DEDICAŢIE MARIANICĂ

SUMARUL BLOGULUI

Prodromiţa

FILĂ DE ACATIST

Părintelui Galeriu

Galileanco, laudă ţie,
osie sfîntă a lumii, Marie!

Coptu-s-a-n taină sămînţa cea rară
ce Tatăl o pune şi Duhul o ară,
viaţa la Viaţă prin tine să vină,
înaltă de slavă şi grea de lumină.

Galileanco, laudă ţie,
osie sfîntă a lumii, Marie!

Din dalbă smerire de pururifecioară
pîinea şi vinul amin se pogoară,
creşte Cuvîntul tăcut în potire –
veciei Mireasă şi veacului Mire.

Galileanco, laudă ţie,
osie sfîntă a lumii, Marie!

Milelor tale umilă povară,
lacrima rugilor noastre de sară
poala ţi-o udă, heruvii ţi-i moaie,
şi cerul într-însa întreg se-ncovoaie...

Galileanco, laudă ţie,
osie sfîntă a lumii, Marie!

Răzvan CODRESCU

«... Aceasta se mută astăzi de pe pămînt la cer: lasă întristarea şi se duce la bucurie; le lasă pe cele de jos şi le primeşte pe cele de sus; le lasă pe cele stricăcioase şi le cîştigă pe cele nestricăcioase şi veşnice. Astăzi îşi dă preasfîntul suflet în mîinile Fiului ei şi cu cîntări îngereşti şi apostoleşti este petrecut cinstitul ei trup în Ghetsimani, spre îngropare. Astăzi cerul întinde sînurile sale, primind-o pe Născătoarea Celui pe Care zidirea toată nu poate să-L încapă. [...] Deschideţi porţile voastre – zic una către alta cetele cele îngereşti – şi cu cîntări de laudă primiţi-o pe împărăteasa cerului şi a pămîntului, care vine să locuiască de-a dreapta împăratului Dumnezeu, [...] că aceasta este cea care a împăcat cerul cu pămîntul şi pe Dumnezeu cu omul! Aceasta este bucuria celor drepţi şi nădejdea celor păcătoşi...» (Sf. Ierarh Martir Antim Ivireanul, Cuvînt la Adormirea Născătoarei de Dumnezeu)

Cîteva precizări necesare

(în răspărul unor analogii sau năravuri populare greşite

şi al delirului festivist din presa noastră semidoctă şi secularizată)

1) După vechea rînduială şi cuviinţă, cele/cei ce poartă numele de botez Maria (sau nume derivate – adeseori prin diminutivare – din acesta: Marian, Mariana, Marica, Maricica, Mariţa, Măriuţa, Măriuca, Măriuţ, Mărieş etc.) îşi sărbătoresc ziua onomastică nu pe 15 august (de Adormirea Maicii Domnului – pop. “Sf. Maria Mare”), ci pe 8 septembrie (de Naşterea Maicii Domnului – pop. “Sf. Maria Mică”).

2) În pofida încredinţării sau doar impresiei curente (explicabile prin ceea ce se numeşte “etimologie populară”), nume ca Marin, Marina, Marinela, Marius ş. a. au în realitate alte etimoane (latineşti) decît numele biblic (ebr. Miryam, aram. Maryam). Purtătorii lor nu trebuie să se îngrijoreze că ar rămîne, la rigoare, fără “zi onomastică”: în sinaxare figurează, bunăoară, Sf. Mare Mc. Marina (17 iulie) şi mai mulţi Sfinţi Marini, ca de pildă Sf. Mc. Marin (17 martie) sau Sf. Mc. Marin cel Bătrîn (18 octombie).

3) Conform statisticilor oficiale, de Sf. Maria şi-ar sărbători numele aproape 2.300.000 de români şi românce (Maria este cel mai răspîndit nume feminin de botez), adică aprox. 10% din populaţia României, dar “statisticienii” noştri (şi colportorii semianalfabeţi din mass-media) au eludat criteriile etimologice şi au raportat la numele Maicii Fecioare tot ce li s-a părut lor proxim “după ureche”...

4) Sigur că dacă cineva (un Marius sau un Marin, o Marină sau o Marinelă) “aşa a apucat” (la români – şi nu numai – “apucătura” e adeseori mai puternică şi decît bunul simţ, şi decît Tradiţia adevărată!), atunci nu-i vreun mare păcat să-şi sărbătorească onomastica de Sf. Maria (dar măcar să aibă decenţa de “a pune de chef” pe 8 septembrie, nu pe 15 august – cînd e mai de folos să se ducă numai la Biserică, micşorîndu-se pe sine şi mărind-o pe Născătoarea Celui ce ne rabdă să facem umbră pămîntului, cu numele noastre cu tot). (R. C.)

Pelerini la Nicula