante, Purgatoriul, Cîntul XXII (versiunea Răzvan Codrescu) 

Dante, Purgatoriul, Cîntul XXIII (versiunea Răzvan Codrescu) 

Intermezzo liric: Dante (Vita Nuova, XXVI)  

Dante, Purgatoriul, Cîntul XXIV (versiunea Răzvan Codrescu) 

Dante, Purgatoriul, XXV (versiunea Răzvan Codrescu) 

Patimile după Dante 

Dantele lui Marian Papahagi 

Dante, Purgatoriul, Cîntul XXVI (versiunea Răzvan Codrescu) 

Dante, Purgatoriul, Cîntul XXVII (versiunea Răzvan Codrescu) 

Dante, Purgatoriul, Cîntul XXVIII (versiunea Răzvan Codrescu) 

Dante, Purgatoriul, Cîntul XXIX (versiunea Răzvan Codrescu)  

Dante, Purgatoriul, Cîntul XXX  (versiunea Răzvan Codrescu) 

Dante, Purgatoriul, Cîntul XXXI (versiunea Răzvan Codrescu) 

Dante, Purgatoriul, Cîntul XXXII (versiunea Răzvan Codrescu) 

Dante, Purgatoriul, Cîntul XXXIII (versiunea Răzvan Codrescu) 

Dante, Paradisul, Cîntul I (versiunea Răzvan Codrescu) 

Dante, Paradisul, Cîntul II (versiunea Răzvan Codrescu) 

Dante, Paradisul, Cîntul III (versiunea Răzvan Codrescu) 

Dante, Paradisul, Cîntul IV (versiunea Răzvan Codrescu) 

Dante, Paradisul, Cîntul V (versiunea Răzvan Codrescu) 

Dante, Paradisul, Cîntul VI (versiunea Răzvan Codrescu) 

Dante, Paradisul, Cîntul VII (versiunea Răzvan Codrescu) 

Dante, Paradisul, Cîntul VIII (versiunea Răzvan Codrescu) 

Dante, Paradisul, Cîntul IX (versiunea Răzvan Codrescu) 

Dante, Paradisul, Cîntul X (versiunea Răzvan Codrescu) 

Dante, Paradisul, Cîntul XI (versiunea Răzvan Codrescu)

Dante, Paradisul, Cîntul XII (versiunea Răzvan Codrescu)

Dante, Paradisul, Cîntul XIII (versiunea Răzvan Codrescu)

Dante, Paradisul, Cîntul XIV (versiunea Răzvan Codrescu)
Dante, Paradisul, Cîntul XV (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul XVI (versiunea Răzvan Codrescu)
Dante, Paradisul, Cîntul XVII (versiunea Răzvan Codrescu)

* Dante, Paradisul, Cîntul XVIII (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul XIX (versiunea Răzvan Codrescu)
Dante, Paradisul, Cîntul XX (versiunea Răzvan Codrescu)
Dante, Paradisul, Cîntul XXI (versiunea Răzvan Codrescu)
Dante, Paradisul, Cîntul XXII (versiunea Răzvan Codrescu)
Dante, Paradisul, Cîntul XXIII (versiunea Răzvan Codrescu)
Dante, Paradisul, Cîntul XXIV (versiunea Răzvan Codrescu)
Dante, Paradisul, Cîntul XXV (versiunea Răzvan Codrescu)
Dante, Paradisul, Cîntul XXVI (versiunea Răzvan Codrescu)
Dante, Paradisul, Cîntul XXVII (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul XXVIII (versiunea Răzvan Codrescu)

joi, aprilie 01, 2021

ÎNTRE TIRANIE ȘI ANARHIE



Da, domnule Țuțea: „un popor de idioți cărora le curg balele”. Nu mai e o metaforă a indignării conjuncturale, ci o realitate certificată zi de zi, pe fondul unui dezastru național fără precedent (fanariotismul și comunismul n-au fost decît niște preludii infantile). Idioți de jos pînă sus și de la stînga la dreapta, dar fiecare crezîndu-se „buricul pămîntului”. Idioții șmecheri sînt în Guvern și în Parlament (păziți de cei pe care i-au cumpărat: Justiție, Poliție, Jandarmerie), iar idioții neșmecheri (sau mai puțin șmecheri) strigă pe străzi, ca oltenii la prune tîrzii. Cu o clasă politică de idioți concurențiali (pesediști, liberali, useriști, auriști – unii mai idioți decît alții și fiecare mai idiot decît toți la un loc), România nu se poate mișca – acefal, nevertebrat și fatalmente sinucigaș – decît între două fundături simetrice ale vieții istorice: TIRANIA și ANARHIA.
De la dvs. am auzit vorba asta, domnule Țuțea (și nu vă mai aminteați cine a spus-o): „Tirania – această anarhie a canaliei de sus; anarhia – această tiranie a bestiei de jos”. Tirania am experimentat-o din plin (iar unii, propter imbecilitatem generis, mai trăiesc cu nostalgia ei), acum experimentăm, tot din plin, anarhia („această tiranie a bestiei de jos”, care confundă libertatea cu descreierisirea și cu patologia sifilisului terțiar). Tirania și-a trăit „iepoca de aur” și a cam rămas fără boașe, anarhia își pregătește „viitorul de AUR” și are (încă) boașele la ea. Haznaua de ieri devine mormîntul de mîine, iar viermii de closet devin viermi de cadavre, căci „semințiilor condamnate la o sută de ani de idioțenie nu le este dată o a doua șansă pe pămînt”.

zvan CODRESCU



marți, martie 30, 2021

CU MASCĂ ȘI FĂRĂ MASCĂ



La sugestia și insistențele cîtorva prieteni, repostez aici, cu unele adaosuri, un comentariu din subsolul unei postări de pe Facebook:

Masca este una dintre provocările pandemiei, iar mulți se cred prea deștepți ca s-o poarte (sau n-o poartă decît „la mișto”). Sigur (nimeni n-a ascuns asta vreo clipă), masca nu-i o garanție absolută de protecție, ci doar parte din puținul care se poate în viața comunitară (alături de evitarea înghesuielilor și de igiena mîinilor). Și pînă la urmă nu e doar un mijloc profilactic, ci și o formă de politețe (la rînd cu nescuipatul sau nesuflatul mucilor pe jos).
Las la o parte deștepții (care-s excepții) și mă refer la proști (care-s regula - și printre care mă număr și eu). Există și proști cu mască, și proști fără mască. Numai că cei fără mască nu-s doar proști și gata, ci sînt potențiali sinucigași sau criminali, căci prin nepurtarea măștii pot să-și facă rău și lor, pot să facă rău și celorlalți. Să se infecteze pe sine este libertatea sau dreptul prostului. Să-i pună în pericol pe alții prostul nu mai are însă nici un drept, iar bestiile care fac și recomandă asta ar trebui pur și simplu puse la stîlpul infamiei! Pentru că, oricît de mîndru de prostia ta, nu trăiești singur pe lume și nimic nu te poate scuza să-ți bați joc de dreptul la protecție al celorlalți în numele damblalei tale țanțoșe și belicoase! Eu, purtînd mască, nu-ți fac ție nici un rău, dar tu, nepurtînd mască, ești un rău potențial (c-o suflare în nas sau cu-n strănut) pentru mine și pentru copiii mei, pentru toată lumea care te rabdă ca pe un monstru ce ești (sau ții cu tot dinadinsul să fii). Nimeni n-are drag de mască, toți vrem să putem scăpa cît mai repede de ea, dar asta nu se va întîmpla decît în măsura în care vom purta-o cît durează pandemia (la noi și aiurea), nu doar ca formă de autoprotecție, dar și (mai ales) ca expresie elementară a respectului și grijii față de ceilalți (proști sau deștepți, cum or fi ei). 
Criza sanitară impune/reclamă, oricît de incomod sau neplăcut ar fi, o „civilizație a măștii” asumată temporar, din rațiuni de umanitate socială. Să fim, noi, proștii, chiar atît de proști încît să nu înțelegem nici măcar atîta lucru? Sau să ne scape cumva prostia din mînă și să alunece spre abjecție? Doamne, să nu fie!

Răzvan CODRESCU

P. S. Hai să ne referim puțin și la deștepți (sau la cei ce se pretind ca atare)! A nu purta mască nu arată că ai fi deștept, ci că încerci să faci pe deșteptul. Dacă într-un mijloc de transport în comun sînt 30 de călători care poartă mască și unul singur care nu poartă, concluzia mea nu va fi că cei 30 de purtători de mască sînt proști, iar că singurul nepurtător de mască este vreun deștept, ci că cei 30 de purtători de mască sînt oameni civilizați, iar singurul nepurtător de mască este o mîrlă nesimțită (nu mai contează cît de proastă sau de deșteaptă).