SUMARUL BLOGULUI
PRO-LOGOS
Din mirul risipit să nu-mi rămînă
măcar un iz în rana din picior,
cînd stîrv se face carnea mea bătrînă?...
Stau spînzurat pe lemn şi nu mai mor,
şi nu-s Marii, nici Iosifi să-mi coboare
chircitul trup în giulgiul milei lor.
Sub crucea mea nu miresmează floare,
nici n-arde muc din vechile iubiri,
doar şerpii cată-n umbra ei răcoare...
Atît aştept: cu gleznele subţiri
să urci măcar o dată Căpăţîna,
să vezi că-s viu şi poate să te miri...
Spre răni să-ţi ispiteşti, iscoadă, mîna
şi-apoi în muta zărilor pustie
să prindă glas sub paşii tăi ţărîna!
Eu îndărăt, stihie cu stihie,
din cuie şi din spini m-oi opinti,
năluca ta s-o prohodesc de vie...
Eli, Eli, lama sabachtani?
EPI-LOGOS
Mă duc de-acum şi-ţi las răboj iubirea,
să-nsemni în ea nălucile şi anii,
iar uneori să-ţi reazemi istovirea.
S-or aduna cu foamea-n plisc vultanii
pe unde stîrv va dăinui visarea,
şi-or ciuguli din tigva mea, sărmanii!
Nu-ţi cer decît, cînd limpede e zarea
şi soarele prin ierburi crude bate,
să-mi retrăieşti, oricine-ai fi, fervoarea.
De-am fost în lume ciubăr de păcate,
nu-mi fuse frumuseţea ei străină,
ci-n felul meu am preaiubit-o poate…
Splendoare e şi glorie divină
chiar şi-n cădere lumea Celui Bun –
şi ea e cea ce nouă va să vină.
Căci toate-n umbra lemnului nebun,
ca bobul putred ce-o rodi cîndva,
smerescu-se în moartea lor şi-i spun
Iubirii de apoi: Marana tha!
Răzvan CODRESCU
Mai puteţi citi pe acest blog:
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]
<< Pagina de pornire