FRANCISC DIN ASSISI ÎN LIMBA NEOLATINĂ A ORTODOXIEI

SUMARUL BLOGULUI

Cu două nemîngîieri în suflet - cea de a nu fi avut posibilitatea să scot cartea la Christiana (unde a aşteptat timp de mai bine de un an şi unde ar fi făcut bună casă cu traducerile din Dante şi Ioan al Crucii) şi cea de a nu putea răspunde invitaţiei la lansarea de la Bucureşti (care are toate temeiurile unui eveniment editorial cu deschideri deopotrivă culturale şi spirituale) -, dar şi cu bucuria de a putea saluta o traducere şi o exegeză exemplare, precum şi o editare pe măsură, anunţ şi pe acest blog, pentru cei interesaţi de zestrea religioasă şi literară a Evului Mediu şi de dialogul spiritual dintre Răsăritul şi Apusul Europei creştine, lansarea cărţii realizate de doamna Florina Nicolae, personalitate de prim-plan a italienisticii româneşti şi în acelaşi timp înaltă conştiinţă trăitoare a ortodoxiei noastre latinofone.

Cartea - de şi despre Francisc din Assisi (1182?-1226), il poverello di Cristo, poate cel mai "răsăritean" dintre sfinţii creştinismului apusean - va fi lansată la Muzeul Literaturii Române (miercuri 6 iulie 2011, ora 18.00), cu invitaţi de marcă (atît din domeniul filologic, cît şi din cel teologic), sfidînd cu serenitate şi graţie seceta culturală a sezonului estival. Următoarea bucurie pe care mi-o planific - o dată reintrat din condiţia de "pelerin" în aceea de "mire" - este să scriu  (atît cît îmi stă mie în puteri), inclusiv aici, despre această carte de excepţie şi despre generoasele ei semnificaţii "cuminecătoare". (R. C.)

 

Pentru a preveni comentariile încuiate (de care m-am săturat pînă peste cap), subsolul acestei postări va rămîne gol. În acelaşi timp îi anunţ şi pe fraţii ortodocşi, şi pe fraţii franciscani că nici n-am renunţat la Ortodoxie, nici nu m-am îndulcit la franciscanism şi că Francisc din Assisi este pentru mine un reper cultural al istoriei creştine, cu care nu cred că mă voi mîntui, dar nici nu cred că mă voi pierde. Sigur, de pierdut sau de mîntuit mă voi pierde sau mă voi mîntui şi eu, ca tot omul (de la Răsărit pînă la Apus), dar din cu totul alte pricini, numai de Dumnezeu ştiute. (Tot eu)