DANTE, «PARADISUL», CÎNTUL XXXII
Sfîntul Bernard îi arată lui Dante cum sînt fericiții orînduiți în Roza
celestă și, vorbindu-i despre pruncii fericiți, îi risipește o anume îndoială
privitoare la predestinare. Apoi sfîntul îl îndeamnă pe poet spre contemplarea
chipului Sfintei Fecioare (Augusta), în care se adună întreaga fericire
cerească, etern vegheată de Arhanghelul Bunei Vestiri (Gabriel/Gavriil). Iar
după ce îi arată, pe rînd, pe mai marii împărăției cerești (i gran patrici), în traducerea de față:
„a-mpărăției frunte exemplară”, îl îndeamnă la rugăciune către Maica Domnului, spre
a primi har pentru contemplarea Sfintei Treimi. Este rugăciunea – rostită de
Sfîntul Bernard – cu care începe cîntul final al Paradisului.
1 Plăcerea-i
contemplînd-o-acel părinte
și dînd menirii lui de doctor ghes,
prinse-a-mi grăi aceste vorbe sfinte:
4 „Ce rană-a uns Maria și a dres,
frumoasa care-i șade la picioare
cîndva s-o răscolească a ales.
7 Pe-al tréilea rînd de jilțuri locu-și are
Rahila și, cum vezi, mai jos de ea
e Beatrice-n slavă stătătoare.
10 Sara, Rebeca, Iudit și cu cea
ce-i fu strămoașă bardului ce-odată
cu Miserere mei se căia
13 vădite ți-s pe scara minunată
pe care-mi port și eu privirea-n jos,
numind ce foaie roza îmi arată.
16 Din treapta-a șaptea se succed frumos,
ca și-ndărăt, evreicele ce-n două
împart al florii revărsat prinos;
19 căci, după cum spre Christ credința nouă
a căutat, acestea-s zidul care
desparte-n trepte părțile-amîndouă.
22 În partea-aceasta, unde-ntreaga floare
matură e, stau cei ce c-o să vină
Christos avură fermă-ncredințare;
25 iar în cealaltă, unde în lumină
vezi rînduri care au și tronuri goale,
stau cîți văzură fața lui divină.
28 Și cum aici cu tronul slavei sale
cereasca doamnă, și-altele cu ea,
separă-n două fericita cale,
31 la fel, cu-al lui, e pus Ioan să stea,
ce sfînt răbdă martiriu și pustie,
și-apoi, doi ani, și-n iad ședere grea;
34 și-n jos de el, meniți hotar să fie,
stau Francisc, Benedict și Augustin,
și-atîția alții, ca o scară vie.
37 Ia seama la al proniei rost divin:
ale credinței fețe amîndouă
grădina le cuprinde pe deplin!
40 Și află că de unde-i pe din două
această lume-n mijloc despărțită
se stă nu printr-un merit propriu nouă,
43
ci-al altora, c-o
regulă-anumită:
să fi plecat din lume înainte
să poată-alege-a nu cădea-n ispită.
46 Vădit ți-o fi de iei atent aminte
la glasurile lor copilărești
și la candoarea chipurilor sfinte.
49 Acum tu taci și știu că te-ndoiești,
dar eu ți-oi dezlega strînsoarea care
subtilul gînd ți-l ține prins ca-n clești.
52 În
larga-aceasta-mpărăție n-are
vreodată loc ceva întîmplător,
cum nu-i nici sete, foame-ori întristare;
55 prin lege-au toate rînduiala lor
pe veci, precum, cînd pe potrivă-i vine,
intră-n inel un deget de ușor.
58 De-aceea iute frîntele destine
nu sine causa rînduite sînt
să guste felurit același bine.
61 Cel împărat prin care-n cerul sfînt
se bucură cu toate-ntru iubire,
și nu-și doresc mai mult cu drept cuvînt,
64 pe toate cîte le-a adus în fire
cum i-a fost voia le-a-nzestrat cu har;
nu-i rost să facem mai pe larg vorbire.
67 Pe toate-acestea le arată clar
Scriptura Sfîntă, prin cei gemeni care
din burta maicii se-nvrăjbiră-amar.
70 Drept care cum chiar harul prin culoare
este vădit, a slavei strălumină
răsfrîntă-aici e-n marea ei splendoare.
73 Deci nu prin rîvna multă sau puțină
se-nșiră-aici pe trepte felurite,
ci-așa cum vrut-a pronia divină.
76 În vremile dintîi hotărnicite,
fiind ei puri și credincioși părinții,
mergeau la cer cu duhuri izbăvite.
79 Apoi, cînd evii își tociră dinții,
doar prin tăierea-împrejur putură
băieții să se numere cu sfinții.
82 Iar cînd veni a harului măsură,
fără botezul sfînt întru Christos
ei, chiar curați, doar loc în Limb avură.
85 Privește-acum
la cea ce cu Christos
se-aseamănă mai mult, c-a ei splendoare
mai lesne ți-l vădește pe Christos!”.
88 Văzui cum plouă peste ea atare
prisos de bucurie, dus în zbor
de cei creați prin înălțimi să zboare,
91 că ce-am văzut mai înaintea lor
nu mă uimi-ntr-atît, nici nu-mi vădi
pe Dumnezeu în chip mai izbitor.
94 Și-acea iubire ce din cer veni,
cîntînd Ave Maria, gratia plena,
înaripată-n fața-i se smeri.
97 Răspuns primi pe dată cantilena
divină de la-ntregul sfînt alai
și-atinse văzul culmea lui, serena.
100 „O, sfînt părinte, ce cu mine stai
aicea jos, lăsîndu-ți locul care
ți-e veșnic rînduit în cer să-l ai,
103 ce înger cată cu atîta-ardoare
într-ai reginei noastre ochi celești,
îndrăgostit încît de foc el pare?”.
106 Așa eu călăuzei părintești
cerșii învăț, știind că fu Maria
supremul far al vieții lui trupești.
109 Iar el:
„Cerescul zel și voioșia,
cît pot în înger și în duh să fie,
se află-n el; și-așa îi știm tăria,
112 căci el e cel ce i-a adus solie
Mariei jos, cînd Fiul sfînt povară
voi să-și ia a noastră carne vie.
115 Ci-acum în pas tu ochii ți-i măsoară
cu vorba mea, să-i vezi pe cîți îi sînt
împărăției frunte exemplară!
118 Cei doi preafericiți pe drept cuvînt,
fiind cu-Augusta suflete vecine,
sînt rozei rădăcini în cerul sfînt.
121 Acela care-n stînga ei se-aține
e tatăl pentru-a cărui poftă-ndură
tot omul ce de-atunci în lume vine.
124 De-a dreapta-i venerabila figură
a celui ce-i Bisericii părinte
și-i pus chelar în floarea-aceasta pură.
127 Iar cel ce de-a muri mai înainte
văzutu-i-a frumoasei soațe, care
cu chin fu luată, patimile sfinte,
130 stă lîngă el, cum lîngă cel’lalt și-are
eternul loc cel ce hrăni cu mana
călăuzita stirpe cîrtitoare.
133 Cu Petru-n față-o vezi șezînd pe Ana,
așa ferice fiica să-și admire,
c-o soarbe din priviri, cîntînd Osana;
136 iar celui ce fu tată-ntîi prin fire
îi stă alături Lucia, cea care
ți-a fost trimis, la greu, călăuzire.
139 Cum însă timpul fuge, drept îmi pare
să punem punct, precum un croitor
îți face strai din cîtă stofă are;
142 deci să cătăm spre-al dragostei izvor,
așa încît, privindu-l cît se poate,
să îi pătrunzi misterul arzător.
145 Ca nu cumva s-ajungi a te abate
și-a te-amăgi cu aripile tale,
cuvine-se ca maicii preacurate
148 să-i cerem har ajutător pe cale;
și tu mă vei urma în cîte-oi spune,
iubirii dîndu-i ghes într-ale sale”.
151 Și prinse-a-și zice sfînta rugăciune.
Mai puteţi citi pe acest blog:
* Dante, Infernul, Cînturile I-III (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Purgatoriul, Cînturile I-III (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante Alighieri între viaţă şi operă
* Dante – repere bibliografice
* Prolog la noua traducere a Infernului
* Ecouri la noua traducere a Infernului
* Sonete din lirica universală
* "Ce mai face traducerea Divinei Comedii?" (Purgatoriul, Cîntul XIX)
* Claudio Mutti: Dante şi India
* Claudio Mutti: Despre "veltro"-ul dantesc
* Dante: Papè Satàn, papè Satàn, aleppe! (Inf., VII, 1)
* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXII (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXIII (versiunea Răzvan Codrescu)
* Intermezzo liric: Dante (Vita Nuova, XXVI)
* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXIV (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Purgatoriul, XXV (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXVI (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXVII (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXVIII (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXIX (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXX (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXXI (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXXII (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Purgatoriul, Cîntul XXXIII (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul I (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul II (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul III (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul IV (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul V (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul VI (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul VII (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul VIII (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul IX (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul X (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul XI (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul XII (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul XIII (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul XIV (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul XV (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul XVI (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul XVII (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul XVIII (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul XIX (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul XXVIII (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul XXIX (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul XXX (versiunea Răzvan Codrescu)
* Dante, Paradisul, Cîntul XXXI (versiunea Răzvan Codrescu)
publicat de Răzvan Codrescu @ 10:38
0 comentarii
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]
<< Pagina de pornire