vineri, martie 25, 2011

INTERMEZZO LIRIC: TREI SONETE MARIANICE

SUMARUL BLOGULUI

Sorin Dumitrescu, Buna Vestire (acuarelă)


I


Arhanghelul cîntă:

«O veste duc mai mare decît mine
Fecioarei care-ntrece-n Galileea,
prin darul sfînt al Proniei divine,
şi cinul îngeresc, nu doar Femeia.

Eu, netrupescul, mi-s uşor de bine,
ci grea de bine este-n trup aceea,
încît, slujind smeriţi Luminii Line,
ea-i Rug Aprins, iar eu abia scînteia.

De cînd mă ştiu, atîta bucurie
n-am mai simţit în aripile-ntinse,
nici faţa mea n-a strălucit mai vie!
Cobor din cer în vatra ei săracă
şi firii mele de sfială-nvinse
îi vine parcă suflet să se facă!»


II

Iosif cîntă:

«Marie, îndelung lumina mea,
e început, dar nu-i sfîrşit în tine,
căci ai rămas cu cerurile grea,
şi-n loc de sînge, duh îţi curge-n vine.

De-am fost gîndit ce nu se cuvenea,
nu vreau să-nduplec milele divine,
ci prea destul mi-ar fi să pot avea
iertarea ta cu chip de om ca mine.

Tăcînd pios şi aşteptînd sorocul,
mă lasă doar în ochii tăi să cat
şi să-mi citesc în fundul lor norocul
de-a nu fi fost femeie şi bărbat,
căci din nefirea firii răstignite
se face sorb Iubirea şi ne-nghite!»


III

Pe tine, Maica Domnului din noi,
săraci ne-aflăm în cuget şi-n cuvinte
să te cinstim cu neamurile sfinte
de îngeri care-ţi stau în preajmă roi.

Rîndaşi la crucea vremilor de-apoi,
pe cît minţim, pe-atît şi firea minte,
iar Dumnezeu, ca Pruncul tău cuminte,
e trist în toţi de cît sunăm de goi.

Din feciorescul gurii tale «Fie»,
din tainică umbrirea ta de sus,
la spartul lumii, ce-a rămas, Marie,
şi cît de viu mai e în noi Iisus?
Bolim de-aşa o grea nevolnicie
că Răsăritul nu-l vedem de-Apus!


Răzvan CODRESCU

1 comentarii:

La 25/3/11 8:43 p.m. , Anonymous Cititoare aproape fidela a spus...

Frumos. Ma bucur ca tema inalta v-a facut sa va feriti de excesele baroce, care uneori par formale.
Mai vrem!

 

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]

<< Pagina de pornire