INTERMEZZO LIRIC: ATHANASIA

SUMARUL BLOGULUI

Cînd Zeul tău e Timpul, te cred că te grăbeşti

şi moartea nu te iartă să stărui în visare,

dar chiar să-ţi fie graba de mii de ori mai mare,

e mult prea scurt veleatul făpturii pămînteşti.

E mult prea scurt veleatul făpturii pămînteşti

şi numai visul este în felul lui în stare

să ia pieptiş vecia şi mările stelare,

cu brîncile întinse spre cer ca nişte cleşti.

Cu brîncile întinse spre cer ca nişte cleşti,

noi dăm cu tifla morţii ca unei tîrfe care

prea mult ne ispiteşte şi prea puţin ne are,

din mila răstignitei iubiri dumnezeieşti.

Din mila răstignitei iubiri dumnezeieşti,

e-n noi atîta viaţă şi-atîta împăcare

cu cît mai grea e crucea ce-o ducem în spinare

şi-al cărei tîlc, iubito, tu nici nu ştii că eşti!

Răzvan CODRESCU