“TIE A YELLOW RIBBON ROUND THE OLD OAK TREE...”

SUMARUL BLOGULUI

Am primit deunăzi, de la prietenul Gheorghiţă Ciocioi, trista veste că cel mai bătrîn stejar din ţară, rămăşită a vechii Păduri nebune (Deliorman), “a murit”, la Plopi-Teleorman, în urma furtunii din noaptea de 16 spre 17 iunie a. c. În scorbura lui se putea amenaja lejer o chilie, cinci persoane mature nefiind de-ajuns pentru a-l cuprinde. În urmă cu trei decenii, cînd doar o singură creangă îi mai rămăsese verde, vîrsta bătrînului stejar a fost apreciată de către specialişti ca fiind de peste şapte veacuri...

P. S. Am constatat, în urmă, că aceeaşi veste (şi din aceeaşi sursă) fusese postată şi pe blogul prietenului Claudiu Târziu. “Gînd la gînd cu bucurie”, dar, uneori, şi cu lirică tristeţe...

 

STEJAR RĂPUS

Cînd şapte veacuri au inele-n tine,

mai jos e cerul şi mai sus pămîntul,

iar dacă-n frunze seva nu-ţi mai vine,

un înger trist îngînă-n scorburi vîntul.

Şi noaptea ies din visul tău, spre stele,

năluci de codri fără de sfîrşit,

ce poartă-n crengi de-atîta verde grele

tot dorul nostru după răsărit.

Străjer bătrîn al ţării dunărene,

ce ştiu de tine plopii de pripas

sau valurile apelor viclene?

Tu eşti mai mult ca tot ce ne-a rămas,

căci jertfa măreţiei pămîntene

grăbeşte-n cer al trîmbiţelor glas.

Răzvan CODRESCU