CRUCILE PUSTIEI: POEME NEPTICE

SUMARUL BLOGULUI

A ieşit de sub tipar volumul

Cuprinsul volumului:

Întîiul poem neptic
PLÎNGEREA LUI AGAPIE SKETUL – 11

Al doilea poem neptic
LEGĂMÎNTUL TĂCERII – 19

Al treilea poem neptic
NIMIC ŞI NIMENI CÎNTĂ ÎN PUSTIE – 23

Al patrulea poem neptic
ISPITIREA CUVIOSULUI PAHOMIE – 29

Al cincilea poem neptic
LEGENDA CELUI SINGUR – 35

Al şaselea poem neptic
CAP DE VEDENIE – 41

Al şaptelea poem neptic
RECVIEM PENTRU AVVA EFREM – 47

Al optulea poem neptic
DE LA AVVA ANTONIE CITIRE – 53

Al nouălea poem neptic
CRUCE ŞI ZAPIS – 59

Al zecelea poem neptic
ROST DE MOARTE – 65

Al unsprezecelea poem neptic
ÎNAINTE-VEDERE – 71

Al doisprezecelea poem neptic
FĂRĂ DE URMĂ – 77

Al treisprezecelea poem neptic
AVVA ŞI ÎNGERII – 81

Al paisprezecelea poem neptic
LA AVVA-N PRAG – 85

Al cincisprezecelea poem neptic
ARS DIABOLI – 89

Al şaisprezecelea poem neptic
AKEDIA – 95

Al şaptesprezecelea poem neptic
CÎNTEC DE NUNTĂ – 101

Al optsprezecelea poem neptic
ÎNGERUL PUSTIEI – 107

Al nouăsprezecelea poem neptic
MĂŞTILE PUSTIEI – 113

Al douăzecilea poem neptic
PUNCT ŞI DE LA CAPĂT – 121

Al douăzeci şi unulea poem neptic
FLOARE DE PĂCAT – 127

Al douăzeci şi doilea poem neptic
BĂTRÎNUL CARE NU MAI MOARE... – 133

Al douăzeci şi treilea poem neptic
A-SFINŢIRE – 139

Al douăzeci şi patrulea poem neptic
POVESTE FĂRĂ SFÎRŞIT – 143

Nota autorului – 147

Postfaţă editorială – 149

Al douăzeci şi patrulea poem neptic

POVESTE FĂRĂ SFÎRŞIT

“Ce n-au putut nici dracii, leghiuni,
au împlinit, cu-n pîlc călări, păgînii!
N-am fost, pesemne, nici destul de buni,
nici dîrji în faţa morţii, ca bătrînii...

Pieriră unii luaţi din ţarc, ca mieii,
dar cei mai mulţi spre ţărmuri au fugit,
ca porcii de la marea Galileii
cînd Domnu-n ei pe draci i-a izgonit.

Tăcu de-acum pustia rugătoare
şi veacul neptic intră în poveste,
iar sus, pe crucea soarelui-răsare,
Hristos bătut a doua oară este.

Să-i fi văzut ce tremurau pe fraţi
şi nu ştiau cum pielea să şi-o scape,
iar cei cîţiva rămaşi neclătinaţi
erau de toţi priviţi cu ură-aproape!

Căci toţi ştiau ce-i drept şi se cuvine,
dar tremurau de ţeapa dinapoi
şi auzind cum moartea-n tropot vine,
uitau de nevăzutul lor război.

Cu noi vrei Tu să faci armaghedon?!
La ce folos atîta rugăciune,
cînd la întîiul poterelor zvon
cîrcelul groazei lesne ţi se pune?!

La ce folos să-nghiţi singurătate
şi înfrînări cum nu s-au mai văzut,
cînd ţii la trecătoarea ta cetate
şi laşi cununa raiului pierdut?!

Am învăţat că iadul e nimica
pe lîngă răul care-n oameni zace
şi că sfîrşitul vieţii sfinte-i frica,
puită-n noi ca şarpele-n găoace”.

“Nu te pripi să judeci cu-ndîrjire,
căci chiar şi unu-n loc de a rămas,
a biruit Hristos umana fire
şi-au prins în el toţi sfinţii lumii glas!

Căderi de-au fost, ori poticniri pe cale,
le-au răzbunat mai marile virtuţi
şi pe tocila crucii lor astrale
poţi pîn’ la miez făptura s-o ascuţi.

Iar din povestea rîvnei de demult
şi-or trage drepţii, leat cu leat, tăria
şi-n schimbătorul vremilor tumult
va dăinui prin duhul lor pustia.

Pustia care nu-i un loc departe
şi nici icoana unui straniu vis,
ci-asemănarea ce-i chemat s-o poarte
cel ce-are chipul Domnului înscris.

Pustia ce-i aievea şi mereu
un vad în noi spre cele negrăite
şi-n care sfinţii trag a Dumnezeu,
urcînd pe scara-nfrîntelor ispite.

Vreun bard cîndva, într-un tîrziu de lume,
va strînge floarea nevoinţei lor
şi-i va striga pe-adevăratul nume,
să-nvie-n slove care nu mai mor.

În sfinţii Lui pe veci va fi slăvit
Cel ce-a ştiut ce greu se bea paharul,
iar peste veacul nostru prigonit
va prisosi, la sîmbra vremii, harul.

Şi-n strălumina cerurilor, pură,
vom fi cu toţii îngeri din pustii,
plinind în noi a Dragostei măsură
şi veşnicind din ce în ce mai vii”.

Pe cer trăgeau la vîsla zilei norii,
dar noaptea, Doamne, dinspre-Apus pîndea...
Pustia ce-i, de nu-s nevoitorii?
Şi lumea ce-i, de n-ai mai fi cu ea?

Postfaţă editorială

Răzvan Codrescu (din botez: Adolf Marian Vasile) s-a născut la Bucureşti, pe 07.05.1959. Licenţiat în Filologie al Universităţii din Bucureşti (1983, cu teza de licenţă Atitudini mesianice în poezia românească), a funcţionat ca profesor de Limba şi Literatura Română pînă în 1999. A debutat publicistic în 1985 (“Don Quijote şi prinţul Mîşkin”, în Luceafărul, anul XXVIII, nr. 39, p. 8) şi editorial în 1997 (Spiritul dreptei. Între tradiţie şi actualitate, Ed. Anastasia, Bucureşti). După 1989, a desfăşurat o bogată activitate de publicist şi editor. În prezent e director literar al Editurii Christiana (Bucureşti), redactor-şef al revistei Puncte cardinale (Sibiu), redactor-şef al revistei Lumea credinţei (Bucureşti) şi vice-preşedinte al Asociaţiei Ziariştilor şi Editorilor Creştini (A.Z.E.C.).

Printre numeroasele volume de articole, studii şi eseuri*, a publicat şi două volume de traduceri din poezia creştină europeană**, precum şi trei volume de versuri originale: Răsăritenele iubiri. Fals tratat de dezlumire (2002), Rug aprins. O sută de sonete şi false sonete (2008) şi Crucile pustiei. Poeme neptice (2010) – toate apărute sub egida Editurii Christiana din Bucureşti.

În recentul volum intitulat Cînd cuvintele sînt de la Cuvîntul. Ce şi cum vorbesc creştinii între ei şi unii despre alţii (Ed. Christiana, 2009) am inclus o exegeză a primului său volum de versuri (Gabriela Moldoveanu, “Preoţia împărătească a poetului. O lectură în viziune liturgică a Răsăritenelor iubiri”, pp. 89-105), în care figura şi cel dintîi poem neptic (Plîngerea lui Agapie Sketul), despre care scriam (pp. 99-100):

“Plîngerea lui Agapie Sketul este rodul experierii în duh a ispitirilor unuia dintre pustnicii sketici, pelerini angajaţi pe drumul cel mai abrupt al iubirii pentru Hristos. Cu o înţelegere duhovnicească demnă de Părinţii trăitori realmente ai acestor experienţe, poetul ne face părtaşi la o ispitire îndeobşte rezervată monahilor îmbunătăţiţi, cu vederea ca şi aievea a demonului de amiază, pricinuitorul temutei akedia – de data aceasta în ipostaza de duh măgulitor. Este descris tot meşteşugul aţîţării prin care diavolul e gata-gata să-i fure eremitului armele duhovniceşti: crucea, adevărul şi smerenia (Fac semnul crucii, dar viclean rîvnesc/ la vorba lui, şi plin mă simt de mine...).

Punctul culminant al ispitirii e semănarea confuziei (Nu-i Lucifer mai rău ca Savaotul,/ iar cine minte – tu de unde ştii?!), orbirea noastră cea mai cumplită, aceea de a nu discerne între Dumnezeu şi diavol:

Mă răsucesc ca rîma pe jăratec

şi n-am habar: acolo-s eu sau el?

Aievea-i totul, sau vreun vis zănatec?

E Şarpe Dumnezeul meu, sau Miel?...

Numai iubirea nebună a lui Hristos îl ajută pe atletul duhovnicesc al pustiei să-şi redobîndească trezvia (nepsis):

Dar Domnu-i Domn, şi cred că ştiu de ce...

Ce n-are dracul? N-are răni de cruce!

Nu, n-are răni, oricît de splendid e:

de la-nceput, cu vorba doar ne duce!

Dar El, Hristosul rănilor, boier,

ca un nebun, de veacuri, mă iubeşte...

şi să trăiască în continuare cea mai dureroasă logodnă, pînă la vremea nunţii eterne cu Mirele ceresc:

Pe stîrvul meu icoana slavei geme:

mă doare Dumnezeu, şi-L dor şi eu,

şi ne durem de-atît amar de vreme,

mereu străini şi logodiţi mereu.

Plîngerea lui Agapie Sketul este scrisă cu o cunoaştere duhovnicească şi cu o artă de atlet al poeziei creştine”.

Cred că cele scrise atunci se potrivesc, în mare, pentru întreg ciclul ce vede acum lumina tiparului şi despre care am încredinţarea că încununează fericit – şi dintr-o perspectivă aproape inedită*** – o lungă tradiţie a poeziei religioase româneşti adăpate la izvoarele duhovniceşti ale Răsăritului ortodox. Sau, cum îi place poetului să spună, ale Răsăritului nostru fără de apus...

Gabriela Moldoveanu

* Exerciţii de “reacţionarism”. Între zoón politikón şi homo religiosus (Dacia, 1999); De la Eminescu la Petre Ţuţea. Pentru un model paideic al dreptei româneşti (Anastasia, 2000); În căutarea Legiunii pierdute (Vremea, 2001); Recurs la Ortodoxie (Christiana, 2002); Teologia sexelor şi Taina Nunţii. O introducere ortodoxă în antropologia conjugală (Christiana, 2002); Cartea îndreptărilor. O perspectivă creştină asupra politicului (Christiana, 2004); Gîlceava dracului cu lumea. Mic tratat de demonologie aplicată (Nemira, 2005); Ghid pascal (Christiana, 2009); În jurul lui Eminescu (Christiana, 2009).

** Sf. Ioan al Crucii, Integrala operei poetice, ed. îngrijită, prefaţă şi note de Anca Crivăţ, versiuni româneşti de Anca Crivăţ şi Răzvan Codrescu (Christiana, 2003); Dante Alighieri, Divina Comedie. Infernul, text bilingv, cu versiune românească, note, comentarii, postfaţă şi repere bibliografice de Răzvan Codrescu (Christiana, 2006)

*** Cea a experienţei neptice sintetizate în vechile paterice, dar retrăite artistic cu sensibilitatea lirică şi noetică a vremurilor noastre.

--------------------------------------------
--------------------------------------------

Societatea de Difuzare Supergraph vă oferă posibilitatea de a primi prin poştă cele mai bune cărţi de spiritualitate, teologie, cultură religioasă, artă, filosofie, apărute la edituri de prestigiu. Plata se face ramburs la primirea cărţilor. Taxele poştale sînt suportate de Supergraph.

S.C. Supergraph S.R.L. : Str. Ion Minulescu 36, sector 3, Bucureşti, cod 031216; tel.: (021) 320 61 19; fax: (021) 319 10 84; e-mail: editura@sophia.ro