CLUJ: EXPOZIŢIE, CONFERINŢĂ ŞI LANSARE DE CARTE

SUMARUL BLOGULUI

Răspund prin postarea de mai jos rugăminţii prietenului Claudiu Târziu (care, aflat pînă la sfîrşitul acestei săptămîni în deplasare prin ţară, cu treburi profesionale, nu are posibilitatea să se ocupe de propriul blog) de a prezenta pe scurt, pe blogul meu, recentul popas clujean al Asociaţiei ROST, marcat de vernisajul expoziţiei foto-documentare „Pe drumul Învierii” (4 aprilie) şi de conferinţa „Mărturia ortodoxă azi. Lecţia secolului XX pentru secolul XXI” (5 aprilie – ocazie cu care a fost lansată ediţia a IV-a a cărţii Piteşti – centru de reeducare studenţească de Dumitru Bacu, recent apărută la Editura Christiana din Bucureşti). Am preluat de pe internet – păstrînd ortografia surselor menţionate – două texte referitoare la cele de mai sus şi cîteva fotografii. La revenirea sa din periplul transilvan, d-l Târziu va posta probabil pe propriul blog un material informativ mai amplu şi mai generos ilustrat. (R. C.)

Expoziţia de la Cluj, după vernisaj

Făclia de Cluj, 5 aprilie 2011:

După cum anunţam săptămîna trecută, Asociaţia ROST a organizat, la Cluj-Napoca, două importante evenimente culturale: ieri după-amiază, la Biblioteca Academiei Române, s-a deschis expoziţia foto-documentară itinerantă „Pe drumul Învierii”.  Expoziţia redă, în documente şi fotografii din arhivele Securităţii, felul în care au fost prigonite pentru credinţa lor şase personalităţi-reper ale Bisericii Ortodoxe Române, în timpul regimului comunist. Este vorba despre vrednicii de pomenire preoţi Arsenie Boca, Gheorghe Calciu şi Daniil de la Rarău (Sandu Tudor), de doi mireni mărturisitori, Valeriu Gafencu şi Ioan Ianolide, şi de Preacuviosul Părinte Arhimandrit Arsenie Papacioc, singurul care mai trăieşte. După cum se ştie, ieromonahul Arsenie Boca, cinstit de credincioşi ca „Sfînt al Ardealului”, ieroschimonahul Daniil Teodorescu (Sandu Tudor) şi Valeriu Gafencu (supranumit „Sfîntul închisorilor”) sînt propuşi pentru canonizare de mai multe grupuri de credincioşi.

Expoziţia de la Cluj, după vernisaj

Potrivit organizatorilor, expoziţia a fost prezentată deja la Bucureşti, Constanţa, Slobozia, Brăila, Galaţi, Tecuci, Chişinău, Iaşi, Vaslui, Tîrgu Neamţ, Piatra Neamţ, Suceava, Bacău, Arad şi Oradea, poposind acum la Cluj-Napoca, într-un necesar demers pentru o mai bună cunoaştere a istoriei noastre recente şi a realităţii că ortodoxia românească a plătit un preţ greu de sînge sub comunism. Vernisajul a fost urmat de discuţii despre vieţile pilduitoare ale celor şase personalităţi evocate.

Astăzi, la ora 19, în Sala Studio de la Academia de Muzică „Gh. Dima”, este programată conferinţa intitulată „Mărturia ortodoxă azi. Lecţia secolului XX pentru secolul XXI”, susţinută de scriitorul Răzvan Codrescu, teologul Radu Preda şi jurnalistul Claudiu Târziu.

Cluj: lansarea cărţii lui Dumitru Bacu

Blogul d-lui Daniel Rus, 5 aprilie 2011:

Teologul Radu Preda a incercat in cadrul conferintei „Marturia ortodoxa azi. Lectia secolului XX pentru secolul XXI”, sa faureasca un corset teologic al marturiilor facute de Razvan Codrescu si Claudiu Tarziu, care au vorbit despre fenomenul Pitesti si de cei care au trecut pe acolo, referindu-se in special la Parintele Calciu Dumitreasa. Redau cateva fragmente din cuvantul tinut la aceasta conferinta de teologul Radu Preda:

„As pleca de la o marturie personala legata de o alta figura a puscariilor, care nu a trecut prin Pitesti, dar a trecut prin Malmaison-ul din Bucuresti, unde acum in mod simbolic e Casa Poporului si Parlamentul; deci, parlamentarii ar trebui sa se gandeasca la modul in care fructifica acum libertatea. Asta si pentru ca multi dintre ei s-ar putea sa nu o mai aiba daca DNA-ul isi face treaba. Este vorba despre IPS Bartolomeu, singurul din Sfantul Sinod care a trecut prin inchisoare politica. Iar acest fapt i-a dat un ascendent moral asupra unor oameni care au rezistat verbal, eventual, si asupra unora care nu au rezistat nici macar verbal si care au facut exces de zel. A putut sa faca demonstratia faptului ca poti sa fii la varf intr-o ierarhie oarecare fara sa fi fost  neaparat un delator sau colaborationist ordinar.

Care este rostul faptului ca ne aducem aminte, ca tematizam despre perioada comunista si despre cei care au trecut prin ea?  Care este, cu alte cuvinte, locul teologic al memoriei in Biserica? Am punctat cateva elemente pentru a se intelege mai bine, in special de catre cei mai tineri, care nu au facut experienta comunismului si care se spera sa ajunga la sfintenie fara a trece prin puscarie.  Deoarece acesta e un discurs oarecum cinic din cauza ca «ghinionul» a facut ca ei sa nu treaca prin acele locuri… Am avut ghinion: m-am nascut in libertate; parintii lucreaza in Spania; ghinion: am bani; am si ghinionul de a lucra pe un Apple cu o conexiune foarte buna la internet; am o prietena faina, fiica si ea a unui bancher; numai ghinioane… si atunci cum sa te mantui in conditiile astea?

Cluj: cuvîntul teologului Radu Preda

Biserica e locul memoriei. In aceasta perioada pascala si pre-pascala, Biserica face un exercitiu de anamneza permanent. Astfel incat pentru orice crestin sa poata fi accesibila aceasta experienta paradoxala, de a fi in intimintate spirituala cu Hristos, Care nu ne-a parasit niciodata, dar si de a ne aduce aminte de El ca de un personaj istoric. Pariul fundamental teologic al memoriei in Biserica este nu de a ne aduce aminte pur si simplu de cineva, ci de a-i simti prezenta intr-un orizont eshatologic. A-ti aduce aminte de Hristos nu inseamna ca El nu este prezent. Aici e paradoxul memoriei eclesiale. Din perspectiva invierii, cultul mortilor isi pierde morbiditatea pe care o avea in culturile pre-crestine. Si memoria este de o alta calitate in crestinism fata de iudaism sau de islam. […]

Tot ce facem noi in Biserica nu poate fi inteles fara apelul la memorie. Insasi cateheza cea mai reusita este un exercitiu impotriva amneziei. Cu alte cuvinte, crestinul ori este un om al memoriei ori nu-i deloc. Asadar, adevaratul dusman al crestinismului nu este ateismul, ci amnezia, indiferenta, spuneti-i cum vreti: prostie, ignoranta, are tot felul de nume. Este cazul acelui copil din Germania care merge intr-o excursie cu profesoara de religie si au o intalnire cu o doamna-episcopa evanghelica a acelui oras (nu radeti, ca exista si o eclesiologie feminina; ca nu-i a noastra, asta-i alta problema), in care au o discutie cu episcopa (in greaca si latina, functiile mari in Biserica sunt toate cu terminatii de feminin; asa ca putina deschidere filologica nu v-ar strica), la care copilul (un mic nemtisor, viitor constructor de Volkswagen – intruparea spiritului protestant in tabla…), pune o intrebare simpla: «Ce inseamna semnul ala plus pe Bisericile alea?». Cum raspunzi unei astfel de intrebari? […]

Azi tinerii stiu ca Pe aripile vantului a fost un mare film, fara sa afle ca la baza acelui film a fost o mare carte. Mi-am dat seama de trecerea anilor, in ceea ce priveste raportul meu cu studentii, ca in timp ce eu am citit cartile, ei au vazut filmele… […]

Biserica este o institutie prin excelenta a memoriei si de aceea i-a deranjat pe comunisti, pentru ca simboliza o lume ce nu se lasa desfiintata. […]

Cluj: în căutarea memoriei pierdute...

Cum se face ca noi, la 20 de ani de la caderea comunismului, avem o memorie atat de slaba in ceea ce priveste jumatate de secol de comunism? Cum se explica paradoxul dramatic de a fi membrii unei Biserici, a memoriei prin excelenta, ca altfel nu ar mai fi Biserica, si in acelasi timp sa fim cotropiti brusc de o amnezie legata de un capitol foarte la indemana? Pe unii i-am dus la groapa acum o luna si jumatate, altii traiesc si insista sa traiasca, in timp ce noi insistam sa-i ignoram. […]

Sunt multe voci bune, dar plasate prost. Poti face un enorm deserviciu unei cauze corecte laudand-o anapoda: sfintii nostri legionari! Pai las-o... moarta, ca nu legionaristii au creat sfinti! E ca si cum ar veni taranistii cu sfintii lor taranisti, sau Ponta, daca mai are cativa colegi care intra la puscarie, va veni si el cu sfintii lui social democrati, Severin fiind un model de martir! […]

Eu m-am opus sa i se ofere onorurile militare la inmormantarea IPS Bartolomeu pentru ca, pentru statul roman, Mitropolitul Bartolomeu era asimilat cu un criminal de razboi. Pentru ca era acelasi stat care acum il onora, iar acum 50 de ani il baga la puscarie.

De aceea, IPS Bartolomeu este paradoxul eclesiologic de a fi singur cu fratii – si asta de nenumarate ori, devenind deja o stare de spirit. Toata lumea nu e consensuala, ci complice (a se vedea cazul Corneanu, Sinodul comportandu-se nu consensual, ci complice); dar asta nu inseamna ca noi criticam cu orice pret, nu se stie de unde va scoate Dumnezeu o voce, o convertire. Pe acest fond paulinic, cred ca unii se vor converti in episcopi – pardon, in pastori!…”

UPDATE 15.04.2011: Puteţi accesa înregistrarea adio şi video a conferinţei de la Cluj de pe Blogul lui Claudiu Târziu.