marți, octombrie 05, 2010

SIMPOZION DE MARTIROLOGIE

SUMARUL BLOGULUI

UPDATE: 12.10.2010

Sfinţii 40 de Mucenici (basorelief romano-bizantin)


Sub egida Fundaţiei “Sf. Irina”, avîndu-i ca principali organizatori pe prof. dr. Pavel Chirilă şi pe maestrul Dan Puric, s-a desfăşurat la Bucureşti, în zilele de 11 şi 12 octombrie a. c., primul simpozion de martirologie din România postcomunistă, intitulat “Moartea martirică”, cu participarea unor distinse personalităţi universitare şi bisericeşti din ţară (P. S. Sofian Braşoveanul, Pr. Prof. Dr. Vasile Mihoc, Conf. Dr. Sebastian Moldovan,  Prof. Dr. Sorin Lavric, Prof. Dr. Mircea Gelu Buta) şi din străinătate (Pr. Prof. Dr. Georgios Metallinos, Prof. Dr. Rubin Dominic, Prof. Dr. Tristram Engelhardt Jr., Dr. Dmitri Avdeev, Corinna Delkeskamp-Hayes - toţi de credinţă ortodoxă), prilej cu care s-a lansat şi volumul Principiile cercetării martirologice (Editura Christiana) realizat de Prof. Dr. Ilie Bădescu, Lector Dr. Andreea Băndoiu şi Prof. Dr. Pavel Chirilă. (R. C.)


Icoana Noilor Martiri ai Pămîntului Românesc 
(detaliu - închisoarea Piteşti),
expusă în sală pe toată durata simpozionului


PROGRAMUL SIMPOZIONULUI
           
DUMINICĂ, 10 octombrie 2010        
Locul desfăşurării: Hotel Hilton,  Str. Episcopiei, nr. 1-3, Bucureşti

Ora 19.00: Primirea invitaţilor. Cocktail

LUNI, 11 octombrie 2010
Locul desfăşurării: Hotel Hilton,  Str. Episcopiei, nr. 1-3, Bucureşti

Ora 9.00 – Deschiderea lucrărilor, salutul de bun-venit: Prof. Dr. Pavel Chirilă
Ora 9.15 – Preliminariu  la un simpozion de martirologie: Dan Puric
Ora 9.30 – P. S. Sofian Braşoveanul: „Martiriul – mărturie de credinţă şi iubire  şi cale spre Înviere”
Ora 10.00 – Pr. Prof. Dr. Georgios Metallinos: „Fenomenul neo-martirilor, importanţă teologică şi naţională”
Ora 10.30 – Prof. Dr. Rubin Dominic: „Martirajul, de la Maccabei la lagăre: reflecţii pe tema mărturiei iudaice şi creştine”
Ora 11.00 – Prof. Dr. Tristram Engelhardt Jr.: „Scandalul martirajului: murind în dreaptă închinare şi dreaptă credinţă”
Ora 11.30 – Pauză de cafea
Ora 11.45 – Dr. Dmitri Avdeev: „Martirajul creştin: aspecte psihologice ale neînfricării”
Ora 12.15 – Pr. Prof. Dr. Vasile Mihoc: „Sîngele martirilor, sămînţa creştinismului”
Ora 12.45 – Corinna Delkeskamp-Hayes: „Martirajul: Provocarea de a se  confrunta cu  păcatul”
Ora 13.15 – Conf. Dr. Sebastian Moldovan: „Originile sacramentale şi morale ale martiriului”
Ora 13.40 – Prof. Dr. Sorin Lavric: „Nevoia de martiri“
Ora 14.00 – Masa de prînz
Ora 16.00 – Prof. Dr. Mircea Gelu Buta: „Studiu de caz: martirajul preotului Pop Augustin din Mijlocenii Bîrgăului”
Ora 16.30 – Masa rotundă: „Criterii teologice şi ştiinţifice de definire a martirajului” (moderator: Pr. Prof. Dr. Vasile Mihoc)
Ora 18.30 – Pauză de cafea
Ora 18.45 - Dan Puric: „Conştiinţa martirică”
Ora 19.00 – Închiderea lucrărilor

MARŢI, 12 Octombrie

Orele 9.30-12.30 – Vizită comemorativă la închisoarea Jilava, unde a fost martirizată o parte din elita rezistenţei creştine anticomuniste. Au luat cuvîntul în special foştii deţinuţi politici, în frunte cu profesorul şi scriitorul Marcel Petrişor (în braţele căruia a murit, în Casimca Jilavei, în 1958, poetul-martir Constantin Oprişan).


IMAGINI DE LA DESFĂŞURAREA SIMPOZIONULUI:


















DIN COMUNICAREA D-LUI SORIN LAVRIC:

“Cunosc intelectuali cărora li s-a inoculat atît de bine convingerea că a vorbi despre martiri este pierdere de vreme, încît, dacă ar trebui să deschidă gura despre ei, s-ar simţi stînjeniţi. Mai mult chiar, s-ar simţi inhibaţi, ba chiar strîmtoraţi, şi asta fiindcă ştiu că există un panoptic european a cărui menire este să-i supravegheze pe cei care nu acceptă să gîndească la comandă. Şi fiindcă ştiu că sînt supravegheaţi, prin glasul acestor intelectuali se manifestă autocenzura de tip temător.
Un apologet creştin contemporan nouă, irlandezul C. S. Lewis, spune în autobiografia sa, Surprins de bucurie (Surprised by joy. The shape of my early life), că “acolo unde lipseşte curajul nici o altă virtute nu poate supravieţui”. Mizeria ideologică a epocii în care trăim este că s-a ajuns ca, pentru a vorbi despre martiri, să fie nevoie de curaj. Iar cînd e vorba de martirii români care au murit în închisorile comuniste, nu-ţi mai trebuie doar curaj, ci de-a dreptul un dram de sminteală. Şi dacă e aşa, să vorbim atunci cu precădere de martirii români din timpul comunismului. […]
Cînd ştii că înaintea ta a fost un Mircea Vulcănescu, un Costache Oprişan sau un Vasile Motrescu, pupila cu care îţi priveşti identitatea e mult mai tonică şi mult mai îndrăzneaţă. În fond, atîta onoare avem în noi cîtă amintire a martirilor şi eroilor întreţinem. Se înţelege, e vorba de o onoare suprapersonală, dar ea nu este cu nimic mai prejos de cealaltă onoare, cea individuală, ce atîrnă exclusiv de persoana mea.
Revenind, nu se poate închipui un martir fără Dumnezeu şi fără naţia sa. Paradoxul creştinismului este că, deşi bătaia sa mîntuitoare e universală, punctul lui de plecare e etnia sau naţia. […]


Iar ce se întîmplă azi în România se întîmplă în fiecare ţară din Europa. Sînt fundaţii şi ONG-uri anume plătite pentru a preîntîmpina ca valoarea naţională adunată în pielea unui martir să fie celebrată oficial. În România fenomenul e curent în privinţa deţinuţilor politici pe care cenzorii ideologici îi repudiază pe motiv că au fost fascişti, legionari şi nedemocraţi. Despre ei nu avem voie să vorbim decît condamnându-i, de parcă martirajul are legătură cu ideologia.
Să ne amintim că, în actele de întemeiere a UE, creştinismul nu este recunoscut ca religie fondatoare, să ne amintim apoi de campanile de denigrare a feţelor bisericeşti din Germania, Anglia sau Franţa, pentru a ne da seama că lucrurile se leagă: aceleaşi eminenţe care privesc cu ostilitate creştinismul se opun comemorării martirilor naţionali în cadrul unor ceremonii cu tentă oficială. Şi atunci merită să mă întreb: ce supără atît de mult la fenomenul martiric de a ajuns să fie obiectul unei cenzuri? Cred că sînt trei motive care fac din figura martirilor o prezenţă nedorită.
Pe primul l-am spus deja: apartenenţa politică a unora dintre martiri. Foarte bine, numai că în conceptul de martir nu intră nota culorii sale politice. Este perfect indiferent cărui partid a aparţinut martirul de vreme ce statutul cu pricina e dat de trei atribute: cauza religioasă, pecetea etnică şi îndurarea morţii.
Al doilea motiv ţine de nedelicateţea crudă pe care o presupune ideea sacrificiului. Să vorbeşti despre spirit de sacrificiu în epoca consumismului este un detaliu indecent, aproape o dovadă de proastă creştere. În tot cazul, e un semn de lipsă de abilitate strategică să faci apologia martiriului în astfel de vremuri. Cum să spui că, în situaţii-limită, martirul poate fi un model de conduită, reabilitînd ideea că isprăvile durabile nu se pot face decît prin jertfă? Ar însemna să faci apologia ascezei şi eroismului într-o epocă a valorilor hedoniste, atitudine nu doar inabilă dar mai ales nerentabilă.
Al treilea motiv este că moralul unei comunităţi creşte pe spinarea martirilor: altfel calci pe stradă cînd ştii că te tragi din oameni ca Vasile Motrescu şi Costache Oprişan. […]
În fond, noi ne-am întîlnit azi ca să vorbim pe seama acelor martiri despre care sîntem împiedicaţi să vorbim la televizor sau la radio. S-o facem aşadar cu seninătate, cu afecţiune, dar fără pic de naivitate. Să nu ne închipuim că prea curînd Costache Oprişan sau Vasile Motrescu vor fi recunoscuţi ca martiri de Biserică sau de instituţiile statului. Dar într-o zi se va întîmpla şi asta, şi poate că întîlnirea noastră va grăbi cu o secundă clipa aceea…”




O prezentare mai pe larg a Simpozionului puteţi citi pe blogul d-lui Claudiu Târziu (unde sînt postate şi numeroase alte fotografii).

9 comentarii:

La 8/10/10 12:21 p.m. , Anonymous Anonim a spus...

Stau si m-ntreb, de ce oare, oameni ale caror cuvinte spun atat de multe lucruri bune si frumoase, atunci cand vorbesc despre altii, care vorbesc si fac lucruri cel putin tot atat de bune si frumoase,o fac cu teama ca cei din urma sunt rai marturisitori.
Oare a sta tot timpul in "cumpana" si a vedea peste tot numai primejdii, cand primejdia este "un dat", nu este cumva o atitudine necrestina ?
Pacat ca cei care ne indeamna la "normalitate" sunt atat de sensibili si ... doar atat.
"Trezeste-te Gheorghe..."

Unii dintre participantii la acest simpozion cred ca reprezinta cu totul altceva decat "crestinismul ortodox", dar cu toate acestea, sau mai bine zis, in ciuda acestora, evenimentul este remarcabil si merita cu prisosinta toata lauda!
Despre pericolul de a transforma martirii credintei noastre ortodoxe doar in "anti-comunisti", cred ca nu este cazul sa vorbim acum si nadajduiesc ca nici nu va fi vreodata,daca o sa ne gandim fie si numai la Brancoveni.
Cu consideratie,
E.Badauta

 
La 12/10/10 5:09 p.m. , Anonymous Cornel a spus...

Cati ierarhi ai Bisericii au fost la simpozion? Ce reprezentanti oficiali ai Patriarhiei? Ce jurnalisti de la Lumina sau de la Trinitas (Radio si TV)? Patriarhia Romana nu-i pasa nici de laicat, nici de martirii neamului: face ceva (pardon de expresie) pe sentimentele voastre crestinesti si pe sangele varsat pentru Hristos in inchisori!
Si sa ne mai miram ca fug in strainatate obsti intregi de "uraciunea pustirii" care s-a asezat la noi pe "scaunul lui Dumnezeu"?
Suntem un popor parasit de Biserica lui si care trebuie sa isi gaseasca pastori adevarati daca nu vrea sa fie parasit si de Dumnezeu. Despre asta trebuia ca sa faceti simpozioane, daca aveti curaj si ravna pentru Hristos! Sa isi ceara poporul inapoi de la talhari Biserica mortilor lui cea de doua mii de ani! Cand va fi Biserica iar cu adevarat a lui Hristos si a poporului, sa vedeti cum Catedrala Mantuirii Neamului se va ridica singura ca zidurile Tebei! Si cum va fi calendarul plin de Sfinti romani si bisericile toate pline de moaste romanesti!
Pana nu o sa avem Biserica inapoi de la talhari si de la zarafi tot ce vom face e aflare in treaba si tot ce vom spune sunt vorbe in vant!

 
La 12/10/10 5:57 p.m. , Blogger Răzvan Codrescu a spus...

Pentru Cornel:

Dacă n-aţi fi fost un vechi "comentator" pe acest blog şi dacă n-aţi fi avut de-a lungul vremii atîtea intervenţii mult mai măsurate, probabil că nu v-aş fi postat "comentariul" de mai sus.
Nu zic că ierarhii noştri n-au dat o nouă probă de obtuzitate nepărintească, dar mi se pare că exageraţi mult în ceea ce spuneţi şi că îndemnurile dvs. aproape schismatice sînt tot atîtea cuie bătute în crucea neamului românesc.
Credeţi-mă că cea mai mare ispită, într-o situaţie de criză, este aceea de a face sau de a spune, sub presiunea ei, lucruri nesăbuite, cu posibile consecinţe mai grave decît criza însăşi.
Trecem într-adevăr - ca Biserică, Ţară şi Neam - prin vremuri grele şi confuze, dar ar fi de dorit să nu ne pierdem cumpătul şi să nu facem, la "vreme rea", afirmaţii pe care să ajungem să le regretăm la "vreme bună".
Cu sau fără sprijin arhieresc, să încercăm să facem fiecare ceea ce se poate din ceea ce trebuie, punîndu-ne nădejdea supremă în Dumnezeu şi rămînînd încredinţaşţi că a lui este pînă la urmă dreapta judecată.

 
La 13/10/10 2:53 a.m. , Anonymous Hugo a spus...

Il sun azi dimineata pe domnul Bjoza si-l intreb ,, cum a fost la conferinta,,? Imi raspunde ,,mda, adunare de legionari,,.

 
La 13/10/10 12:55 p.m. , Blogger Răzvan Codrescu a spus...

Pentru Hugo:

Nu ştiu cine e d-l Bjoza. O fi clona braşoveană a răposatului Ticu Dumitrescu, din aripa "politic corectă" a AFDPR? Dacă e vorba de dumnealui (şi dacă într-adevăr s-a pronunţat ca atare), atunci se vede că suferinţa nu-i în mod necesar certificat de onestitate sau de inteligenţă. Şi că termenul de "braşoave" e mai puţin aleatoriu decît pare.
Cineva (nu zic d-l Bjoza, căci n-am nici o certitudine) care poate face o asemenea afirmaţie ("adunare de legionari") la anul Domnului 2010, şi încă despre un simpozion ştiinţific în care jumătate dintre vorbitori au fost neromâni (iar unul chiar evreu), iar cealaltă jumătate au fost oameni născuţi după 23 august 1944 (şi fără nici o angajare politică postcomunistă), este ori prost, ori ticălos. Ce-i drept, mai există şi posibilitatea de a fi bolnav, iar afecţiunile psihice sau oculare (între care poate fi înscris şi văzutul de "cai verzi pe pereţi") sînt parţial tratabile (d-l dr. Chirilă a obţinut multe rezultate în acest sens chiar pe calea medicinei naturiste).
Că în sală vor fi fost, într-un moment sau altul, pe lîngă preoţi, călugări şi jurnalişti, şi cîţiva simpatizanţi tîrzii ai legionarismului, invitaţi (ca foşti deţinuţi politici cu activitate publicistică sau editorială) sau neinvitaţi (nimeni care şi-a dorit să asiste cu tot dinadinsul nu a fost oprit la intrare), aceasta este o cu totul altă discuţie (ce n-are nici o legătură relevantă cu sensul sau organizarea simpozionului).
Că la noi se delirează - imbecil sau indign - pe seama etichetei de "legionar", aceasta am mai discutat-o chiar pe acest blog.
Dacă chiar vă chinuie curiozitatea, aveţi decenţa de a renunţa o clipă la "urechismul" ambiental ("am auzit că...", "mi-a zis mie cutare...") şi luaţi broşura simpozionului ("Moartea martirică" - distribuită gratuit, cu textul integral al tuturor comunicărilor) sau volumul corelativ lansat cu acest prilej ("Principiile cercetării martirologice", deja intrat în librării), citiţi-le atent din scoarţă în scoarţă şi cîntăriţi singuri cît "legionarism" se află în ele! Vă asigur că veţi constata, chiar şi rău-voitori de-aţi fi, că "legionarii" ar avea mai degrabă motive să fie nemulţumiţi...

Dincolo de toate acestea, deplîng încă o dată procedeul abject al insinuării anonime şi/sau al invocării insinuante a spuselor altora. Cel care procedează astfel, din calcul abject sau din inerţie acefală, nu numai că se descalifică principial, atît moral, cît şi intelectual, dar nu se deosebeşte cu nimic de jigodiile sau laşii care stăteau acasă pe vremea Pieţei Universităţii şi colportau fel de fel de abjecţii şi absurdităţi cu privire la ce se petrecea acolo. De 20 de ani sîntem cramponaţi, prea mulţi dintre noi, în acest tip de "reactivitate" cîrtitoare, josnică şi laşă: n-ai fost acolo, n-ai citit nimic îndrituit, eşti un neica nimeni, dar... ştii tu, ba eşti gata să-i luminezi şi pe alţii, fără cea mai mică umbră de îndoială!
Iar prostul (sau ticălosul)- ca să revenim la cazul dat -, cînd aude el spus aşa de limpede şi de franc: "Mda, adunare de legionari...", îl şi vezi cum înţelege ca prin minune totul, dar absolut totul: "Aha! Aşa care care va să zică!".

Dar cu masonii cum rămîne?

 
La 13/10/10 7:35 p.m. , Anonymous Balzac a spus...

@Hugo
La Comédie humaine continua pe plaiurile mioritice.
@Codrescu
Raspunsul dvs. este fara cusur.

 
La 13/10/10 10:41 p.m. , Blogger teodora a spus...

Felicitari organizatorilor.

 
La 18/10/10 11:18 p.m. , Anonymous Cornel a spus...

Domnului Razvan Codrescu

Raspund cu intarziere pentru ca am fost ocupat si nu am mai avut timp de internet.
Vad ca raspudeti ca eu as fi exagerat, dar nu aduceti nici o dovada ca nu ar fi asa cum am spus eu in interventie
Oare cazul Brancoveni nu ne arata cu evidenta unde ne-a adus actuala ierarhie in frunte cu Patriarhul Daniel? Sau asteptam sa fuga pe la stilisti si obstea de la Petru Voda sau de la Schitul Patrunsa sau de la Diaconesti?
Nu vedeti ca in timp de dumneavoastra vreti sa aparati de mine ceea ce nu este de aparat, catolicii unguri isi beatifica martirii din inchisorile romanesti? Ce rusine mai mare pentru o tara decat sa fie mai demni minoritarii eretici decat majoritarii care isi zic drept-credinciosi? De ce le este frica de martirii anti-comunisti arivistilor din Biserica? Nu cumva martirajul din inchisori este oglinda care le arata colaborationismul lor ticalos cu comunistii si cu securistii vechi si noi?
Eu stiu ce spun si nu regret, si nu ma voi impaca si nu voi tacea din gura pana cand Biserica mea nu va inceta sa ma faca sa imi fie rusine ca sunt ortodox!

 
La 18/10/10 11:55 p.m. , Blogger Răzvan Codrescu a spus...

Lui Cornel:

V-am postat, dar nu am să vă spun altceva decît ceea ce v-am spus deja.

 

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]

<< Pagina de pornire