RELAŢIA EVOLA-ELIADE
SUMARUL BLOGULUI
La Controcorrente Edizioni din Napoli, sub egida Fundaţiei Julius Evola, a ieşit de sub tipar ediţia îngrijită de profesorul Claudio Mutti a scrisorilor pe care Julius Evola (1898-1974) i le-a adresat lui Mircea Eliade (1907-1986), în cadrul unei corespondenţe care a durat un sfert de veac (1930-1954). Postez mai jos, pentru cei interesaţi, şi fotocopia recenziei semnate de Simone Paliaga (în cotidianul Libero din 25 mai 2011, p. 31). Dacă voi găsi timpul necesar în perioada următoare, îmi propun să revin tot aici cu postarea traducerii româneşti a recenziei (chiar dacă ea este oarecum incomodă pentru imaginea postumă a lui Eliade). Ediţia şi recenzia ne ajută să înţelegem mai profund şi mai nuanţat dramele personale al unor mari figuri intelectuale ale secolului XX pe fondul nu mai puţin dramatic al istoriei contemporane, precum şi marele impas al Tradiţiei în tîrziul unei modernităţi hiperideologizate. „Fascistul” Evola şi „legionarul” Eliade sînt pînă la urmă, fiecare în felul său, două victime ale unei istorii ingrate, iar corespondenţa lor este radiografia unei „prietenii imposibile”, dar din care posteritatea poate trage destule învăţături (mai ales dacă prinde, măcar preţ de cîteva clipe, starea de graţie a unei gîndiri fără poncifuri şi fără prejudecăţi).
Despre personalitatea lui Mircea Eliade – probabil intelectualul român cel mai notoriu din secolul XX – nu cred că e cazul să mai aduc vorba aici. În ce-l priveşte pe Julius Evola (cu care unii cititori sînt poate mai puţin familiarizaţi), om de dreapta în sensul larg al cuvîntului (care trimite mai degrabă la o anume Weltanschauung decît la un anume crez politic), înainte de a fi fost un simpatizant al fascismului mussolinian, a fost un mărturisitor neabătut al Tradiţiei, iar unii au putut vedea în el un René Guénon al Italiei. A sa Rivolta contro il mondo moderno (1934) are multe puncte de tangenţă cu La crise du monde moderne a lui Guénon. Spre deosebire de acesta din urmă, Evola a fost mai implicat în actualitatea politică a vremii sale şi de aceea mai vulnerabil în faţa „inchizitorilor” ideologici ai epocii postbelice (ca şi Heidegger în Germania, Dumézil în Franţa sau Eliade în România). Mai multe cărţi de-ale lui au apărut, după 1989, şi în româneşte, între care Metafizica sexului (Ed. Humanitas, Bucureşti, 1994, în col. „Terra lucida”, coordonată de d-l Andrei Pleşu) sau Naţionalism şi asceză. Reflecţii asupra fenomenului legionar (Ed. FRONDE, Alba Iulia-Paris, 1998, cu un studiu introductiv al d-lui Claudio Mutti).
Îi mulţumesc d-lui Claudio Mutti (o prezenţă mai veche pe acest blog) pentru informaţiile trimise şi pentru neobositele sale strădanii pe linia dreptei tradiţionale, cărora istoria spirituală şi politică a României din secolul XX le rămîne în multe privinţe îndatorată. (R. C.)
publicat de Răzvan Codrescu @ 01:23
12 comentarii
12 comentarii:
Doua intrebari pentru dumneavoastra:
1) Care este talcul asezarii intre ghilimele a "fascistului" (cu referire la Evola) si a "legionarului" (cu referire la Eliade)? Vreti sa spuneti ca Evola n-a fost chiar fascist iar Eliade a fost si n-a fost legionar?
2) Spuneti ca "înainte de a fi fost un simpatizant al fascismului mussolinian, Evola a fost un mărturisitor neabătut al Tradiţiei". Ce vreti sa spuneti prin aceasta? Ca a) mai intai a fost marturistior al traditiei dar dupa aia s-a lasat de traditie si s-a apucat de fascism? b) simpatiile fasciste au reprezentat consecinta fireasca a faptului ca premisa de baza a gandirii sale a fost traditia? c) deopotriva a marturisit traditia si a simpatizat cu fascismul, in ciuda faptului ca acestea doua sunt, de fapt si de drept, incompatibile? sau d) in modernitate, fascismul (sa ne limitam pentru moment doar la varianta italiana, ca altminteri complicam discutia) nu e nici optiunea politica naturala a celui care marturiseste traditia, dar nu e nici incompatibil cu aceasta din urma, iar intamplarea face ca la Evola se regasesc ambele.
Mai precis, mi-ar placea sa stiu nu doar cum gandea Evola relatia dintre fascism si traditie, dar si cum, pornind de la cazul Evola, o vedeti dumneavoastra.
In fine, in cazul in care raspunsul dumneavoastra nu este "a", va mai pun o ultima intrebare: mai exact, despre care traditie (caci sunt o multime de traditii pe lumea asta) este vorba in cazul de fata?
Corrado Cattani
@Corrado Cattani
Poate că tonul de rechizitoriu insinuant al comentariului dvs. ar fi trebuit să mă facă să nu ridic mănuşa, cum se spune, dar am să vă răspund totuşi, imediat ce voi dispune de timpul necesar (fiind vorba de un răspuns mai lung decît cele curente - nu la două, ci chiar la trei întrebări). Mă tem însă că nu va putea fi mai devreme de o săptămînă, treburi urgente obligîndu-mă să stau un timp departe de blog.
S-ar putea însă să postez în acest răstimp - chiar dacă nu cu promptitudinea şi regularitatea obişnuite - eventualele comentarii ale altora.
Nu e o urgenta. De altfel chestiunea e complexa si solicita un raspuns un pic mai elaborat si ceva timp de reflectie. Poate chiar postati ceva. Eu va astept cu interes.
Corrado Cattani
S-au intors ultracorectii ortodocsi, pseudo-scararii... De data asta cu pseudonime de comisari italieni.
Camorra
Stimate Dl Codrescu,
urmez sfatul Dvs de a posta aici si nu acolo unde aveam obisnuinta...
foarte buna postarea Dvs, si voi urmari cu mult interes si raspunsul Dvs lui Signore Cattani, pt ca subiectul este f important pt mine si cred ca pt toata lumea in general; ca provocare se vrea subtila...
daca'mi permiteti, as avea urmatoarea remarca:
in mesajul sau, Signore Cattani precizeaza (si citez): "Mai precis, mi-ar placea sa stiu nu doar cum gandea Evola relatia dintre fascism si traditie, dar si cum, pornind de la cazul Evola, o vedeti dumneavoastra." cu siguranta ca ar fi foarte util in abordarea unui subiect de o asemenea complexitate sa stim si cum o vede dumnealui,Signore Cattani, mai intai
De observat cum "anonimul italian" strecoara propriile opinii drept "fapte" , in cazul de fata incompatibilitatea fascismului cu traditia. O chestiune care trebuie dovedita intai, mai ales ca nici dansul nu pare lamurit despre ce traditie e vorba. Decat daca considera diversele logoree "hristologice" drept dovezi...
Chestiunea foarte pertinenta este totusi, care traditie? Traditia in sens al credintei ortodoxe? Traditia luata ca incarcatura culturala- religioasa-istorica europeana in sens larg, sau vreo traditie esoterica, eventual de factura gnostica?
Ramane de lamurit.
Radu Greuceanu
@ Anonimul de la 5:43
Domne, e ca la tenis. Eu am servit, domnul Codrescu loveste la randul sau, s.a.m.d., si vedem cine o da primul in fileu (desi se poate termina si la egalitate). Mie mi se pare mai antrenant asa si nitel mai socratic. Va promit ca voi raspunde si eu dupa ce raspunde domnul Codrescu.
@ Radu Greuceanu
Mare dreptate a avut mai deunazi fratele extraterestru cand ti-a spus ca esti paranoic. Daca obsesia ta era de tip opus, faceai abstractie de punctul c si luai seama numai la b si d (asa ai procedat invers), de unde ai fi dedus, evident, invers: ca anonimul italian postuleaza insinuant teza compatibilitatii dintre fascism si traditie, fara ca sa o demonstreze. Rostul unei intrebari este de a identifica pozitia interlocutorului. Pentru a sti daca si cu ce argumente dezbatem, trebuie sa stim mai intai daca avem un subiect de dezbatere, si daca da, care este acesta.
In fine, constat cu regret ca atunci cand ii inviti pe unii (a se vedea si cazul mafiotului de la Camorra) la un mic exercitiu intelectual, incep, instinctiv, sa se agite de parca i-ar fi legitimat politita. Stiu si eu, poate ca, dintr-un motiv sau altul, s-or simti cu musca pe caciula?
Corrado Cattani
Vă rog să încercaţi să discutaţi cu mai puţine ocări reciproce! Altminteri, pe lîngă faptul că n-am vreme să "moderez", va trebui să renunţ să şi postez diferitele comentarii, ceea ce mi-ar fi foarte neplăcut.
@ Razvan Codrescu
Pai dupa cum puteti observa, anonimului de la 5:43, care mi-a vorbit frumos, i-am raspuns tot frumos. Celorlalti doi (mafiotu & greuceanu), le-am raspuns pe aceeasi lungime de unda pe care am fost abordat.
Peace!
Corrado Cattani
Nu vad cu ce epitet l-asi fi abordat pe respectivul domn, ca sa poata justifica ocara drept raspuns pe " aceeasi lungime de unda".
De altfel, parerile extraterestrilor ma lasa complet rece.
In ceea ce priveste afirmatia mea referitor la "incompatibilitatea dintre fascism si traditie" ca fiind subinteleasa de domnul Cattani, recunosc ca am gresit. Intr-adevar, punctul sau d) lamureste treaba. Era vorba de o varianta. Deci, imi cer scuze.
Restul, la mila Domnului.
Radu Greuceanu
@ Radu Greuceanu
Logoreic (rimeaza cu paranoic), epitet aplicat pe baza altei convingeri nedemonstrate si nedemonstrabile cum ca as fi un anume rac. Oricum, imi cer si eu scuze. Calitatea discutiei depinde de masura in care reusim sa ne mentinem la nivelul argumentelor, fara injurii si insinuari, ceea ce solicita un efort colectiv. Altminteri, sensul nu e sa demonstram ca aia e prosti si noi destepti, ci sa ne lamurim pe cat se poate cu privire la implicatiile care deriva din convingerile noastre.
Corrado Cattani
Promisesem nişte răspunsuri unui anonim (zis "Corrado Cattani") şi obişnuiesc să-mi ţin promisiunile.
Rostul ghilimelelor era acela de a avertiza indirect cititorul că un Evola sau un Eliade, deşi s-au apropiat de fascism şi respectiv de legionarism (care, deşi au puncte de convergenţă, nu sînt deloc unul şi acelaşi lucru), n-au fost reprezentanţi tipici ai acestora, cum n-au fost poate nici unii dintre marii intelectuali care s-au lăsat antrenaţi în curentele de dreapta ale secolului XX. Dacă nazismul ar fi fost după Heidegger, fascismul după Evola şi legionarismul după Eliade, ele n-ar fi ajuns niciodată la excesele reprobabile la care au ajuns (crime politice, lagăre de exterminare etc.). Dar n-au fost după ei, iar a-i numi nazişti, fascişti sau legionari (fără ghilimele) înseamnă a pune abuziv în cîrca lor tot ce astăzi este (re)cunoscut ca odios în respectivele experienţe politice ale Europei interbelice. Or, intelectualii de genul celor de mai sus, cu toţii marcaţi de sensibilitatea faţă de valorile diferitelor tradiţii, au crezut într-o măsură sau alta, cu naivitate poate, exasperaţi de antitradiţionalismul programatic şi virulent al diferitelor stîngisme (mai mult sau mai puţin democratice), că pot afla în nazism, fascism sau legionarism, după caz, nişte forţe capabile să conformeze efectiv lumea contemporană într-un sens mai apropiat de convingerile şi aspiraţiile lor personale. Istoria le-a contrazis aşteptările şi le-a amendat idealismele, iar ei au sfîrşit prin a se refugia fiecare în templul "ştiinţei" lui, în care ar fi funcţionat firesc şi redutabil chiar în lipsa "parantezelor politice" din biografiile lor, adevărata vocaţie a fiecăruia fiind cea de ordin spiritual şi cultural, prin care s-au şi împlinit în cele din urmă şi care rămîne singura de care ar fi drept să le atîrne posteritatea.
În ce priveşte a doua întrebare, probabil că cel mai aproape de realitate este răspunsul pe care-l sugeraţi la punctul d). Aici nu-i treaba mea să explic raportul dintre fascism şi tradiţie, pentru că tradiţia mea nu e tradiţia lui Evola, iar fascismul nu este în nici un fel pariul meu cu istoria. O face însă, pro domo, Evola însuşi, în faimoasa sa "Apărare", pe care, pentru că veni vorba, o voi posta ca atare, în traducere românească, aşa cum a apărut acum vreo 12-13 ani în revista "Puncte cardinale".
N-am vreme şi nici entuziasm să-mi bat capul dacă ea este mai mult sau mai puţin convingătoare, ci o semnalez ca document la îndemînă pentru cei ce ar avea mai multă vreme şi mai mult entuziasm decît mine.
Eu unul mărturisesc că nu mă recunosc mulţumitor nici în Evola, nici în Eliade, nici în Heidegger, dar ei fac totuşi parte din istoria culturii europene şi a dreptei europene, cu împlinirile şi cu neîmplinirile lor (din care se poate învăţa deopotrivă). Nu mă pot raporta la ei nici ca la nişte idoli, dar nici ca la nişte tabu-uri. Îi am în vedere cu discernămînt şi îmi urmez calea mea, pe care accentele se distribuie cu totul altfel şi despre care nu mă simt dator să dau socoteală decît lui Dumnezeu şi propriei mele conştiinţe. Punctum.
Trimiteți un comentariu
Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]
<< Pagina de pornire