1 MAI MUNCITORESC ?

SUMARUL BLOGULUI

Umor negru pentru zile roşii...

SĂRBĂTOAREA VIERMILOR DE CLOSET

Comunismul, aşa cum merita după toate ororile lui „revoluţionare”, a fost azvîrlit în 1989, de voie sau de nevoie, în closetul istoriei.

Ţările civilizate au tras apa peste el şi au deschis larg ferestrele. Ţările troglodite – ca „eterna şi fascinanta Românie” – fie că au uitat s-o facă (din pricina turpitudinii mîrlăneşti), fie că n-au putut (din pricina instalaţiilor defecte).

În materia fetidă nu colcăie astăzi doar viermii bătrîni (ai noştri, dintre noi, pentru noi), ci s-au puit alte generaţii de viermi de closet, pe care duhoarea nu-i deranjează, ci este mediul lor natural.

Viermii şi viermişorii de closet, zămisliţi din rahatul Răsăritului şi îngrăşaţi mai nou cu „splendorile” Apusului, au sărbătorile lor sfinte, pe care le ţin mai departe şi de care nu s-ar dezice nici pentru tot aerul din lume: 8 Martie, 1 Mai, 23 August… Zile în care se simt – şi vor să fie – fericiţi şi liberi, exhibîndu-şi excrescenţele băloase şi cheful de viaţă (că-i frumoasă şi scurtă, …tu-i mama ei!).

1 Mai, îndeosebi, este adevăratul lor Paşte (roşu-trandafiriu), Ziua Muncii cinstită prin nemuncă, răgazul descreierisirii consfinţit oficial, sabatul walpurgic al viermuielii fără frontiere.

Un habitat de rahat, o populaţie de viermi de closet, o jubilaţie gregară a duhorii evazive şi petrecăreţe…

Trăiască 1 Mai – Ziua Internaţională a celor ce muncesc, nu gîndesc! Jos moşierii! Jos chiaburii! Jos burjuii! Proletari din toate ţările, beţiviţi-vă! Clasa muncitoare merge în paradis.

CITEŞTE ŞI DĂ MAI DEPARTE!