BĂTAIE PE SFINŢENIE?

SUMARUL BLOGULUI

Valeriu Gafencu student

De 20 de ani se tot vorbeşte în spaţiul ortodox românesc de canonizarea martirilor Crucii din vremea de prigoană a ateismului comunist. Unora dintre aceştia, evlavia populară, dar şi mănăstirească, le spune deja „sfinţi” (cel mai cunoscut fiind cazul lui Valeriu Gafencu, demult numit „sfîntul închisorilor”, mort la Tg. Ocna în 1952), ba chiar li s-au zugrăvit icoane şi li s-au alcătuit acatiste, iar de la unii există şi oseminte binemirositoare (cazul preotului Ilie Lăcătuşu, căruia recent i s-au schimbat veşmintele, la iniţiativa şi în prezenţa inimoşilor monahi de la Petru-Vodă, pe care, din păcate, Părintele Iustin n-a avut puterea să-i însoţească în capitală). Pe lîngă numele lui Valeriu Gafencu şi Ilie Lăcătuşu, se rostesc cel mai adesea cele ale ieroschimonahului Daniil de la Rarău (poetul Sandu Tudor, iniţiatorul şi animatorul faimoasei grupări spirituale a Rugului Aprins de la Antim, mort în temniţa de la Aiud în 1962), maicii Mihaela de la Vladimireşti (Marieta Iordache, moartă în temniţa de la Ciuc în 1963), dar şi al unui mirean de înaltă conştiinţă creştină, cu moarte martirică în Aiudul anului 1953: filosoful Mircea Vulcănescu (omagiat recent atît la Bucureşti, cît şi la Paris). Ca să nu mai vorbim de legendarul Arsenie Boca, „sfîntul Ardealului”, trecut şi el prin temniţele comuniste…

Cu "evlavia populară" nu e de glumit:

o "icoană" pentru "sfîntul închisorilor"

Sfinţi contemporani am avea, unii chiar cu dosare înaintate Comisiei de Canonizare a Sfântului Sinod încă din anii ’90, dar nici unul dintre aceştia n-a fost luat serios în discuţie de oficialităţile BOR, care nu s-au arătat receptive nici la propunerea, de-acum veche şi ea, de a se rîndui în calendarul nostru bisericesc măcar o zi de cinstire nenominală a acestor martiri, a jertfelniciei creştine româneşti din secolul 20. Aceasta în timp ce alţi fraţi ortodocşi trecuţi prin comunism, precum ruşii sau sîrbii, nu s-au zgîrcit în această privinţă; ba chiar în Rusia, ţara-mamă a comunismului, au fost canonizaţi cu sutele! Şi atunci cum să nu-i dai dreptate părintelui Iustin Pârvu (trecut, la rîndul său, 17 ani prin temniţele roşii) atunci cînd, referindu-se nu numai la autorităţile bisericeşti, ci la întreaga societate românească postcomunistă, spune că „şi de aceea ne bate Dumnezeu, că nu ştim să ne cinstim eroii şi martirii”?

Sigur că aceste probleme au frămîntat şi lumea românească din Moldova de peste Prut, cu privire mai ales la „sfinţii” care s-au născut sau au activat în spaţiul respectiv. Într-un interviu recent (acordat ieromonahului Savatie Baştovoi în cadrul emisiunii TV „Pietrele vorbesc”, foarte populare în Republica Moldova), ÎPS Vladimir, Mitropolitul Chişinăului şi al Întregii Moldove, întîistătătorul ortodoxiei basarabene ascultătoare de Moscova, a deplîns întîrzierea canonizării mucenicilor şi mărturisitorilor care au pătimit din partea asupritorilor comunişti atei, motivul tărăgănării fiind acolo, ne încredinţează arhiereul, blocarea dosarelor de către conducerea SIS a Republicii Moldova. Înaltul ierarh şi-a declarat însă preocuparea faţă de acest demers necesar, invocînd exemplul numeroaselor canonizări efectuate de Biserica Rusă, mai ales în ultimii 15 ani, şi arătînd că printre cei recent canonizaţi se numără şi un sfînt mucenic originar din părţile Hotinului, Mitropolitul Arsenie Stadniţchi. Dintre candidaţii la canonizare, ÎPS Vladimir s-a referit cu precădere la Valeriu Gafencu, de obîrşie din satul Sîngerei de lîngă Bălţi, nu fără precizarea că pentru canonizarea lui este nevoie să fie consultată principial Patriarhia Română, dar că, în cazul în care aceasta nu prevede în viitorul apropiat canonizarea mărturisitorului Valeriu Gafencu, atunci Mitropolia Chişinăului îl va propune spre canonizare Sfîntului Sinod al… Patriarhiei Moscovei, din a cărui jurisdicţie canonică face parte. Altfel spus, dacă nu va exista înţelegere la fraţii ortodocşi din România, se va apela la înţelegerea fraţilor ortodocşi neromâni, care au deja precedente însemnate în acest sens. Însufleţiţi de această declaraţie publică, credincioşi inimoşi din Basarabia au trecut la alcătuirea de liste cu candidaţi la canonizare din trecutul recent sau mai îndepărtat al Basarabiei: preotul poet Alexei Mateevici, mitropolitul prigonit Gurie Grosu (cîţi îi mai ştiu astăzi povestea?), pomenitul Valeriu Gafencu, arhimandritul Sofian Boghiu etc.

Cum se văd toate aceste lucruri de dincoace de Prut? Trebuie să recunoaştem că, oricâte suspiciuni ar plana asupra Mitropolitului Vladimir, discursul său atinge o problemă reală şi complexă. Chiar dacă nu există monopol naţional pe sfinţenie (lucru subliniat recent şi de părintele Iustin: „Sfinţii nu au hotare! Că-l canonizează rusul sau sîrbul, pentru mine e bun…”), ar fi totuşi cel puţin jenant ca nişte mărturisitori ortodocşi români precum cei evocaţi mai sus să figureze în Sinaxarul altora (ba chiar al ţării care le-a patronat prigoana!), iar la ei acasă să fie oficial ignoraţi, sau judecaţi nu cu măsuri duhovniceşti, ci cu obsesive măsuri ideologice.

Poate că împrejurarea îi va pune pe gînduri măcar pe o parte dintre sinodalii noştri, grăbind nu atît o canonizare sau alta, cît o atitudine bine întemeiată şi transparentă a BOR într-o problemă care „arde” de multă vreme şi cu privire la care turma e îndreptăţită să aştepte cuvîntul părintesc explicit al celor ce o păstoresc. Căci nu necanonizarea vreunui „neomartir” pînă în ceasul de faţă este de imputat Bisericii noastre (canonizarea fiind un proces îndelungat şi complex, care implică cercetări şi exigenţe ce scapă adeseori publicului larg), ci faptul de a fi lăsat impresia că problema nici n-ar exista, sau că n-ar merita să fie luată în serios.

Pe de altă parte, n-ar trebui uitat totuşi că sub egida BOR a apărut singurul martirologiu notabil de pînă acum (Martiri pentru Hristos, din România, în perioada regimului comunist, E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 2007), că cea mai bună monografie despre Valeriu Gafencu a fost realizată de un monah (Moise de la Oaşa) şi a apărut, cu binecuvîntare arhierească, chiar la o editură bisericească (Reîntregirea), sau că reprezentanţi de seamă ai clerului ortodox (inclusiv cîţiva ierarhi) au luat parte bunăoară, anul trecut, la Simpozionul Internaţional de Martirologie organizat în premieră la Bucureşti de personalităţi binecunoscute ale laicatului ortodox (doctorul Pavel Chirilă şi maestrul Dan Puric) şi unde problema „neomartirilor” a prevalat în comunicări şi în dezbateri. În fine, s-ar zice că nu numai în ţară, dar şi în diaspora Biserica a dovedit receptivitate faţă de problemă (la Paris, de pildă, ÎPS Iosif Pop a inaugurat nu demult un şir de conferinţe pe tema martirajului creştin din vremea comunismului, prima fiindu-i închinată lui Mircea Vulcănescu, în noiembrie 2011 urmînd să fie evocat părintele Gheorghe Calciu, iar în februarie 2012 – Valeriu Gafencu).

Este însă nevoie, pe cît se vede, de un plus de hotărîre, coerenţă şi consecvenţă, pentru ca nu cumva să păţim ruşinea ca un întreg capital de sfinţenie românească să fie cinstit pe aiurea, dar neglijat la el acasă. Eu mă încăpăţînez să cred că mai avem încă resursele de demnitate şi vrednicie pentru a evita o asemenea eventualitate, căci altminteri ni s-ar răsuci morţii morminte, „de la Nistru pîn’ Tisa”, şi ne-ar rîde îngerii în ceruri şi curcile pe pămînt!

Răzvan CODRESCU

O variantă mai scurtă a acestui text a apărut, cu titlul „Întrecere în arena sfinţeniei?”, şi în magazinul ilustrat Lumea credinţei (an IX, nr. 7/96, iulie 2011, pp. 52-53).

Mai puteţi citi în arhivele acestui blog:

* Jertfelnicia ortodoxă în anii comunismului

* Părintele Calciu: portret biografic (cu bibliografie)

* Despre martirii secolului XX (cu Răzvan Codrescu, Ierom. Amfilohie Brânză, Monahul Moise de la Oaşa, Dan Puric)

* Mărturii din Gulagul românesc: Portretul fiarei la tinereţe (din memoriile fostului deţinut politic Demostene Andronescu)

* 45 de ani de la martiriul Maicii Mihaela

* Un nou volum de Marcel Petrişor

* Demostene Andronescu: Colonelul Gheorghe Crăciun (schiţă de portret)

* Răzvan Codrescu despre doamna Aspazia Oţel Petrescu

* Răzvan Ionescu: "Memoriile" lui Valeriu Anania

* Un mare poet din închisoare (Constantin Oprişan)

* Legende vii ale luptei anticomuniste (Raul Volcinschi prezentat de Lucian D. Popescu)

* 10 scrisori inedite ale lui Ioan Ianolide (urmate de un reportaj de Gh. Ciocioi)
* De vorbă cu sora lui Valeriu Gafencu (interviu de Gh. Ciocioi)
* Sfinţii închisorilor: Părintele Marcu (prezentat de Lucian D. Popescu)

* Dan Puric şi crucea Aiudului (un text de Claudiu Târziu)

* Literatura închisorilor comuniste: Demostene Andronescu (prezentat de Răzvan Codrescu)

* Pe drumul învierii: cazul Sandu Tudor

* Proiectul Aiud: semne de împăcare?

* Comunicat despre Complexul Memorial Aiud

* Sub semnul Înălţării Sfintei Cruci. Aiud: de la 21 august la 14 septembrie

* Lămuriri principiale despre Proiectul Aiud (cu un interviu dat de Dr. Pavel Chirilă)

* Mănăstirea Diaconeşti: cum se cinstesc martirii

* Gheorghe Calciu în documentele C.N.S.A.S. (I)

* Radu Gyr: Întoarcerea din cruciadă

* Întru pomenirea lui Gabriel Constantinescu

* Ovidiu Vasilescu şi "fantomele roşii"
* Crucea reeducării
* O istorie a "reeducărilor"
* L-am cunoscut pe Valeriu Gafencu... (O mărturie despre "sfîntul închisorilor")
* Principii de martirologie
* Simpozion de martirologie
* Martirii şi martirologia (observaţiile părintelui Mihai Valică)
* Un invitat grec despre Simpozionul de Martirologie de la Bucureşti
* MŢR: evocarea lui Mircea Vulcănescu
* Mihai Gheorghiu: Noica şi Vulcănescu
* Piteşti: mărturii referenţiale
* Testamentul şi povestea Maicii Mihaela (cu un text de George Enache)
* Glose la un martirologiu contemporan (un text de Lucian D. Popescu)
* Cluj: expoziţie, conferinţă şi lansare de carte

* Un interviu despre martirii închisorilor

* Un interbelic uitat: Ilariu Dobridor

* Recviem pentru eroul Aurel State
* Anii de mucenicie ai temniţelor comuniste

* Sibiu: mărturii despre cruciaţii secolului XX

* O opinie de martor ocular (un text de Mihai Posada)

* Prigoana cea dinăuntru (Cazul Părintelui Gheorghe Calciu)