marți, ianuarie 11, 2011

PR. MIHAI VALICĂ DESPRE CALENDARUL ORTODOX

SUMARUL BLOGUL

Am primit şi dau mai departe…

Personal, desigur din pricina păcatelor şi a nepriceperii mele, n-am nici o înclinaţie spre chestiunile de calendar, fie ele cît de miezoase, dar textele părintelui Mihai Valică s-au dovedit de fiecare dată incitante, aşa că îl postez aici şi pe acesta din urmă (primit de la autor prin poşta electronică), supunîndu-l şi pe această cale atenţiei celor mai interesaţi şi mai pricepuţi decît mine, care probabil că se vor şi pronunţa cu privire la el în rubrica de comentarii (de unde eu, de data aceasta, mă voi strădui să lipsesc). (R. C.)



Calendarul ortodox pe 2011:
înnoire, dileme, perspective


1. Consideraţii generale

Referitor la comunicatul Biroului de Presă al Patriarhiei Române din data de 4 ianuarie 2011, aş dori să fac câteva comentarii teologice.
Argumentarea că în calendarul pe 2011 “duminica nu mai apare barată cu două linii roşii, ci există o continuitate între duminică şi luni, pentru a se sublinia adevărul din Sfânta Evanghelie că „Domnul nostru Iisus Hristos a înviat în prima zi a săptămânii, care urmează după sâmbătă…”, mi se pare lipsită total de logică, dar şi de suport teologic, întrucât, conform Sfintei Scripturi, continuitatea există între sâmbătă şi duminică, şi nicidecum între duminica şi luni (Matei 28, 1; Marcu 16, 2, 9; Luca 24, 1; Ioan 20, 1).
Preafericitul Daniel arată în multe pastorale[1] legătura indisolubilă între sâmbătă şi duminică – ziua plinătăţii biruitoare şi a Învierii Domnului. Iată câteva exemple:
,,Legătura dintre Cruce şi Înviere se constată atât în cântările liturgice ale Bisericii Ortodoxe, cât şi în felul cum ea înfăţişează în iconografia ei Răstignirea şi Învierea Domnului”[2];
,,Sfânta şi Marea Sâmbătă ca zi a legăturii dintre Moartea şi Învierea Domnului are o profundă semnificaţie pentru viaţa Bisericii. Ea a devenit prototipul tuturor sâmbetelor în care se află pomenirea morţilor şi arată că toţi cei dragi ai noştri adormiţi întru Hristos sunt în aşteptarea Învierii şi că în mijlocul suferinţei şi al durerii pricinuite de moartea lor licăreşte totuşi speranţa biruinţei vieţii asupra morţii’’[3];
,,Duminica Învierii însă arată că sâmbăta nu este ultima zi a existenţei şi că deci nu moartea este ultimul cuvânt asupra adevărului omului, ci viaţa veşnică’’[4].
Cu toate că nu se schimbă nimic în calendarul creştin–ortodox pe anul 2011, ci doar se subliniază adevărul că duminica, ziua Domnului, adică ziua Învierii Lui din morţi, este ziua de sărbătoare care ne dăruieşte lumină pentru toată săptămâna, ca noi să trăim viaţa în lumina Învierii lui Hristos şi să ne pregătim pentru învierea noastră”, cum se precizează în comunicat, totuşi acest lucru era mult mai bine evidenţiat atunci cand duminica aparea barată cu două linii roşii şi nu separată de ziua de sâmbătă. Iată doar câteva argumente teologice:


2. Argumente teologice

2.1. Argumente biblice

Chiar dacă Iisus Hristos încheie, cum spune Sfântul Apostol Pavel, un testament mai bun”, “un testament nou” (Evrei 8, 6-8) şi Arhiereul Noului Testament întemeiază Legea cea Nouă, în propria Sa jertfă (Evrei 8, 2), nu anulează Vechiul Testamant, ci îl „împlineşte” (Matei 5,17) cu o nouă zi de odihnă „ca şi cea de sabat”, numită mai târziu Ziua Domnului: „Rămîne dar o odihnă ca şi cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu. Fiindcă cine intră în odihna Lui, se odihneşte şi el de lucrările lui, cum S-a odihnit Dumnezeu de lucrările Sale” (Evrei 4, 9-10). Se înţelege că Dumnezeu S-a odihnit după ce a creat (Evrei 4, 4) şi nu se odihneşte întâi şi apoi creează, cum ar sugera forma calendarului propus de Biroul de Presă, care începe săptămâna cu odihna şi nu cu lucrul.
Ziua Domnului” (Apocalipsa 1, 10) reprezintă în acelaşi timp şi Ziua Învierii Domnului, a biruinţei Sale asupra morţii, iar eshatologic este triumful deplin asupra răului. În acest sens Sfântul Apostol Pavel o numeşte “Ziua Domnului” (I Tesaloniceni 5, 2), sau “Ziua lui Hristos” (Filipeni 1, 6, 10; 2, 16). „Masa Domnului” săvârşită în “Ziua Domnului era deja o împărtăşire anticipată cu Hristos Cel Înviat, şi era arvuna şi pregătirea pentru împărtăşirea deplină din ziua învierii gene­rale, a Parusiei (I Corinteni 11, 26).
Dacă după Biroul de Presă nu se schimbă nimic în calendarul creştin-ortodox pe anul 2011”, eu cred, totuşi, că se schimbă cel puţin logica perceperii zilei de odihnă ca fiind un început şi nu ca o încununare a dragostei lui Dumnezeu prin Jetrfa Sa şi ca o răsplată a unei munci de o săptămână, când creştinul trebuie să-şi odihnească trupul, dar să-şi primenească şi sufletul prin rugăciune şi participare la Sfânta Liturghie.
În logica Biroului de Presă, noi nu mai imităm pe Creatorul şi pe Re-creatorul Iisus Hristos, ci ne facem o altă logică, contrară înţelesului duhovnicesc al zilei de duminică, ba chiar contrară Sfintei Tradiţii a Bisericii, întrucât accentul se pune pe legătura între prima zi a săptămânii (duminica) şi ziua de luni şi restul zilelor, iar nu pe continuitatea între sâmbătă şi duminică, aşa cum este corect din punct de vedere biblic, liturgic şi canonic.
Deci, biblic, separând duminica de sâmbătă, fie şi printr-o mutare simplă a unor linii în calendar, se separă Vechiul Testament de cel Nou, după ideologia lui Marcion. Astfel, omul se intoarce la prima zi a creaţiei şi întreaga operă de mântuire poate fi văzută ca o separaţie a Crucii şi Patimii Domnului de Învierea Lui.

2.2. Argumente liturgice

Din punct de vedere liturgic, constatăm clar în Octoih că fiecare zi de duminică începe cu vecernia de sâmbătă seara, urmând fidel referatul biblic şi întreaga operă de mântuire, şi se continuă, în mod firesc, cu ziua Domnului (Apocalipsa 1, 10), care devine paradigma veacului viitor, fiind ca o regină, ca o încununare, „una a sâmbetelor, Împărăteasa şi Doamna”, imagine stabilită liturgic ca fiind irmosul cântării a 8-a din slujba Învierii şi nicidecum pusă la cântarea 1, imagine a zilei întâi a creaţiei. Deci, Sfântul Apostol Ioan fiind „în Duhul” Domnului nu o numeşte prima zi a săptămânii, decât atunci când descrie cronologic evenimentul Învierii raportat la calendarul iudaic (Ioan 20, 1), însă în perspectiva veşniciei o numeşte „Ziua Domnului”.
Cele opt Glasuri sunt cântate şi ele succesiv, un Glas pe săptămână. În Săptămâna Luminată se cântă însă câte un Glas pe zi, de la Glasul 1 la Glasul 8, tocmai pentru a se arăta continuitatea duminicii după sâmbătă, ca a opta zi şi nu numai ca prima zi a săptămânii. De aceea serbarea Învierii Domnului începe  cu duminica şi se încheie, după 8 săptămâni, tot cu duminica, atunci când Ortodoxia cinsteşte întemeierea Bisericii lui Iisus Hristos în mod vizibil şi haric pe pământ, prin Pogorârea Sfântului Duh.
Deci duminica este alfa şi omega, începutul şi sfârşitul unei săptămâni liturgice, cea din Săptămâna Luminată, dar şi începutul şi sfârşitul unei perioade speciale de cinstire a Învierii Domnului, în decurs de 8 săptămâni, după modelul lui Iisus Hristos, Care recapitulează şi însumează întreaga creaţie prin Jertfa şi Invierea Sa. După acest moment, săptămâna liturgică începe cu ziua de luni şi culminează cu ziua de duminică, aşa cum se vede în orice Evanghelie şi aşa cum a fost barată duminica prin cele două linii roşii până în anul 2010. Dacă se merge cu logica Biroului de Presă, ar trebui schimbată şi citirea Evangheliei după Rusalii, nu numai mutată linia roşie în calendarul cu pricina!
Prima zi liturgică a Glasului 1 începe cu duminica, ce-i drept, dar numai până la Pogorârea Sfântului Duh, pentru a se arăta ca Învierea Domnului include răscumpărarea chiar din ziua creaţiei, dar se sfârşeşte tot cu duminica pe Glasul 8, respectiv Pogorârea Sfântului Duh, şi nu pe Glasul 7,  cum ar trebui să se petreacă după logica Biroului de Presă.
Faptul că întemeierea Bisericii, adică Pogorârea Sfântului Duh se petrece în duminica a 8-a după Paşti, iar săptămâna liturgică începe imediat cu lunea, şi nu cu duminica, iar prima duminică după Rusalii începe cu Glasul 8, este mai mult decat evident că Sfinţii Părinţi au statornicit, prin rânduelile liturgice şi doxologice, că dumnica este a opta zi şi nu mai este prima zi a săptămânii, chiar dacă biblic, din punctul de vedere al calendarului iudaic, este menţionată ca prima zi a săptămânii.  
Prin Pogorârea Sfântului Duh şi întemeierea Bisericii lui Hristos, duminica devine punctul culminant. Deci conform acestei rânduieli doxologice, statornicite în mod practic în viaţa liturgică a Bisericii, prima zi a săptămânii este lunea şi nu mai este duminica, fapt evidenţiat în rânduiala citirii Evangheliei după Rusalii.
În acest context, pot concluziona că pentru noi, creştinii, Duminica este Ziua Domnului ca punct culminant al răscumpărarii lumii şi la ea trebuie să ne raportăm. Iisus Hristos trebuie să fie punctul de referinţă al unui calendar liturgic ortodox şi nu calendarul iudaic, care rămâne valabil doar pentru evreii ce încă îl mai aşteaptă pe Mesia al lor.

2.3. Argumente canonice

Sâmbăta nu este eludată, exclusă sau separată din contextul duminicii, atunci când se stabilesc canoane cu valoare cultică, ci este mereu menţionată împreună cu duminica:
Clericul care posteşte (post sec) în zilele de duminică sau de sâmbătă (afară de Sâmbăta Mare) să se caterisească, laicii să se afurisească (66 Ap.; 55 VI.) .
Rînduiala pentru Postul Mare: Nu se cuvine a se jertfi pâine în Patruzecime, decât numai sâmbăta şi duminica (66, 69 Ap.; 52 Trul.; 49, 50, 51 Laod.).
Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite: În toate zilele postului sfintei Patruzecimi (Păresimi), afară de sâmbătă şi duminică şi de sfânta zi a Bunei Vestiri, să se facă Sfânta Liturghie a celor mai înainte sfinţite (66, 69 Ap.; 49, 50, 51, 52 Laod.; 52 Trul.).
Pomenirea sfinţilor: Nu se cuvine a săvârşi în Patruzecime praznicele naşterii mucenicilor, ci pomenirea sfinţilor mucenici să se facă în sâmbete şi duminici (66, 69 Ap.; 52 Trul.; 49, 50, 52 Laod.).
Deci, în contextul rânduielilor canonice cu valoare liturgică, sâmbăta este indisolubil legată de duminică.


3. Întrebări, dileme şi propuneri

De ce a trebuit să treacă 2011 ani de la Hristos, ca să aflăm printr-un comunicat de presă, în sfârşit, că duminica este prima zi a săptămânii şi ziua Învierii Domnului?
A fost necesară o astfel de argumentaţie puerilă din partea Biroului de Presă, ca să justifice rocada unei linii de demarcaţie neortodoxă între sâmbătă şi duminică în calendarul pe 2011?
Nu erau oare probleme mult mai importante de rezolvat în viaţa Bisericii (ex.: combaterea legilor din Parlament care justifică homosexualitatea, dezincriminarea prostituţiei şi a incestului, actele biometrice, otrăvirea populaţiei cu experimentarea unor medicamente direct pe oameni, creditul bancar privind finanţarea Catedralei Mântuirii Neamului, legea care se dezbate în prezent privind vrăjitoria – vezi poziţia 5161 din nomenclatorul de meserii – şi impozitarea ei[5], ecumensimul himeric şi fără graniţe, pentru care unii monahi şi monahii îşi iau lumea în cap şi se duc la eretici, martirii închisorilor din perioada holocaustului roşu etc.) decât jucatul de-a alba-neagra cu calendarul?
Nu credeţi că trebuia explicată această problemă printr-o pastorală sau o dezbatere sinodală transparentă? Sau s-a mers pe principiul iuţelii şi nebăgării de seamă?
S-au corectat multe texte liturgice în cărţile de cult, în special cele legate de problema monofiziţilor. Există o listă şi o argumentare a corecturilor, sau s-a procedat unilateral, în maniera calendarului pe 2011?
De ce doar câteva eparhii au urmat această direcţie a modificării tacite şi nu întreaga Biserică Ortodoxă? Iată doar câteva întrebări deloc retorice.
Argumentele unora că BOR doreşte, prin această schimbare în calendar,  să lupte împotriva standardizarii calendarului civil (vezi directiva în vigoare ISO 8601 a Organizaţiei Internaţionale de Standardizare – ISO) nu se justifică, întrucât din punct de vedere practic BOR ţine cont tot de calendarul civil în abordarea unor tematici teologice. De exemplu, anul închinat Sfântului Botez şi Sfintei Cununii a început tot după calendarul civil şi nu la 1 septembrie 2010, după calendarul bisericesc. Întreaga Biserică face Te Deum pentru binecuvântarea unui an civil care, prin reînvierea unor tradiţii precreştine în spaţiul social, devine din ce în ce mai păgân, pe când anul bisericesc trece aproape neobservat de mulţi membri ai Bisericii.
Personal nu cred că prin acţiunea Calendarul 2011 ar fi la mijloc vreo conspiraţie „iudeo-masonică” sau „ocultă”, ci efectiv numai dorinţa unora de a reforma, schimba, înnoi sau diversifica după bunul plac orice, numai să se schimbe ceva – şi, în mod paradoxal, cu pretenţia de revenire la matca „Bisericilor de limbă greacă”. Referinţa pentru un calendar ortodox este viaţa practică şi liturgică a Bisercii în Iisus Hristos prin Duhul Sfânt, conform argumentelor de mai sus, şi nicidecum un calendar al grecilor, care este invocat de Biroul de Presă.
Pentru ca „vremea să fie răscumpărată” (Efeseni 5, 16) cu folos, propun ca Sfântul Sinod să-şi facă timp să înceapă mai degrabă procedura de canonizare a martirilor ucişi în temniţele comuniste, decât să separe sâmbăta de duminică.
Şi dacă totuşi Biserica simte nevoia să facă vreo separaţie cu o bară roşie sau două, ar fi bine să separe lumina Bisericii lui Hristos de întunericul dictaturii comuniste şi de întunericul post-decembrist şi să-l lumineze cu jertfa atâtor martiri, făcând loc în calendar miilor de sfinţi martiri şi eroi ai neamului, sacrificaţi de epoca holocaustului roşu, cu tăcerea încă vinovată a BOR.

Pr. Mihai VALICĂ


[1] Vezi Pastorală de Sfintele Paşti, 1993, în vol. Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea. 12 scrisori pastorale de Crăciun şi Paşti, Iaşi, 1994, p. 79; Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Pastorală de Sfintele Paşti, 1991, în vol. Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea. 12 scrisori pastorale de Crăciun şi Paşti, Iaşi, 1996, p. 162.
[2] Daniel, Patriarhul B.O.R., Comori ale Ortodoxiei. Explorări teologice în spiritualitatea liturgică şi filocalică, Iaşi, 2007, p. 187.
[3] Ibidem, p. 192
[4] Ibidem. Vezi şi pr. conf .dr. Petre Semen, Învăţătura despre sfânt şi sfinţenie în cărţile Vechiului Testament, Iaşi, 1993, p. 210; Xavier Léon-Dufour, art. “Ziua Domnului”, în Vocabular de teologie biblică, Bucureşti, 2001, pp. 791-795.

38 comentarii:

La 12/1/11 6:08 a.m. , Anonymous Oximoron a spus...

Pr. Mihai Valica ar fi bine sa nu transforme fronda personala cu adevarul. Sf. Sinod a luat pur si simplu o decizie banala, de un bun simt comun. Daca slujeste, Pr. Valica ar putea sa vada asta in cartile de cult. Isteria pe care o alimenteaza aceasta falsa dezbatere pe blogurile Apologeticum si Saccsiv, nu face decat sa-i demonstreze ca exista o limita, dincolo de care temele propuse dezbaterii devin doar un exercitiu de imagine. Cred ca o pauza fecunda ar fi necesara.

 
La 12/1/11 10:42 a.m. , Blogger hamlet a spus...

Oximopron, Sf. Sinod nu a luat o decizie banală, că nu e primăria Ghimpaţi. Deciziile sale semnifică ceva, întotdeauna, au un rost, altfel nu le-ar lua, urmăresc un scop. Acesta poate fi banal dacă e vorba de numărul de lumânări sau de birurile cu care PF tot se canonește să îi fericească pe parohii, dar nu când faci o schimbare în calendar. Dacă e așa banală, de ce au simțit nevoia să o facă? Se plictisesc? Să schimbe tapetul, covoarele, să intervină în societate acolo unde sunt total absenți, în fine, găsesc ei ceva de făcut. Că n-o fi nici așa grav, asta poate să fie real. Că ni se retează posibilitatea de mântuire, iar e plauzibil. Dar că e banal...

 
La 12/1/11 11:33 a.m. , Blogger hamlet a spus...

ca NU ni se reteaza posibilitatea de mantuire, scuze

 
La 12/1/11 1:20 p.m. , Anonymous Mihail preotul a spus...

In sfarsit un text care aduce un plus de lumina in nebuloasa creata de decizia Sf. Sinod si comunicatul Patriarhiei. DEzbaterea era necesaca indiferent ce zic unii sau altii.

 
La 12/1/11 3:56 p.m. , Anonymous R a spus...

http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2011/01/12/unde-greseste-parintele-mihai-valica-si-cum-e-folosit-de-altii-pretextul-zilei-duminicii-din-calendar-pentru-a-mai-crea-un-scandal-diversionist-explicatii-suplimentare-din-sfintii-parinti-despre-semn/

 
La 12/1/11 5:26 p.m. , Blogger Ancoratus a spus...

Singurul lucru pozitiv din falsa dezbatere este apelul catre Deal de a gasi timp si pt. probleme mai fierbinti ale ortodoxiei . Altfel argumentatia pare de multe ori ca esueaza inspre zone de rating .

http://ancorat.blogspot.com/2011/01/duminica-intaia-zi-saptamanii-calendar.html

 
La 12/1/11 9:11 p.m. , Anonymous Anonim a spus...

http://www.adventist.ro/index/stiri/info-adventist/195-info-adventist-nr-518–12-ianuarie-2011-/3467-scrisoare-publica-de-apreciere-la-adresa-bisericii-ortodoxe-romane.html

 
La 12/1/11 9:58 p.m. , Anonymous Oximoron a spus...

Hamlet, e ceata in Danemarca si atunci vezi totul mai complicat. Cetos. Ce va mana in lupta este doar "dusmanul" din Deal.
Ca iti ratezi mantuirea cu ziua de Duminica pornind, aste face toti banii... Esti simpatic, dar imi dovedeste ca habar nu ai ce vorbesti si idolatrizezi formele. Nu ca e plauzibil, e de semidoct in ale Bisericii. E banala, pentru orice crestin stie ca Duminica ESTE prima zi a saptamanii! Inscrisa asa si in cartile de cult! Ce facem, inventam apa calda? M-am abtinut sa spun ca este o constructie teologica aberanta ce face prof. Valica aici, doar din fronda fata de Patriarhie. Nu era o prioritate, cum bine zici, sa dea o asemenea insemnatate unei hotarari. Pentru ca, adaug, este ceva firesc. Ce mi se pare aberant, este faptul ca o intoarcere la traditie face sminteala intre cei care se cred si isi zic "traditionalisti". Nu e cazul. Voi vreti mereu hotarari ample, nu ca la Ghimpati. Dar Sf. Sinod ia hotarari de primarie (administrative) de multe ori, fara sa ajunga la public.

Ca sa rezum, e aberant sa spui ca in Biserica prima zi poate fi alta decat Duminica. Asta rezulta din cartile dupa care un preot slujeste. "America" a fost desoperita de mult, de traditia bisericii, traditionalistii lu' peste prajit!

 
La 12/1/11 10:04 p.m. , Anonymous Oximoron a spus...

Scuze, am vazut ulterior erata. Chiar cu NU, tot o eroare logica este. Duminica ESTE prima zi a saptamanii liturgice, ca nu suntem sectanti sau evrei sa punem sambata!

 
La 13/1/11 12:16 a.m. , Anonymous Anonim a spus...

Oximoronului (bun rău!):

Dar pana in anul de gratie 2011 am fost "sectanţi şi evrei"?

 
La 13/1/11 2:38 p.m. , Anonymous Anonim a spus...

Daca pr. Valica ar fi argumentat cu idei sectare sau iudaice, ar fi primit el laudele pentru schimbarea din calendar, insa vedem ca sectarii adventisti lauda bravura patriarhului Daniel....deci?
Viata practica si liturgica a Bisericii Ortodoxe de pana anul trecut (2010) este cea mai vie dovada a adevarului legat de calendar.

Sf. Traditie bate orice "argument" teologic adus de unii modernisti si reformatori. Uitati-va la Sf Munte Athos unde preotii schimba saptamana liturgica duminica seara dupa citirea ceasului al noualea.
Deci saptamana litrugica incepe cu lumea nu cu duminica, chiar daca in unele calendare grecesti, incepand din 1980 au pus duminica prima zi din saptamana...Va reamintesc ca Grecia intra in EU in anul 1980...

 
La 13/1/11 3:40 p.m. , Anonymous Oximoron a spus...

Nu, dar tot duminica a fost prima zi liturgica, doar ca acolo nu se reflecta aceasta realitate. Uitati-va la reactiile de pe blogurile isterice ale ortodoxiei, si acolo o sa vedeti cu adevarat componente iudeo-protestante. Parintele Valica a facut un abuz (i)logic, iar turnesolul pentru acest abuz sunt chiar blogurile cu pricina. Ortodoxie regresiva pana la fariseismul iudaic.

 
La 13/1/11 5:37 p.m. , Blogger Ancoratus a spus...

Lui Anonim ,

"Dar pana in anul de gratie 2011 am fost "sectanţi şi evrei"? "

Vi se pare putin lucru ca Patriarhia Ecumenica si BO Greaca sa foloseasca acelasi stil de a tipari calendarul ? Mie mi se pare un bun argument pt. a face acest pas , mai ales daca ne gandim ca ortodoxia ar tb. sa incerce sa isi gaseasca un mod de exprimare unitar . Altfel despre ce Sinod Pan-Ortodox o sa vb. pe viitor ? Unul al orgolilor ? Sa nu fie !

 
La 15/1/11 3:09 p.m. , Anonymous Anonim a spus...

• Faptul ca intemeierea Bisericii, adica Pogorarea Sf. Duh se petrece in duminica a 8 a dupa Pasti, iar saptamana liturgica incepe imediat cu luni, si nu cu duminica, iar prima duminica dupa Rusalii incepe cu Gasul 8 (vedem bivalenta lui 1 si 8, reprezentata de ziua Duminicii) este mai mult decat evident ca, Sf. Parinti au statornicit prin randuelile liturgice si doxologice, ca Dumnica este a opta zi, raportata la evenimentul invierii Domnului si este si prima zi a saptamanii, raportata la evenimentul creatiei din nimic a lumii, insa premizele mantuirii ne sunt date de invierea Domnului, fara sa excluda si ziua creatiei, motiv pentru care multi Sfinti Parinti o socotesc si ca prima zi a saptamanii. Din aceasta perspectiva s-a si creat, de Sf. Parinti timpul liturgic hristic, regasit in forma doxologica in slujbele si randuielile bisericiesti. Deci prin Invierea Domnului si prin pogorarea Sf. Duh raportarea la calendarul iudaic, se face doar din ratiuni istorice si ca reper cronologic. Insa timpul liturgic hristic reprezentat concret in randuiala slujelor actuale, in care prima zi din saptamana liturgica, dupa Rusalii este lunea si nu duminica, insumeaza simultan si ziua sambetei (a saptea); ziua Invierii (a opta), care reprezinta totodata si ziua intaia a saptamanii. „Pardoxul” calendarului liturgic exprima in mod cultic taina veacului viitor si nu reprezinta nicidecum o contradictie, o scapare sau o lipsa teologica. Din punct de vedere logic pare a fi o antinomie, insa din punctde vedere teologic este o simfonie. In clipa in care ne raportam doar la calendarul iudaic, renuntam la o intreaga traditie liturgica si aducem in Biserica Ortodoxa logica istorica si nu ramanem la logica litugica a Sf. Parinti. Sf. Irineu de Lyon, elev al Sf. Iustin Martirul (+155), scrie: “Noi toţi păzim Duminica ca fiind ziua de odihnă, bucurându-ne de lucrurile lui Dumnezeu” (Apologia I, cap. 67, trad. cit., p. 71).
• Prin Jertfa si Invierea Domnului culminand haric prin pogorarea Sf. Duh se intemeiaza Biserica lui Hristos in lume, iar duminica devine punctul culminant si Zi de odihna. Deci, conform acestor realitati istorice si randuieli doxologice, statornicita in mod practic in viata liturgica a Bisericii, prima zi a saptamanii este luni si nu mai este Duminica (transformata hristic in prima si a opta), intrucat Duminica include simfonic si ziua de odihna vechitestamentara. De aceea Dumnica incepe, din punct de vedere liturgic, sambata cu vecernia mica. Acest lucru este evidentiat concret si in randuiala citirii Evangheliei dupa Rusalii, cand saptamana liturgica incepe cu luni.
• In acest context pot concluziona ca, pentru noi crestinii Dumnica este ziua Domnului ca punct culminant al rascumpararii lumii si la ea trebuie sa ne raportam. Iisus Hristos cel inviat si care trimite pe Sf. Duh in lume, trebuie sa fie punctul de referinta al unui calendar liturgic ortodox si nu calendarul iudaic, care ramane valabil doar pentru evreii care inca il mai asteapta pe Mesia.
• Mergand dupa (i)logica recenta a biroului de presa, care se raporteaza doar la calendaul iudaic, nu si la timpul liturgic al Sf. Parinti, s-ar putea deduce logic, ca de acum serbam Sabatul ca fiind ziua de odihna si ultima a saptamanii, deoarece noul calendar incepe saptamana liturgica cu duminica, recunoscuta de iudei si mai recent si de BOR doar ca prima zi a saptamanii?
• Hotararea sinodala privind inceperea saptamanii cu duminica trebuie considerata geniala, intrucat BOR-ul mileniului trei a descoperit ceva, ce nu pricepusera nici Sfintii Parinti, care au dorit sa uneasca liturgic ziua de odihna a sabatului, data de Dumnezeu Tatal, cu ziua Fiului-Duminica, a carui apoteoza prin Inviere se produce in noaptea de sambata spre duminica.

 
La 16/1/11 1:34 a.m. , Anonymous Anonim a spus...

Precizare: site-ul Patriarhiei-Basilica confirma in prinicpiu cele scrie de pr. prof. Valica

http://www.basilica.ro/ro/stiri/randuiala_duminicilor_in_biserica_ortodoxa_4702.

 
La 16/1/11 7:05 a.m. , Blogger Ancoratus a spus...

Anonim ,

1. Mi-a placut f.mult prezentarea facuta . Am sa trag de cateva fire intru imbogatire personala :

Mantuirea este pregatita inca de la intemeierea lumii. Ceea ce ma determina cumv asa gandesc ca zilele creatiei nu sunt alese intamplator si nu implica strict creatia .
Rm 1, 16 Căci nu mă ruşinez de Evanghelia lui Hristos, pentru că este putere a lui Dumnezeu spre mântuirea a tot celui care crede, iudeului întâi, şi elinului.
Iudeului intai .Indiferent cat de indepartata pare comunitatea iudaica de prezentarea lui Pavel tb. sa tinem cont ca noi ne raportam cultural la ei . Si chiar si liturgic . Catapeteasma , lumanarile , tamaia , cadelnita , altarul , hainele preotesti deosebite de cele laice . Se pune intrebarea de ce sa renuntam la scripturile iudaice asa de usor in timp ce liturgic nu am renuntat la f.multe lucruri din ritualul sinagogal ? Putem intrezari doar cateva posibile interpretari . delimitarea timpurie de iudaism chiar si in privinta Pastelui a fost nascuta in urma razboiului crestino-iudaic . O astfel de necesitate nu mai este o prioritate a Bisericii din sec. 21 . Este doar o traditie care nu isi mai are sens . Nu mai exista un razboi cu iudeii , Biserica este o insitutie solida in sensul ca nu este in formare .
Despre ce fel de odihna vb. sf.Irineu ? Ne este Scriptura de ajutor in a sustine o asemenea afirmatie ? Eu as spune ca nu . Dar aceasta doar la o prima vedere .
A sarbatori Ziua Invierii este absolut normal . Insa a spune ca este ziua de odihna INTEMEIATA pe autoritatea divina este dificil de demonstrat . Stim gustul Sf.Parinti pt. apropieri dar ramane greu de explicat care sunt criteriile care pot "modifica" o zi intemeiata de Insusi Dumnezeu . Daca nu ar fi numita Zi de odihna nu ar fi nici o problema in a confunda planurile . Am spune f.simplu: avem o alta interpretare a modului de a relationa cu Dumnezeu .

 
La 16/1/11 7:07 a.m. , Blogger Ancoratus a spus...

Anonim ,

2. Ziua a opta este o incercare de interpretare crestina nesustinuta de Scriptura . O teolegumena . Cum include duminica ziua de odihna vechi-testamentara este imposibil de vazut . Intrebarea este : de ce au nevoie crestinii de a include aceasta zi ? Nu era nici o problema daca ramanea Sabatul ca o zi de odihna STABILITA DE DUMNEZEU . In VT strainii care se aflau in casele iudaice serbau Sabatul ?
Iarasi reminiscenta iudaica de a incepe seara Ziua . Liturgic insa este anormal . Nu poti incepe viata prin pregatirea pt.somn . Istoria bisericeasca are scaparile ei care au devenit deja traditii venerabile . Ne legam prea mult de formele iudaice in timp ce Cuvantul lui Dumnezeu pare relativizat prin autoritatea unor mari teologi .
Perioada apostolica si imediat apostolica este de o simplitate dezarmanta pt. incarcatura de ritualuri adunate de-a lungul istoriei. Nu a fost asa din totdeauana , cum Liturghia Sf.Ioan Gura de aur nu a fost identica cu ceea ce observam astazi ca este . Nevoia multor parinti sau imparati de a-si pune amprenta asupra liturghiei a nascut multe inconsecvente .
Sabatul chiar este Ziua de odihna stabilita de Dumnezeu in Sf.Scriptura . Nu ne putem eschiva de un asemenea lucru . Cele 10 porunci pe care le avem la mare cinsteste ne arata exegeza corecta a acestei zile . Vad chiar o mare dreptate facuta Scripturii dumnezeiesti care a tb. sa fie contorsionata pt. a eluda acest adevar . Aceasta nu inseamna nicidecum ca vom face o concesie iudeilor sau adventistilor . Nu avem ce concesii sa le facem doar pt. ca Sabatul este Ziua de odihna .

 
La 16/1/11 7:07 a.m. , Blogger Ancoratus a spus...

Anonim ,

3.B.O.R a procedat f.corect . A restabilit un adevar vizibil si pt. un om care citeste pt. prima data Scriptura . Ii iubim pe Sf.Parinti dar se pare ca sec. 21 a ajuns sa-i idolatrizeze . Nimic nefiresc in contextul dezvoltarii uriase a patrologiei in sec. 20 . Exista insa niste limite . Scriptura fiind una dintre limite si cea mai puternica . Uitandu-ne in istoria bisericeasca am observat un lucru simplu : orice terminologie care nu a avut acoperire scriptuala a nascut cearta , schisme , erezii . De ce ? Pt. ca de-a lungul istoriei zbuciumate a Bisericii au existat multe scoli exegetice . Cand aceste scoli nu s-au oprit strict la Scriptura a inceput schisma . Ori ne punem intrebarea fireasca : merita sa filozofam pe marginea textului sacru ? Evident nu . Daca nu suntem in stare sa mentinem unitatea Bisericii .

Inchei aici sperand sa nu intelegeti cele scrise ca formand parte a unui atac la adresa a ceea ce ati scris . Eu sper sa ne lamurim reciproc in aceasta problema .

 
La 16/1/11 8:42 p.m. , Anonymous Anonim a spus...

Un argument forte practic in favoarea argumentatiei pr. Valica este faptul ca sf. Lumina la Ierusalim vine sambata, care de fapt este din punct de vedere liturgic inceputul zilei de duminica.

Adica calendaristic civil este sambata, insa in realitate din punct de vedere a zilei liturgice, este duminica. Deci Sf. Lumina dupa calendarul liturgic apare duminica.

Hristos intra haric cu lumina necreata din ziua I a a creatiei in Ziua Odihnei Sale si a noastra, adica duminica.

E posibil ca Patriarhia sa dea vreun decret ca lumina sa vina Duminica? sau poate pune o noua linie de demarcatie intre Lumina lui Hristos de sambata si la miezul noptii spre Dumnica cand noi serbam slujba Invierii? Cam asa ar fi logic dupa noile modificari..!

Si acum inca un argumnet: Duminica de azi este trecuta in calendar duminica a29, este corect, insa saptamana liturgica este trecuta a 31a, iar corect.
Stiti de ce este diferanta? Pr. Valica tocmai a explicat prin articolul sau de ce se intampla asa.

Daca cei de pe Razboi intru cuvant nu stiu sa raspunda, sa stea atunci cuminti si sa se ocupe cu sociologia sau cu alte lucruri mai accesibile lor...
Cred ca lor nu le poti cere sa stie, deoarece sunt laici, insa biroului de presa si Patriarhului , cred ca e obligatoriu sa stie litugica...

Sa ne rugam sa afle cat de curand...nu e tarziu inca Preafericite Parinte Daniel.

Iertare

 
La 17/1/11 12:02 a.m. , Anonymous Anonim a spus...

Se pare ca pe site-ul Patriahiei Basilica e deruta mare: au postat dimineata un articol care dadea dreptate Parintelui Valica iar pe la pranz in aceeasi ziua l-au scos, pentru ca probabil nu a convenit unuia cu putere mare!

 
La 18/1/11 3:01 p.m. , Anonymous Anonim a spus...

Multumesc celor care pe acest forum m-au facut ignorant si s-au mirat de nestiinta mea in ale Teologiei.

Celor care gandesc doar in aritmetica calendaristica biblica iudaica, civila si mondialista si nu in teologia liturgica a Sf. Parinti, vreau sa va aduc inca un argument practic aratat tocmai pe site-ul Basilica: (http://www.basilica.ro/ro/stiri/randuiala_duminicilor_in_biserica_ortodoxa_4702.html) legat de subiectul calendarul 2011: citez; „Deşi Calendarul Bisericii noastre menţionează că această duminică este a XXIX-a după Pogorârea Duhului Sfânt, cronologic ne aflăm în săptămâna a XXXI-a după Rusalii. Cu toate că, la prima vedere, aceasta pare o greşeală de numerotare, trebuie specificat faptul că în stabilirea duminicilor Biserica are o rânduială strictă, informează TRINITAS TV.”

Sper ca vedeti ca mentioneaza separat duminica si saptamana: ele sunt notiuni liturgice distincte.

Intrebare: daca duminica este numai prima zi a saptamanii de ce nu corespunde numerotarea duminicii cu numerotarea saptamanii liturgice? Adica duminica a 29, care este prima din saptamana, sa fie tot in saptamana a 29 a?

Cu multumiri si iertare,
Pr. Mihai Valica

 
La 18/1/11 4:45 p.m. , Anonymous Anonim a spus...

Iata raspunsul patristic care confirma justetea obiectiei mele privind schimbarea facuta in calendarul pe 2011.
Pr. Mihai Valica

III.1.B. Sensul ciclului săptămânal explicat de Makarie Simonopetritul Triodul explicat, „Deisis”, Sibiu, 2000, pp. 266-267.

…începând de la Paşte… Vecernia precede Utrenia, pe când în timpul Triodului ziua liturgică începe dimineaţa . O răsturnare comparabilă putem constata şi în ciclul liturgic săptămânal: de la Duminica Vameşului şi Fariseului la Paşti, duminica e ultima zi a săptămânii (astfel expresia „a treia duminică din Postul Mare” înseamnă duminica ce încheie Săptămâna a III-a); în timp ce de la Paşti la Cincizecime, duminica e prima zi a săptămânii evidenţiind astfel echivalenţa zilei a opta cu ziua întâi asupra căreia insistă sinaxarul Duminicii Tomii (ziua a opta a săptămânii în care „toate zilele sunt duminici”), pe urmele unor Părinţi ca Iustin Martirul şi Filosoful:
„Căci prima zi, fiind prima dintre toate zilele, atunci când se numără din nou după toate zilele săptămânii, se cheamă a opta, fără ca pentru aceasta să înceteze a fi prima.”
În afara ciclului liturgic mobil, săptămâna reuneşte aceste două dimensiuni: potrivit sistemului lecturilor din Noul Testament (din Apostolul şi Evangheliarul liturgic) duminica încheie săptămâna ; în timp ce în Octoih ea constituie primul oficiu al tuturor glasurilor…

Penticostarul e, aşadar, un ciclu liturgic orientat spre veşnicie, fiindcă e articulat de numărul 8, (ogdoadă, octavă), numărul Învierii . El e alcătuit din 8 săptămâni, în timpul cărora toate oficiile se cântă succesiv pe unul din cele 8 glasuri pentru a completa ciclul Octoihului în Duminica Tuturor Sfinţilor. Acest ciclu al glasurilor muzicale consemnat în Octoih va continua în afara ciclului mobil şi va circumscrie totalitatea anului liturgic făcând-o să depindă astfel de Paşte.
Pentru motivele invocate mai sus cu privire la ciclul săptămânal, în timpul Penticostarului duminicile se numără începând din ziua paştelui privită drept cea dintâi dintre ele, astfel că Duminica Cincizecimii e celebrată după 7 săptămâni (7 × 7 zile), dar e duminica a opta după Paşte. Ea este, aşadar, în acelaşi timp ziua a 50-a şi duminica a 8-a, numărul 50 fiind pentru ciclul liturgic anual ceea ce este numărul 8 pentru ciclul săptămânal.
„Căci numărul 7 înmulţit cu el însuşi naşte numărul 50 fără unu, zi pe care o împrumutăm lunii viitoare, zi care va fi în acelaşi timp a opta şi a întâia, sau mai degrabă una veşnică. Căci aici sabatul prezent al sufletelor noastre îşi găseşte împlinirea, pentru ca o «parte să fie dată lui 7 şi alta lui 8» [Ecc 11, 2]” .

 
La 18/1/11 8:08 p.m. , Anonymous Ancoratus a spus...

Pr.Mihai Valica ,

Ultimul dv.postare ma face sa ma intreb daca nu cumva diferenta este urmarea faptului ca Sarbatoarea Nasterii Domnului o serbam cf.calendarului nou pe cand data Pastelui o celebram in stilul vechi .
Nu sunt in masura sa dau sfaturi Bisericii . Dar ma doare sa vad o anumita anchilozare in traditii , canoane care nu se vor reformate doar pt. a nu jigni ( banuiesc ) memoria parintilor . Reformulari au fost multe in istoria Bisericii si nu cred ca a existat un capat d etara . Limpezirea nu se produce instant si anumite teolegumene nu mai sunt de mult de actualitate .

Daca sunteti un apartor al liturgiei Sf.Parinti v-as intreba de ce nu pleaca de la Liturghie cei care nu se impartasesc , inaintea Heruvicului ? Sa fie doar asa un moft al Sf.Parinti dintr-o anumita perioada ?
Va rog sa iertati anumite asperitati ale limbajului insa uneori am avut senzatia ca discursul dv. este folosit de diversi blogeri doar pt. rating si aruncarea unei umbre de neincredere in orice gest al Patriarhiei . Fara ca dv. sa fi intentionat aceasta . Doamne ajuta !

 
La 19/1/11 7:22 a.m. , Anonymous Ancoratus a spus...

Anonim de la 18/1/11 8:08 PM,

Desprinderea crestinilor de iudasim CU ORICE PRET a nascut astfel de exegeze ale zilei , combinate cu numerologie ...etc..
Apoi s-a nascut traditia exegetica care este respectata pana in zilele noastre . Ce treaba au toate acestea cu ideea ca duminica e prima zi a saptamanii ? Evident nici una .

 
La 19/1/11 11:18 a.m. , Anonymous Ancoratus a spus...

Ziua a 8 a este in afara saptamanii . O saptamana are 7 zile . Este in afara creatiei ( 7 zile ), in afara Legii , in afara logicii . Nu poti vorbi de ziua 8 intr-un ciclu de 7 . Poate doar daca rasturnam logica elementara . Simbolistica lui 7 e vizibila si in Apocalipsa.A discuta despre octava e temerar.Daca ma mai gandesc si la diferentele dintre sinoptici si Ioan in ceea ce priveste data Pastelui(calendarul folosit de farisei,respectiv saduchei)s-ar putea sa avem surpriza sa vedem ca Rusaliile cad intr-o zi de Sambata . Duminica nu poate suplini Sambata pt. ca nu asta e rostul ei . Iar numerologia complicata nu poate rezolva ecuatia in care sinopticii nu folosesc acelasi calendar ca si Ioan . De unde rezulta o data a rusaliilor dubla . Astfel ca apelul la Sf.Traditie devine complicat .
Concluzie : a existat un moment in istorie cand am vrut cu orice pret sa ne disociem de iudei . Si faptul ca postim lunea si miercurea este o abtinere de la obieciul evreiesc : lunea si joia . Desi nu suntem departe de holocaust din al doilea razboi mondial consider ca liderii religiosi ai momentului au inteles ca un dialog poate fi posibil in zorii sec.21 . Iar dialogul nu poate fi sincer decat daca avem curajul de a CORECTA greselile unii altora . Xenofobii de tot felul vor continua sa faca apel la traditii de tot felul pt. a-si justifica prejudecatile . Altii incearca sa dezv.un dialog civilizat . Iar stiinta de carte este esentiala , alaturi de intalnirile ecumenice care au rolul de a ne cunoaste unii pe ceilalti . dumnezeu s-a jertfit pt. toti si noi tb. sa cautam o cale sa facem acest adevar vizibil . Doamne ajuta !

P.S Exista vreun autor din NT care numeste Ziua Invierii cu termenul Ziua Domnului ? Daca da , Duminica intr-adevar isi merita numele de Zi de odihna pt. crestini . Eu nu am gasit . Poate Pr. Valica ne va ajuta in acest sens .

 
La 19/1/11 4:10 p.m. , Anonymous Anonim a spus...

iata raspunsul:

Ziua Domnului” (Apocalipsa 1,10) reprezinta in acelasi timp si Ziua invierii Domnului, a biruintei Sale asupra mortii, iar eshatologic este triumful deplin asupra raului. In acest sens Sf. Apostol Pavel o numeste: “Ziua Domnului” (I Tes. V, 2), sau simplu, “Ziua lui Hristos” (Filip. I, 6, 10; II, 16). „Masa Domnului” savarsita in “Ziua Domnului” era deja o impartasire anticipata cu Hristos Cel inviat, si era arvuna si pregatirea pentru impartasirea deplina din ziua invierii gene¬rale, a Parusiei (I Cor. XI, 26).

 
La 20/1/11 9:45 a.m. , Anonymous Ancoratus a spus...

Anonim,

Ziua lui Hristos de la filipeni este legata de ziua revenirii Sale : rapirea la cer...etc..nu are absolut nici o legatura cu Ziua Domnului .

 
La 20/1/11 1:27 p.m. , Anonymous Anonim a spus...

Sunt de acord ca duminica este prima si a opta. Aceasta am scris-o in articol de la inceput. Dar nu sunt de acord cu punerea duminicii ca prima zi in calendar.

Intrebare: daca duminica este numai prima zi a saptamanii de ce nu corespunde numerotarea duminicii cu numerotarea saptamanii liturgice? Adica duminica a 29, care este prima din saptamana, sa fie tot in saptamana a 29 a?

Daca se scoate o duminica, doua,trei... din cele 33 din cauza duminicilor speciale si datorita serbarii Pastilor in raport de echinoctiul de primavara si de pastile iudaic, etc., atunci daca duminica este prima din saptamana liturgica, nu ar trebui sa disapra odata cu saptamana?

Copiez mai jos o imagine grafica lamuritoare a acestei accentuari simbolice diferite a duminicii (intaia si a opta zi) de saptamana liturgica.

Saptamana D L M M J V S D
Luminata 1 2 3 4 5 6 7 8
2 1 2 3 4 5 6 7
3 1 2 3 4 5 6 7
4 1 2 3 4 5 6 7
5 1 2 3 4 5 6 7
6 1 2 3 4 5 6 7
7 1 2 3 4 5 6 7
Cincizecimea 1 8
1 1 2 3 4 5 6 7
2 1 2 3 4 5 6 7
3 1 2 3 4 5 6 7
… 1 2 3 4 5 6 7
Patimilor 1 2 3 4 5 6 7

Deci duminica liturgica este reprezentata de saptamana luminata pana la Rusalii,iar saptamana litrugica incepe dupa Rusalii si se termina cu saptamana patimilor.

"În afara ciclului liturgic mobil, săptămâna reuneşte aceste două dimensiuni: duminica liturgica si saptamana liturgica potrivit sistemului lecturilor din Noul Testament (din Apostolul şi Evangheliarul liturgic) duminica încheie săptămâna; în timp ce în Octoih ea constituie primul oficiu al tuturor glasurilor…"( vezi pe larg: III.1.B. Sensul ciclului săptămânal – Makarie Simonopetritul Triodul explicat, „Deisis”, Sibiu, 2000, pp. 266-267).

Iata antinomia liturgica transformata in sinfonie teologica intrucat "Penticostarul este un ciclu liturgic orientat spre veşnicie, fiindcă e articulat de numărul 8, (ogdoadă, octavă), numărul Învierii. El e alcătuit din 8 săptămâni, în timpul cărora toate oficiile se cântă succesiv pe unul din cele 8 glasuri pentru a completa ciclul Octoihului în Duminica Tuturor Sfinţilor. Acest ciclu al glasurilor muzicale consemnat în Octoih va continua în afara ciclului mobil şi va circumscrie totalitatea anului liturgic făcând-o să depindă astfel de Paşte"(Ibidem Makarie...). De aici existenta duminicii liturgice si a saptamanii liturgice.

Deci, daca se pune duminica prima zi din saptamana, atunci se desfiinteaza saptamana liturgica si se identifica nejustificat duminica liturgica cu saptamana liturgica si in acest caz, daca se va scoate o saptamana litrugica, dupa calculul corect al calandarului liturgic, atunci va corespunde duminica liturgica cu saptamana liturgica,lucru total gresit din perspectiva liturgica.

De ex. duminica viitoare ne aflam in dumnica a 31 a dupa Rusalii, dar in saptamana liturgica a 32 a. Sper ca ati inteles, macar acum.

Va multumesc.

pr. Mihai Valica

 
La 21/1/11 8:34 a.m. , Anonymous Ancoratus a spus...

Pr. Valica ,

Daca odata cu noul calendar saptamanile s-au decalat iar in clipa de fata acest decalaj intervine si mai mult , ma intreb despre ce randuieli mai vb. Se pare ca este haos mare . Solutia : reforma liturgica , armonizarea datelor ...etc...
Citatul din Macarie Simonpetritul este elocvent . Stiind ca athonitii sunt de stil vechi .

P.S Legat de Penticostar am scris mai sus . Rusaliile cad intr-o Sambata daca ne ghidam dupa data Pastelui din Ev.Sf.Ap Ioan . Pt. ca in timpul triodului Ev.dupa Ioan este normativa . O alta inconsecventa dupa cum observati . Chiar vreau sa va intreb daca am facut calculul gresit , observand soliditatea afirmatiilor privitor la aspectul liturgic . Doamne ajuta !

 
La 21/1/11 1:51 p.m. , Anonymous Anonim a spus...

Stimate Ancoratus,

Exista o teologie liturgica extraordinara prin care se transpune in forma doxologica viata si anii lui Iisus Hristos, dar si viata Bisericii inceputa dupa Pogorarea Sf. Duh-Rusalii.

De exmplu dupa pogorarea Sf. Duh sunt pana la Invierea Domnului 33 de saptamani, care incep citirile din Apostol si Evanghelie cu ziua liturgica de luni, respectiv cei 33 de ani ai lui Iisus Hristos, numite duminica ...cutare dupa Rusalii si sunt 10 duminici speciale inclusiv cele ale Postului Mare.

Daca duminica liturgica s-ar suprapune cu saptamana liturgica, care incepe de luni, atunci Hristos ar fi murit la varsta de 43 de ani (respectiv perioada saptamanilor intre Pogorarea Sf. Duh si Inviere, iar daca am desfiinta duminica liturgica ar insemna ca Hristos a murit la 52 de ani, cate saptamani liturgice sunt.

Deci calendarul ortodox, fara modificarea neinspirat facuta de Patriarhie, recapituleaza in mod istoric si cultic-doxologic, intreaga viata a lui Iisus (33 de ani) si viata Bisericii in Duhul Sf. De aceea calendarul se raporteaza la Pasti si la Pogorarea Sf. Duh.

Daca se raporteaza doar la prima zi a saptamanii, cum este mentionat in Biblie, deci doar la Invierea lui Iisus Hristos, atunci se respinge Pogorarea Sf. Duh cu intreaga viata liturgica si harica a Bisericii. Deci este un calendar doar biblic, exact cum il au sectarii si in special adevntistii.

Deci, calendarul patriarhiei renunta prin acea separare a sambetei de duminica, la viata litrugica stabilita de Sfintii Parinti.

Pr. Mihai Valica

 
La 21/1/11 5:02 p.m. , Anonymous Anonim a spus...

Pt. Ankoratus

Pastele il serbam dupa hotararile sinodului 1 ecumenic si nu dupa Ev. de la Ioan.

 
La 21/1/11 8:11 p.m. , Anonymous Ancoratus a spus...

Pr.Valica,

Va multumesc mult pt. prezentarea facuta . Ca unul ce nu am studiat teologia la modul sistematic ma simt imbogatit prin dialogul purtat cu Sfintia Voastra . Sa va tina Dumnezeu crestinescul obicei de a raspunde punctual si cu muuuuuulta rabdare in dialog nelasand deoparte bunul simt in limbaj . Si eu asa consider ca ati procedat . Ca un om al lui Dumnezeu. Doamne ajuta !

 
La 21/1/11 8:16 p.m. , Anonymous Ancoratus a spus...

Anonim ,

"Pastele il serbam dupa hotararile sinodului 1 ecumenic si nu dupa Ev. de la Ioan."

Oricat de mult ati incerca sa gasiti un argument nu cred va veti reusi sa rezolvati diferenta dintre sinoptici si Ioan . Nu in ultimul rand tot Sf.Parinti au stabilit ca Evanghelia dupa Ioan sa fie cititat de-a lungul intregului post . Si atunci ma intreb : nu e firesc ca si calculul datei Pastelui sa fie facut dupa aceasta evanghelie . In plus nici un Sinod Ecumenic nu a desconsiderat Evangheliile atunci cand a formulat dogmatic . Inteleg ca pericolul protestant v-a pus in situatia sa-mi atrageti atentia asupra acestui fapt. Scriptura , Sf.Traditie , Sinoadele . Este o ordine in toate . Chiar fiind in simfonie . Locul central al Scripturii nu este defaimat de catre nici un Sf.Parinte . Doamne ajuta !

 
La 23/1/11 12:10 a.m. , Anonymous Anonim a spus...

Cateva intrebari pentru cei ce nu inteleg pericolul modificarii din calendar.

1. Daca tot nu se schimba nimic, atunci de ce nu a lasat Patriarhia linia rosie acolo unde a fost?

2. Sau ce s-ar schimba daca ar muta linia inapoi unde a stat pana-n 2010?

3. Cand a mai fost linia rosie intre sambata si duminica in istoria BOR? Si daca da cand, cine a schimbat-o si de ce?

4. Daca vorbiti de alinierea cu unele Patriarhii Ortodoxe, de ce nu a tinut cont BOR de hotararea unanima a celorlalte Patriarhii, care au luat atitudine impotriva cipurilor? Doar BOR a spus altfel decat toata ortodoxia din intreaga lume!

5. Precizare: din pacate tabelul trimis de mine s-a amestecat, din cauza ca nu a pastrat liniile unui tabel, ci doar niste cifre. Scuze ca nu poate fi citit, insa pentru cei de buna credinta poate fi intuit cu usurinta.

Pr. Mihai Valica

 
La 23/1/11 8:17 a.m. , Anonymous Ancoratus a spus...

Pr.Valica ,

1. Posibil pt. ca se vrea o aliniere la calendarul laic ?

2. Nu inteleg prea bine ce intrebati aici .

3. Nu stiu . Dv. stiti astfel incat va asteptam cu un raspuns .

4. Absolut toate patriarhatele ortodoxe sau doar unele ?

5. Nu va faceti griji griji . Se intelege .

 
La 23/1/11 9:42 p.m. , Anonymous Ancoratus a spus...

Pr.Valica ,

Am tot discutat depsre faptul ca rusaliile cad ori duminica , ori samabata in functie de evangheliile sinopticilor sau Ioan . Observand din ceea ce scrieti faptul evident ca sunteti un om serios duhovniceste v-as intreba cum se poate rezolva o asemenea dilema mentala . Astept un raspuns de la dv. pt. ca pretuiesc mult modul metodic , serios , civilizat . Doamne ajuta !

 
La 24/1/11 11:52 a.m. , Anonymous Anonim a spus...

Pentru Ancoratus.

Nu va ancorati numai in istorie, ca s-ar putea sa ramaneti pe loc, ci gustati din Euharistia Domnului si vedeti ca bun este Domnul,iar ancora, care va tine pe loc, se va
trasforma in aripi...

Normal Sf. Scriptura este baza,insa cand trasfiguram istoria in litugic, atunci ele se completeaza, (vezii sinopticii cu Ev. Ioan) si nicidecum nu se contrazic.

La fel duminica este si prima dar si a opta zi.

Randuiala tipiconala le serbeaza intr-un tandem liturgic dumnezeiesc, atunci cand incepe cu randuiala Penticostarului (prima zi) si continua cu perioada Triodului respectiv ziua a opta, moment marcat prin citirile din Apostol si Evanghelie cu saptamana litugica de luni si sunt contopite doxologic prima si a opta zi intr-o armonie liturgica cu perioada Octoihului.

Doar litrugic se poate serba Hristos spre indumnezeirea noastra, intrucat in drum spre Emaus, Hristos istoric, care se alatura celor doi ucenici, dispare si se transfigureaza total sub forma painii si a vinului.

Or, toata perioada saptamanii liturgice este o pregatire pentru primirea, prin Harul Sf.Duh, a lui Iisus Hristos cel euharistic.

E asa de simplu. Doamne, ajuta!

Pr. Mihai Valica

 
La 24/1/11 1:25 p.m. , Anonymous Anonim a spus...

mici nuante:

Dumnica este si prima zi a saptamanii, dar este si a opta. Randuiala tipiconala le serbeaza intr-un tandem liturgic dumnezeiesc, atunci cand incepe cu randuiala Penticostarului (prima zi) si continua cu perioada Triodului respectiv ziua a opta, moment marcat prin citirile din Apostol si Evanghelie cu saptamana litugica de luni si sunt contopite doxologic prima si a opta zi intr-o armonie liturgica si apoi sunt „acompaniate” simfonic cu dimensiunea tipiconala a Octoihului de peste an.

Doar litrugic se poate serba Hristos spre indumnezeirea noastra, intrucat in drum spre Emaus, Hristos istoric, care se alatura celor doi ucenici, dispare si se transfigureaza haric sub forma painii si a vinului. Or, toata perioada saptamanii liturgice este o pregatire pentru primirea, prin Harul Sf. Duh, a lui Iisus Hristos cel euharistic. Deci intai postesti si apoi te impartasesti si nu invers.

Deci, biblic, separand duminica de sambata, fie si printr-o mutare simpla a unor linii in calendar, se separa Vechiul Testament de cel Nou. Asa cum Vechiul Testament a fost o pregatire pentru cel Nou, tot asa si saptamana liturgica este o pregatire si incununare pentru Duminica liturgica. Altfel omul se intoarce la prima zi a creatiei si intreaga opera de mantuire poate fi vazuta ca o separatie intre crucea si patima Domnului, de Invierea Lui.

Pr. Mihai Valica

 

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]

<< Pagina de pornire