SUB SEMNUL ÎNĂLŢĂRII SFINTEI CRUCI

AIUD:

DE LA 21 AUGUST

LA 14 SEPTEMBRIE

“Comunicatul către ţară” din 21 august, pas important spre armonia în duh creştin a principalilor factori implicaţi în Proiectul Aiud – liderii foştilor deţinuţi politici (ing. dr. Constantin Iulian şi ing. Gheorghe Jijie), părintele Iustin Pârvu (iniţiatorul schitului şi mănăstirii), dr. Pavel Chirilă (iniţiatorul centrului de martirologie), maestrul Dan Puric (principalul sprijinitor al proiectului din sînul laicatului mai tînăr) –, cred că s-ar cuveni consolidat cu apropiatul prilej al reunirii anuale de la Aiud, de Ziua Înălţării Sfintei Cruci (14 septembrie).
Ar fi de o însemnătate decisivă ca anul acesta, la cinstirea martirilor de la Rîpa Robilor, să se afle de faţă, să oficieze şi să se adreseze direct asistenţei cei doi ierarhi ai locului: Î.P.S. Bartolomeu Valeriu Anania (Mitropolitul de la Cluj, fost deţinut politic la Aiud şi cel care a sfinţit din proprie iniţiativă, în 14 septembrie 2000, mausoleul ca biserică*) şi Î.P.S. Andrei Andreicuţ (Arhiepiscopul de la Alba Iulia, care a dat binecuvîntarea viitorului complex memorial şi a pus deja, chiar în vara acestui an, piatra de temelie a mănăstirii).
Sigur că la Aiud ar fi ideal să poată fi prezenţi toţi semnatarii “Comunicatului către ţară”, în frunte cu marele duhovnic şi mărturisitor Iustin Pârvu, dar nimic nu poate suplini prezenţa arhierească, în măsură să garanteze oficial şi paternal buna întemeiere şi rînduială a năzuitului complex memorial, a cărui perspectivă este aceea de a deveni cel mai de seamă loc de pelerinaj naţional şi de asumare a propriei istorii. Cred că mai ales Înaltul Bartolomeu, oricît de descumpănit ar fi de manevrele de culise şi de cecitatea unora dintre foştii camarazi de suferinţă, are datoria morală de a mai juca şi această carte pînă la capăt, cu toată arhiereasca sa autoritate.
Şi s-ar mai cuveni ca, pe lîngă oficialităţile bisericeşti, să se simtă, pentru prima oară, şi implicarea oficialităţilor laice centrale, în speţă a ministrului Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional, d-l Theodor Paleologu, fiul regretatului Alexandru Paleologu (la rîndul său fost deţinut politic, trecut şi pe la Aiud)**, sau a consilierului prezidenţial pe probleme religioase, d-l Bogdan Tătaru-Cazaban (dacă tot şi-a asumat instituţia prezidenţială condamnarea publică a comunismului). Cu cît mai mulţi îşi vor da mîna în această întreprindere de interes naţional, cu atît “ţara” va fi mai sensibilă la semnificaţiile ei şi la chivernisirea generală a propriei memorii istorice.
Un asemenea context participativ ar fi deopotrivă plăcut lui Dumnezeu şi oamenilor, viilor şi morţilor (căci pînă la urmă de cuviincioasa şi larga cinstire a acestora din urmă este vorba, iar nu de interese sau satisfacţii “lumeşti”). Aiudul trebuie scos, o dată pentru totdeauna, din marginalitatea rîcilor de "gaşcă". Numai atunci va fi perceput de lumea largă ca un simbol naţional.
Să nădăjduim că Dumnezeu ne va lumina şi ne va uni într-un duh, punînd neclătinată “piatră de temelie” complexului memorial chiar în sufletele noastre.

Răzvan CODRESCU

* „Iată, am venit să sfinţesc acest prestol realizat prin grija deosebită a Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din Sibiu. [...] Şi am făcut sfinţirea după ritualul întreg, socotind că este bine ca această masă să nu fie doar un simbol, un jertfelnic pe care să se oficieze doar parastase, ci, cel puţin din cînd în cînd, să se săvîrşească pe ea şi Sfînta Liturghie. Pentru aceasta este nevoie de o sfinţire specială. În piciorul Sfintei Mese am aşezat Sfinte Moaşte ale unui martir – în acest loc al martirajului – şi documentul care s-a citit în faţa frăţiilor voastre, şi care rămîne aici, sub pecete, atît cît va dura acest jertfelnic şi cît va dura acest monument. [...] În numele lui Dumnezeu şi în numele morţilor noştri, vă mulţumesc tuturor celor ce aţi jertfit şi aţi ridicat acest monument memorial, celor ce aţi zidit acest jertfelnic pe care astăzi s-a săvîrşit, pentru întîia oară, Sfînta Liturghie a Sfîntului Ioan Gură de Aur”.

** Ar fi un bun prilej pentru d-l Theodor Paleologu să cinstească şi astfel memoria tatălui său (“Conu Alecu” ar fi mîndru să şi-l vadă pe “Toader” la Aiud ca reprezentant oficial şi responsabil al statului român, dar şi al elitei noastre culturale) şi să infirme zvonurile că ar fi ajuns doar o biată unealtă a masoneriei (de care însuşi “Conu Alecu” se despărţise atît de ferm, cu mulţi ani înainte de moarte).