REDESCOPERIREA ADEVĂRATEI NORMALITĂŢI

CARTEA VERII 2009

 

-------------------------------------------

Mircea Platon, Gheorghe Fedorovici,
Măsura vremii: îndemn la normalitate,
Editura Predania, Bucureşti, 2009, 326 pagini.

-------------------------------------------------------

D-nii Mircea Platon şi Gheorghe Fedorovici nu mai au nevoie de prezentări pentru cititorii acestui blog. Cu doi autori de rectitudinea lor morală şi intelectuală, cartea recent apărută este un adevărat manual de înţelegere creştină a vieţii în cetate, chemînd la o normalitate a cărei măsură nu este omenească, ci dumnezeiască. Cei doi vechi colaboratori ai revistei Rost provoacă încă o dată lumea românească la o cruciadă nesîngeroasă „în căutarea rostului pierdut”, a acelei rînduieli a existenţei statornicite de sus, mereu vii şi actuale, dar pe care modernitatea şi post-modernitatea au încercat şi încearcă s-o substituie prin falsele norme ideologice ale unei umanităţi fără memorie şi fără transcendenţă.
Iată însă arvuna mărturisitoare a celor doi autori: „De regulă, titlul unei cărţi încearcă să exprime într-o formă concentrată conţinutul ei, fapt valabil şi în cazul cărţii de faţă. Cu precizarea că, la rîndul ei, cartea nu face altceva decît să explice ideea formulată în titlu: vremea are o măsură, iar măsura ei este normalitatea. Ideea este de domeniul evidenţei, aşa cum se întîmplă cu lucrurile adevărate. Dar tocmai pentru că sînt adevărate, ele sînt în primejdie: în primejdia de a fi deturnate, sau pur şi simplu contestate, negate de-a dreptul. De aceea, «adevărurile simple, evidente, trebuie apărate», notează hotărît Winston, protagonistul romanului 1984 al lui Orwell, în jurnalul său. Ele sînt apărate prin mărturisirea lor. Dacă este adevărat că vremea are o măsură şi că măsura ei este normalitatea, atunci cel care decide criteriul normalităţii devine stăpînul vremii: «Cine controlează trecutul, controlează şi viitorul. Cine controlează prezentul, controlează trecutul», suna sloganul Partidului. Împotriva celor care hotărăsc, în funcţie de propriile lor scopuri şi interese, criteriile normalităţii, încercăm prin această carte să amintim că normalitatea este definită şi dată deja de Cel Care a făcut şi lumea, şi omul, şi vremea”.

Voi reveni cu observaţii asupra cărţii după ce voi găsi răgazul de a o citi din scoarţă în scoarţă. Ştiu însă încă de pe acum că va fi un "exerciţiu de admiraţie". Reacţionar, fireşte. (R. C.)