INTERMEZZO LIRIC: ROST DE DOINĂ
SUMARUL BLOGULUI
Fotografie de Alexandru Bellu (înainte de 1919)
DE ATÎTA VERDE-MI VINE
Cît ai fost în floarea ta
toată carnea îţi cînta:
de la tălpi la subsuori
erai cobze şi viori,
de la tîmple mai la vale
erai fluier şi cavale,
iar din umăr pînă-n umăr
erai paseri fără număr.
Ci-astăzi tace carnea ta
pe sub ie şi basma,
şi tăcere cu tăcere
ţi se lasă în picere...
Numa-n ochi, din cînd în cînd,
îţi mai cîntă frunza blînd
şi de-atîta verde-mi vine
să mă-ngrop de viu în tine.
LUNG DE DOR ŞI LARG DE VIS
Orice neam din cîte sînt
are-o noimă pe pămînt
şi în cer de dat socoată
de ce-a vrut sau nu să poată.
Ţie, neamule, ţi-e scris
lung de dor şi larg de vis,
şi din cîte-ai fost şi eşti
nu rămîn decît poveşti…
Pe decindea lunii pline
umblă ielele cu tine,
dară ziua la nămiezi
nu te-auzi şi nu te vezi.
De n-ai fi aşa de-al meu,
te-aş pîrî la Dumnezeu
că pe gura ta de rai
nici nu lucri, nici nu stai…
Fi-ţi-ar, neamule, să-ţi fie
dorul cer şi visul glie!
MURGUL MEU
Scapă murgul fără şa
noaptea-n clăi la mîndra mea.
Cîndu-i luna jumătate,
paşte murgul pe furate,
iară cîndu-i luna plină,
n-are neica frîu să-l ţină,
că dă iama pe din dos,
unde-i fînul mai gustos,
şi-aşa paşte de cu foc
că şi poamele se coc,
şi-aşa paşte de-ndelung
că şi zorile-l ajung –
şi-abia-i sting în roua lor
necurmatul cărnii dor…
Murgule cu coama lată,
bată-mi-te să te bată,
ce te-i face într-o zi,
cînd otavă n-o mai fi?!
(din Răzvan Codrescu, Rost de doină. Cîntece fără stăpîn,
în curs de apariţie la Editura Christiana din Bucureşti)
Mai puteţi citi pe acest blog:
* Răzvan Codrescu: Rost de doină (cîntece fără stăpîn)
publicat de Răzvan Codrescu @ 10:54
7 comentarii
7 comentarii:
Este atata viata in aceste doine, atata freamat, duiosie, lumesc si dumnezeiesc, bucurie si tristete, traire, simtire, bun-simt si sfioasa lunecare din cer pana in maruntaiele lumii acesteia. Apreciez tot ceea ce este autentic si, v-am mai spus, ma bucur de bucuria duhului si de prospetimea gandurilor domniei voastre, incat mai ca imi vine sa nechez ca un manz! Va doresc sa ne dati cu generozitate, si de acum inainte, din prea-plinul pe care l-ati primit, mai ales acum, in prag de aniversara.
Multa sanatate si pace, va mai doresc!
Vă mulţumesc şi vă doresc la rîndul meu să vă chivernisiţi bine tinereţile.
"Murgul meu": ce splendida transfigurare alegorica a sexualitatii fara nici o urma de vulgaritate!
Domnule Codrescu, mă rog la Dumnezeu şi trag nădejde că vă va dărui şi de acum încolo cu credinţă, sănătate, cumpătare, bun-simţ, minte trează şi inspiraţie spre a ne încălzi sufletele cu scrierile dumneavoastră încă multă vreme. La mulţi ani!
Vă mulţumesc şi mă bucur să vă ştiu printre cititorii blogului.
Buna-nebuna, rimata sau doar ritmata, cata vreme o tratati si exaltati exclusiv ca pe un act egoist de consum (oricat de bine coafat sciitoriceste), iar nu ca pe unul de mutuala, dramatica si fericita daruire, TEMA POEZIILOR dvs. de "amor" NU ESTE IUBIREA!
Celei bigote poliglote:
Nu mi-am propus şi n-am pretins ceva anume... Mă aflu şi eu scriind...
Trimiteți un comentariu
Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]
<< Pagina de pornire